Decizia civilă nr. 510/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 510/R/2011

Ședința publică din data de 9 februarie 2011

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G. L. T.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2730 din 7 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. A., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, av. C. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 ianuarie 2011, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate, întâmpinare.

Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural,

Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.

Reprezentantul reclamantei intimate arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,

Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantei intimate susține întâmpinarea formulată în scris, solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea în totalitate a sentinței atacate și obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării în baza actelor de la dosar.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2730/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamanta M. A., împotrivapârâtei C. J. de P. C. și în consecință, a fost anulată D. nr. 2./(...), emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta C. J. de P. C. să emită o nouă decizie privind acordarea pensiei anticipate parțiale pentru reclamantă cu luarea în calcul a perioadei (...)-(...) cât a lucrat în grupa a II-a de muncă, conform Adeverinței nr. (...), emisă de S. REMAR(...)RUARIE S., și a înscrierii din carnetul de muncă.

A fost obligată pârâta să achite reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin D. nr. 2./(...) reclamantei i s-a calculat pensia anticipată parțială, stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de 709 lei, punctajul anual determinat fiind stabilit la 1,09985 puncte în conformitate cu prevederile Legii nr.

19/2000 si ale Legii nr. 250/2007.

In decizia de pensionare anterior amintită s-a arătat că perioada (...)-

(...) nu constituie vechime în grupa de muncă întrucât punctul de acordare este incorect.

Reclamanta a depus la dosarul cauzei Adeverința nr. (...) si copia carnetului de muncă, eliberate de către S. REMAR(...)RUARIE S. C.-N., din care rezultă că aceasta a desfășurat activitate corespunzătoare grupei a II-a de muncă un număr de 18 ani si 12 zile.

Instanța nu a solicitat de la pârâtă comunicarea dosarului de pensie privind-o pe reclamantă întrucât din documentele existente la dosar și-a putut forma convingerea despre temeinicia pretențiilor acesteia.

Conform reglementărilor în materie, calculul și plata contribuției de asigurări sociale datorate de asigurați prevăzuți la art.5 alin. l, pct. I, II și V din L. nr. 19/2000 republicată, și de către angajatorii acestora, se face lunar de către aceștia din urmă.

Baza lunară de calcul a contribuției individuală de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie după caz, salariile brute individuale realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile, reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, în cazul asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. l pct. I, au veniturile brute de natura drepturilor salariale realizate lunar de asigurații prev. la art. 5 alin. I pct. II și V.

Se iau așadar în calcul sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază sau sumele fixe indiferent dacă au caracter permanent sau nu.

Salariile sunt înscrise în carnetul de muncă iar în situația în care acest lucru nu s-a întâmplat ele pot fi dovedite cu adeverințe. Dacă nu se pot dovedi cu înscrisuri la stabilirea drepturilor se va lua în calcul salariul minim pe economie. La fel pot fi dovedite și sporurile cu caracter permanent ca și majorările de salarii.

Vor fi luate în considerare indemnizațiile care potrivit legislației anterioare datei de l.04.2001 au făcut parte din baza de calcul al pensiilor si care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, potrivit art. 4 pct.2 si 3 din OUG 4/2005.

Conform D.ui L. nr.68/1990 și a H.G. nr.1223/1990 locurile de muncă în care activitatea se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă urmau a fi precizate, de către M. M. și P. S., Ministerul Sănătății și C. N. pentru Protecția M., rezultatul acestei activități fiind concretizat în Ordinul MMPS nr.50/1990.

Punctul 6 din acest ordin prevede că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a sau a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate.

Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, condițiile de muncă, funcția și salarizarea, precum și cu alte acte emise de către unitate.

Din copia actelor depuse la dosarul cauzei respectiv, copia carnetului de muncă și din adeverința nr. (...) rezultă că reclamanta a făcut dovada că în perioada (...)-(...) a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 1. din timp.

Așa fiind, instanța a considerat că intimata, în mod nejustificat refuză recunoașterea acestei perioade ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, în pofida faptului că niciun act normativ nu impune prezentarea altor dovezi.

Mai mult, intimata, depășindu-și atribuțiile, a refuzat recunoașterea pentru reclamantă a duratei de vechime în muncă corespunzătoare grupei a

II-a de muncă, adăugând la prevederile legale poziția sa, deși acestea nu îi dau acest drept.

Apoi nu a fost trecut cu vederea faptul că, ca urmare a încadrării reclamantei în grupa a II-a de muncă pentru perioada specificată, intimata a încasat contribuția de asigurări sociale aferente acestei grupe, situație în care niciun raționament nu poate justifica împotrivirea acesteia. De altfel, în întâmpinarea depusă, intimata nu face nicio referire la plata sau neplata contribuțiilor privindu-l pe reclamant.

Față de cele ce preced, având în vedere faptul că reclamanta a dovedit pretențiile sale prin adeverința anterior menționată și prin înscrierile în carnetul de muncă, instanța a admis acțiunea acesteia așa cum a fost formulată.

Fiind în culpă procesuală, a fost obligată pârâta să-i achite reclamantei suma de 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial. F. cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. J. de P. C.,solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.

În motivarea recursului s-a arătat că potrivit dispozițiilor pct. 3 și 7 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de prevederile acestui act normativ categoriile de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2, proporțional cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții.

Arată recurenta că profesia reclamantei (care prin natura ei nu implică propriu-zis acele condiții grele, caracterizate prin condiții nefavorabile de microclimat, prezența noxelor, pentru risc deosebit, prin expunere fizică la pericole faptice care apar în timpul procesului de producție, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare, suprasolicitare fizică sau nervoasă) nu se regăsește la punctele respective

Mai invocă recurenta faptul că potrivit art. 169 al Legii nr. 19/2000, drepturile se acordă numai cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, în speță, (...).

Prin întâmpinarea formulată, reclamanta intimată M. A. a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.

Arată intimata că potrivit înscrierii din carnetul de munca si a precizărilor din Adeverința nr. (...), eliberata de S. 16 F. SA C., rezulta ca inperioada (...) - (...), a fost încadrata si a lucrat in grupa II-a de munca in procent de 1., timp efectiv lucrat 18 ani 12 zile, la S. R. 16 F. SA C., locul de munca fiind încadrat in prevederile Ordinului nr.50/1990 A. nr.2 pct.33.

Angajatorul menționează in cuprinsul adeverinței ca a fost achitat CAS-ul si contribuția la pensia suplimentara, in conformitate cu reglementările legale in vigoare la acea data, adică D. - L. nr. 3. si L. nr.49/1992.

Invocând și prevederile pct.6 din Ordinul nr.50/1990, intimata arată că sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru încadrarea muncii prestate de ea in condițiile grupei a II - a de munca.

Precizează intimata că în raport de perioada lucrata efectiv in grupa a

II-a de munca , vârsta standard de pensionare se reduce cu 4 ani (adică 48 luni), iar față de prevederile art. 51 din L. nr.19/2000 sunt îndeplinite condițiile legale de reducere a numărului lunilor de diminuare, numărul corect al lunilor de anticipare fiind de12 luni.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legaleincidente, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 „Beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1

și 2.";

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 6 din Ordinul MMPS nr.

50/1990: „Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.

Reclamanta a făcut dovada că a lucrat în grupa a II a de muncă, timp de 18 ani și 12 zile, potrivit mențiunilor din carnetul de muncă, care atestă, că aceasta a lucrat în perioada (...) - (...) a lucrat în grupa a II-a de muncă în procent de 1. din timp, conform Ordinului 50/1990 (fila 19 dosar de fond).

De asemenea prin adeverința nr. (...) s-a precizat că reclamanta a avut de tapițer și a fost încadrată în grupa II-a de munca in procent de 1. conform Ordinului nr.50/1990 anexa 2 pct.33 si a nominalizării efectuate prin L. nr.(...), A. la D. nr.172/(...).

Se menționează in cuprinsul adeverinței ca a fost achitat CAS-ul si contribuția la pensia suplimentara, in conformitate cu reglementările legale in vigoare la acea data, respectiv D. - L. nr. 3. si L. nr.49/1992.

Astfel cum a reținut și instanța de fond, aceste mențiuni se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, care însă nu a fost făcută în cauză.

Criticile recurentei vizând acordarea grupei de muncă pentru reclamanta intimată nu pot fi primite, întrucât legiuitorul nu a stabilit în competența instituției recurente atribuții privitoare la stabilirea grupei de muncă din care a făcut parte activitatea desfășurată de un angajat și nici de a cenzura încadrarea în grupa de muncă a locurilor de muncă sau meseriilor în care își desfășoară activitatea angajații, ci doar competența de a stabili pensia în baza documentației depuse de asigurați.

Competența nominalizării persoanelor privind încadrarea în grupa a II a de muncă fiind a conducerii unităților angajatoare împreună cu sindicatele libere, conform textului legal mai sus citat, pârâta avea obligația să rețină datele dovedite prin înscrierile în carnetul de muncă ca elemente pentru stabilirea vechimii în muncă, respectiv a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă.

Cum datele dovedite prin înscrierile din carnetul de muncă constituie elemente pentru stabilirea vechimii în muncă, respectiv a stagiului de cotizare realizat în grupa a II a de muncă, Curtea constată că în mod corect prima instanță a obligat pârâta la emiterea unei noi decizii de pensionare pentru reclamantă cu luarea în calcul a perioadei lucrate în grupa a II a de muncă menționate în carnetul de muncă al acesteia.

Prin cererea introductivă, înregistrată la data de (...), reclamanta a contestat decizia privind acordarea pensiei anticipată parțială nr. 2. din data de (...) emisă de C. J. de P. C.

Drepturile de pensie ale contestatoarei au fost stabilite prin decizia respectivă începând cu data de (...), iar dovada faptului că în perioada (...) - (...) aceasta a desfășurat activitatea în grupa a II a de muncă a fost făcută prin mențiunile din carnetul de muncă al intimatei, care a fost depus la C. J. de P. C.

În raport de aceste aspecte, Curtea nu poate reține susținerile recurentei în sensul că drepturile ce urmează a fi stabilite în urma sentinței pronunțate în soluționarea prezentei contestații ar trebui acordate începând cu data de (...), fiind fără relevanță faptul că reclamanta a depus adeverința nr. (...) la instituția recurentă la data de (...), din moment ce datele respective rezultau și din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei.

Pentru aceste considerente Curtea constată că motivele de nelegalitate și de netemeinicie invocate de pârâtă în recurs sunt nefondate, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul formulat de aceasta va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 274 C.proc.civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței de la dosar (f.10).

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J. DE P. C. împotriva sentinței civile nr. 2730 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr.

(...), pe care o menține.

Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei M. A. suma de 150 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2011.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

G. L. T. S.-C. B. I.-R. M.

GREFIER

G. C.

Red.GLT/dact.MS

2 ex./(...)

Jud.fond: P.U./E.B.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 510/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale