Art. 77 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de judecată Alte persoane care pot lua parte la judecată Părţile
| Comentarii |
|
CAPITOLUL II
Părţile
SECŢIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Părţile
SECŢIUNEA a 3-a
Alte persoane care pot lua parte la judecată
Art. 77
Procedura de judecată
(1) Cererea, împreună cu înscrisurile care o însoţesc şi o copie de pe cererea de chemare în judecată, de pe întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar, va fi comunicată celui arătat ca titular al dreptului.
(2) Dispoziţiile art. 64 şi 65 se aplică în mod corespunzător.
(3) Dacă acela arătat ca titular al dreptului recunoaşte susţinerile pârâtului şi reclamantul consimte, el va lua locul pârâtului, care va fi scos din proces.
(4) Dacă reclamantul nu este de acord cu înlocuirea sau când cel arătat ca titular nu se înfăţişează sau contestă cele susţinute de pârât, terţul dobândeşte calitatea de intervenient principal, dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 aplicându-se în mod corespunzător.
| ← Art. 76 Noul Cod de Procedură Civilă Formularea cererii.... | Art. 78 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii. Termen Alte... → |
|---|
Deşi legea prevede expres faptul că cererea se comunică celui arătat ca titular al dreptului, apreciem că aceasta trebuie comunicată şi reclamantului, tocmai pentru a-i da posibilitatea să-şi exprime în cunoştinţă de cauză poziţia procesuală în sensul înlocuirii sau nu a pârâtului iniţial. De altfel, art. 77 alin. (2) face trimitere la art. 64 NCPC, iar potrivit
Citește mai mult
primul alineat al acestuia din urmă, instanţa comunică părţilor cererea de intervenţie. Prin urmare, cererea de arătare a titularului dreptului ar trebui întocmită în exemplare suficiente, pentru instanţă şi pentru comunicare către terţ şi reclamant.2. Admisibilitatea în principiu. Spre deosebire de reglementarea anterioară, care impunea faza admisibilităţii în principiu numai în privinţa celor două forme ale intervenţiei voluntare, noul Cod de procedură civilă extinde această etapă prealabilă obligatorie şi în privinţa formelor de intervenţie forţată reprezentate de chemarea în judecată a altei persoane, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului.
Astfel, art. 77 alin. (2) NCPC face trimitere, pentru ipoteza cererii de arătare a titularului dreptului, la dispoziţiile art. 64 NCPC vizând admisibilitatea în principiu a cererii de intervenţie voluntară, care se vor aplica în mod corespunzător.
Admisibilitatea în principiu a acestei cereri se va discuta numai după comunicarea cererii de arătare a titularului dreptului celui chemat în judecată şi părţilor adverse, pentru asigurarea principiului contradictorialităţii, precum şi al dreptului la apărare.
în ipoteza în care cererea de arătare a titularului dreptului este depusă chiar în şedinţă, se va dispune amânarea cauzei în vederea citării celui arătat ca titular al dreptului şi a celorlalte părţi adverse care nu sunt prezente în sala de judecată şi a efectuării comunicărilor legale.
Cererea de arătare a titularului dreptului se pune în discuţia contradictorie a părţilor, la momentul dezbaterii admisibilităţii în principiu a acesteia, primul căruia i se va da cuvântul fiind pârâtul, urmând apoi reclamantul şi, în final, cel arătat ca titular al dreptului. Ordinea acordării cuvântului este distinctă faţă de cea din cadrul admisibilităţii în principiu a cererilor de intervenţie voluntară, întrucât trebuie avută în vedere poziţia procesuală diferită a terţilor în cadrul cererii de intervenţie, iar nu în ansamblul procesului.
în măsura în care este necesară administrarea unor probe suplimentare pentru această dezbatere, instanţa are posibilitatea prorogării discutării admisibilităţii în principiu a cererii după administrarea dovezilor respective.
Comentariile aferente cererilor de intervenţie voluntară privitoare la încheierea de admitere în principiu, la ordinea soluţionării aspectelor vizând tardivitatea, inadmisibi-litatea sau nulitatea în raport de admisibilitatea în principiu, la regimul aplicabil în privinţa căilor de atac susceptibile de a fi exercitate împotriva încheierii şi la suspendarea de drept a judecării cererii principale în ipoteza promovării unei căi de atac împotriva încheierii de respingere a cererii sunt valabile în mod corespunzător şi în privinţa cererii de intervenţie forţată care face obiectul prezentei analize.
La momentul pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului, instanţa trebuie să aibă în vedere ca acţiunea în raport de care se formulează cererea de arătare a titularului dreptului să fie una reală şi ca terţul să fie persoano în numele căreia pârâtul deţine bunul sau exercită dreptul asupra bunului, aceste aspecte trebuind să se regăsească în motivarea încheierii, în funcţie de soluţia pronunţată, cu menţiunea că judecătorul va trebui să nu antameze temeinicia pretenţiilor reclamantului iniţial şi nici dreptul terţului, pentru a nu-şi crea o stare de incompatibilitate determinată de antepronunţare.
Dacă cererea de arătare a titularului dreptului nu este formulată de către pârât, ci de reclamant, spre exemplu, instanţa o va respinge ca inadmisibilă. în ipoteza în care reclamantul doreşte introducerea în proces a unui nou pârât, acesta are dreptul de a formula cerere adiţională, în condiţiile art. 204 alin. (1) NCPC. Dacă cererea de arătare a titularului dreptului este formulată de pârât, iar terţul recunoaşte susţinerile pârâtului, reclamantul, pentru dobândirea unui nou pârât în locul celui iniţial, va trebui să consimtă la înlocuirea sa, în temeiul art. 77 alin. (3) NCPC.
3. Poziţia în proces a terţului indicat ca titular al dreptului. După admiterea în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului, terţul indicat dobândeşte calitatea de parte litigantă. Acesta are obligaţia de a formula întâmpinare, prin raportare la art. 77 alin. (2) cu trimitere la art. 65 alin. (3) NCPC.
în funcţie de poziţia procesuală exprimată de reclamant şi de terţul indicat ca titular al dreptului, acesta din urmă va dobândi calitatea de pârât sau de intervenient principal, cu următoarele distincţii:
a) dacă terţul recunoaşte susţinerile pârâtului (printr-o cerere scrisă trimisă instanţei sau verbal în sala de şedinţă), iar reclamantul consimte, chiar şi verbal (legea neprevă-zând vreo condiţie de formă specială pentru exprimarea consimţământului reclamantului la înlocuirea pârâtului) ca terţul să ia locul pârâtului iniţial, acesta din urmă va fi scos din proces prin dispoziţia instanţei, iar terţul va dobândi calitatea de pârât. în acest caz, terţul are posibilitatea formulării unei cereri reconvenţionale împotriva reclamantului iniţial;
b) dacă terţul recunoaşte susţinerile pârâtului, însă reclamantul nu consimte ca acesta să ia locului pârâtului iniţial, procesul va continua între toate aceste persoane, terţul dobândind calitatea de intervenient principal;
c) dacă terţul nu se înfăţişează în instanţă şi nu-şi exprimă vreo poziţie procesuală, independent de poziţia adoptată de reclamant, procesul va continua între reclamant, pârât şi terţ, acesta din urmă dobândind calitatea de intervenient principal;
d) dacă terţul se înfăţişează în instanţă, însă contestă cele susţinute de pârât, independent de poziţia adoptată de reclamant, procesul va continua între reclamant, pârât şi terţ, acesta din urmă dobândind calitatea de intervenient principal.
Este de menţionat că, în ultimele două ipoteze, dacă pârâtul îşi exprimă expres acordul, reclamantul îşi poate modifica cererea iniţială sub aspectul cadrului procesual pasiv, chemând în judecată pe cel arătat ca titular al dreptului, chiar dacă o atare cerere este formulată după primul termen de judecată, prin raportare la art. 204 alin. (3) NCPC.
Terţul indicat ca titular al dreptului, dobândind calitatea de parte, va putea exercita toate drepturile şi îşi va asuma toate obligaţiile unei părţi în proces. Acesta nu va putea însă să renunţe la judecarea cererii de arătare a titularului dreptului, întrucât nu este cel care a formulat-o, acest drept aparţinând numai pârâtului.
4. Modul de soluţionare a cererii. Dat fiind obiectul acestei cereri, şi anume indicarea persoanei pentru care pârâtul deţine un bun sau exercită un drept asupra bunului, în măsura în care această persoană este titularul dreptului reclamat, aspectul fiind dovedit cu materialul probator administrat în cauză, instanţa va pronunţa o soluţie de admitere a cererii de arătare a titularului dreptului. Dacă însă persoana respectivă nu este titularul dreptului arătat, cererea de intervenţie forţată respectivă va fi respinsa. Soluţiile prezentate anterior vizează ipotezele specificate în art. 77 alin. (4) NCPC.
în ipoteza menţionată în cadrul art. 77 alin. (3) NCPC, instanţa se va pronunţa asupra cererii principale astfel cum a fost modificată, fără a mai statua şi în privinţa cererii de arătare a titularului dreptului.
Apreciem că trimiterea făcută de art. 77 alin. (4) la dispoziţiile art. 62 şi art. 64-66 NCPC are în vedere posibilitatea terţului, în ultimele trei situaţii indicate anterior, de a formula la rândul său o cerere de intervenţie voluntara principala, altfel nefiind justificată reluarea procedurii admisibilităţii în principiu a cererii. De altfel, în măsura în care o parte nu formulează vreo pretenţie, nu pot fi stabilite drepturi în favoarea sa.
Dacă terţul nu formulează vreo cerere împotriva părţilor iniţiale, apreciem că acesta nu poate obţine drepturi prin hotărârea judecătorească, însă soluţia pronunţată asupra cererii principale îi va fi opozabilâ.