Decizia civilă nr. 3648/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3648/R/2011
Ședința publică din data de 19 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâta C. J. DE P. C. și de reclamantul B. E. împotriva sentinței civile nr. 1906 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent av. B. M. și B. C.an - în baza mandatului special în virtutea calității acestuia de fiu al reclamantului, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 13 octombrie 2011, prin serviciul de registratură al instanței reclamantul recurent prin reprezentant a formulat și înregistrat note de ședință la care au fost anexate o serie de acte în probațiune.
Reprezentantul reclamantului recurent depune o decizie de îndrumare a Î. C. de C. și Justiție și practică judiciară a C. de A. C. și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în ceea ce privește respingerea capetelor de cerere, altele decât cele privitoare la încadrarea în grupa a II-a de muncă, cu consecința admiterii în totalitate a contestației împotriva deciziei de pensionare așa cum a fost formulată și precizată, respectiv anularea parțială a deciziei de pensionare, obligarea intimatei la calcularea drepturilor de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare, începând cu
13 mai 2010 pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs și în notele de ședință formulate. În ce privește recursul pârâtei solicită respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată conform facturii proforme pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. C. reclamantul B. E. a chemat în judecată pe pârâta C. J. de P. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a Deciziei nr. 2./(...) și obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cu luarea înconsiderare a următoarelor elemente: vârsta standard de pensionare la momentul depunerii cererii de pensionare era de 63 ani și 10 luni, iar stagiul complet de cotizare era de 32 ani și 8 luni, conform art. 41 din L. nr. 1. și a A. 3 la această lege; - stabilirea stagiului de cotizare realizat cu luarea în considerare a perioadei (...)-(...) de încadrare în grupa a II-a de muncă; - luarea în calcul a tuturor veniturilor de natură salarială și a sporurilor de care a beneficiat în perioada (...)-(...), conform adeverinței nr. 304 din (...) emisă de S. SA B.
In drept reclamantul a invocat prevederile art. 2 lit. e, art. 23, art.41 alin.2 si alin.3, art. 78 alin.4, art. 87 din L. nr. 1., L. nr. 3/1977, H.G. nr.
1223/1990 și art. 274 Cod Procedură Civilă.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare, însă la primul termen de judecată a depus copia dosarului de pensie privindu-l pe reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1906/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B. E.,împotriva pârâtei C. J. de P. C. și în consecință, a fost anulată decizia nr.2./(...) emisă de pârâtă, fiind obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, cu luarea în calcul la stabilirea drepturilor cu titlu de pensie a grupei a II-a de muncă pe perioada (...)-(...) în procent de 1., conform înregistrării în carnetul de munca. Au fost respinse celelalte petite.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin D. nr.2./(...), reclamantului i s-a stabilit pensia anticipată parțială în cuantum de 816 lei, procentul de diminuare fiind de 0,5% pe lună de anticipare, însă prin aceasta nu i s-a luat în considerare perioada lucrată în grupa a II-a de muncă respectiv (...)-(...), așa cum aceasta este arătată în carnetul său de muncă.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei copia carnetului de muncă seria AH nr. 7. din care rezultă că a lucrat în grupa a II-a de muncă în perioada (...)-(...), în procent de 1. din timp. Același aspect rezultă si din copia Adeverinței nr. 741/(...).
Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și
V din L. nr. 1. republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.
Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și V.
Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.
Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă, iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.
Vor fi luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor sicare se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005.
Conform Decretului Lege nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în O. MMPS nr.50/1990.
Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.
Prin O. comun nr.125 din (...), care a completat O. nr.50/1990, emis de M. și M., au fost stabilite locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a și a II-a de muncă în vederea pensionării. Acest Ordin a fost emis în baza Legii nr.3/1977 și în conformitate cu prevederile art. 2 din Decretul-Lege nr.68/1990 prin care se urmărea înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor și încadrarea în grupele de muncă.
Referitor la aplicarea acestor prevederi Curtea Constituțională s-a pronunțat prin D. nr.87/1999 în sensul că, prevederile Decretului-lege nr.68/1990 sunt neconstituționale în măsura în care recunosc beneficiul dreptului de încadrare în grupele de muncă numai în favoarea unor categorii de asigurați și nu în favoarea altora care, realmente, se află în aceeași situație.
Reducerea vârstei standard de pensionare trebuie să se facă potrivit legii în vigoare la momentul în care se solicită pensionarea, fără să intereseze sub acest aspect legea în vigoare la momentul desfășurării raporturilor de muncă. Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.
Din copia actelor depuse la dosarul cauzei, respectiv copia carnetului de muncă, rezultă că reclamantul a făcut dovada că în perioada (...)-(...) a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 1. din timp.
Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că nici un act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.
Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamant a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei II- a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.
Apoi nu trebuie trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantului în grupa II-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care nici un raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă intimata nu face nici o referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.
Reținând că reclamantul a dovedit pretențiile sale prin adeverințele menționate, instanța în temeiul art. 87 coroborat cu prevederile art. 155 și urm. din L. nr. 1., a admis acțiunea acestuia, obligând pârâta să emită o nouă decizie de pensionare pentru reclamant, cu luarea în calcul a grupei a II de muncă, în procent de 1., pe perioada (...)-(...).
In temeiul acelorași prevederile legale, a respins celelalte petite întrucât i-au fost luate în considerare datele din adeverințele eliberate de S. S. S. B.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât pârâta C. J. de P. C.,cât și reclamantul B. E.
Prin recursul său, pârâta C. J. de P. C. a solicitat modificarea sentințeirecurate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că HG nr.1223/1990 permite încadrarea in grupa de munca pentru: „Personalul care este in activitate si care a lucrat la locurile de munca sau activitățile cu condiții de munca nocive, grele sau periculoase de pe șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere si întreprinderile-șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează in grupa a II-a de munca in vederea pensionarii, pentru întreaga perioada efectiv lucrata după 18 martie 1969.";
Subliniază recurenta că însuși textul legal cenzurează aceasta meserie de la grupa, neîncadrând-o, iar nu casa de pensii. C. că nu există niciun temei pentru încadrarea in aceste prevederi a profesiei avute de reclamant, care prin natura ei nu implica propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezenta noxelor, prin risc deosebit, prin expunere fizica la pericole faptice care apar in timpul procesului de producție, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, suprasolicitare fizica sau nervoasa. Nu se pot asimila atribuțiile primitor- distribuitorului cu cele ale muncitorului care lucrează efectiv in condițiile descrise conform hotărârii.
In drept, recurenta pârâtă a invocat prevederile art. 299, art. 3041, art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ.
Prin recursul formulat, reclamantul B. E. a solicitat modificarea în partea sentinței recurate, în sensul admiterii in totalitate a Contestației împotriva deciziei de pensionare, așa cum aceasta a fost formulata si precizata, respectiv, admiterea si a următoarelor capete de cerere:
- Anularea parțiala a Deciziei de pensionare nr. 2. din 16 august 2010, in ceea ce privește: vârsta standard de pensionare avuta in vedere de intimata; stagiul de cotizare standard si cel realizat efectiv de reclamant; punctajul realizat; cuantumul pensiei nediminuate; procentul si valoarea diminuării pensiei.
- Obligarea intimatei la . drepturilor de pensie ale reclamantului si emiterea unei noi Decizii de pensionare, începând cu data de 13 mai 2010, cu luarea in considerare a următoarelor elemente: vârsta standard de pensionare la momentul depunerii cererii de pensionare era de 63 ani si 10 luni și stagiul complet de cotizare de 32 ani si 8 luni, conform art. 41 din L. nr. 1. si a A. 3 la aceasta L. luarea in calcul a tuturor veniturilor de natura salariala pentru care s-au plătit contribuții la bugetul asigurărilor sociale de stat in perioada (...) - (...), conform Adeverințelor nr. 303 si 304 din 14 august 2009, eliberate de S. SA B.
- Obligarea intimatei la plata in favoarea reclamantului recurent a tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu, in temeiul prevederilor art. 274 Cod proc. civ.
În motivarea recursului recurentul reclamant a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 7 si
9 și art. 3041 Cod proc. civ., arătând următoarele:
- Invocând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7
Cod proc. civ., recurentul arată că hotărârea primei instanțe nu cuprindemotivele pe care se sprijină, în sensul că instanța de fond nu a motivat in vreun fel respingerea capetelor de cerere privitoare la vârsta standard de pensionare, stagiul complet de cotizare si veniturile realizate conform Adeverinței nr. 304/2009.
- Totodată recurentul susține că prin respingerea petitelor privitoare la vârsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare, instanța de fond a aplicat greșit prevederile legii, respectiv dispozițiile art. 41 alin. 2 teza a doua și alin 3 din L. nr. 1.
Pentru explicitarea textului de lege mai sus menționat, Parlamentul României a adoptat, odată cu textul principal al actului normativ menționat, Anexa nr. 3 la L. nr. 1.. Acest tabel stabilește vârsta standard de pensionare in raport cu perioada de creștere progresivă a acesteia - 2001 - 2015.
Precizează recurentul că nu împărtășește opinia conform căreia aplicarea prevederilor legale mai sus citate se realizează in conformitate cu tabelul anexa 9 la O. nr. 3., respectiv, raportat la data nașterii asiguratului si nu raportat la momentul depunerii cererii de pensionare, întrucât aplicarea normelor metodologice menționate la speța de față ar fi lipsita de temei constituțional, respectiv, ar fi o încălcare a principiului ierarhizării normelor juridice, precum si o încălcare a principiului nediscriminării, astfel: Prevederile art. 41 alin. 2 si 3 din L. nr. 1. prevăd ca vârsta standard de pensionare si stagiul complet de cotizare se vor atinge progresiv, pana in anul 2015 inclusiv.
In situația cererilor de pensionare anticipata sau atunci când exista orice cauza care reduce vârsta standard, aceste prevederi legale pot fi interpretate numai in sensul stabilirii vârstei standard de pensionare aplicabile in raport cu momentul cererii de pensionare si nicidecum raportat la data nașterii.
O opinie contrara ar echivala cu crearea unei situații de discriminare intre persoanele asigurate, respectiv, o aplicare diferențiata in funcție de momentul nașterii persoanei vizate si nu o creștere progresiva așa cum prevede legea.
Din aceasta perspectiva, este evident faptul ca aplicarea comparativa a
A. 3 la L. 1. respectiv a A. 9 la O. 3., conduce la rezultate diferite in situația cererilor de pensionare anticipata.
In plan constituțional, aceasta diferența de rezultat trebuie in mod obligatoriu tranșata in favoarea prevederilor legale, după cum art. 66 din Constituție stabilește ca P. este "unica autoritate legiuitoare a tarii". In continuare, art. 108 alin. 2 prevede ca H. G. se emit pentru organizarea executării legilor, ipoteza aplicabila si Ordinelor Miniștrilor, ca acte subsecvente Hotărârilor de G.
Așa fiind, ori de cate ori cele doua modalități de a determina vârsta standard de pensionare conduc la rezultate diferite, prevalează prevederile
Legii 1., respectiv, tabelul Anexa 3 la aceasta L.
In același sens s-a pronunțat si Î. Curte de C. si Justiție, S. U. care, prin D. nr. IV din 4 aprilie 2011, pronunțata in dosarul 3/2011, a statuat același principiu conform căruia concursul dintre O. 3. si L. 1. se tranșează in favoarea textului normativ de forța superioara.
- C. recurentul că în mod netemeinic a reținut instanța de fond că la stabilirea pensiei i-au fost luate in considerare datele din adeverințele eliberate de S. SA B., întrucât pârâta nu a luat în calcul veniturile realizate in perioada (...) - (...), conform Adeverinței nr. 304 din 14 august 2009.
Arată recurentul că pentru perioada 1 august 1972 - 19 ianuarie
1991, a realizat veniturile consemnate in Adeverința nr. 304/(...), emisa de
S. SA B., iar pentru aceste venituri brute lunare a fost virat la B. asigurărilor sociale un procent de 15% conform Decretului nr. 389/1972, respectiv, 25% conform Legii nr. 49/1992.
In aceste condiții, prin aplicarea principiului contributivității statuat in art. 2 si reafirmat in art. 23 si 78 din L. nr. 1., veniturile menționate in adeverința nr. 304/(...) trebuie sa fie luate in considerare la stabilirea punctajului si a cuantumului pensiei sale.
În drept, recurentul reclamant a invocat prevederile art. 66, art. 108 alin. 1 si 2 din Constituția României; art. 41 alin. 2 si 3 din L. nr. 1.; L. nr.
3/1977; H.G. nr. 1223/1990; art. 2 lit. e, art. 23, art. 78 alin. 4 din L. nr. 1.; art. 87 din L. nr. 1., art. 274 C.pr.civ.
În probațiune recurentul reclamant a depus la dosar înscrisuri.
C. J. de P. C., prin întâmpinarea formulată (f. 20) a solicitat respingereaacțiunii si menținerea actului administrativ atacat.
În motivarea poziției sale procesuale a arătat următoarele:
1. Potrivit anexei nr. 9 din Ord.3. pentru bărbații născuți după 03.(...) in cazul de fata) vârsta standard este de 65 de ani, iar stagiul complet de 35 de ani.
In anexa nr.3 din Lege, data când reclamantul ar împlini vârsta de 65 ani - 05.2015 intra in intervalul 12.(...) - la care se observa ca se cer pentru bărbați vărsta de 65 de ani si stagiu complet de 35 de ani.
Așadar anexele sunt doar moduri diferite de a indica vârsta de pensionare. A. depinde de anul nașterii persoanei, nu de momentul aleator al unei cereri. Data solicitării din Anexa nr.3 se ia in calcul prin excepție numai in cazul celor care au stagii realizate in grupa I potrivit Tabelului nr.4 din L. nr.1., care nu este cazul de față, aici având stagii in grupa a II-a.
Pretențiile de schimbare a vârstei standard si a stagiului complet la fel ca pentru cei care au desfășurat activitate in grupa I - in condiții mai grele decât grupa a II-a nu se justifica.
2. Adeverința nr.304/2010 include adeverința nr.303/2010, fiind emise de aceeași unitate si pe același interval. Întrucât ultima indica un total brut acesta trebuie defalcat, in caz contrar sporurile indicate in adeverința nr.303/2010 ar putea fi luate in calcul de doua ori. Mai mult, unitatea trebuie sa pună de acord «. brut» cu salariile din carnetul de munca
- întrucât sumele brute trebuie analizate asupra salariului de baza si al sporurilor, precum si a tuturor bazelor legale de acordare a diverselor sporuri.
3. Adeverința nr.304/2010 a unității nu specifica efectiv că unitatea a plătit contribuția către stat, ci numai ca aceasta ar fi fost obligată să vireze CAS.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată următoarele:
Recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. este nefondat.
Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în perioada (...)-(...) activitatea desfășurată de acesta a fost încadrată în grupa a II a de muncă, în procent de 1., conform HG nr. 1223/1990.
În adeverința nr. 741/(...) emisă de SC I. G. SA, depusă de reclamant la C. J. de P. s-a menționat de asemenea, că reclamantul a fost încadrat în grupa a II a de muncă în perioada (...)-(...) și că în perioada respectivă societatea a virat CAS pentru grupa a II a de muncă.
Aceeași situație este confirmată și prin adeverința nr. 489/(...) depusă de reclamant la dosar, prin care fostul angajator al reclamantului SC I. G. SA a menționat că în perioada respectivă reclamantul a fost încadrat îngrupa a II a de muncă, alături de întregul personal al societății, prin decizie a C. de A., cu motivația că SC I. G. SA era o unitate care deservea șantiere de construcții montaj și pe ACI C. SA, activitatea I. G. SA desfășurându-se în interiorul bazei de producție ACI C. SA. S-a mai precizat în aceeași adeverință că încadrarea în prevederile HG nr. 1223/1990 are la bază încadrarea într-un loc de muncă dintre cele prevăzute de acest act normativ, precum și desfășurarea activității în interiorul unei baze de producție.
În raport de aceste aspecte Curtea reține că în mod temeinic și legal instanța de fond a dispus luarea în considerare la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului a perioadei menționate mai sus ca fiind lucrată în grupa a II a de muncă.
Curtea reține că HG nr. 1223/1990 reglementează încadrarea în grupa a II-a de munca, în vederea pensionării, a unor locuri de munca sau activități din construcții-montaj, iar art. 1 din acest act normativ prevede că
„Personalul care este în activitate și care a lucrat la locurile de muncă sau activitățile cu condiții de muncă nocive, grele sau periculoase de pe
șantierele de construcții-montaj, grupurile de șantiere și întreprinderile- șantier, inclusiv unitățile de deservire ale acestora: bazele de producție, depozitele, laboratoarele, unitățile de mecanizare se încadrează în grupa a II- a de munca în vederea pensionării, pentru întreaga perioada efectiv lucrată după 18 martie 1969.";
Articolul 2 din același act normativ prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de munca, se face de consiliile de administrație, împreună cu sindicatele libere din unități.
De asemenea, potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990:
„Personalul de la locurile de munca și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute sa fie încadrate în grupele I sau II de munca beneficiază de acest drept pe întreaga perioada cât au lucrat la locurile de munca și activitățile respective.
L. de muncă și activitățile care se încadrează în grupele I și II de muncă, potrivit prevederilor prezentului articol, vor fi precizate, la propunerea ministerelor, de M. M. și O. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., în termen de 30 de zile de la data emiterii prezentului decret-lege";.
Conform prevederilor art. 3 din O. nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1
și 2.";
Pe de altă parte, în conformitate cu art. 6 din O. MMPS nr. 50/1990:
„Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Reclamantul a făcut dovada că a lucrat în grupa a II a de muncă în procent de 1. în perioada (...)-(...) cu înscrierile din carnetul de muncă și cu adeverințele menționate mai sus.
Criticile recurentei pârâte vizând acordarea grupei de muncă pentru reclamant nu pot fi primite, întrucât din dispozițiile legale menționate rezultă că instituția recurentă nu a avut și nu are nici o competență în astabili grupa de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat și nici de a cenzura încadrarea în grupa de muncă a locurilor de muncă sau meseriilor în care își desfășoară activitatea angajații. Dimpotrivă, acest atribut revine conducerii unităților economice, care decide, împreună cu organizațiile de sindicat, ținându-se seama de specificul activității și de condițiile concrete de muncă în care își desfășoară activitatea persoanele respective.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta
C. J. de P. C.
Recursul declarat de reclamantul B. E. este fondat în parte.
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a contestat decizia de pensionare emisă de pârâtă și sub aspectul vârstei standard de pensionare menționată în decizie, precum și al stagiului complet de cotizare aplicabile în situația sa.
Sub acest aspect Curtea reține că potrivit prevederilor art. 41 alin. 2 și
4 din L. nr. 1. „2) Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei si 65 de ani pentru bărbați. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei si de la 62 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute in anexa nr. 3.
4) Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei si de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza in termen de 13 ani de la data intrării in vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei si de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute in anexa nr. 3.";
Prin decizia de pensionare contestată s-au stabilit în favoarea reclamantului drepturile de pensie anticipată parțială, în condițiile art. 50 din L. nr. 1., pârâta C. J. de P. luând în considerare la stabilirea drepturilor de pensie vârsta standard de pensionare de 65 de ani și un stagiu complet de cotizare de 35 ani.
Prin D. nr. 4 din 04 aprilie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 19 mai 2011, s-a stabilit că „Modalitatea de stabilire a vârstei standard de pensionare și a stagiului complet de cotizare utilizate pentru determinarea punctajului mediu anual în operațiunile de calculare a pensiilor din sistemul public, pentru persoane ale căror drepturi s-au deschis începând cu data de 1 aprilie 2001 și care beneficiază de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii, se realizează prin raportare la dispozițiile anexei nr. 3 la nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în sensul că beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare care se determină în funcție de data formulării cererii de pensionare.";
A. decizie este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 330^7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
În raport de această decizie și având în vedere că reclamantul a formulat cererea de pensionare la data de (...) (fila 7 dosar fond) Curtea de A. reține că, în conformitate cu Anexa nr. 3 din L. nr. 1. pârâta trebuia să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului vârsta standard de pensionare de 63 ani și 10 luni și un stagiu complet de cotizare de 32 ani și 8 luni.
Referitor la cererea reclamantului privind luarea în calcul la stabilirea drepturilor de pensie a sporurilor și veniturilor menționate în adeverințele nr. 303/(...) și nr. 304/(...) emise de SC S. SA, Curtea reține următoarele:
În adeverința nr. 303/(...) se menționează că în perioada (...)-(...) reclamantul a beneficiat de spor de vechime în procentele menționate în adeverință, iar în perioada (...) - (...) a beneficiat de spor de fidelitate în procent de 4%, conform CCMU - art. V.4 (3) lit. c, precizându-se că pentru întreaga perioadă s-a virat contribuția CAS și pensia suplimentară conform legii.
În adeverința nr. 304/(...) emisă de SC S. SA (fila 10 dosar fond) sunt menționate câștigurile brute obținute de reclamant în perioada (...) - (...).
În conformitate cu dispozițiile art. 164 alin. (1) și (3) din L. 1. la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, iar pe lângă acestea se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei după data de (...) și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Curtea apreciază astfel că pentru a se stabili dacă un venit intră în baza de calcul a pensiei conform art. 164 din L. nr. 1., adeverința care îl atestă trebuie să indice care este natura acelui venit, nefiind suficient să se menționeze veniturile brute realizate.
Cum adeverința nr. 304/2009 depusă de reclamant la C. J. de pensii nu îndeplinește aceste cerințe, Curtea apreciază că în mod corect pârâta nu a avut în vedere mențiunile din această adeverință la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului.
Întrucât adeverința nr. 303/(...) emisă de SC S. SA cuprinde sporuri cu caracter permanent, acestea se impune a fi avute în vedere la determinarea punctajelor anuale.
Recurentul reclamant a depus la dosar în recurs adeverința nr.
384/(...) emisă de SC S. SA, în care se menționează că reclamantul a obținut în perioada (...)-(...) venituri suplimentare din acord global și premii, precizându-se că datele din tabelul din această adeverință se regăsesc în adeverința nr. 304/(...) cu veniturile brute emisă de aceeași societate.
Curtea nu poate analiza însă temeinicia pretențiilor reclamantului în raport de această din urmă adeverință, având în vedere că adeverința menționată este ulterioară datei emiterii deciziei contestate în cauză, nu a fost depusă la C. J. de P. și nu a putut fi avută în vedere de pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului începând cu data de (...).
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 cu referire la art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă, Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamantul B. E. și va modifica în parte sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
Curtea va respinge cererea recurentului B. E. având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, întrucât factura proforma nr. 0560/(...) depusă la dosar nu poate fi considerată document justificativ al efectuării unor cheltuieli, câtă vreme în cauză nu s-a făcut dovada plății de către recurent a onorariului consemnat în factura respectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de reclamantul B. E. împotriva sentinței civile nr. 1906 din 14 aprilie 2011 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta C. J. de P. C. să aibă în vedere la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului și următoarele: vârsta standard de 63 ani 10 luni, stagiul complet de cotizare de 32 ani și 8 luni și veniturile suplimentare realizate până la data de (...) constând în „spor vechime"; și „spor fidelitate"; menționate în adeverința nr.
303/(...) emisă de S. S.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva aceleiași sentințe.
Respinge cererea recurentului B. E. având ca obiect obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 octombrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 188/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 777/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
