Decizia civilă nr. 47/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 47/RC/2011
Ședința publică din data de 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul S. DAN B. împotriva deciziei civile nr. 5828 din 14 decembrie
2010 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata
C. J. DE P. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul contestatorului, av. S. Dan, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul contestatorului, în susținerea excepției tardivității recursului invocată, solicită verificarea borderoului de comunicare a hotărârilor, emis de Tribunalul Cluj.
Curtea, după deliberare, respinge cererea formulată de reprezentantul contestatorului.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Reprezentantul contestatorului solicită admiterea contestației motivat de faptul că instanța nu s-a pronunțat în totalitate asupra cererilor cu care a fost investită, în cauză s-a stabilit prin expertiză că există diferențe între pensia stabilită și pensia plătită, iar pârâta nu a solicitat o contraexpertiză.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 5828/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. C., împotriva sentinței civile nr. 924 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) care a fost modificată în tot, în sensul respingerii contestației formulate în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut următoarele:
Din motivarea sentinței, care preia lămuririle oferite de expert în lucrarea de specialitate elaborată și depusă la dosar în cursul judecățiifondului, singura eroare considerată de prima instanță în modul de calcul a pensiei reclamantului a constat în neluarea în calcul a indexării pensiei, făcută în conformitate cu H. nr. 1., pentru momentul ulterior recalculării pensiei reclamantului în baza O. nr. 4..
Această concluzie este explicit formulată în sentință și reiese din anexa la expertiză, ce se coroborează cu detalierea punctajului reclamantului în februarie 2003-iulie 2005, făcută în cuprinsul cererii de recurs.
Trebuie observat că prin ipoteză, este greșit raționamentul de la care pornește prima instanță.
Astfel, H. nr. 1., așa cum o arată titlul, a fost emisă în scopul majorării în luna septembrie 2004 a pensiilor din sistemul public, stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001.
În schimb, prin O. nr. 4., privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-a reglementat unificarea sistemului de pensii de stat, în sensul că pensiile din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, sunt recalculate în condițiile prevăzute de această ordonanță de urgență. Recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, procedura desfășurându-se începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență până la data de 1 ianuarie 2006, iar plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape, prima etapă fiind stabilită pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv, iar celelalte etape de plata a drepturilor de pensie recalculate sunt stabilite prin hotărâri ale Guvernului.
Altfel spus, O. nr. 4. a marcat trecerea tuturor pensiilor sub auspiciile
Legii nr. 19/2000, situație în care nu se mai pune problema supraviețuirii pensiei calculate în baza Legii nr. 3/1977, cum nu se pune problema supraviețuirii măsurilor de indexare sau majorare luate cu privire la aceste pensii deschise sub imperiul Legii nr. 3/1977, printr-o serie de acte normative, în al căror șir se înscrie și H. nr. 1.. Beneficiul acestor indexări sau majorări, cum este cazul celei reglementate de H. nr. 1., a existat atâta timp cât a existat rațiunea pentru care a fost edictat actul normativ în discuție și atâta timp cât au existat pensiile despre a căror indexare a statuat. A. pensii fiind înlocuite cu pensii calculate în baza Legii nr.
19/2000, nu mai există rațiunea de a prezerva în ființă o majorare care nu are obiectul la care să se aplice, anume, pensia calculată în baza Legii nr.
3/1977.
În plus, rațiunea pentru care legiuitorul a dispus majorarea în discuție reiese din cuprinsul actului normativ, pe cale de interpretare, anume, aceea de a asigura, doar pentru pensiile deschise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, un nivel apropiat de pensiile deschise în baza Legii nr.
19/2000, evident, până la momentul în care toate pensiile vor fi fost aduse la un numitor comun, anume, cel al recalculării tuturor pensiilor în baza unui unic act normativ. A. lucru reiese și din modul în care a fost modificat de-a lungul timpului art. 81 din Legea nr. 19/2000, în temeiul căruia a fost adoptată H. nr. 1., așa cum se arată în preambulul acestei hotărâri de guvern.
În consecință, având în vedere că nici prima instanță, prin sentință, nici reclamantul prin acțiune sau expertul în cuprinsul lucrării de specialitate elaborate, nu au evidențiat alte motive pentru care ar fi nelegale deciziile de pensie atacate, Curtea a considerat că se impune modificarea sentinței în sensul respingerii în totalitate a contestației formulate, în baza art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Raportat la invocata excepție a tardivității recursului, din chiar dezvoltările cuprinse în întâmpinare reiese că intimatul se raportează nu la data la care a fost comunicată în mod procedural sentința pârâtei recurente, ci la o altă dată, anume, cea la care această sentință a fost comunicată intimatului. Or, nici o dispoziție procedurală nu permite a se aplica în acest mod calculul termenului de formulare a recursului, fiind încălcate, prin invocarea excepției, dispozițiile art. 301 coroborat cu art. 284 și art. 102 Cod proc.civ.
Pe de altă parte, critica privitoare la modalitatea de comunicare a sentinței față de recurentă este în egală măsură neprocedurală, în condițiile în care atât comunicarea prin serviciul poștal, cât și cea prin agenții procedurali ai instanței sunt în egală măsură agreate de legiuitor, așa cum indică art. 86 Cod proc.civ. Nu este deci legitimă critica prin care se contestă modalitățile diferite de comunicare a unei sentințe față de părțile din proces, având în vedere și faptul că sunt numeroase litigiile în care C. J. de P. este împrocesuată, astfel încât probabil, din considerente de costuri ale procedurii, se agreează comunicarea prin agenți procedurali a actelor de procedură cu această instituție, față de persoanele fizice în proces, cărora, dată fiind varietatea domiciliilor lor, li se comunică actele procedurale prin poștă, agenții procedurali neputând acoperi întreaga arie teritorială ce corespunde razei de competență a instanței.
Sunt considerentele pentru care Curtea a cercetat recursul pe fond, reținând în plus că intimatul reclamant a arătat, la termenul de judecată, că nu mai stăruie în susținerea excepției tardivității recursului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul
S. Dan B., invocând prevederile art. 318 C.proc.civ.
În motivarea contestației în anulare contestatorul a arătat că în ceea ce privește excepția tardivității, dată fiind poziția instanței (referitor la practica curentă de a expedia hotărârile la aceeași dată tuturor părților - practică instituită temeinic în toate instanțele din țară, față de împrejurarea că în cazul intimatei-recurente, CJP C., pe fișa de comunicare a hotărârii nu era nicio stampila, condiție instituită ex lege) apărarea a lăsat la latitudinea instanței aprecierea stării de fapt (tardivitate ori nu). Observând modul de motivare, fără nici o referire la lipsa, pe fișa de comunicare a hotărârii, a însemnelor impuse ex lege, susținând renunțarea și nu lăsarea la latitudinea instanței, în conformitate cu art. 129 al.5 C.proc.civ., se impunea ca instanța să evalueze absolut toate temeiurile invocate în susținerea tardivității și să dispună în consecință.
Cu privire la modul în care s-a procedat în soluționarea recursuluicontestatorul susține că instanța a omis câteva împrejurări majore precum:
Litigiul avea obiect stabilirea legalității plății cuvenite a pensiei, în temeiul unor hotărâri devenite irevocabile și investite - sentința 461/(...) a Tribunalui C., Dosar (...) irevocabilă prin decizia 1. a C. de A. C., prin care intimata-recurentă, CJP C., a fost obligată la restituirea unei sume de bani începând cu (...), ca urmare a modificării nelegale a punctajului de pensie.
In vederea soluționării acestui litigiu Tribunalul Cluj a admis și dispus efectuarea unei expertize, iar expertiza a calculat pensia cuvenită lunar și aidentificat diferențele raportat la plățile lunare efectuate de către intimata- recurentă CJP C. A. diferențe au fost reactualizate cu rata inflației, astfel că în final s-a determinat precis suma neplătită.
Recursul nu putea omite acest specific, verificarea exactității calculelor expertului impunându-se. Mai mult răspunsul la obiecțiunile formulate de către intimata-recurentă CJP C. nu a mai fost contestat de către aceasta, astfel, în final, expertiza a fost admisă de toate părțile. Nu s-a cerut contraexpertiză și deci nu se putea, în aceste condiții, anula hotărârea T.ui C., cu privire la obligația de plată ce incumbă intimatei-recurente, CJP C.
Instanța de recurs ab initio a fost investită cu evaluarea legalității plății făcute de către intimata-recurentă, ca urmare a obligației la plată dispusă ille tempoere, de către instanțe, astfel că dată fiind expertiza, admiterea acesteia de către părți precum și omisiunea de a solicita o contraexpertiza, instanța de recurs nu putea dispune respingerea obligației la plata cuvenită ca urmare a unor sentințe irevocabile.
Mai arată contestatorul că instanța de recurs, pentru a ajunge la decizia pronunțată, de anulare a obligației la plată, a interpretat eronat H. nr. 1. susținând că "a fost emisă în scopul majorării în luna septembrie
2004", când de fapt legiuitorul a prevăzut "începând cu data de 1 septembrie
2004, ... se majorează pensiile", adică de la acea dată până la abrogare. A. act normativ nu a fost abrogat, deci produce efecte.
Cum aplicarea actului normativ menționat mai sus a fost la un punctaj calculat greșit (așa cum a dovedit expertiza), cum acest act normativ nu a fost abrogat, expertul a aplicat (îndreptățit), asupra noului punctaj calculat corect, prevederile acestui act normativ.
Susține contestatorul că nu se poate ca o eroare de interpretare, a unei legi, să conducă la ignorarea unei investiri, la o dispoziție inadmisibilă, invocând și faptul că acest mod de interpretare a H. nr. 1. nici nu a fost evocat în fața părților, deși art. 129 al.5 C.proc.civ. impunea.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 318 cod procedură civilă „. instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strică interpretare.
În raport de motivele invocate de contestator, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 cod procedură civilă.
În ce privește primul motiv invocat, referitor la excepția tardivității recursului, Curtea constată că instanța de recurs a expus pe larg în considerentele deciziei motivele pentru care a constatat că excepția tardivității recursului invocată de intimatul S. R. B. nu poate fi primită.
Pe de altă parte, Curtea constată că prin întâmpinarea formulată în recurs intimatul nu a invocat lipsa ștampilei pârâtei pe dovada de comunicare către aceasta a sentinței atacate cu recurs, ci faptul că recursul i-a fost comunicat doar la finele lunii noiembrie 2010, iar pe citație nu exista nici o ștampilă doveditoare.
Totodată, Curtea constată că pe dovada de comunicare a sentinței civile nr. 9., aflată la fila 266 din dosar nr. (...) al T.ui C., este aplicată și
ștampila instituției recurente C. J. de P. C., astfel că susținerile contestatorului sub acest aspect sunt lipsite de orice fundament.
În încheierea de dezbateri din data de 7 decembrie 2010 s-a consemnat că reprezentantul reclamantului că nu mai stăruie în susținerea excepției tardivității recursului.
Chiar dacă susținerea contestatorului în sensul că ar fi lăsat la aprecierea instanței cu privire la această excepție ar fi reală, acest aspect este lipsit de relevanță, câtă vreme instanța de recurs a analizat susținerile intimatului în raport de care acesta considera recursul ca nefiind formulat în termenul procedural.
În ce privesc celelalte critici expuse de contestator drept motive ale contestației în anulare, Curtea constată că acestea se referă la fondul cauzei, contestatorul fiind nemulțumit de modul de soluționare pe fond a cererii sale și de interpretarea dată de instanța de recurs prevederilor HG nr. 1. în sensul că acest act normativ a produs efecte doar până la data recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu dispozițiile OUG nr. 4..
Ori motivul prevăzut de art. 318 cod proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, astfel că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare aspecte vizând greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Totodată, având în vedere că prin decizia contestată a fost admis recursul declarat de pârâta C. J. de P., Curtea constată că nu poate fi reținută nici incidența dispozițiilor art. 318 teza a II a cod procedură civilă, care are în vedere doar hotărârile instanțelor de recurs prin care a fost respins recursul sau a fost admis numai în parte.
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță.
Pentru aceste considerente Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul S. Dan B.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul S. DAN B. împotriva deciziei civile nr. 5. din 14 decembrie
2010 a C. de A. C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 3040/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1384/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
