Art. 13 Noul Cod Penal Imunitatea de jurisdicţie Aplicarea legii penale în spaţiu Aplicarea legii penale

Noul Cod Penal actualizat 2024 - Legea 286/2009
CAPITOLUL II
Aplicarea legii penale

SECŢIUNEA a 2-a
Aplicarea legii penale în spaţiu

Art. 13

Imunitatea de jurisdicţie

Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de către alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român.

← Art. 12 Noul Cod Penal Legea penală şi tratatele...  Art. 14 Noul Cod Penal Extrădarea Aplicarea legii penale în... →

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 13 Noul Cod Penal Imunitatea de jurisdicţie Aplicarea legii penale în spaţiu Aplicarea legii penale




Tessa 24.02.2021
Din momentul în care accepta desfasurarea activitati pe teritoriul altui stat suveran, membri misiunilor diplomatice se vor supune Constitutiei si Legilor (legea penala inclusa) aplicabile în acel stat suveran apoi, dupa caz, Regulamentelor (care nu pot contrazice Constitutia si Legile) întocmite cu dedicatie de catre tara ospitaliera.
Relatiile diplomatice se mentin între tari armone si prietene, care împartasesc ratiuni si valori comune, scopul fiind schimburi culturale si materiale care sa aduca, în accord, beneficiu ambelor entitati statale.
Activitatea diplomatilor conform cu alte
Citește mai mult legislati are ‘darul’ de a fi în masura sa provoace conficte, cîteodata atît de grave precum starea de razboi (dupa posibilitati), care ar contrazice însasi ratiunea unei misiuni diplomatice si ar perverti la degradare un scop pretins nobil, chiar si fara a suspecta cineva acte potrivnice sau alezore (în dauna) statului ospitalier, asigurîndu-si astfel protectie împotriva decontari consecintelor. De la igal la igal, amical.
Răspunde
Jeru 7.05.2016
Textul art. 13 NCP reproduce dispoziţia cuprinsă în art. 8 CP 1969. Este evident faptul că prin această normă se instituie o excepţie, o derogare de la aplicarea legii penale române în spaţiu, în considerarea statutului persoanei asupra căreia ar urma să fie exercitată represiunea. în concret, dispoziţia reprezintă o continuare firească (şi o circumstanţiere specială) a prevederii din articolul precedent, deoarece conceptul generic de imunitate de jurisdicţie penală a reprezentanţilor diplomatici este rezultatul evolutiv al reglementărilor bilaterale şi multilaterale dintre state, în sfera
Citește mai mult relaţiilor externe, de-a lungul timpului, extinzându-se, totodată, şi asupra altor categorii de persoane stabilite tot prin documente internaţionale (şefi de stat, şefi de guvern etc.).

Trebuie remarcat că excepţia în cauză nu se instituie numai în considerarea principiului de bază după care s-ar face aplicarea în spaţiu a legii penale române (teritorialitatea), ci reprezintă o derogare de la oricare dintre principiile ce ar permite, în mod normal, această aplicare. în acest sens, argumente sunt atât exprimarea necircumstanţiată a legiuitorului (care indică inaplicabilitatea legii penale, fără a limita această situaţie doar la ipoteza în care legea penală s-ar aplica potrivit unui anumit principiu), cât şi poziţionarea textului în economia secţiunii care conţine regulile de aplicare în spaţiu a legii penale române (dispoziţia nu este formulată imediat după principiul teritorialităţii, într-o poziţie interpusă între acesta şi celelalte principii de aplicare în spaţiu, ci este inserată ulterior tuturor acestor principii, rezultând că instituie o excepţie de la oricare dintre ele, reprezentând o normă cu un caracter sporit de specialitate faţă de acestea).

În opinia criticilor, este regretabil că legiuitorul nu a mai menţinut în acest text simetria unei exprimări strict circumstanţiate la legea penala româna, aşa cum a făcut-o, constant, în cuprinsul dispoziţiilor anterioare. De asemenea, nu s-a mai specificat expres că sunt avute în vedere dispoziţiile tratatelor internaţionale la care România este parte, precum s-a procedat în cuprinsul art. 12 NCP. Aceste aspecte punctuale sunt însă tacit subînţelese în reglementarea art. 13 NCP. Astfel, o excepţie de la dispoziţii interne exprese (mai ales în materie penală) nu ar putea fi recunoscută decât în considerarea unor norme incluse în tratate la care statul român şi-a manifestat voinţa suverană de a deveni parte. Pe de altă parte, este cunoscut faptul că imunitatea de jurisdicţie reprezintă o limitare de la aplicarea legii penale române, dar nu constituie, în mod necesar, temeiul pentru apariţia unei stări de impunitate absolută, căci infractorul poate fi tras la răspundere penală potrivit legii proprii (din statul al cărui reprezentant diplomatic este). Drept urmare, este firesc ca dispoziţia de imunitate să nu fie general funcţională, extrăgându-l pe respectivul agent de la aplicarea oricărei legi penale, ci limitată la inaplicabilitatea legii penale a statului în care a fost acreditat respectivul reprezentant diplomatic (aşadar, este vorba doar despre inaplicabilitatea legii penale române).
Răspunde
Dana Toma 29.11.2015
Legiuitorul realizează aceeaşi modificare terminologică precum în cazul art. 12, înlocuind termenul de convenţie internaţionala cu cel de tratat internaţional.
Răspunde
defara 3.02.2014
Reglementarea anterioară

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 8: „Imunitatea de jurisdicţie. Legea penală nu se aplică infracţiunilor săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt supuse jurisdicţiei penale a statului român".

Legislaţie conexă:
► Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată la Viena la 18 aprilie 1961, ratificată prin Decretul nr. 566/1968 (B. Of. nr. 89 din 8 iulie 1968);
► Convenţia cu privire la relaţiile consulare, încheiată la Viena la 24 aprilie
Citește mai mult 1963, ratificată prin Decretul nr. 481/1971 (B. Of. nr. 10 din 28 ianuarie 1972);
► art. 34 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice exclusive ale României, republicată (M. Of. nr. 765 din 21 octombrie 2002).
Răspunde