Decizia civilă nr. 3754/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
DECIZI CIVILĂ Nr. 3754/R/2011
Ședința publică din data de 25 octombrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: C. M. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2849 din 06 iunie 2011 a Tribunalului C., pronunțată în dosar nr. (...) privind și pe intimatul reclamant J. O., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal, , lipsind reprezentantul recurentei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de 26 septembrie 2011 intimatul a formulat întâmpinare, pe care, prezent la dezbateri, arată că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2849 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul J. O. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. și în consecință a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare în favoarea reclamantului cu luarea în calcul la punctajul mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor si veniturilor suplimentare realizate de acesta în M. în perioada (...) - (...), începând cu data de (...) .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu data de (...).
Pe perioada detașării în M., reclamantul a avut rezervat postul la catedră în țară și perioada în care a lipsit i s-a considerat vechime neîntreruptă în muncă, așa cum a prevăzut Ordinul Ministrului Educației și Învățământului nr. 1777/(...).
În datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului sunt prevăzute următoarele sume contributive: 2640 DH pentru perioada (...)-(...) și
3341 DH pentru perioada (...)-(...).
Aceste salarii sunt cuprinse și în carnetul de muncă al reclamantului.
Potrivit prevederilor art. 8 alin.l din Legea 19/2000: constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări socialeîn sistemul public din R., precum și în alte țări, în condiții stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care R. era parte.
Așa cum rezultă din documentația care stabilește stagiul contributiv al contestatorului, acesta a fost calculat pentru salariile minime pe economie. În acest mod au fost nesocotite dispozițiile Convenției dintre Republica Socialistă R. si R. M., convenție prin care a fost reglementat regimul prestațiilor de asigurări sociale si unde la art. 5 alin. 1 se prevede că în cadrul detașări unei persoane angajate pe teritoriul celuilalt stat, aceasta va continua să fie supusă legislației aplicabile statului al cărui cetățean este, iar potrivit art. 8 din aceeași convenție, perioadele de asigurare si perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre ele două părți contractante pot fi totalizate dacă estre necesar cu condiția ca aceste stagii să nu se suprapună.
Așa fiind, reclamantul a dovedit că urmare a detașării în R. M. a realizat venituri la un alt nivel decât cel reținut de intimată prin documentația care a stat la baza emiterii deciziei atacate. Prin D. 2., Statul Româna consfințit dreptul persoanelor detașate în R. M. de a beneficia de asigurări sociale la nivelul sumelor reținute cu titlu de prestări de asigurări sociale pe teritoriul statului unde au fost realizate veniturile si cuantumul acestora.
Față de cele menționate, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului, cu începere de la data de (...) care este luna următoare introducerii cererii de recalculare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta solicitând modificareasentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art.8 din Legea nr.
19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuția de asigurări sociale.
Potrivit art.11 și 19 din D. nr.2. unitatea care a trimis persoana în străinătate era datoare a calcula o retribuție medie a 12 luni anterioare plecării în străinătate și la aceasta să plătească contribuția de asigurări sociale - actul normativ nu ținea cont de veniturile efectiv realizate în străinătate și nu prevedea posibilitatea convertirii lor în lei.
Pârâta menționează că doar prin D. nr.2. a apărut o nouă reglementare legală a relațiilor cu M. în acest sens.
Reclamantul a depus contractul de angajare cu remunerație realizată în
M., dar din acesta nu reiese plata contribuțiilor de asigurări sociale.
Reclamantului i se aplică prevederile D.ui nr. 2. și ale Legii nr. 19/2000 care consacră principiul contributivității, astfel că dreptul la pensie de asigurări sociale este corelativ obligației de a contribui la sistemul public de pensii.
Prin Legea nr. 250/2007 se prevede la art.78 alin.4 că: „Punctajul asiguratului stabilit conform prevederilor alin.1 și 2, se calculează la nivelul veniturilor brute pentru care s-au plătit contribuțiile de asigurări sociale.
Din actele depuse nu reiese că, pe perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea în M., au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale pentru veniturile realizate în această țară, astfel că potrivit art.8 din legea pensiilor, acestea nu pot fi luate în calcul.
În condițiile în care nu s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale pentru veniturile realizate în M. acestea nu pot fi luate în calcull drepturilor de pensie. D. nr.2. nu se poate aplica.
Echivalarea în lei a veniturilor obținute în R. M. s-a făcut pe baza adreselor BNR și a extraselor Internationale Financial Statistics.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 septembrie 2011 reclamantula solicitat respingerea recursului cu menținerea sentinței.
În motivare reclamantul a arătat că a fost detașat ca profesor de fizică cooperant în regatul M. - profesor calificat cu grade didactice cu o vechime de peste 20 de ani, la solicitarea M. din R., în interesul învățământului în baza Protocolului și Anexei sale semnate de cele două state în iulie 1973.
Această detașare s-a efectuat pe baza O. de detașare nr. 1. și nr.1029/1976, emise de I. și O. centrale ale Statului și au fost concretizate în contracte individuale semnate de ambele părți, contracte ce prevedeau următoarele salarii: (...)-(...) - 2.640 DH (dirhami) și (...)-(...) - 3.341 DH. Aceste impozite au fost supuse taxelor și impozitelor conform regimului fiscal în vigoare din M..
În drept invocă dispozițiile art.8 alin.1, art.78 alin.1, art.160 alin.1 din
Legea nr. 19/2000 reactualizată.
Art.8 alin.1: „Constituie stagiu de cotizare perioada în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din R. și din alte țări, în condițiile stabilite prin acorduri sau convenții internaționale la care R. este parte";.
Art.160 alin.1 din Legea nr. 19/2000 „Vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare";. Or, în decretul 2. - art.2 alin.3 și art.4 se afirmă: „. lucrată în străinătate se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în muncă și în specialitate";.
În contractele de angajare, art.4 lit. a se prevede: „Acest salariu va fi supus impozitării conform regimului fiscal în vigoare din M.";. Deci fără discriminare ca și pentru salariații și profesorii marocani, învățământ care era de stat.
În Anexa la protocol, art.2 se afirmă: „. indicate mai sus sunt impozitabile. Partea marocană va transmite (părții române. Art.10 din Anexă) baremul actual în vigoare relativ la calculul impozitelor";. Deci aceeași referire la sistemul unitar de impozitare din M. , cu toate taxele fiscale, inclusiv cea de contribuții de asigurări sociale.
Din D. nr.2. - art.3, sub tabel precizează „Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat … a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale";.
Obligația de transfer s-a realizat în totalitate. Dar ea nu se putea face decât după reținerile pentru fondul de pensii, altfel acel transfer ar fi fost abuziv și ilegal.
În același Decret 2. - art.1 lit. e precizează că, instituțiile vor urmări ca acestor cetățeni să li se asigure: concedii de odihnă plătite, precum și asistență medicală gratuită și drepturi de asigurări sociale.
Reclamantul mai face referire la art.10 din Anexă, care prevede: „Partea marocană va trimite părții române condițiile de angajare care nu sunt precizate în această Anexă (inclusiv baremul de impozitare ce se aplică salariilor profesorilor români, cote transferabile din salariu și specificarea devizelor în care poate fi efectuat transferul)";.
În sprijinul acelorași raționamente sunt și art. 3, 5, 11, 15 alin.1 din Convenția din D. nr.2., care aduce clarități în regimul prestațiilor de asigurări sociale din R. și R. M., incluzând în perioadele anterioare aplicării acestuia, realizând astfel precizări unitare în acest domeniu.
Reclamantul mai susține că a achitat Statului Român toate obligațiile pre văzute de D. nr.233/1074, pentru toată perioada cât a funcționat în M., achitând în acest scop la A. R. din Rabat - M. sumele de 1.823 $ și 6.284 DH.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru motivele legal reținute de prima instanță și raportat la următoarele considerente:
La nivel de principiul, nu poate fi lipsită de tratamentul egal și legal aplicat cetățenilor țării o persoană care a acționat în conformitate cu legile acesteia, tocmai pentru acest considerent.
În acest sens, constat, în primul rând, că la data când reclamantul a realizat veniturile a căror luare în considerare la calcularea pensiei o solicită, legislația internă aplicabilă stabilirii drepturilor de pensie, anume, art. 10 din
Legea nr. 3/1977, prevedea calcularea pensiei într-o modalitate complet diferită de cea actuală, anume, prin luarea în considerare a retribuției tarifare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Era deci irelevantă, din punctul de vedere al cuantumului pensiei, la acea dată, situația veniturilor realizate în alți ani decât cei 5 ani aleși de pensionabil din ultimii 10 lucrați (or reclamantul s-a pensionat în anul 1997, conform copiei deciziei de recalculare a pensiei de la fila 68 dosar fond, ca atare ultimii 10 ani înainte de pensie erau în cazul său anii 1987-1997). Totodată, este o premisă a litigiului faptul că reclamantului i se recunoaște perioada lucrată în M. drept vechime neîntreruptă în muncă, astfel încât apare cu evidență că în baza legislației anterioare a pensiilor de stat din R., relevanța din punctul de vedere al pensiei a acestei perioade lucrate în străinătate era aceeași cu a oricărei perioade lucrate în țară, vechimea în muncă aferentă acestei perioade fiind asigurată.
În al doilea rând, deplasarea reclamantului în R. M. s-a făcut în conformitate cu legislația țării, așa cum arată chiar recurenta, anume, D. nr.
2., reclamantul respectând, întocmai ca orice cetățean care a desfășurat activități în străinătate în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, dispozițiile din cuprinsul acestui act normativ conform cărora trebuia să transfere lunar în țară, pentru „întreținerea familiilor și acoperirea celorlalte obligații"; o parte din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, venituri nete calculate prin scăderea din venitul brut realizat a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii asigurări sociale și medicale etc.
Astfel, potrivit art. 2 alin.3 din D. nr.2., perioada lucrata în străinătate de cetățenii romani angajați la organizații internaționale, la societăți mixte de producție, de desfacere, bancare sau de alta natura, la instituții, organizații sau alți parteneri din străinătate, pentru desfășurarea unor activități tehnice, științifice, didactice, sanitare, juridice, economice, culturale, artistice, sportive și alte activități, în baza unor acorduri încheiate între statul roman și alte state sau a înțelegerilor și contractelor între organizații din Republica Socialistă R. cu organizații sau alți parteneri din străinătate,se ia în calcul la stabilirea vechimii neîntrerupte în munca, în aceeași unitate, precum și ca vechime în funcție și în specialitate.
Conform art.3 din același decret, salariații ale căror drepturi și obligații au fost reglementate prin acest act normative, erau obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară, o cotă în dolari S.U.A..
Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determina prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței în străinătate și a indemnizației de instalare.
Rezultă, pe cale de deducție, faptul că, în conformitate cu prevederile art. 1 din decret, reclamantul a fost tratat de statul român ca fiind angajat la parteneri din străinătate (…) în baza în baza unor acorduri încheiate între statul român și alte state, în sensul art. 1 din Decret. Ca urmare, refuzul aceluiași stat de a-i acorda drepturi de pensie pentru sumele astfel câștigate, ar echivala cu invocarea propriei culpe a statului, în condițiile în care în prezent se invocă de către autoritatea română în materie de pensii sociale de stat neasigurarea dovezii plății contribuției de CAS pentru reclamant aferent acestei perioade.
Astfel, reiese din dispozițiile art. 3 din Decret faptul că reținerile ce s-au operat în cazul reclamantului au vizat venitul net rămas după scăderea din venitul brut a reținerilor pentru fondul de pensii efectuate de statul unde au lucrat. În mod evident, din veniturile reclamantului s-a reținut contribuția pentru pensie prevăzută de legislația statului marocan, or dat fiind că s-a demonstrat în cele ce preced că activitatea sa profesională a fost considerată ca desfășurată în baza unui acord între state, era de datoria statului român a reglementa tot pe bază de acord recunoașterile reciproce a stagiilor de cotizare la sistemul public de pensii, cu toate consecințele practice, astfel încât să nu li se ceară cetățenilor o probă excesivă și nerealistă, anume, cea solicitată de pârâtă, mai precis, a contribuției sale la CAS pentru perioada litigioasă, în totală contradicție cu realitățile istorico-legislative descrise în cele ce preced.
De altfel, reclamantului îi sunt aplicabile prevederile Convenției în domeniul asigurărilor sociale între Guvernul Republicii Socialiste R. și Guvernul R.ui M., ratificată prin D. nr. 2., unde în titlul III, la art. 8, 9 și 15, se prevede:
„Perioadele de asigurare și perioadele asimilate efectuate sub legislația uneia dintre cele doua părți contractante și cele realizate sub legislația celeilalte părți contractante pot fi totalizate, dacă este necesar, cu condiția ca acestea sa nu se suprapună.
Dacă, urmare totalizării prevăzute la art. 8, un drept la prestație se deschide sub legislația aplicabilă de către organismul de asigurare competent, prestația efectiv datorată este calculată proporțional cu perioadele de asigurare realizate sub respectiva legislație, în cazul în care aceasta prevede ca prestația este în funcție de perioadele de asigurare.
Prezenta convenție se va aplica, de asemenea, situațiilor apărute înainte de intrarea sa în vigoare. Cu toate acestea nici o prestație nu va fi datorată pe baza acestei convenții pentru o perioada anterioară intrării sale în vigoare, cu toate ca perioadele de asigurare îndeplinite înaintea amintitei intrări în vigoare sunt luate în considerare pentru determinarea prestațiilor";.
Față de prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 2849 din (...) a Tribunalului C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 25 octombrie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, I. T. D. C. G. C. M.
GREFIER, N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 673/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1539/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
