Art. 954 Noul Cod de Procedură Civilă Executarea măsurii Dispoziţii generale Sechestrul asigurător
| Comentarii |
|
Sechestrul asigurător
SECŢIUNEA 1
Dispoziţii generale
Art. 954
Executarea măsurii
(1) Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor prezentului cod cu privire la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, fără a mai cere vreo autorizare sau încuviinţare în acest sens.
(2) În cazul bunurilor mobile, executorul se va deplasa, în cel mai scurt timp posibil, la locul unde se află bunurile asupra cărora se va aplica sechestrul. Executorul judecătoresc va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei. În toate cazurile, sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului.
(3) Sechestrul asigurător înfiinţat asupra unui bun supus unor formalităţi de publicitate se va înscrie de îndată în cartea funciară, registrul comerţului, Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare sau în alte registre publice, după caz. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.
(4) Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie la executare.
| ← Art. 953 Noul Cod de Procedură Civilă Procedura de... | Art. 955 Noul Cod de Procedură Civilă Desfiinţarea de drept a... → |
|---|
15. Cu privire la dispoziţiile legale cuprinse în Codul de procedură civilă din 1865, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care instanţa de contencios constituţional a constatat că nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale. în acest sens, sunt Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul
Citește mai mult
Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, Decizia nr. 701 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 octombrie 2007, Decizia nr. 195 din 28 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 26 martie 2008, sau Decizia nr. 772 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 25 iulie 2011.16. Curtea a reţinut că procedura măsurilor asigurătorii nu vizează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, urmărind să asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmărit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului. Aşa fiind, o asemenea procedură este guvernată de imperativul celerităţii.
17. Date fiind raţiunile înfăţişate, Curtea a constatat că legiuitorul a instituit în materia’măsurilor asigurătorii, potrivit competenţei sale constituţionale, o procedură derogatorie de la dreptul comun’, fără a se putea reţine însă că procedând astfel ar aduce atingere principiului constituţional al dreptului la apărare, asigurat prin recunoaşterea posibilităţii exercitării căii de atac a apelului împotriva încheierii de soluţionare’a cererii de sechestru asigurător.
18. întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate prin deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
19. Distinct de cele arătate, Curtea reţine că instituţia sechestrului asigurător nu are semnificaţia încălcării dreptului debitorului la un proces echitabil, acesta având posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri. Mai mult, Curtea constată că încheierea instanţei prin care se soluţionează cererea de sechestru este supusa apelului care poate fi formulat în 5 zile de la comunicare la instanţa ierarhic superioară şi care se judecă cu citarea părţilor [art. 954 alin. (3) din Codul de procedură civilă].
Detalii: legeaz.net/monitorul-oficial-827-2015/decizie-ccr-577-2015
Fiind o hotărâre executorie atât atunci când este dată de prima instanţă [art. 953 alin. (2)], cât şi când este pronunţată de instanţa de apel (art. 633 pct. 1 NCPC), dată la care devine şi definitivă [art. 634 alin. (1) pct. 4], hotărârile constituie titluri executorii de drept, fără nicio altă formalitate, sens în care
Citește mai mult
sunt dispoziţiile art. 632 alin. (2) NCPC.întrucât art. 954 alin. (1) partea finală prevede că măsurile executorii se aduc la îndeplinire de executorul judecătoresc „fără a mai cere o autorizare sau încuviinţare în acest sens", aceasta presupune că executorul judecătoresc va putea trece la executarea măsurii prin aplicarea sechestrului (indisponibilizarea bunurilor mobile şi/sau imobile ale debitorului aflate în posesia sa sau a unor terţi) fără încuviinţarea executării silite prevăzute de art. 665 NCPC, tocmai pentru că ele nu sunt măsuri de executare propriu-
zise, ci măsuri provizorii al căror efect nu este de a scoate bunurile mobile sau imobile din patrimoniul debitorului, ci de a conferi creditorului, în cazul şi la momentul obţinerii titlului executoriu, posibilitatea realizării efective a creanţei sale pe calea executării silite indirecte (sau prin echivalent), astfel cum prevede art. 957 NCPC, prin valorificarea bunurilor sechestrate.
împrejurarea că executarea măsurii sechestrului asigurător are loc fără alte formalităţi de autorizare sau încuviinţare nu înseamnâ că executorul judecătoresc vo acţiona din oficiu, ci doar pe baza cererii creditorului, potrivit principiului disponibilităţii, aplicabil şi în etapa executării silite, cu atât mai mult într-o etapă intermediară a procesului, cum este cea a executării măsurilor provizorii.
După obţinerea titlului executoriu însă, creditorul va fi ţinut să urmeze formalităţile pentru punerea în executare silită a acestuia, adresându-se executorului judecătoresc cu cerere de executare silită conform art. 663 NCPC, iar executorul judecătoresc va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite, în condiţiile art. 665 din acelaşi cod, după care se va proceda la executarea silită indirectă, potrivit regulilor privind executarea silită mobiliară sau/şi imobiliară, de vreme ce obiectul titlului executoriu nu poate fi decât un drept de creanţă.
2. Punerea în executare a măsurii
2.1. Bunuri mobile corporale. Articolul 954 alin. (2) prevede modalitatea de aducere la îndeplinire a sechestrului asigurător atunci când are ca obiect bunuri mobile (corporale), şi anume prin deplasarea executorului în cel mai scurt timp la locul unde se afla bunurile ce vor fi sechestrate.
Astfel cum prevede art. 953 alin. (3) NCPC, la momentul luării (executării) măsurii i se va comunica de către executorul judecătoresc şi debitorului încheierea de încuviinţare, moment de la care curge pentru acesta termenul de apel de 5 zile.
Executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile ale debitorului (între care nu vor putea fi incluse cele declarate insesizabile de lege) numai în măsura necesara realizării creanţei, însăşi hotărârea de încuviinţare a sechestrului neputând fi pronunţată dincolo de aceste limite, întrucât instanţa este obligată prin dispoziţiile art. 953 alin. (2) să indice „suma până la care se încuviinţează sechestrul".
Pe de altă parte, întrucât, astfel cum dispune art. 953 alin. (1) teza a ll-a, creditorul nu este obligat să individualizeze bunurile asupra cărora solicită înfiinţarea sechestrului, rezultă că nici încheierea de încuviinţare a măsurii nu le va indica, astfel încât executorul judecătoresc este cel care le va identifica şi va proceda potrivit prevederilor codului privind executarea silită mobiliară, astfel cum prevede art. 954 alin. (1), potrivit art. 730 şi urm. NCPC, art. 732 prevăzând modalitatea de sechestrare a bunurilor mobile care aparţin debitorului, dar aflate în mâinile terţilor.
De asemenea, în mod derogatoriu de la regula prevăzută în art. 667 NCPC, în acord cu scopul acestei măsuri asigurătorii, legea prevede că, în toate cazurile, sechestrul asigurător se va aplica fără somaţie ori înştiinţare prealabilă a debitorului.
2.2. Bunuri mobile incorporale. Sechestru asigurător poate avea ca obiect şi bunuri mobile incorporale, precum acţiunile la societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990, titluri de credit sau alte bunuri mobile supuse unor formalităţi de publicitate, astfel încât aducerea la îndeplinire a măsurii va avea loc în condiţiile art. 954 alin. (3), anume prin înscrierea de îndată la registrul comerţului, la Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare, în registrul succesoral ţinut de camera notarilor publici sau în alte registre de publi
citate, după caz; menţiunea despre aplicarea sechestrului se va face la cererea executorului judecătoresc, astfel cum prevede în mod explicit art. 741 alin. (1) NCPC, normă de trimitere potrivit art. 954 alin. (1).
2.3. Bunuri imobile ale debitorului. Dacă sechestrul asigurător are ca obiect bunuri imobile ale debitorului, aducerea la îndeplinire a măsurii se realizează prin înscrierea sechestrului de îndată în cartea funciară sau registrul comerţului (dacă imobilul aparţine vreunui profesionist, constituit ca aport la capitalul social sau făcând parte din activul patrimonial al unei societăţi, debitoare a titularului cererii de sechestru), sens în care, de asemenea, dispune art. 954 alin. (3), cerere pe care executorul judecătoresc o adresează biroului teritorial de cadastru şi publicitate imobiliară, astfel cum dispune art. 821 alin. (1) NCPC.
3. Efectul formalităţilor de publicitate este cel de opozabilitate a sechestrului tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra bunului mobil sau imobilului sechestrat.
în privinţa imobilelor, norma aici analizată [art. 954 alin. (3) partea finală] nu constituie decât o aplicare particulară a prevederilor art. 826 NCPC, iar referitor la bunurile mobile, ea reprezintă o reluare a dispoziţiilor art. 741 alin. (2) din acelaşi cod.
4. Contestaţia la executare. împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului, cel interesat va putea face contestaţie la executare.
Deşi nu este o măsură de executare silită, aducerea la îndeplinire a măsurii provizorii dispuse în contextul art. 954 este guvernată de dispoziţiile privind executarea silită, astfel încât, în mod simetric, legiuitorul a prevăzut şi accesul celui interesat la contestaţia la executare.
Persoana interesata în formularea contestaţiei poate fi creditorul, debitorul, terţul care posedă bunuri ale debitorului ori un terţ desăvârşit faţă de raportul obligaţional dintre creditor şi debitor, care este vătămat prin măsura dispusă.
Contestaţia la executare se va întemeia pe dispoziţiile art. 711 NCPC atunci când este formulată de creditor sau debitor, iar art. 712 alin. (5) va servi ca temei juridic terţilor, însă numai dacă aceştia pretind un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul sau bunurile indisponibilizate.
Textul nu conţine vreo dispoziţie derogatorie în privinţa instanţei competente să soluţioneze contestaţia la executare, indiferent dacă este formulată de părţi sau de un terţ vătămat prin actele de executare a măsurii sechestrului asigurător, astfel încât instanţa competenta va fi instanţa de executare, potrivit dispoziţiilor art. 650 alin. (1) şi (2) NCPC.