Art. 17 Noul Cod Penal Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune Dispoziţii generale

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 17

Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune

Infracţiunea comisivă care presupune producerea unui rezultat se consideră săvârşită şi prin omisiune, când:

a) există o obligaţie legală sau contractuală de a acţiona;

b) autorul omisiunii, printr-o acţiune sau inacţiune anterioară, a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 17 Noul Cod Penal Săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune Dispoziţii generale




Dumitru florina 16.07.2024
Bună ziua asi dori o anchetă mai approfondit pentru fratele meu care este acuzat pe nedrept si pedesit cu ân chsorea de si făptași au recunoscut fata comosă mutumesc astept raspuns numéro fratelui ieste dumitru florin
Răspunde
Daiana Popa 23.05.2016
Reglementarea analizată, constând în săvârşirea infracţiunii comisive prin omisiune, nu are corespondent în Codul penal din 1969, deşi a fost admisă de doctrina majoritară sub denumirea de infracţiune comisiv-omisivă (denumire sinonimă, într-o opinie, cu noţiunea de infracţiune omisivâ improprie), cât şi în practica judiciară. S-a apreciat că se impune inserarea reglementării în legislaţie sub aspectul conformităţii cu principiul legalităţii incriminării121.

Din modul de redactare a textului legal se poate trage concluzia potrivit căreia asimilarea inacţiunii cu acţiunea vizează cazul
Citește mai mult infracţiunilor de rezultat, ca infracţiuni care au la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul prevăzut în norma de incriminare poate fi produs, uneori (în prezenţa a ceea ce doctrina a denumit situaţii conforme teoriei poziţiei de garant), în concret, şi printr-o inacţiune, fără ca aceasta să fie expres prevăzută în norma de incriminare.

Asimilarea acţiunii cu inacţiunea (naşterea poziţiei de garant în privinţa preîntâmpinării producerii rezultatului infracţional) are în vedere, în condiţiile legii, două ipoteze:

- când există o obligaţie de a acţiona, de sorginte legală sau contractuală;
- când există o obligaţie de a acţiona, născută natural, ca urmare a unei fapte anterioare a agentului, care a determinat apariţia unui risc nepermis pentru valoarea socială ocrotită.

într-o opinie, s-ar putea aprecia că legea nouă este mai drastică, fiind mai favorabilă reglementarea anterioară, care nu prevedea expres posibilitatea angajării răspunderii penale a unei persoane pentru o faptă comisivă, în condiţiile în care s-a adoptat pe caz concret un comportament omisiv. în realitate însă, nu o asemenea ipoteză este viabilă, având în vedere interpretarea doctrinară şi jurisprudenţială constantă formulată în timpul activităţii Codului penal din 1969, potrivit căreia se recunoştea instituţia infracţiunii comisiv-omisive. Din contră, legea nouă, indicând expres criteriile după care se identifică situaţiile din care se naşte poziţia de garant, marchează un stadiu superior de reglementare, garantând mai ferm drepturile destinatarilor legii penale.
Răspunde
Dana Toma 29.11.2015
NCP prevede în mod expres incriminarea infracţiunii comisive săvârşite prin omisiune, cunoscută în doctrină şi ca infracţiune omisivă improprie. Astfel, aceasta are la bază o incriminare comisivă, dar rezultatul poate fi în concret produs şi printr-o inacţiune, fără ca aceasta să fie expres prevăzută de norma de incriminare

În cazul infracţiunilor omisive improprii este necesar să se determine dacă inculpatul avea obligaţia de a împiedica producerea rezultatului şi dacă, în condiţiile concrete ale cauzei, avea şi posibilitatea să o facă. NCP prevede că obligaţia de a acţiona poate izvorî din
Citește mai mult lege, din contract sau dintr-o acţiune sau inacţiune anterioară a autorului omisiunii, care astfel a creat pentru valoarea socială protejată o stare de pericol care a înlesnit producerea rezultatului.

Astfel, cu privire la obligaţia legală sau contractuală de a acţiona au fost oferite următoarele exemple: mama care refuză să îl mai alăpteze pe noul-născut (legală), instructorul de înot în privinţa copiilor care urmează cursurile sub îndrumarea sa (contractuală), medicul care trebuie să îl trateze pe pacientul pe care îl are în îngrijire (legală şi contractuală), medicul de ambulanţă şi pompierul cu privire la acţiunile de urgenţă (legală).

Referitor la lit. b) a fost oferit exemplul proprietarului care lasă liber un animal periculos într-un spaţiu public, iar ulterior animalul răneşte o persoană.
Răspunde