Decizia civilă nr. 46/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 46/RC/2011
Ședința publică din data de 10 mai 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul
C. A. împotriva deciziei civile nr. 2. pronunțată de Curtea de A. C. la data de 6 octombrie 2010 în dosar nr. (...), privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect asigurări sociale - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul C. A. personal, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care contestatorul arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a respins cererea de strămutare.
Curtea închide dezbaterile și acordă cuvântul asupra contestației în anulare formulate.
Contestatorul învederează că demersurile făcute atât pe fondul cauzei cât
și în recurs au subliniat nevoia de a fi aplicat art. 14 din L. nr. 3. cu privire la modul de determinare al stagiului complet de cotizare, din punctul său de vedere acest articol având două trimiteri distincte. C. de P. C. deși recunoaște precizările D. nr.4. ale Î. C. de C. și Justiție în loc să aplice art. 14 din L. nr. 3. face trimitere la art 8 al aceleiași legi, or art. 8 face referire la persoanele care nu au lucrat în grupe de muncă speciale. S. instanței să rețină că contestatorul a depus practică judiciară iar decizia 40 sus-amintită este, conform art. 329 alin.3 C.proc.civ., obligatorie și trebuie aplicată de toate instanțele. La cinci curți de apel din țară această decizie a fost respectată, mai puțin la Curtea de A. C. S. anularea D. 2. pronunțată de Curtea de A. C. și în rejudecarea recursului să se facă trimiterea, aplicarea și interpretarea art. 14 din L. nr. 3. și să îi fie acordate drepturile de la data recalculării pensiei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 2. din 6 octombrie 2010 a C.i de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admis recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 135 din (...) a Tribunalului C., pronunțată în dosarnr. (...), pe care a modificat-o în tot în sensul că a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată reclamant.
A fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul C. A., fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. este fondat pentru considerentele următoare:
Reclamantul a fost pensionat în data de (...) în baza Legii 3., iar din dosarul de pensie rezultă că a lucrat 28 ani, 9 luni si 5 zile în grupa I de muncă la calea ferată în funcții legate de siguranța circulației trenurilor.
Prin contestația formulată reclamantul a solicitat recalcularea pensiei potrivit unui stagiu complet de cotizare de 20 ani, în loc de 30 de ani, în conformitate cu prevederile art. 14 din L. nr. 3., invocând revederile D. nr. 4. a
Î. C. de C. și Justiție, recalcularea să se facă începând cu data de (...) și să fie obligată pârâta la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Prin urmare reclamantul a înțeles să-și fundamenteze cererea pe D. nr.
4. a Î. C. de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, astfel că instanța de fond în mod greșit a analizat cererea prin prisma aplicării HG nr. 267/1990 și a Legii nr. 2.. De altfel aplicarea celor două acte normative în cazul dedus judecății este greșită.
În mod greșit a reținut prima instanță incidența în cazul dedus judecății a prevederilor HG nr. 267/1990 în condițiile în care acesta se referă la acordarea unor drepturi personalului din industria miniera, iar art. 9 din acest act normativ reglementează condițiile de pensionare a personalului din unitățile miniere.
De asemenea aplicarea în ceea ce privește prevederilor Legii nr. 2. soluția primei instanțe a fost nelegală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 din L. nr. 3., stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei.
În art. 2 din HG nr. 1550/2004, s-a prevăzut același stagiu complet de cotizare pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001.
Recalcularea pensiei în temeiul prevederilor Legii nr. 2., este posibilă numai pentru persoanele a căror drepturi la pensie s-au deschis în perioada 1 aprilie 2001 - 17 iunie 2006, aspect ce rezultă și din Normele de aplicare a acestei legi, ori, reclamantul nu a mai desfășurat activitate în această perioadă, fiind pensionat din anul 1998.
Prin urmare criticile aduse de recurentă sub aspectele menționate au fost fondate, recursul a fost admis în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.pr.civ. raportat la 304 pct. 9 C.pr.civ..
Referitor la recursul declarat de reclamantul C. A., acesta a fost respins ca nefondat având în vedere următoarele considerente.
Reclamantul și-a întemeiat contestația pe prevederile D. nr. 4. a Î. C. de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, care se referă la stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie
2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, însă eronat se susține că stagiul complet de cotizare ar fi potrivit menționatei decizii
20 de ani, în loc de 30 de ani.
Astfel, prin D. nr. 4. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial nr.334/(...)) s-a statuat că dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la 43 alin. (1) și (2) din L. nr. 1. se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizatla determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de 14 din L. nr. 3..
Apreciind că instanțele care au considerat că persoanele pensionate în baza Legii nr. 3. și care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale beneficiază la determinarea punctajului mediu de un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform art. 43 alin. (1) din L. nr. 1. au procedat greșit, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut în considerentele deciziei că „aceste persoane au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art. 43 din L. nr. 1. și ale anexei nr. 4 la această lege ca „. normativ special"; la care fac trimitere prevederile art. 2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin G. nr. (...), sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât nr. 1. reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
În ceea ce privește principiul înscris în expunerea de motive a de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit căruia „la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie";, acesta nu poate fi aplicat în cauză atât timp cât în lege nu există o prevedere expresă potrivit căreia și persoanelor care au lucrat în grupele speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1. li se aplică acest act normativ pentru determinarea stagiului de cotizare și, în raport de acesta, a punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare.
Această interpretare decurge și din dispozițiile art. 4 alin. (1) din
Ordonanța de urgență a G. nr. 4., potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensii aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii G. nr. (...) privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 1..
Ca atare, aplicabilitatea prevederilor normelor metodologice aprobate prin G. nr. (...) este întărită și confirmată de norma de trimitere din Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
Totodată, potrivit art. 1 din Codul civil și art. 15 alin. (2) din Constituția
României, republicată, legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.
În aceste condiții, este evident că legea nouă, respectiv nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3.";.
Reținând că în conformitate cu dispozițiile art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă decizia în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, se constată că prin obligarea pârâtei la recalcularea pensiei reclamantului cu utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale incidente în cauză contrar celor stabilite de instanța supremă.
Împotriva acestei decizii s-a formulat contestație în anulare de către reclamantul C. A. solicitând anularea deciziei civile atacate, cu menținerea hotărârii Tribunalului C., în sensul de a obliga C. J. de P. C. să procedeze la recalcularea pensiei, astfel ca punctajul mediu anual să fie determinat prin utilizarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani și nu 30 de ani, precum și la plata diferenței între pensia cuvenită și cea încasată, începând cu data de (...) - la zi.
În dezvoltarea motivelor de contestație în anulare, contestatorul a arătat că Tribunalul Cluj își motivează hotărârea nr. 135/2010 din 18 ianuarie 2010 cu prevederile H.G.R. 267/1990, respectiv L. 2., acte normative pe care nu le-a invocat și care nu-i sunt opozabile și omite să judece conform cererii, adică conform D. nr. 4. a Î.C.C.J., respectiv L. nr. 3., art. 14.
În motivare a C.i de A. C., textul art. 14 din L. 3. a fost preluat trunchiat.
În motivare se invocă art. 8 din L. 3., când a cerut aplicarea art. 14, așa cu prevede D. 40. De asemenea, în mai multe rânduri se invoca L. nr. 1. și faptul că nu se aplica retroactiv. Recurentul arată că nu a cerut judecarea conform Legii 1., ci conform Legii 3., art. 14, așa cum prevede D. 40 a Î. C. de C. și J.
La dosarul în cauza a anexat xerocopii după mai multe cazuri judecate de diferite curți de apel și soluționate în favoarea pensionarilor.
Unul din scopurile D. 4. a Î.C.C.J. a fost soluționarea unitară a acestor cazuri.
D. 40 este obligatorie, potrivit art. 329 alin. 3 C.proc.civ.
În concluzie, contestatorul solicită, așa cum prevede D. nr.4. a Î. C. de C.
și Justiție, aceasta să fie interpretată corect, aplicându-se în întregime prevederile art.14 din L. nr.3. și nu trunchiat.
S-au depus precizări înregistrate la data de 10 martie 2011, reiterându- se motivele arătate.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de contestație în anulareformulate, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 318 C.proc.civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea data este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În speță, ceea ce se invocă în susținerea contestației este eroarea de judecată, prin aceea că s-a considerat greșit că în aplicarea deciziei în interesul legii nr. 4. și a dispozițiilor art. 14 din L. nr. 3., stagiul complet de cotizare în funcție de care trebuie calculată pensia reclamantului trebuia să fie de 20 de ani.
Se constată că detalierea motivelor de contestație în anulare nu permite încadrarea acestora în condițiile restrictive de admitere a acestei căi extraordinare de atac.
Astfel, sintagma de „. materială"; trebuie definită în opoziție cu cea de „. de judecată";, fiind unanim acceptat că o astfel de greșeală de judecată nu poate fi îndreptată pe calea contestației în anulare.
Or, tocmai astfel de greșeli de judecată indică în speță contestatorul, invocând și criticând modul în care instanța de recurs a interpretat și aplicat dispozițiile legale incidente în cauză și decizia nr. 4. a Î. C. de C. și J.
Eroarea materială trebuie să poarte asupra realității faptice, palpabile, constând, astfel, dintr-o considerare eronată a unui fapt ce nu există ca existent sau a unui fapt existent că nu ar fi în ființă, situație care, ipotetic, poate fi observată chiar de un nespecialist, întrucât nu necesită o judecată însensul profesional al cuvântului. Astfel, în literatura de specialitate, pentru exemplificarea instituției, se iau de obicei ca etalon situațiile de respingere a recursului ca tardiv sau de anulare a acestuia ca netimbrat sau făcut de un mandatar fără calitate, în contra dovezilor aflate la dosar. Se mai arată în doctrină că prin eroare materială în sensul art. 318 C.proc.civ. se înțelege confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată.
Or, sub nici o formă nu se poate considera că împrejurările evocate de contestator ar putea fi privite, în lumina celor arătate mai sus, ca erori materiale.
Prin urmare, dat fiind caracterul extraordinar al contestației în anulare, nu se poate admite anularea deciziilor intrate în puterea de lucru judecat prin formularea unui recurs la recurs, cum se conturează practic această cale de atac promovată.
Văzând dispozițiile art. 317 și 318 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. A. împotriva deciziei civile nr. 2. din 6 octombrie 2010 a C.i de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 10 mai 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. M. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M/2 ex./(...) Jud.recurs.G.L.T./S.C.B./I.R.M.
| ← Decizia civilă nr. 3933/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 637/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
