Decizia civilă nr. 76/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări Sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 76/RC/2011
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. împotriva deciziei civile nr. 971 din 15 martie 2011, pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimata C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 noiembrie 2011, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T. C. sub nr. (...) reclamantul B. I. a chemat în judecată pe pârâta C. J. DE P. C. solicitând recalcularea pensiei în funcție de veniturile obținute în acord global menționateîn adeverința nr. 3869/(...).
Prin sentința civilă nr. 2825 din (...) a T. C. s-a admis acțiunea formulatăde către reclamantul B. I., iar pârâta C. J. de P. C. a fost obligată să recalculeze pensia cuvenită reclamantului cu luarea în calcul la punctajul mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor, veniturilor suplimentare și acord global, menționate în adeverința nr. 3869/(...) emisă de SC T. SA O., începând cu data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia nr.
138798/(...), reclamantului i s-a stabilit o pensie de asigurări sociale de 627 lei, iar acesta a depus adeverința nr. 3869/28.05., din care rezultă că a beneficiat de plata muncii prestate în regim de acord global și sporuri de vechime în perioada 1977-1989.
Din adeverință a reieșit că veniturile reclamantului au avut un caracter permanent, fiind plătite contribuția pentru pensia suplimentară și CAS, astfel că, potrivit art. 23 și art. 28 din L. nr. 19/2000 aceste venituri trebuie avute în vedere de către pârâtă la stabilirea cuantumului pensiei venitul brut realizat lunar (art. 28), respectiv salariul brut lunar individual, inclusiv sporurile si adaosurile (art. 78).
La stabilirea cuantumului pensiei, pârâta trebuie să aplice și principiul contributivității.
Prin decizia civilă nr. 971 din 15 martie 2011 pronunțată de Curtea de A.
C. s-au admis recursurile declarate de reclamantul B. I. și de pârâta C. J. de P. C. împotriva sentinței civile nr. 2825 din (...) a T. C., pe care a modificat-o în parte în sensul că pârâta a fost obligă la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a adeverinței nr. 3869 din 28 mai 2010, astfel cum aceasta a fost precizată prin adeverința nr. 1681 din 11 martie 2011, ambele emise de SC T. SA O., începând cu 7 iunie 2007, fiind menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
În considerentele deciziei s-a reținut că adeverința nr. 3869/(...) eliberată de SC T. SA O., cuprinde, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global acordat în baza Legii nr. 57/1974.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000.
Faptul că art. 164 alin. 2 din L. nr. 19/2000 stipulează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă";, iar la alin. 3 se statuează că „la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare"; și că art. 10 din L. nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că „retribuția tarifară, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate";, nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că „. socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat";. Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de „. brut"; se includ și sporul pentru munca în acord.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din L. nr. 19/2000, potrivit cărora „punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale";. Chiar dacă, în mod evident, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Cât privește referirea la dispozițiile pct.VI al O.U.G. nr. 4., conform cărora „nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioarei datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe baza de tarife sau cote procentuale";, Curtea a apreciat că aplicarea acestui text de lege nu trebuie să ignore principiile enunțate mai sus ce guvernează ramura dreptului asigurărilor sociale de stat, așa cum au fost prezentate pe larg în cele ce preced.
Raportat la motivul de recurs prin care pârâta recurentă invocă „dreptul la diminuări"; acordat de prima instanță, s-au solicitat de către instanță de recurs clarificări de la societatea emitentă a adeverinței la care s-a referit tribunalul, în condițiile în care, într-adevăr, adeverința nr. 3869 din 28 mai
2010 (fila 8 dosar fond) cuprinde două rubrici aferente acordului global, anume, adaos și diminuări.
Or, prin adeverința nr. 1681 din 11 martie 2011 (filele 54-56 dosar recurs), SC T. SA O. a detaliat adeverința emisă anterior, prin specificarea în clar a sumelor primite cu titlu de adaos acord global și a celor reținute cu titlu de diminuări acord global, acestea reflectându-se specific că câștigul brut.
În acest sens, s-a reținut că în baza Legii nr. 57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii, salarizarea în perioada supusă incidenței acestei legi includea și măsuri de diminuare a retribuției în cazul nerealizării sarcinilor de muncă (art. 7, 12, 13, 39, 42-49,83, 91 etc.), nu numai dispoziții de acordare a unor sporuri, cum este cel pentru acord global, reliefat în cuprinsul adeverinței nr. 3869 din 28 mai 2010.
Or, în condițiile în care, pornind de la principiul contributivității de trebuie să guverneze domeniul asigurărilor sociale de stat, instituit prin art. 2 din L. nr.
19/2000, și pentru considerentele expuse mai sus asupra acestei chestiuni, practica acestei Curți a statuat în mod constant necesitatea de a se lua în calcul, la stabilirea drepturilor de pensie ale asiguraților, toate veniturile în funcție de care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, în mod similar și pentru identitate de rațiune, trebuie excluse de la calculul pensiei sumele care au fost luate în considerare doar în mod fictiv, fără a se reflecta în salariul primit efectiv de angajat și în funcție de care s-au plătit asigurări sociale. Dacă pentru ceea ce s-a plătit în plus față de retribuția tarifară este corect a se primi un plus la pensie, în măsura în care s-au plătit contribuții pentru aceste sume, rezultă că ceea ce s-a scăzut din retribuția tarifară nici nu s-a reflectat în contribuțiile de asigurări sociale, și deci nu trebuie să se reflecte nici în calculul pensiei.
Desigur, se va avea în vedere a nu se înrăutăți situația reclamantului în propria cale de atac, sesizarea instanței fiind practic o plângere împotriva refuzului nejustificat al autorității competente în materie de a da curs unei cereri.
Așa fiind, s-a reținut că se impune admiterea recursului pârâtei, cu consecința modificării sentinței în sensul obligării pârâtei la recalcularea pensiei cu luarea în calcul a adeverinței nr. 3869 din 28 mai 2010, astfel cum aceasta a fost precizată prin adeverința nr. 1681 din 11 martie 2011, în limitele mai sus arătate.
Raportat la motivele de recurs dezvoltate de reclamant, s-a reținut prin că L. nr. 2., au fost modificate alineatele (5) și (6) ale articolului 7 din OUG nr.
4., astfel încât punctajul mediu anual determinat prin recalcularea prevăzută de OUG nr. 4., precum și cuantumul pensiei cuvenit pot fi modificate la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr.
19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001, drepturile modificate acordându-se prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din L. nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție, calculat începând cu luna înregistrării cererii. Doar pentru persoanele care depun cererea prevăzută la alin. (3) după 5 ani de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, noile drepturi recalculate se acordă potrivit art. 169 alin. (3) din L. nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamantul a înregistrat cererea sa de luare în considerare la calcularea pensiei a adeverinței la data de 7 iunie 2010, prin urmare, i se cuvin drepturile de pensie recalculate începând cu data de 7 iunie 2007, adică mergând în urmă cu trei ani de la data înregistrării cererii, dar nu mai devreme de data de (...), data recalculării pensiei reclamantului. Se are în vedere că recalculareapensiei reclamantului s-a făcut la (...), astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 7 alin. 6 din O.U.G. nr. 4., astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., în raport de data cererii cu care acesta a investit pârâta.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamantul B. I.solicitând menținerea sentinței tribunalului sau pronunțarea unei decizii prin care să se constate renunțarea la acțiune.
În motivare, s-a arătat că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală obligând pârâta să recalculeze pensia cu luarea în calcul a veniturilor suplimentare și acord global, menționate în adeverința nr. 3869/(...) emisă de SC T. SA O., începând cu data de (...).
În adeverința nr. 1681/(...) depusă în recurs, societatea i-a trecut diminuări, rețineri, garanții, astfel că salariul său din cartea de muncă a fost diminuat.
Consideră că prin decizia pronunțată în recurs instanța a omis să constate că prin punerea în practică a celor 2 adeverințe nu se mai respectă art. 164 din legea nr. 19/2000, care precizează că la calculul pensiei intră sporurile.
S-a arătat că în decizia contestată a intervenit o greșeală materială în interpretarea corectă a legislației în materie de recalculare a pensiei, în special art. 164 alin. 3 din L. nr. 19/2000.
Prin punerea în practică a deciziei pronunțate de curtea de apel, pârâta a recalculat pensia în funcție de cele 2 adeverințe cu luarea în calcul a diminuărilor, astfel încât i s-a stabilit un punctaj mai mic.
Prin precizările ulterioare, contestatorul a apreciat ca fiind greșeală materială faptul că instanța de recurs nu a menționat ca pensia să fie calculată în raport de cele 2 adeverințe, dar luând în calcul sporurile de acord global, precum și faptul că instanța de recurs a omis să analizeze actele normative care reglementează recalcularea pensiilor (art. 2 lit. e, art. 164 alin. 3 din L. nr.
19/2000 și art. 4 din OUG nr. 4.).
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
Apreciind asupra contestației în anulare, din perspectiva dispozițiilor art.
318 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este reglementată ca și o cale de atac extraordinară prin intermediul căreia apare posibilă anularea unei hotărâri judecătorești irevocabile și investită cu autoritatea de lucru judecat, ce se poate exercita doar în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege.
Astfel, dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ. conferă părților dreptul de a ataca o hotărâre a instanței de recurs cu o contestație în anulare atunci când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Prin greșeală materială, ca temei al unei contestații în anulare în sensul art. 318 C.proc.civ., se înțelege orice eroare materială evidentă de ordin procedural de o asemenea gravitate, încât a avut drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite. În această categorie se încadrează erorile comise în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului, cum ar fi de exemplu, anularea greșită ca netimbrat sau ca făcut de un mandatar fără calitate și altele asemănătoare, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.
În speță, contestatorul atacă o hotărâre irevocabilă a instanței de recurs, indicând ca și temei de drept dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ. și susține existența unei greșeli materiale, care constă în faptul că instanța de control judiciar nu a interpretat corect legislația în materie de recalculare a pensiei și a omis să analizeze această legislație, precum și faptul că instanța de recurs nu a menționat ca pensia să fie calculată în raport de cele 2 adeverințe dar luând în calcul sporurile de acord global.
Or, aspectele invocate de contestator, nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior, ci se referă la o pretinsă eroare de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a aplicat dispozițiile legale la situația de fapt, tinzându-se astfel ca pe calea contestației să fie puse în discuție erori de judecată, contestatorul urmărind de fapt reformarea hotărârii, ceea ce nu este posibil decât în recurs.
Deși contestatorul promovând contestația în anulare în care a indicat ca
și temei de drept dispozițiile art. 318 alin. 1 C.pr.civ., care se referă și la necercetarea motivelor de recurs, nu a arătat însă care motive de recurs nu au fost cercetate, motiv pentru care, contestația se constată a fi nefondată și sub acest aspect.
În ceea ce privește solicitarea contestatorului de a se constata
„renunțarea la acțiune";, Curtea reține este nefondată, deoarece o cerere întemeiată pe prevederile art. 246 C.proc.civ. de renunțare la judecarea acțiunii principale ce a fost soluționată în mod irevocabil, nu se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de legiuitor în care poate fi exercitată o contestație în anulare.
Pentru cele ce preced, văzând și dispozițiile art. 319 și următoarele
C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. împotriva deciziei Curții de A. C. pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E :
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. împotriva deciziei civile nr. 971 din 15 martie 2011 a Curții de A. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. S.-C. B. I.-R. M.
G. C.
GREFIER
Red./Dact. SCB/2 ex. (...)
| ← Decizia civilă nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2056/2011, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
