Decizia civilă nr. 1367/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1367/R/2011
Ședința publică din data de 13 aprilie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M. M. și de către pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. S. împotriva sentinței civile nr. 4315 din 20 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin memoriul de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4315 din 20 septembrie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune aferent perioadei (...)-(...), excepție invocată de instanță din oficiu.
A fost admisă în parte acțiunea contestatorului M. M. și în consecința a fost obligată pârâta C. J. de P. S. sa emită o noua decizie de pensionare începând cu data de (...) având în vedere adeverința nr. 140/VI/9/2010 emisa de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj.
A fost obligată pârâta sa plătească reclamantului diferența dintre pensia efectiv primita și cea recalculata pentru perioada (...)-(...).
A fost obligat paratul Ministerul Finanțelor Publice sa aloce fondurile necesare efectuării acestor plăti.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința excepțieiprescripției parțiale a dreptului la acțiune, faptul că reclamantul a solicitat prin cererea sa recalcularea pensiei începând cu data de (...).
Având în vedere faptul că reclamantul a formulat o cerere de recalculare a pensiei către pârâtă la data de (...) (f.21) și prevederile art.3 din Decretul nr.167/1958, instanța constată prescris dreptul la acțiune pentru perioada (...)
- (...).
Prin Decizia nr. 1. din (...) pârâta C. J. de P. S. a dispus pensionarea reclamantului începând cu data de (...).
La stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului, pârâta a avut în vedere adeverința tip nr.488/VI/(...) eliberată de către fostul angajator, care cuprindea vechimea în funcția de procuror, venitul brut realizat la data pensionării și mediaveniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate, fără a include sporul solicitat.
Prin Decizia civilă nr. 2. a C. de A. C., pârâții Ministerul Justiției,
Tribunalul Sălaj, Curtea de A. C. au fost obligați să-i plătească reclamantului valoarea de referință sectorială începând din (...) și până la data pensionării.
Potrivit art. 85 alin. 2 din Legea nr. 303/2004 modificată și completată, pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor se actualizează ori de câte ori se majorează indemnizația brută a unui judecător sau procuror în activitate, în condiții identice în funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, cu luarea în considerare, în procent, a sporurilor intrate în baza de calcul la acordarea pensiei de serviciu, precum și a sporului de vechime.
Pârâta C. J. de P. S. trebuia să stabilească și respectiv să actualizeze pensia de serviciu a reclamantului după veniturile realizate în ultimele 12 luni înainte de data pensionării și după veniturile realizate de un magistrat în funcție, în conformitate cu prevederile art.7 din H.G. nr.1275/2005, care stipulează că în veniturile brute realizate se includ, pe lângă indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile cu caracter permanent, implicit și sporul solicitat de către reclamant a fi luat în calcul la stabilirea pensiei sale de serviciu.
Potrivit dispozițiilor art.35 din Legea nr. 500/2004 M. E. și F., pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an. În același timp, potrivit art.15 din HG 93/2000 toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art.118 din Legea nr.304/2004.
Pe cale de consecință, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul M. E. și F. și a fost obligat acest pârât să pună la dispoziție fondurile necesare plății acestor drepturi bănești către reclamante, deoarece în sarcina sa cade adoptarea proiectului bugetului de stat și a proiectelor de rectificare bugetară. Pentru aceleași motive s-a admis și cererea de chemare în garanție a M.ui E. și F. formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. M. solicitândmodificarea hotărârii atacate cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că la data de 17 februarie 2010 a cerut pârâtei să revizuiască și să actualizeze pensia lui de serviciu potrivit actelor noi, depuse de reclamant, în urma rămânerii definitive și irevocabile a Deciziei nr. 2. a C. de A. C.
Pârâta a admis în parte cererea și a actualizat pensia potrivit actelor depuse, începând cu data de 01 aprilie 2008 și nu începând cu data de 01 iunie
2006 așa cum a cerut.
Recurentul apreciază hotărârea ca netemeinică și nelegală deoarece dreptul lui de a cere pârâtei recalcularea pensiei de serviciu s-a născut numai la 9 noiembrie 2009, când hotărârea C. de A. C. a rămas irevocabilă.
Pe de altă parte, Curtea a recunoscut drepturile salariale și pentru perioada anterioară pensionării, respectiv 2005. Astfel că nu se poate ca pentru perioada martie 2005-1 iunie 2006 să fie îndreptățit la plata diferențelor salariale obținute pe cale judecătorească, iar pentru perioada 01 iunie 2006-17 februarie 2007 dreptul să fie prescris.
Prescripția trebuia să opereze de la data nașterii raportului de drept. R. la această dată dreptul la acțiune nu este prescris.
Hotărârea este nelegală și pentru faptul că a cerut obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia plătită și aceea care i se cuvenea actualizată cu rata inflației, iar instanța nu a obligat pârâta potrivit cererii reclamantului.
Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și pârâta D. G. a F. P. a județului S. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată a Ministerul Finanțelor Publice, iar pe fondul cauzei respingerea ca nefondată a acțiunii reclamantului.
În motivare, pârâtul a arătat că pe cale de excepție invocă lipsa calității procesuale pasive a M.ui F. P. în cauza ce face obiectul dosarului de față.
Întrucât excepția a fost respinsă în mod nelegal de către instanța de fond, solită instanței de recurs modificarea sentinței civile recurată, în sensul admiterii excepției lipsei calității procedurale, pentru următoarele:
În mod greșit a fost obligat M. E. și F. la includerea în buget a sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate. Raportul juridic dedus judecății este unul tipic de dreptul muncii în conținutul căruia intră drepturi și obligații numai pentru angajator și angajat.
În condițiile în care posibilitatea rectificării bugetare și procedura de adoptare a legilor de rectificare bugetar la inițiativa ordonatorului principal de credite sunt prevăzute și reglementate de dispoziții legale în vigoare, apare ca inoportună o măsură dispusă de instanța de judecată în sensul obligării M.ui F.
P. la includerea în buget a fondurilor necesare achitării drepturilor salariale solicitate.
Potrivit art. 3 alin. (2) din Hotărârea G. nr. 208/2005 Ministerul Finanțelor
Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
De asemenea, Legea nr. 5. privind finanțele publice prevede în art. 28 că Ministerul Finanțelor Publice are atribuții În elaborarea proiectelor legii bugetului de stat pe baza propunerilor prezentate de ordonatorii principali de credite.
Rectificarea bugetului de stat, rectificare ce poate modifica bugetul de stat aprobat de Parlamentul României, se poate face numai prin lege.
Prin urmare, Ministerul Finanțelor Publice apare ca un administrator al bugetului de stat, iar În baza legii aprobate a bugetului, acesta repartizează sumele către ordonatorii principali de credite, astfel cum acestea sunt prevăzute în lege.
În aceste condiții, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de pârât și nici de chemat în garanție, pentru că acesta nu are ca atribuție să vireze către ordonatorii principali de credite, alte sume decât cele prevăzute de legea bugetului de stat.
În acest sens invocă DECIZIA nr. 2.017 din 3 aprilie 2009 a Înaltei Curți de
C. și J.
Reclamantul prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj - a chemat în judecată C. J. de P. S. și a Ministerul Finanțelor Publice,l acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtei C. J. de P. S. să-i plătească reclamantului valoarea de referință sectorială începând din (...) și până la data pensionării.
În speță Ministerul Finanțelor Publice nu participă nemijlocit șa raportul juridic litigios pentru a fi citat conform Codului de procedură civilă.
Mai invocă dispozițiile OUG nr. 45 din 19 mai 2010 pentru modificarea art. 1 din Ordonanța de urgentă a G. nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii „ordonatorii principalide credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";. „În procesul executării silite a sumelor datorate de către instituțiile publice în baza titlurilor executorii trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse de către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii";.
Din cele inserate mai sus rezultă fără echivoc faptul că M. E. și F. nu poate fi implicat în plata drepturilor solicitate de reclamanți întrucât aceste fonduri sunt asigurate din bugetul M.ui P. și nicidecum din cel al M.ui E. și F..
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de reclamantul M. M., se constată că acestaeste fondat având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 termenul de prescripție este de 3 ani și curge conform art. 7 alin. 1 din același act normativ de la data la care se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită.
Prima instanță în aplicarea prevederilor legale anterior menționate, greșit a apreciat curgerea termenului de prescripție în raport de data înregistrării de către reclamant la C. J. de P. a cererii privind recalcularea pensiei, respectiv data de
(...), acordând drepturile recalculate pe o perioadă de 3 ani în urmă.
Într-adevăr, prin cererea înregistrată la C. J. de P. reclamantul a solicitat recalcularea pensiei de serviciu cu luarea în considerare a adeverinței nr.
140/VI/9/2010 eliberată de P. de pe lângă Tribunalul Sălaj, aceasta conținând veniturile determinate în conformitate ce Decizia civilă nr. 2. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...).
Prin urmare, dreptul reclamantului de a solicita recalcularea pensiei nu se putea naște anterior soluționării irevocabile a litigiului având ca obiect recunoașterea unor venituri ce nu au fost luate inițial în considerare de intimată la calcularea pensiei, termenul de prescripție începând să curgă, în mod firesc, de la data pronunțării Deciziei civile nr. 2. din (...) a C. de A. C. În raport de cea din urmă dată, înregistrarea de către reclamant a cererii de recalculare la C. J. de P. la data de (...), se situează în interiorul termenului de prescripție.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1
și 3 C.pr.civ., va fi admis recursul declarat de reclamant cu consecința modificării în parte a sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii. Drepturile recalculate urmează a-i fi acordate reclamantului actualizate cu rata inflației începând cu data de (...), data înregistrării cererii de recalculare, și până la data plății efective.
În ceea ce privește recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S., acesta se constată a fi nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Criticile aduse de acest recurent vizează lipsa calității sale procesuale pasive în raport de prevederile L. nr. 5.. Totodată recurentul a invocat și prevederile OG nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și OUG nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Cu privire excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P., Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, potrivit art. 19 din Legea nr. 5., privind finanțele publice, Ministerul
Finanțelor Publice coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea G. cu privire la sistemul bugetar și anume pregătirea proiectelor legilor bugetareanuale, ale legilor de rectificare precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție iar potrivit art. 3 alin.1 pct. 2 din HG nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.ui E. și F. și a Agenției Naționale de A. F., în realizarea funcțiilor sale, Ministerul Finanțelor Publice are, în principal, următoarele atribuții: „… elaborează proiectul bugetului de stat al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare";.
Ministerul Finanțelor Publice este cel care are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborare a proiectelor de rectificare a acestor bugete.
Totodată, legea instituie răspunderea M.ui F. P. pentru realizarea bugetului de stat după aprobarea acestuia de P., precum și pentru luarea măsurilor pentru asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului.
Pe cale de consecință, M. E. și F. are calitatea procesuală pasivă în virtutea calității sale de instituție publică cu rol, de sinteză în activitatea privind finanțele publice și nu în calitate de ordonator principal de credite.
Este adevărat că Ministerul Finanțelor Publice este ordonator principal de credite pentru bugetul de venituri și cheltuieli proprii și ale unităților subordonate, calitate care nu îi permite utilizarea creditelor bugetare aprobate pentru finanțarea cheltuielilor altui ordonator principal de credite conform prevederilor art. 47 alin. 4 din Legea nr. 5. respectiv plata salariilor altei instituții publice, însă în cauza dedusă judecății el este chemat în judecată în considerarea calității sale de instituție publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanțele publice, în temeiul căreia exercită anumite funcții specifice referitoare la derularea procedurii bugetare (întocmirea proiectului bugetului de stat, executarea și încheierea exercițiului bugetar), sens în care a și fost obligat la alocarea fondurilor necesare pentru efectuarea plăților privind drepturile recunoscute reclamantului.
Pe de altă parte, potrivit art.15 din HG nr. 83/(...), publicată în Monitorul Oficial, partea I din (...), instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art.118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat iar cu referire concretă la prezenta cauză devin incidente prevederile art. 85 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora „partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public, pensia prevăzută de art. 82 alin. 2, art. 83^1 și art. 84 alin. 3, precum și pensia de serviciu acordată celor care nu îndeplinesc condiția de limită de vârstă prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, se suportă din bugetul de stat";.
Prin urmare, din moment ce potrivit prevederilor legale anterior menționate, partea din pensia de serviciu care depășește nivelul pensiei din sistemul public se suportă de la bugetul de stat, revine M.ui F. rolul de a cuprinde, în executarea dispozițiilor legale incidente, în bugetul de venituri și cheltuieli sumele necesare plății.
Ca atare, Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește invocarea de către recurent a prevederilor OG nr.
22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii și ale OUG nr. 7. privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, Curtea constată că acestea nu-și găsesc incidența în spețadedusă judecății, recurentul fiind obligat prin sentința atacată la alocarea sumelor necesare plății drepturilor de pensie ale reclamantului, actualizate în conformitate cu prevederile L. nr. 303/2004.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. S.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul M. M. împotriva Sentinței civile nr.
4315 din 20 septembrie 2010 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge excepția prescripției dreptului la acțiune aferent perioadei (...) - (...) și în consecință:
Obligă pârâta C. J. de P. S. să emită o nouă decizie de pensie începând cu data de (...), având în vedere adeverința nr. 140/VI/9/2010.
Obligă pârâta să plătească reclamantului diferența dintre pensia efectiv primită și cea recalculată pentru perioada (...) - (...), actualizată cu rata inflației, începând cu data de (...) și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. a F. P. S. împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
Aflat în concediu de odihnă
Semnează Președintele C. de A. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: A. B., P. D.
GREFIER
G. C.
| ← Decizia civilă nr. 2867/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 19/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
