Decizia civilă nr. 509/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 509/R/2011
Ședința publică din data de 9 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva sentinței civile nr. 1257 din 3 septembrie 2010, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. V.
A., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantului intimat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 ianuarie 2011, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantului intimat, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
Instanța, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1257 din 3 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul B. V. A. în contradictoriu cu C. J. DE P. M. și în consecință a fost obligată pârâta la recalcularea pensiei reclamantului stabilită prin decizia de pensionare nr. 136028/(...), prin luarea în considerare și a veniturilor asigurate realizate în acord global și menționate în adeverința nr. 251/(...) emisă de S. C. A. S. și adeverința nr. 471/(...) emisă de S. A. S. U. recalculării pârâta a fost obligată să emită o nouă decizie de pensionare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul s-apensionat pentru limită de vârstă în anul 1995, în temeiul Legii nr. 3/1977.
O.U.G. nr. 4/2005 prevede în art. 1 că recalcularea pensiilor din sistemul public de pensii provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației anterioare datei de (...) se face cu respectarea dispozițiilor Legii 1.. Prevederile art. 2 din acest act normativ stabilesc că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate depersoanele fizice sau juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale, cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Ca atare, s-a dat prioritate dispozițiilor legale cu valoare de principiu, întrucât soluția contrară, susținută de intimată, presupune încălcarea principiului contributivității cu consecința că, pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, s- ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii 1., în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurări sociale de stat și prevederile Legii nr. 27/1966 stabileau obligația angajatorului de a vira la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de salariat, iar retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajatului în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise lunar în carnetul de muncă.
Potrivit art. 164 din L. 1., la determinarea punctajelor anuale, până la intrarea în vigoare a acestui act normativ, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare al acestora în carnetul de muncă, pe lângă salariile prevăzute la al. 1 avându-se în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de (...) au făcut parte din baza de calcul sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități.
Conform adeverinței nr. 251 din 7 iulie 2009 eliberată de S. CDP A. S., reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada (...)-(...) în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS).
De asemenea, conform adeverinței nr. 471 din data de (...), eliberată de S. A. S., în perioada (...)-(...) reclamantul a fost angajatul respectivei unități, realizând în acord venituri salariale suplimentare.
În considerarea celor de mai sus, ținând cont de faptul că reclamantul a solicitat recalcularea pensiei cu luarea în calcul a întregului venit și având în vedere faptul că pentru veniturile realizate de acesta în acord global s-a plătit CAS, în baza art. 1 din Decretul 389/1972, art. 23 al. 1 din L. 1. instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului.
Instanța a obligat-o pe pârâtă să emită reclamantului o nouă decizie de pensionare, ulterior recalculării.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata C. J. de P. M. solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței pronunțate în sensul respingerii contestației.
În motivarea recursului s-a arătat că sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 8 C.pr.civ., în sensul că L. nr. 3/1977, în baza căreia s-a pensionat reclamantul nu condiționează stabilirea pensiei de plată de către angajator a contribuției de asigurări sociale și nici nu reglementează vreo legătură între elementele salariale care intrau în baza de calcul a pensiei și contribuția de asigurări sociale datorată de angajator.
Diferențele care există între veniturile luate în considerare la stabilirea punctajului în cadrul procesului de recalculare a pensiilor în baza OUG nr.4/2005, veniturile reglementate de art.164 din L. nr.1. pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii și veniturile reglementate de art.78 din L. nr.1., nu pot fi considerate discriminări sau privilegii, tratamentul juridicdiferențiat fiind justificat de situația diferită a beneficiarilor în raport cu legislația în vigoare la data realizării veniturilor respective (D. Curții
Constituționale nr.1126 din (...), publicată în Monitorul Oficial nr.778 din (...)).
Un alt aspect care trebuie avut în vedere este acela că instanța de fond a reținut că sporul la acord era un spor cu caracter permanent, deși nu este reglementat ca atare de nici un act normativ. Mai mult decât atât, conform Legii nr. 57/1974, acordul global era o formă de salarizare, care a fost apoi extinsă și reglementată și de alte acte normative (L. nr.1/1986). Pe baza salarizării în acord global, retribuția se acorda proporțional cu îndeplinirea planului, retribuția realizată putea fi mai mare decât retribuția tarifară, dar și mai mică decât aceasta în condițiile nerealizării planului (L. nr.57/1974). Faptul că sporul la acord nu era cu caracter permanent a rezultat chiar și din adeverința eliberată de angajator, în sensul că acesta este diferit ca și cuantum și nu a fost acordat în toate lunile din perioada în care reclamantul a fost salarizată în acord global.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9
C.pr.civ., arătându-se că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, aprobată prin L. nr. 7.. În anexă se prevede în mod expres că „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord…";. Instanța și-a motivat hotărârea prin prisma prevederilor art. 23 și 78 din L. nr. 1., cu toate că recalcularea pensiilor stabilite anterior datei de 1 aprilie 2001 s-a realizat în baza unui act normativ cu caracter special - OUG nr.4/2005, aprobată prin L. nr. 7., act normativ emis tocmai pentru a reglementa unitar problemele generate de evoluția în timp a legislației pensiilor.
Prin D. nr. 40 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că „este evident că legea nouă, respectiv nr. 1. nu se poate aplica decât situațiilor ivite după intrarea ei în vigoare, deci persoanelor ale căror drepturi la pensie s-au deschis după data de 1 aprilie 2001, nu și persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr. 3/1977.";
Prin D. nr. 3. a Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a statuat că textele legale enunțate anterior sunt clare și lipsite de echivoc, fără ambiguități de reglementare, astfel încât nu se poate considera că este susceptibilă de a fi soluționată diferit de instanțele de judecată.
De asemenea, s-a invocat că hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art.4 alin.2 din OUG nr.4/2005, în sensul că sporul la acord nu figurează printre sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. De asemenea, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.164 alin.1, 2 și 3 din L. nr.1.. În același context, au fost aplicate în mod greșit și prevederile art.10 din L. nr.3/1977, astfel cum a fost modificată prin L. nr. 4. și prevederile art. 64 din L. nr.3/1977. În nici unul din textele de lege invocate, sporul la acord nu este reglementat ca făcând parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare. Prin aplicarea dispozițiilor art. 23 și 78 din L. nr.1., pentru perioade anterioare intrării ei în vigoare a considerat că a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile, consacrate de art. 15 alin. 2 din Constituția României.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit Conform adeverinței nr. 251 din 7 iulie 2009 eliberată de S. CDP
A. S., reclamantul și-a desfășurat activitatea în perioada (...)-(...) în acord global, conform Legii nr. 57/1974, realizând câștiguri pentru care în conformitate cu Decretul 389/1972 s-au achitat cotele de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat (CAS). De asemenea, conform adeverinței nr. 471 din data de (...), eliberată de S. A. S., în perioada (...)-(...) reclamantul a fost angajatul respectivei unități, realizând în acord venituri salariale suplimentare.
Veniturile astfel realizate au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale însă contribuția reclamantului la fondul de pensii nu a fost luată în considerare de către pârâtă la calculul punctajului și al pensiei.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 1., potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale „b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; (…) e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite";.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 1. stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991), se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s- a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporurile, premiile și compensațiile, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 1., potrivit cărora
„punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), secalculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";.
Chiar dacă, în mod evident, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Prin O. nr. 680/1 august 2007, înțelesul sintagmei „venit brut realizat lunar"; a fost modificat, cuprinzând toate veniturile de care persoana asigurată beneficiază, fără a se pretinde caracterul de permanență a venitului respectiv, în sensul O.U.G. nr. 4/2005.
Raportat la O. menționat, Curtea apreciază că reclamantului este îndreptățită să-i fie stabilit - din nou - punctajul mediu anual și implicit cuantumul pensiei, cu luarea în considerare a tuturor veniturilor dovedite prin adeverințele depuse la dosar, care intră în baza de calcul a contribuției la asigurările sociale.
Curtea mai reține că prin D. nr. 3. (nepublicată în Monitorul Oficial) Înalta Curte de Casație și Justiție a respins recursul în interesul legii cu privire la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, referitor la posibilitatea luării în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a din L. nr. 57/1974, astfel că, în raport de prevederile art. 329 alin. 3 c.pr.civ., (în redactarea anterioară datei de (...)) nu se poate reține caracterul obligatoriu al considerentelor acestei decizii.
Curtea observă că D. nr. 40/2008 a Înaltei Curți de C. și Justiție invocată de pârâta-recurentă are caracter obligatoriu în sensul art. 329 alin. 3
C.pr.civ., numai asupra problemei de drept dezlegate, respectiv modalitatea de stabilirea stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiilor, conform OUG nr. 4/2005, pentru persoanele care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, ceea ce diferă însă în mod esențial de problema de drept din prezenta speță.
Prin urmare, preluarea selectivă și în mod izolat unui argument dintr-un recurs în interesul legii nu îi conferă caracter obligatoriu în soluționarea unei acțiuni având altă cauză juridică și alt obiect, deoarece obligativitatea dezlegării în drept este conferită ansamblului argumentelor din raționamentul judiciar și doar în măsura în care se reflectă în soluția pronunțată de instanța supremă.
Față de cele ce preced, se constată că rămân fără suport legal celelalte critici aduse de recurentă hotărârii atacate.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. M. împotriva Sentinței civile nr. 1257 din 3 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.
PREȘEDINTE JUDECATORI G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G. G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:V.C. și A.A S.-T.
| ← Decizia civilă nr. 1282/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1454/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
