Art. 33 Noul Cod Penal Pedepsirea tentativei Tentativa

Cum se încadrează tentativa de viol. O întrebare pentru o cunoștință. Va mulțumesc.

Cu privire la sancţionarea tentativei, legiuitorul menţine optica promovată în redactarea art. 21 CP 1969, atât cu privire la sistemul de incriminare adoptat (sistemul incriminării limitate a tentativei - apelând la cele două tehnici normative: fie incriminare în cuprinsul textului în care se reglementează respectiva faptă în formă consumată, fie incriminare într-un articol comun situat la finele unui capitol sau titlu din legea penală), cât şi în ceea ce priveşte sistemul de pedepsire adoptat (regula: diversificarea de pedeapsă). Spre deosebire de Codul penal din 1969 [art. 21 alin. (2) teza

Citește mai mult

I], art. 33 NCP nu mai conţine prevederea explicită a imposibilităţii coborârii sub minimul general al pedepsei, ceea ce nu reflectă însă o modificare de optică în acest sens, având în vedere că art. 2 alin. (3) NCP interzice stabilirea şi aplicarea unei pedepse în afara limitelor sale generale. în raport de art. 21 alin. (2) teza a II-a CP 1969, observăm reducerea limitei maxime de sancţionare a tentativei, de la 25 la 20 de ani închisoare, în cazul în care pentru infracţiunea consumată legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă, iar instanţa s-ar orienta către aceasta.

În noul Cod penal, atenuarea răspunderii penale conform dispoziţiilor consacrate de art. 33 are în vedere în mod direct cazul persoanei fizice, infractor major, cu referire la pedeapsa principală aplicabilă (pedeapsă privativă de libertate sub forma închisorii sau amendă)2|. în cazul infracţiunilor comise în timpul minorităţii, cauzele de atenuare - deci inclusiv tentativa (care, sub aspectul naturii juridice, este o stare generală de atenuare a răspunderii penale) - sunt avute în vedere la alegerea măsurii educative şi produc efecte între limitele prevăzute de lege pentru fiecare măsură educativă (art. 128 NCP). în caz de tentativă săvârşită de o persoană juridică, se atrage atenuarea răspunderii penale, din moment ce legea dispune că acesteia „i se aplică regimul amenzii prevăzut de lege pentru persoana fizică" (s.n.), în condiţiile art. 147 alin. (1) NCP, în sensul diversificării de pedeapsă conform art. 33 raportat la 137 NCP. Avem în vedere acelaşi regim, privind: sistemul zilelor-amendă (dar în condiţiile art. 137 NCP, cu propriile limite speciale de pedeapsă), cât şi sistemul de sancţionare operant în raport de instituţia incidenţă în cauză, în speţă tentativa, deci sistemul diversificării de pedeapsă. Aşadar, cu referire la persoana juridică, interesează - în materie -următoarele texte legale generale: art. 147 NCP - deoarece tentativa, din punct de vedere al naturii juridice, reprezintă o cauză de atenuare a răspunderii penale, sub formă de stare de ordin general -, coroborat cu art. 137 alin. (4) şi (5) NCPm - care stabilesc limitele speciale proprii ale pedepsei amenzii, sub forma zilelor-amendă, incidente pentru infractorul persoană juridică în ipoteza comiterii infracţiunii în forma consumată - şi coroborat cu art. 33 NCP - care consacră regula în materie de sancţionare a tentativei: diversificarea de pedeapsă (doar 21) prin înjumătăţire -fără posibilitatea raportării la dispoziţii specifice exclusiv persoanei fizice (precum art. 61 NCP).

Sancţionarea tentativei prin diversificare de pedeapsă se impune ca regulă în materie. în cazul anumitor fapte penale (infracţiunea complexă pe conţinut calificat săvârşită cu intenţie depăşită), prin excepţie de la art. 33 alin. (2) NCP, tentativa se pedepseşte potrivit sistemului parificării de pedeapsă, prin sancţionarea între limitele de pedeapsă ale infracţiunii complexe consumate, dacă s-a produs numai rezultatul mai grav al acţiunii secundare [a se vedea comentariul de la art. 36 alin. (3) NCP)"].

în cazul concursului între cauzele de atenuare, dintre care una este şi tentativa, se vor aplica dispoziţiile art. 79 alin. (1) NCP (ordinea prevăzută pentru valorificarea acestora atrăgând efecte asupra pedepsei). Semnalăm unele probleme ce se pot ridica în acest sens, pornind de la corecta stabilire a naturii juridice a unor dispoziţii speciale cu efect de atenuare, ţinând cont şi de prevederile art. 187 NCP. Spre exemplu, avem în vedere problema sancţionării tentativei unui furt în scop de folosinţă (art. 230 NCP). în aprecierea noastră, susţinând natura juridică a acestei prevederi, ca formă atenuată a furtului (în descrierea legală, accentul fiind aşezat pe descrierea faptei, iar referirea la alte texte de incriminare având loc doar sub aspectul pedepsei, şi nu invers), iar nu drept cauză specială de reducere a pedepsei, considerăm că prioritare în aplicare trebuie să fie dispoziţiile de reducere a pedepsei corespunzătoare art. 230 (astfel constituindu-se, în sensul art. 187 NCP, pedeapsa prevăzută de lege pentru această formă atenuată a furtului), abia apoi, în raport de limitele astfel determinate, operând înjumătăţirea minimului şi maximului special atrasă de reţinerea tentativei [art. 33 alin. (2) teza I NCP]|2). Problema ridicată este una de principiu, interesând pentru acurateţe, dincolo de împrejurarea că, indiferent de procedeul prioritarîntrebuinţat, valoarea limitelor între care urmează a se stabili, în final, pedeapsa concretă este (cel puţin în raport de cazul exemplificat) aceeaşi.

Din punct de vedere al legii penale mai favorabile, noul cod tinde a se prezenta astfel (prin comparaţie cu cel anterior), cel puţin sub aspectul limitelor sancţionării tentativei în raport de faptele pentru care, în forma consumată, legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă (dacă instanţa ar opta pentru aceasta în ipoteza în care fapta s-ar fi consumat sau dacă aceasta ar fi unica pedeapsă principală prevăzută în respectivul caz).

Corespondența cu vechiul Cod Penal (1969): art. 21: „Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta. (2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al pedepsei. în cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani. (3) în cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amendă cuprinsă între minimul special şi maximul

Citește mai mult

special al amenzii prevăzute de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare”.