Art. 921 Noul Cod de Procedură Civilă Absenţa reclamantului Dispoziţii comune

Prin derogare de la dreptul comun, unde judecata poate avea loc chiar dacă este prezent numai pârâtul ori chiarîn lipsa ambelor părţi, dacă cel puţin una dintre ele a solicitat judecata în lipsă, în materia divorţului, dacă la termenul de judecată în primă instanţă reclamantul lipseşte şi se prezintă numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusţinută. Această soluţie se bazează pe prezumţia legală de renunţare la judecată, iar pârâtul nu se poate opune acestei prezumţii, cerând judecata în lipsă.

Pentru a fi incidenţă această sancţiune, trebuie îndeplinite anumite condiţii:

a) lipsa

Citește mai mult

reclamantului să fie nejustificatâ;

b) lipsa nejustificată a reclamantului să aibă loc în faţa primei instanţe;

Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi îi vor fi încredinţaţi copiii minori. în acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de 10 ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei.

c) pârâtul sâ fie prezent Io judecata. întrucât prezenţa pârâtului nu este obligatorie decât în cazul în care acesta a formulat cerere reconvenţională privind divorţul, apreciem că sancţiunea respingerii cererii de divorţ ca nesusţinută intervine şi în situaţia în care lipseşte nejustificat reclamantul, dar lipseşte şi pârâtul, însă acesta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel încât judecarea cauzei nu poate fi suspendată.

Lipsa oricăreia dintre cerinţele amintite face ca sancţiunea respingerii cererii de divorţ ca nesusţinută să nu poată opera. în cazul în care lipsa reclamantului este justificată ori când reclamantul lipseşte de la judecata în apelul declarat de apelantul-pârât, cererea sa de divorţ nu poate fi respinsă ca nesusţinută.

Pornind de la acest text legal, în literatura juridică de specialitate s-a exprimat opinia conform căreia, atât timp cât se prevede obligativitatea înfăţişării părţilor în persoană, în faţa instanţelor de fond, niciuna dintre părţi nu va putea solicita judecarea în lipsă.

Suntem de părere că la soluţionarea fondului cauzei numai prezenţa reclamantului este obligatorie, iar nu şi cea a pârâtului care nu a formulat cerere reconvenţională. Sintagma „părţile se vor înfăţişa în persoană" se referă la faptul că se interzice ca părţile să fie reprezentate prin mandatar, fără însă să instituie o obligativitate a prezenţei pârâtului. întrucât legea sancţionează doar lipsa nejustificată a reclamantului, opinăm că pârâtul care nu a formulat cerere de divorţ are posibilitatea de a solicita judecarea cauzei în lipsă. Astfel, atunci când reclamantul lipseşte nejustificat, iar pârâtul a cerut judecarea în lipsă, instanţa va respinge cererea de divorţ ca nesusţinută (soluţie specifică), aşa cum rezultă din art. 921 NCPC. Observaţie: toată această problematică nu interesează în cazul divorţului prin acordul soţilor, unde nu avem reclamant şi pârât.

Dacă lipsesc atât reclamantul, cât şi pârâtul, care nu a cerut judecata în lipsă, iar procedura de citare este legal îndeplinită (pârât care nu a formulat cerere reconvenţională), instanţa ar trebui să suspende soluţionarea cererii de divorţ pentru absenţa nejustificată a ambelor părţi, în condiţiile art. 411 alin. (1) pct. 2 NCPC, până la o nouă revenire asupra cererii de divorţ din partea părţilor, aplicarea dispoziţiilor privitoare la suspendare constituind o obligaţie pentru judecător.

în apel este necesară prezenţa obligatorie a reclamantului, titular al căii de atac, numai în situaţia în care cererea sa a fost respinsă de prima instanţă, astfel cum rezultă din art. 927 alin. (1) NCPC. Apelul reclamantului împotriva hotărârii prin care i s-a respins cererea de divorţ se va respinge ca nesusţinut, dacă acesta lipseşte de la judecată şi se prezintă doar pârâtul.

Desigur, în cazul lipsei ambelor părţi în apel, la fel ca şi la prima instanţă, dacă inti-matul-pârât nu a solicitat judecarea căii de atac în lipsa sa, judecarea apelului se va suspenda. Dacă la judecarea apelului lipsesc reclamantul-apelant, dar şi pârâtul-intimat, care însă a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, şi în această situaţie se impune soluţia respingerii căii de atac ca nesusţinută. în cazul în care apelul este declarat de pârât, calea de atac se va soluţiona în lipsa pârâtului, chiar dacă se înfăţişează doar reclamantul.

Cu toate acestea, în cazul în care reclamantul lipseşte la un termen de judecată, instanţa nu va proceda direct la respingerea cererii ca nesusţinută, ci va amâna judecarea cauzei pentru a da posibilitatea reclamantului să dovedească motivele temeinice care au generat absenţa sa. Dacă reclamantul se înfăţişează la noul termen stabilit şi îşi justifică absenţa, instanţa se pronunţă asupra cererii sale pe baza probelor administrate. Dimpotrivă, în cazul în care reclamantul nu prezintă dovezi justificative ale absenţei sale, cererea sa se va respinge ca nesusţinută.

în practică nu au fost considerate motive temeinice care să justifice absenţa faptul că reclamanta a reţinut în mod eronat data pentru care s-a dispus amânarea judecării cauzei la termenul de judecată anterior, aceasta neaflându-se în vreo situaţie obiectivă (spitalizare, deplasare în străinătate, eveniment deosebit în familie etc.p.

Legea impune, pentru a fi aplicată sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută, ca lipsa reclamantului la termenul de judecată să fie nejustificată, prezumând într-o atare situaţie renunţarea la judecarea cererii. Astfel, în mod corect instanţele au apreciat că lipsa reclamantei nu a fost nejustificată, împrejurarea care a determinat aceasta lipsă - susţinerea examenului de bacalaureat de către fiul reclamantei - fiind confirmată de pârât.

în practică s-a statuat, de asemenea, că, întrucât s-a făcut dovada că la data judecării cauzei reclamanta era plecată din ţară, împreună cu minorul rezultat din căsătorie, pentru tratament medical, reprezentarea sa în instanţă este justificată, iar sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută este inaplicabilă.