Decizia civilă nr. 673/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

R O M A N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 673/R/2011

Ședința publică din data de 22 februarie 2011

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTORI: C. M. JUDECĂTOR: I. T.

G.: N. N.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 1363 din 17 septembrie 2010 a T.ui Maramueș pronunțată în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și S. ROMÂN DE I. B., U. M. 0., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat G. D. din cadrul Baroului B. și reprezentantul intimatului S. Român de I. U. M. 0. - consilier juridic R. M.

Procedura de citare este realizată.

S-a făcut referatul cauzei, după care la întrebarea instanței reprezentantul intimatului răspunde că arhiva SRI a fost distrusă în mare parte urmare evenimentelor din decembrie 1989.

Reprezentanta reclamantului recurent învederează instanței că în conformitate cu ultimele modificări aduse art. 298 alin.3 Codul Muncii în situația în care actele din arhiva unei instituții s-au pierdut aceste instituții sunt obligate să facă reconstituirea acestora și să le elibereze. Nu poate preciza care este actul normativ care modifică prevederile art. 298 alin.3

Codul Muncii întrucât a luat aceste informații de pe internet.

Nefiind formulate alte cereri, instanța declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea recursului conform întâmpinării formulate și dezvoltate în scris, depusă la dosarul cauzei la data de 4 ianuarie 2011 respectiv 7 februarie 2011.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A :

Asupra recursului de față.

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), în dosarul nr. (...) al Curții de A. B., reclamantul Ș. I. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâții: S. ROMÂN DE I. și M. A. ȘI I., obligarea acestora la eliberarea unei adeverințe care să facă dovada veniturilor realizate de către acesta în perioada (...)-(...), necesară în vederea recalculării pensiei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a adresat mai multe cereri în sensul eliberării adeverinței, dar nu a primit nici un răspuns.

Prin sentința civilă nr. 914/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. B., s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea T.ui B..

Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 6017/(...), a admis ex- cepția de necompetență teritorială și a declinat cauza spre competentă solu-

ționare T.ui Maramureș.

Prin întâmpinările depuse, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu dețin datele solicitate de reclamant și în consecință, nu au posibilitatea furnizării relațiilor solicitate.

În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1363 din 17 septembrie 2010, Tribunalul

Maramureș a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș. I., reținând următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 1 din OG nr. 3., privind reglemen- tarea eliberării certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice cen- trale și locale:

„Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverin-

țe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea";.

În urma demersurilor efectuate de către pârâte, ca urmare a solicitării reclamantului, acestea au constatat că nu dețin date privind solicitările acestuia, decât parțial.

Astfel, S. Român de I., i-a eliberat reclamantului o adeverință privind veniturile realizate de acesta în perioada (...)-(...) (fila 8), precizând că nu deține și alte înscrisuri privind drepturile salariale ale reclamantului pentru întreaga perioadă solicitată.

Prima instanță a reținut că, în lipsa acestor documente, pârâtele nu pot fi obligate să elibereze o adeverință în sensul solicitat.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul S. I.,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:

În primul rând, se arată că hotărârea pronunțată de către prima instanță nu este motivată în drept, deși temeiul juridic al acțiunii este L. nr.19/2000.

Se mai invocă faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâtele nu dețin documente din care să rezulte raporturile de muncă ale reclamantului în perioada solicitată, deși la dosar se afla depusă în acest sens o copie a cărții de muncă.

De asemenea, se arată că instanța de fond trebuia să respecte dispozițiile art.161 alin.2 din L. nr.19/2000 și să stabilească salariul brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă.

Recurentul mai susține că, pentru corecta soluționare a cauzei, instanța trebuia să solicite pârâților să depună la dosar situația sa pe întreaga perioadă invocată prin acțiune.

Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au solicitat respingerea recursului formulat.

Analizând recursul formulat de reclamantul S. I., în temeiuldisp.art.3041Cod. proc. civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se reține că în mod corect prima instanță și-a fundamentat hotărârea pe O. nr. 3., care, la art.1, prevede că: „Autoritățile publice centrale și locale eliberează certificate și adeverințe numai în cazurile în care situațiile sau datele a căror confirmare se cere rezultă din documentele deținute de acestea";, iar la art.5, că: ". si adeverintele eliberate vor contine, in mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a caror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea.";.

De altfel, acest litigiu se află la granița mai multor jurisdicții, având atât elementele unui conflict de drepturi, întrucât se solicită fostului angajator certificarea unor date privind drepturile salariale de care reclamantul a beneficiat, cât și cele ale unei acțiuni de contencios administrativ, acțiunea privind refuzul unor autorități administrative de soluționare a unor cereri ce le-au fost adresate, putând fi calificat ca fiind litigiu de asigurări sociale doar prin prisma scopului pentru care a fost declanșat acest litigiu, de obținere a unor înscrisuri necesare stabilirii drepturilor de pensie.

Acesta este și motivul pentru care prezentul litigiu a început în cadrul jurisdicției de contencios administrativ, fiind ulterior declinată competența de soluționare a cauzei, în urma recalificării acțiunii ca fiind un proces de asigurări sociale.

Indiferent de natura acestui litigiu este cert că, în lipsa unor documente din care să rezulte veniturile realizate de către recurent în perioadele (...)-(...) și (...)-(...), aspect invocat de către intimați prin adresele nr.2610205 din (...), nr.4703237/2007, nr.77349/2006, nr.30411/A/2008 și întâmpinările formulate în cauză, intimații nu pot fi obligați la eliberarea unui document de certificare a drepturilor salariale de care recurentul a beneficiat, motiv pentru care în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantului.

Curtea mai reține, în ceea ce privește motivul de recurs privind aplicarea dispozițiilor art.161 alin.2 din L. nr.19/2000 și stabilirea de către instanță a salariului brut pe economie, în vigoare în perioada respectivă, că aceste cereri exced cadrului procesual stabilit de către reclamant, potrivit principiului disponibilității părților în procesul civil.

Astfel, în primul rând, intimații chemați în judecată nu sunt ținuți a face aplicarea dispozițiilor art.161 alin.2, mai precis a alin. 3 din L. nr.19/2000. O asemenea îndatorire poate reveni casei județene de pensii, în situația în care a fost investită în mod legal cu o cerere în acest sens.

În al doilea rând, nici intimații, nici instanța de judecată nu stabilesc salarii medii brute anuale aplicabile într-o anumită perioadă, cu atât mai mult cu cât acestea sunt prevăzute expres, pentru perioada 1938-1990, în Anexa nr.6 la L. nr.19/2000.

Mai mult decât atât, legiuitorul, venind în sprijinul persoanelor care s- au confruntat cu probleme de imposibilitate a dovedirii salariilor realizate în perioadele anterioare anului 1963, a reglementat, prin O. nr.19/2007, de modificare și completare a legii nr.19/2000, modalitatea de calcul a punctajului pentru această perioadă, în condițiile în care asigurații nu pot prezenta acte probatorii privind stagiul de cotizare și salariile obținute.

Astfel, chiar din expunerea de motive a acestei ordonanțe rezultă că: "Pe parcursul desfășurării procesului de recalculare s-a constatat că un număr însemnat de pensionari nu au înregistrate salariile în carnetele de muncă pentru perioadele de până în anul 1963, iar în cele mai multe cazuri posibilitatea dovedirii acestora prin adeverințe este imposibilă.

Acest aspect nu se datorează persoanelor în cauză, ci legislației în vigoare în acea perioadă, precum și faptului că multe unități s-au desființat, iar în unele cazuri arhivele au fost distruse. Situația creată influențează cuantumul pensiilor și produce reale nemulțumuri pensionarilor.";

În consecință, a fost introdus alin.3 al art.161 din legea nr.19/2000, care prevede că, prin excepție de la aplicarea prevederilor alin. 2, pentru perioadele anterioare datei de 1 ianuarie 1963, la determinarea punctajului mediu anual, se utilizează: a) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele anterioare datei de 1 septembrie 1947, indiferent de nivelul drepturilor salariale înregistrate în carnetul de muncă sau dovedite ori pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale; b) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962 și pentru care în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale și nici nu sunt dovedite; c) un punct pentru fiecare lună de stagiu de cotizare realizat în perioadele cuprinse între data de 1 septembrie 1947 și data de 31 decembrie 1962, în situația în care prin valorificarea drepturilor salariale din actele doveditoare rezultă, pentru fiecare lună de stagiu de cotizare, un număr de puncte mai mic decât cel prevăzut la lit. b).

Prin urmare, la calculul punctajului aferent perioadelor (...)-(...) și (...)- (...) sunt aplicabile disp.art.161 alin.3 din L. nr.19/2000, fără ca intimații să aibă însă atribuții de aplicare a acestor dispoziții legale.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul deprocedură civilă, urmează să se respingă recursul declarat de reclamantul S. I.

și să se mențină sentința primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 1363 din 17 septembrie 2010 a T.ui Maramureș, pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică din 22 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

D. C. G. C. M. I. T.

G.

N. N.

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex.- (...);

Jud.fond.:- Tribunalul Maramureș:- C. V.;

- G. Brîndușa.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 673/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale