Decizia civilă nr. 4706/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4706/R/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
G.-L. T. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3257 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. I. și pe pârâta intimată C. J. DE P. S., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 octombrie
2011, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza fiind în stare de judecată, rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3257 din 16 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta C. J. DE P. S. și s-a respins în consecință acțiunea formulată de reclamanta M. I. pentru obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în calcul a sumelor menționate pe adresa emisă de A. J. pentru P. S. S..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. J. pentru
P. S. S. și excepția tardivității, invocate de pârâta A. J. pentru P. S. S.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. I. împotriva pârâtei A. J.
PENTRU P. S. S., care a fost obligată să elibereze la cererea reclamantei toate documentele pe care le deține și care atestă stagiul de cotizare în sistemul public de pensii, condițiile de muncă, sporuri și majorări salariale.
Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut referitor la excepțiile tardivității și a lipsei calității procesuale pasive ale pârâtei de rândul 1 că reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei de rândul 1 în anul 2008, eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F. de B. Z. R. D. S. a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 16/1996 trebuind să fie A. N.
Poziția astfel exprimată, menținută în întregime și în cursul procesului, arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Prin urmare, față de acest refuz explicit, și în egală măsură, actual, acțiunea reclamanților nu poate fi paralizată prin faptul că aceștia nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
De altfel, prezentul litigiu nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 5., reclamanta neavând calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 5., în condițiile în care refuzul de a emite o adeverință cu mențiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, așa cu este acesta definit de art. 2 alin.1 lit.c.
Pârâta A. J. pentru P. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanții nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
În aceiași ordine de idei, pârâta D. J. S. a A. N., care nu deține aceste documente, nu poate fi obligată a le elibera chiar dacă, potrivit art. 18 din L. nr.
16/1996, în cazul desființării unei persoane juridice documentele cum sunt cele solicitate de reclamanți trebuie preluate de A. N.
Excepția prematurității invocată de pârâta de rândul 2 a fost admisă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 169 alin. 1 din L. nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, modificările și completările ulterioare „pensia poate fi recalculată prin adăugarea stagiilor de cotizare nevalorificate la stabilirea acesteia";, iar la alin. 2 al aceluiași articol se precizează faptul că „cererea de recalculare a pensiei urmează aceleași reguli procedurale privind soluționarea și contestarea prevăzute pentru cererea de pensionare";. Cu privire la modul de acordare a drepturilor recalculate la alin.3 al aceluiași articol se precizează că: „pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Reclamanta nu făcut dovada formulării unei asemenea cereri, prin urmare, acțiunea sa împotriva pârâtei de rândul 2 este prematur formulată.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut următoarele:
La data de 8 ianuarie 2004 D.D.F.S.S. S. (a cărei succesoare este D. S.) a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul S.C. F. S. Z., sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție, aflat la fila 419 în dos. nr. (...), vol.I acvirat pe cale scurtă.
După această preluare, pârâta D. S. a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva SC F. de B. SA.
Astfel, pârâta D. S. s-a adresat cu memorii M.ui M., Familiei și Egalității de
Ș., D. J. S. a A. N., C. N. de P. și A. D. de A. S. precum și C. J. de P. S. (f. 393 -
427, dos. (...), vol. I acvirat pe cale scurtă).
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei S.C. F. de B. S. Z. (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei D. S. a cărei atribuții au fost preluate de pârâta de rândul 1.
Prin urmare, refuzul pârâtei de rândul de a elibera copii ale actelor necesare reclamanților pentru reglementarea raporturilor lor cu C. J. S. este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei A. J. pentru P. S. S. ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanților și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. PENTRU P. S. S. solicitândadmiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
Pârâta susține că reclamanta nu a fost salariata instituției și nici D./A. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul 2001. De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența L. nr.
19/2000 și nici a L. nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din L. nr. 5..
La pronunțarea sentinței instanța de judecată a încălcat în mod evident prevederile L. nr. 5. L. contenciosului administrativ. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a vizat refuzul unei instituții publice, a fostei
Direcții de M., respectiv a A. J. pentru P. S. S., ca succesoare în drepturi a acesteia ( D. de M. a fost desființată în luna decembrie 2009, iar patrimoniul și o parte din atribuțiile acesteia au fost preluate de A. S.) de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat În această unitate.
Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost tardiv formulată, așa cum reiese chiar din conținutul acestei, respectiv că s-a adresat D. S. În anul
2008, iar răspunsul i-a fost comunicat prin adresa nr. 3. FS/(...)
Față de prevederilor L. nr. 5., având în vedere faptul că adresa D. S. a fost comunicată reclamantei sub nr. 3.(...), iar acțiunea a fost înregistrată în data de (...), cererea reclamantei a depășit chiar și termenul de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5., în consecință, cererea reclamantei trebuia respinsă ca fiind tardiv formulată.
S-a mai arătat că la pronunțarea acestei sentințe, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că A. S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate, state de plată care nu sunt documente individuale, ci reprezintă documente colective ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați. Practic prin sentința civilă atacată, instanța de judecată a acordat mai mult decât s-a cerut precum și ceea ce nu s-a cerut (art.
304 pct. 6 C.pr. civ.). Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat eliberarea unei adeverințe sau copii ale statelor de plată referitoare la toxicitate, noapte. în raport cu perioada în care a muncit în cadrul Filaturii de B. și nicidecum eliberarea statelor de plată. Statele de plată constituie documente justificative, contabile și care conțin date cu caracter personal ce nu pot fi eliberate și nici chiar puse la dispoziția unor terțe persoane.
S-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A. S., arătându-se că prin adoptarea L. nr. 3. direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, în data de 26 noiembrie 2009 a fost publicată HG nr. 1384 din 18 noiembrie
2009 prin care s-au stabilit atribuțiile în domeniul organizatoric; în domeniul financiar; în domeniul evidenței și raportării; în domeniul comunicării și informării; în domeniul reprezentării și în domeniul sistemului de informații, redate pe larg în cererea de recurs.
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei D. S. nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiar în calitate de salariat a fostei SC F. de B. SA Z.
S-a arătat că preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a M.ui M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului
SC F. de B. SA Z.
În perioada de la intrarea În vigoare a L. nr. 16/1996 și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați însistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care în condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" « Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau" de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea D. S., C. de P. S. cât și C. N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 16/1996, modificare ce s-a produs în anul 2006.
Extinderea aplicării L. nr. 16/1996, respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC F. de B. SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii pe motivul lipsei calității procesuale pasive a recurentei, personal care a fost diminuat ca urmare a disponibilizărilor.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată este nefondată, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, care să se circumscrie prevederilor L. nr. 5..
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c) din L. nr. 5., actul administrativ este
„actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, însă nu se poate reține că adresa nr. 3. FS/(...) emisă de fosta D. S., prin care s-a respins cererea reclamantei de eliberare a actelor necesare determinării stagiului în vederea stabilirii pensiei, este un act administrativ în sensul dispoziției legale evocate, în contextul în care, emitentul actului nu a acționat în calitate de autoritate publică, ci în calitate de deținător al arhivei în sensul L. nr. 16/1996, ca urmare a desființării societății a cărei angajat a fost reclamanta.
Potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., competența aparține instanței de contencios administrativ și în cazul litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică. Așadar pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
În condițiile în care reclamanta s-a adresat instituției pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, se constată că pârâta nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod legal cauza a fost judecată în prima instanță de către completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocate de pârâta recurentă prin raportare la dispozițiile L. nr. 5., deoarece așa cum s-a reținut mai sus, acest act normativ nu-și găsește aplicabilitate în speță, motiv pentru care sunt nefondate și criticile din recurs formulate în acest sens.
Prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea unor adeverințe sau copii de pe statele de plată (spor de grupă, toxicitate, ore de noapte, etc.) care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente, în vederea calculării pensiei, iar în condițiile în care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei tocmai la eliberarea acestor documente, se constată că prin hotărârea atacată nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, astfel încât este exclusă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 40 alin. 2 lit. h din C.muncii, intimata reclamanta este îndreptățită să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat. D. cu conținut similar se regăsesc și în art. 12 din L. nr.
16/1996 a A. N., potrivit cărora persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Așadar, obligațiile stabilite în sarcina angajatorului îi revenea și fostului angajator al reclamantei, respectiv SC F. de B. SA, însă ca urmare a desființării acestei societăți ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din L. nr.
16/1996 M.ui M. și P. S. sau direcțiilor județene ale acestuia, potrivit căruia „În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia sa fie continuată de un altul, documentele (…)cu valoare practica, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia";.
Este real că prevederile L. nr. 16/1996 au fost modificate în timp prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina C.
J. de P., iar ulterior D. J. S. a A. N., însă se constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații.
Astfel, chiar și prin cererea de recurs pârâta A. J. de P. S. S. - înființată în anul 2009 prin reorganizarea fostei Direcții J. de M. și P. S. S. - a recunoscut preluarea în anul 2001 a arhivei fostului angajator al reclamantei, precum și faptul că deține și în prezent respectiva arhivă. În consecință, în mod just s-a apreciat de către tribunal că pârâtei recurente îi revine obligația eliberării actelor solicitate de reclamantă în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
Pentru aceste motive, se constată că în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente, deoarece chiar dacă printre atribuțiile ce i-au fost conferite în cuprinsul HG nr.
1285/2008 nu se regăsește și cea de eliberare a datelor solicitate de reclamantă, această obligație a fost stabilită în mod expres în cuprinsul L. nr. 16/1996.
Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură a modifica soluția adoptată de tribunal, criticile privitoare la dificultățile de ordin material invocate de pârâtă sau neînțelegerile apărute între instituțiile cărora de- a lungul timpului le-a revenit obligația preluării arhivelor de la foștii deținători.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3257 din 16 mai 2011 a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. G.-L. T.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: P. AR.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia civilă nr. 560/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1843/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
