Decizia civilă nr. 1940/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1940/R/2011
Ședința publică din data de 31 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 222 din 17 ianuarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat C. G., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal, lipsind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 18 mai
2011 reclamantul a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare pe care, prezent la termenul de judecată de azi, reclamantul arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului susținând întâmpinarea formulată în scris, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. 8497/117/(...), reclamantul C. G. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. C. solicitând Pronunțarea unei hotărâri prin care să fie luate în calcul perioadele (...)-(...), respectiv (...)-(...), cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform adeverințelor nr.113/(...) emisă de S. „. C. S. și nr. 668/(...) emisă de S. „. S. C.
De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei și la luarea în calcul a sporurilor menționate în adeverința nr. 114/(...) emisă de S. „. C. SA A. I.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâta a refuzat să-i ia în considerare aceste adeverințe, care certifică activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă și veniturile suplimentare realizate.
Prin întâmpinarea formulată, C. J. de P. C. a solicitat respingerea acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 222 din 17 ianuarie 2011 a T. C., a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. G. împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie privind pensia pentrulimită de vârstă în favoarea reclamantului, cu luarea în calcul a perioadei (...)-(...), respectiv (...)-(...), cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform adeverințelor nr.113/(...) emisă de S. „. C. S. și nr. 668/(...) emisă de S. „. S. C., începând cu data de (...).
A fost obligată pârâta la luarea în calcul la cuantumul pensiei și a punctajului mediu anual, a sporurilor menționate în adeverința nr. 114/(...) emisă de S. „. C. SA A. I.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia de pensionare nr. 234068/(...) reclamantului nu i s-a luat în calcul perioada lucrată în grupa a II-a de muncă, respectiv perioada cât a realizat sporuri, ambele menționate în adeverințele emise de S. „. C. S. A. I. , respectiv S. „. S. C.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv din adeverințele nr.113/(...) și nr.668/(...) emise de S. „. C. S. A. I. și S. „. C., rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada (...)-(...) a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 100 % din timp lucrat.
Așa fiind, prima instanță a considerat că pârâta, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind nelucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, s-a reținut că pârâta, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru contestator a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Reclamantul a mai depus la dosarul cauzei adeverința nr. 114/ (...) eliberată de către S. „. C. S. A. I., din care rezultă că acesta a beneficiat de venituri suplimentare reprezentând acord global, compensații, prime, indemnizații de conducere si alte sporuri. Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din Legea nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă. Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prevăzute la art. 5 alin. I pct. II și V. Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu. Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisurila stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Au fost luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.
2 si 3 din OUG 4/2005. Prevederi asemănătoare sunt cuprinse și în Ordinul nr. 680/(...) pentru modificarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr.
19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, punctul 7, care modifică punctul 19 de la secțiunea I „. generale";.
Pentru aceste considerente, prima instanță, în temeiul art. 50 alin.1 și următoarele din Legea nr.19/2000 republicată a admis acțiunea formulată de către reclamant și pe cale de consecință, a obligat-o pe pârâtă să emită o decizie de pensionare cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a grupei a II-a de muncă în perioada (...)-(...), respectiv (...)-(...), conform adeverințelor nr.113/(...) emisă de S. „. C. S. și nr.668/(...) emisă de S. S. C., începând cu data de (...).
Instanța a mai obligat-o pe pârâtă să ia în calcul sporurile menționate în
Adeverința nr. 114/(...) emisă de S. „. C. S. A. I.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă C. J. DE P. C. în termenul legal, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței însensul respingerii acțiunii, pentru următoarele motive:
Potrivit art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, potrivit căruia (3) Pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare - adică (...), iar nu (...) cum greșit a reținut instanța de fond, în ceea ce privește adeverința nr.668/(...) (fiind emisă ulterior datei de
(...)), deoarece data de înscriere la pensie este ulterioară lui (...), nicidecum (...)
- data depunerii cererii de recalculare cu nr.1.-56244/(...) cu adeverințele nr.113, 114/(...) - pentru care nu există temei legal.
H.G. nr.1223/1990 nu permite încadrarea în grupa de muncă: „. care în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II-a de muncă în vederea pensionării, pentru întreaga perioadă efectiv lucrată după 18 martie 1969";.
Pârâta solicită să se observe că însuși textul legal cenzurează această meserie de la grupă, neîncadrând-o, iar nu casa de pensii.
În aceste puncte ale Ordinului nr. 50/1990 nu se regăsește după cum se poate observa, nici un temei pentru încadrarea în aceste prevederi a profesiei respective care prin natura ei nu implică propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prin expunere fizica la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, prezenta noxelor, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare. Nu se pot asimila atribuțiile funcției de strungar, fochist și paznic cu cele ale muncitorului care lucrează efectiv în condițiile descrise conform art.3 alin.1 din Ordinul 50/1990, anexa 2 pct.3 și 7 coroborat cu prevederile H.G. nr.1223/1990 , anexa 2.
În conformitate cu prevederile art.164 la determinarea punctajului anual au în vedere și sporurile cu caracter permanent.
Conform art.3 din Legea nr.49/1992 sporurile cu caracter permanent sunt:
- sporul de vechime în munca;
- sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de munca;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de munca, potrivit legii.
Aceste sporuri se utilizează la determinarea punctajului mediu anual atât pentru perioadele anterioare, cât și pentru cele ulterioare datei de 1 aprilie
1992, data intrării în vigoare a prevederilor Legii nr.49/1992.
Sporul de 25% pentru lucru sistematic peste program (al cărui caracter sistematic este de altfel incert) pârâta arată ca o greșită denumire de către angajator, acesta neavând voie să depășească rigorile legii, nu poate duce la o excepție de la legea de specialitate (care cere expres termenul de „. sistematic"; peste programul normal).
Astfel, nu au constituit sporuri permanente: sumele pentru orele suplimentare (deoarece orele suplimentare nu sunt o permanență), orele de noapte (nu s-a lucrat în fiecare noapte) care sunt diferite de sporul de noapte, sumele pentru munca - sâmbăta și duminica - oficial zile libere, salariul de merit (nu este o permanență), premiile (art.26 lit. e al Legii nr.19/2000), sumele primite de sărbători de altfel necontributive.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul C. G. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâta C. J. de P. C.
Analizând recursul formulat de C. J. DE P. C., prin prisma motivelor derecurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în speță, se reține că acesta este doar în parte fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanță a obligat recurenta să emită o nouă decizie de pensie prin care să ia în considerare la calculul drepturilor de pensie și veniturile suplimentare menționate în adeverința nr. 114/(...) emisă de S. „. C. SA A. I., angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește datele înscrise în acestea, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s- au realizat aceste venituri.
Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a acestor venituri suplimentare, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite intimatei, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar.
Potrivit Precizărilor M.ui M. și P. S. și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor Legii nr.49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează.
Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din Legea nr.57/1974.
Art.1 din Legea nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege.
Potrivit dispozițiilor art.10 din Legea nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii.
Se reține astfel ca fiind nefondate și motivele de recurs invocate de către
C. J. de P. C. potrivit cărora drepturile salariale prevăzute în adeverința nr.
114/(...) emisă de S. „. C. SA A. I., nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
În ceea ce privește adeverințele nr.113/(...) emisă de S. „. C. S. și nr.668/(...) emisă de S. S. C., se reține că angajatorii au certificat faptul că, în perioadele (...)-(...), respectiv (...)-(...), reclamantul a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 1. din timpul de lucru, conform H.G. nr.1223/1990 și nr.210/1977, precum și a HCM nr.1061/1965, nominalizare efectuată prin H. C. de administrație nr.49/(...).
Se mai reține că angajatorii și-au asumat răspunderea privind valabilitatea și corectitudinea mențiunilor înscrise în aceste acte.
De asemenea, se reține că aceste adeverințe eliberate de către angajatori îndeplinesc toate condițiile cerute de lege pentru a fi luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului.
Astfel, potrivit art. 1 din Ordinul nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Curtea reține însă că în mod eronat a fost stabilită de către prima instanță data de la care se datorează reclamantului drepturile de pensie recalculate în baza adeverinței nr. 668/(...) emisă de SC ACI C. SA, aceasta fiind data de (...), stabilită conform art.169 alin.3 din Legea nr.19/2000, respectiv data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare, iar nu (...), cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 2 Codul de procedură civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâta C. J. de P. C., să se modifice în parte sentința recurată, în sensul că acordarea drepturilor de pensie recalculate ca urmare a luării în considerare a adeverinței nr. 668/(...) emisă de SC ACI C. SA se va face începând cu data de (...).
Se vor menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 222 din 17 ianuarie 2011 a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că acordarea drepturilor de pensie recalculate ca urmare a luării în considerare a adeverinței nr. 668/(...) emisă de SC ACI C. SA se va face începând cu data de (...).
Menține restul dispozițiilor care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 31 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECATORI, C. M. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red./Tehnored:C.M.;
2 ex.- (...).
| ← Decizia civilă nr. 1192/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1711/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
