Art. 951 Noul Cod de Procedură Civilă Noţiune Dispoziţii generale Sechestrul asigurător
| Comentarii |
|
CAPITOLUL I
Sechestrul asigurător
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Sechestrul asigurător
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 951
Noţiune
Sechestrul asigurător constă în indisponibilizarea bunurilor mobile sau/şi imobile urmăribile ale debitorului aflate în posesia acestuia sau a unui terţ în scopul valorificării lor în momentul în care creditorul unei sume de bani va obţine un titlu executoriu.
| ← Art. 950 Noul Cod de Procedură Civilă Notarea cererii în... | Art. 952 Noul Cod de Procedură Civilă Condiţii de... → |
|---|
2. Condiţia comună a formulării cererii de chemare în judecată asupra fondului.
Obiectul cererii de chemare în judecată formulate de creditor îl reprezintă plata unei sume de bani, dovada iniţierii cererii de chemare în judecată prin care creditorul să
Citește mai mult
dovedească declanşarea procesului pe fond fiind obligatorie în oricare dintre ipostazele sechestrului asigurător (art. 952).Măsura sechestrului asigurător se va aplica asupra bunurilor mobile sau imobile urmăribile ale debitorului.
Se poate dispune măsura sechestrului asigurător asupra acelor bunuri mobile sau imobile care nu sunt declarate bunuri neurmăribile printr-o dispoziţie specială a legii.
Bunurile neurmăribile sunt cele enumerate în prevederile art. 726, precum şi cele destinate exercitării ocupaţiei sau profesiei debitorului, astfel cum prevede art. 727 NCPC. De asemenea, prin alte dispoziţii legale speciale, anumite categorii de bunuri pot fi declarate neurmăribile.
Totodată, aceste bunuri mobile sau imobile asupra cărora va fi aplicată măsura sechestrului asigurător se pot afla în posesia debitorului însuşi sau a unui terţ (dar ele aparţin debitorului), precizare nou introdusă faţă de reglementarea din codul anterior şi care aduce textului un plus de rigoare.
3. Litigiile cu profesionişti. După abrogarea şi a dispoziţiilor art. 907-935 C. com. 1887, la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă [aceste dispoziţii, împreună cu altele, fiind încă rămase în vigoare potrivit art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Legii 287/2009 privind Codul civil], nu vor mai exista particularităţi ale acestui gen de măsură asigurătorie (care, anterior, decurgeau din dispoziţiile art. 907 şi art. 908 C. com.), după cum aceasta este cerută de sau în contra unui profesionist, dat fiind principiul aplicării generale a Codului civil atât în raporturile dintre profesionişti, cât şi în raporturile dintre aceştia şi alte subiecte de drept civil, sens în care dispune art. 3 alin. (1) Noul Cod Civil.
4. Situaţia insolvabilităţii debitorului. Pentru încuviinţarea acestei măsuri, nu este necesară constatarea insolvabilităţii debitorului, după cum instanţa învestită cu o asemenea cerere nu este ţinută a verifica conţinutul şi cuantumul creanţei, ci numai îndeplinirea condiţiilor sechestrului asigurător.
Este în drept să recurgă la aceste măsuri asigurătorii creditorul diligent, precaut, care nu are încă un titlu executoriu pe care să îl poată pune în executare silită, astfel că, la momentul şi în
Citește mai mult
eventualitatea obţinerii titlului executoriu, el va putea trece la valorificarea bunurilor indisponibilizate ori poate să intre în posesia lor; de aceea, mai sunt denumite măsuri de prevedere sau de conservare, nefiind masuri de executare silita, întrucât numai după obţinerea titlului executoriu creditorul va avea posibilitatea realizării efective a creanţei sale pe calea executării silite (în natură sau prin echivalent).De altfel, noul Cod civil prevede în rândul mijloacelor de protecţie a drepturilor creditorului măsurile conservatorii (art. 1558) şi măsurile asigurătorii (art. 1559), cel din urmă text făcând trimitere la dispoziţiile Codului de procedură civilă ce reglementează sechestrul (asigurător şi judiciar) şi poprirea asigurătorie.
în mod necesar, măsurile asigurătorii au un caracter vremelnic, întrucât ele subzistă până la rămânerea definitivă a hotărârii date asupra fondului cererii.
Masurile asigurâtorii reglementate şi de noul Cod de procedură civilă sunt: sechestrul asigurător (art. 951-958), cu o subsecţiune cuprinzând dispoziţii speciale atunci când măsura sechestrului asigurător are ca obiect navele civile (art. 959-968), poprirea asigurătorie (art. 969-970) şi sechestru judiciar (art. 971-976).
De asemenea, în acelaşi titlu, la Capitolul IV sunt reglementate măsuri provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală (introduse prin Legea nr. 76/2012 de punere în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ceea ce a şi condus la modificarea denumirii Titlului din „Măsuri asigurătorii" în „Măsuri asigurătorii şi provizorii"), indiferent de conţinutul lor (patrimonial sau nepatrimonial), după cum art. 977 alin. (2) NCPC face trimitere şi la dispoziţiile art. 255 Noul Cod Civil care prevăd măsuri provizorii necesare pentru protecţia altor drepturi nepatrimoniale.
Cererea având ca obiect aplicarea unei măsuri asigurătorii sau provizorii poate fi formulată atât pe cale principală, dar şi pe cale incidentală, în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare [art. 30 alin. (6) NCPC] sau ca o cerere accesorie [art. 30 alin. (4) NCPC], dacă este solicitată prin chiar cererea de chemare în judecată privind fondul dreptului.