Decizia civilă nr. 1200/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1200/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta G. I. V. împotriva sentinței civile nr. 510 din 3 februarie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâții intimați C. J. de P. C., C. N. de P. și A. D. de A. S., Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. și M. M., F. și P. S., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la instanță în data de (...) reclamanta G. I. V. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., C. N. de P. și A. D. de
A. S., M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice, să se dispună anularea deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 257930/(...) emisă de C. J. de P. C., încetarea efectelor acesteia începând cu (...) și pentru viitor și plata integrală a pensiei de serviciu așa cum a fost stabilită prin decizia din (...).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că dreptul la pensia de serviciu s-a stabilit în temeiul unei legi în vigoare la acea dată și în prezent, ceea ce înseamnă că acest drept câștigat nu mai poate fi luat. Noile reglementări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, respectiv, în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite. Măsura recalculării contravine prevederilor Constituției, legilor speciale în materie, unor decizii date anterior de Curtea Constituțională și prevederilor Protocolului nr.1 din C. E. a D. O..
În drept, s-au invocate D. C. C. nr. 46/(...), 57/(...), 871/2010, L. nr. 1.
și H.G. nr. 737/2010.
Legal citată, pârâta C. J. de P. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând în motivare că legea nu s-a aplicat retroactiv, că este obligatorie, că pensia a fost calculată încă din (...) în funcție de cota contribuției și că respectiva măsură se impune datorită evoluției și extinderii crizei economice, asigurării respectării angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, diminuării dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile.
Pârâții C. N. de P. și A. D. de A. S., M. M., F. și P. S. și Ministerul
Finanțelor Publice au formulat întâmpinări prin care au invocat excepțialipsei calității procesuale pasive avându-se în vedere prevederile art. 86 din L. nr. 1. din care rezultă că decizia de pensionare este emisă de C. J. de P., acestea având calitate procesuală.
Pe fond, au arătat, în esență, că L. 1. este conformă cu Constituția.
Prin sentința civilă nr. 510 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), afost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții C. N. de P. și alte D. de A. S., M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice.
A fost respinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocate întrucât decizia atacată a fost emisă de către C. J. de P. C., iar calitate procesuală pasivă are doar această pârâtă. Mai mult, art. 24 lit.e din H.G.nr.13/2004 și art.7 alin.1 din L. nr.1. prevede că, casele teritoriale de pensii sunt singurele îndreptățite să stabilească cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale prin emiterea unor decizii și să efectueze plata acestora potrivit legii.
Prin decizia nr. 257930/(...) emisă de pârâta C. J. de P. C. s-a stabilit în favoarea reclamantei pensia de serviciu în valoare de 5348 lei, stabilită conform art. 68 alin. 12 din L. nr. 5.. Ulterior, s-a procedat la recalcularea pensiei de serviciu în temeiul art. 3 din L. nr. 1., iar prin decizia din data de (...) s-a acordat reclamantei pensia de limită de vârstă în cuantum de 1034 lei.
Împotriva acestei ultime decizii reclamanta a formulat contestație întemeiată pe dispozițiile art. 87 din L. nr. 1., solicitând anularea acesteia și revenirea la drepturile stabilite prin decizia din (...).
Conform prevederilor L. nr.1., pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate vor deveni pensii în înțelesul L. nr.1.. Recalcularea acestora se va realiza prin determinarea punctajului mediu anual utilizându- se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1. și metodologia stabilită prin H. de G. nr.737/2010.
Beneficiarii pensiilor de serviciu sunt asigurați ai sistemului public de pensii.
L. nr. 1. consacră principiul contributivității, astfel că dreptul la pensia de asigurări sociale este corelativ obligației de a contribui la sistemul public de pensii.
Prin actele normative care reglementează pensiile de serviciu s-a creat un regim special de pensionare pentru anumite categorii socio-profesionale.
P.le de serviciu au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective și ele au două componente: pensia contributivă, ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat și pensia suplimentară ce se suportă din bugetul de stat fără plata vreunei contribuții. Acordarea pensiei suplimentare ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale, nu este un privilegiu și ca atare poate fi eliminată atunci când bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat nu mai poate suporta plata unor astfel de drepturi din rațiuni de ordin economic și financiar.
Astfel, potrivit acestei metodologii persoanelor cărora, la data stabilirii pensiei de serviciu, li s-a determinat punctajul mediu anual potrivit L. nr.1., în cadrul procesului de recalculare li se atribuie acel punctaj mediu anual și cuantumul pensiei din sistemul public corespunzătoare acestuia. La determinarea acestui cuantum se folosește valoarea punctului de pensie valabil la data încheierii procesului de recalculare.
De altfel Curtea Constituțională, prin D. nr.873/2010, referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R.. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.
Ca atare, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată ca o încălcare a prevederilor art.20 din Constituție raportat la art.1 din
Protocolul nr.1 al C.i.
În același sens s-a pronunțat și C. în cauza Muller vs. Austria, arătând că art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că O persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.
S-au reținut dezlegările C. C. a R. privind neretroactivitatea L. nr. 1. și cele privitoare la faptul că suprimarea pentru viitor a suplimentului din partea statului ce intră în componența pensiei speciale nu poate avea semnificația unei exproprieri
S-a concluzionat că măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantei a fost una legală, ea producându-și efectele doar de la data intrării în vigoare a L. nr.1..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivare s-a arătat, în esență, că a îndeplinit succesiv funcția de grefier, grefier-șef și prim-grefier la P. de pe lângă Curtea de A. C.
Prin recalcularea pensiei de serviciu i-a fost încălcat dreptul de proprietate; L. nr. 5. era suficient de clară și previzibilă la data pensionării și i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru ea și familia ei; măsura a determinat lezarea substanței dreptului în partea sa cea mai importantă.
Previzibilitatea poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor. Persoanele au astfel de drept la continuitatea acțiunii statale. Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale. Totuși, cea mai mare problemă este diminuarea exagerată a veniturilor din pensie, scăderea acesteia cu 80,66% fiind una de substanță, esențială și imprevizibilă în anul 2010.
Cu privire la condiția existenței unui scop legitim pentru luarea măsurii de a desființa pensia de serviciu, arată că faptul că documentele adresate creditorilor internaționali conțin promisiunea guvernului de a adopta prevederile legale în discuție nu înseamnă că acei creditori au stabilit unilateral aceste condiții, ei limitându-se la a indica obiectivele ce urmează a fi atinse (ex. reducerea cheltuielilor bugetare), însă alegerea celor mai adecvate măsuri rămâne la discreția statului.
Or, dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura juridică a unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este evident că L. nr. 1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituție deoarece lipsește caracterul temporar.
Cerința de a exista un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru utilizarea lui nu a fost respectată deoarece s-a procedat la diminuarea intempestivă a pensiei de serviciu cu 80,66%.
Pe de altă parte, măsura atingă însăși substanța dreptului, față de micșorarea cu 80,66% a cuantumului pensiei (cauza Sporrong et Lonnroth c. Suede, Muller versus Austria, cauza Pravednaya contra R.iei, cauza Pressos Compania Naviera SA și alții contra Belgiei, Andrejeva contra Letoniei, Kjartan Asmundsson versus Islanda, cauza Stec et autres c/Royaume-Uni, Reveliotis contra Greciei, Rasmussen c.Poloniei).
Din practica CEJ cu privire la drepturile câștigate, se rețin statuările:
„prestațiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse"; (cauzele Saieva v. Caisse de compensation des allocations familiales, Mario Vita v Fonds Național de R. des Ouvriers Mineurs)
Referitor la interzicerea discriminării, se reține că raportat la instituirea în sarcina unor categorii profesionale de interdicții și incompatibilități, în vreme ce pentru alte categorii profesionale acestea nu au fost prevăzute, statul a înțeles să instituie în favoarea acestora acordarea unei pensii de serviciu, al cărei cuantum a fost diferit calculat raportându-se obligatoriu la ultimul sau ultimele salarii brute lunare.
În privința recalculării pensiile militare de stat, a pensiilor de stat a polițiștilor și ale funcționarilor publici de stat special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr.1., s-a instituit un regim diferit în sensul ca pentru aceștia s-a prevăzut un stagiu complet de cotizare, conform art. 4 alin.2 din HG nr.735/2010 de numai 20 de ani, în vreme ce pentru restul categoriilor foste beneficiare de pensii de serviciu s-a prevăzut conform art.5 alin.2 lit.a din HG nr. 737/2010 un stagiu complet de cotizare calculat în funcție de data nașterii, astfel cum e prevăzut în anexa 3 la L. nr.
1., fără o justificare adecvată dându-se o rezolvare diferită unei situații identice, deși contribuțiile la asigurările sociale de stat plătite, de exemplu, de grefieri a fost de 10,5% din salariul brut, în vreme ce potrivit Legilor nr.
164/2011 și 179/2004, CAS plătit de militari și de polițiști a fost de 5% din
solda brută lunară.
Deși L. nr. 1. clamează desființarea pensiilor de serviciu, în realitate instituie pentru militari, polițiști și personalul din penitenciare, un mod de calcul diferit al drepturilor de pensie, a cărui finalitate este menținerea pensiei de serviciu chiar dacă acest lucru nu este recunoscut în mod explicit de către legiuitor.
Este invocată cauza Abdulaziz, Cabales și Balkandali c. Regatului Unit și cauza Buchen contra Cehia-2002.
Referitor la dreptul de acces la justiție, se arată că nu face parte din puterea judecătorească și deci nu poate fi calificată strict ca fiind un tribunal imparțial și independent Curtea Constituțională a R..
Subliniază că în speță a insistat în mod special asupra altor considerente decât cele care au fost analizate de Curtea Constituțională.
Recalcularea pensiei de serviciu în baza unei legi ulterioare având drept efect o reducere deosebit de substanțială a cuantumului pensiei, duce la încălcarea principiului neretroactivității legii.
Recurenta mai arată că tribunalele și curțile de apel din țară au admis astfel de contestații și au anulat în întregime deciziile de recalculare a pensiilor de serviciu ale grefierilor, precum și a altor beneficiari ai pensiilor speciale.
Prin întâmpinare, pârâtul M. M., F. și P. S. B. a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând în motivare că în mod corect s-a constatat că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. C. a solicitat respingerea recursului arătând că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției, iar pe fond, subliniind că în mod corect tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea, raportat la decizia nr.873/2010 a C. C.
Prin întâmpinare, pârâta C. N. de P. P. (CNPP), fostă C. N. de P. și A. D. de A. S. (CNPAS), a solicitat menținerea ca temeinică și legală a sentinței prin care s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a instituției, cu respingerea recursului dedus judecății ca nefondat.
Pe fondul cauzei, se arată că decizia de recalculare a drepturilor de pensie ale reclamantei a fost emisă în conformitate cu prevederile L. nr.1. și H.G. nr.737/(...), iar motivele invocate de către recurentă sunt neconcludente.
Începând cu (...) a intrat în vigoare L. nr. 263/2010, act normativ care abrogă dispozițiile art. 68, art. 681 alin. (2) și art. 682-684 din L. nr.5. și ca atare nu mai există temei legal pentru acordarea pensiilor de serviciu pentru personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea. Se fac ample dezvoltări raportat la caracterul nefondat al acțiunii, cu precizarea că deși recurenta-reclamantă face trimitere la legislația europeana, acest fapt nu prezintă relevanta întrucât Curtea C. s-a pronunțat asupra legalității măsurii de recalculare a pensiilor de serviciu. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea reține următoarele: Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare. Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității. În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.257930/1 septembrie 2010 prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) o pensie de asigurări sociale de 1034 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5348 lei, acordată prin decizia nr. 257930/(...). În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.: 1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție. Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptu l de proprietate priv ată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou lege a criticată pe temeiu l neretroactivității, d ar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a lib ertăților fundamentale (dreptul larespectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)). 2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare . „Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutel or profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica aut oritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reev aluări în temeiul art . 16 din Constituție , iar perspectivaanalizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C."; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. „În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un „scop legitim";, de utilitate publică , în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorekîmpotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența „raportului rezonabil de proporț ionalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva „dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate"; (cea de-a doua normă din același text). Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în c oncret, acest elem ent ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii b eneficiului social în discuție pentru recl amantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însășisă constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare."; 3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.. „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe m otivele obiective invo cate la adoptarea L. nr. 1., și an ume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu potfi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus ating ere drepturilor la p restații sociale, dob ândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea C onstituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la invocata încălcare a dispozițiilor a rt. 1 din Primul Protocol adițional la C. Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 5., ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantei. Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional . În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1034 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită femeilor în anul 2010 în cuantum de 767 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația sa financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, reclamanta nu a depus note de ședință. În raport de obiectul și cauza litigiului, având în vedere că practic, s-a invocat că prin măsura recalculării pensiei de serviciu, s-au încălcat garanțiile convenționale de care orice cetățean al unui stat membru la C. trebuie să se bucure, instanța de recurs a considerat oportun ca în acest cadru procesual, să solicite precizarea concretă a situației de fapt atrasă de aplicarea măsurii contestate, având în vedere că la fel, Curtea E. a D. O. apreciază asupra încălcării drepturilor convenționale în urma unui examen concret al situației de fapt a reclamanților. De altfel, această solicitare a instanței s-a dovedit a fi în consens cu considerentele elaborate ulterior de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei nr. 29/2011 pronunțată asupra recursului în interesul legii promovat în acest domeniu, unde s-a arătat, cum s-a văzut în cele de mai sus, că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare. În speță, raportat la cuantumul pensiei recalculate a reclamantei, nu se conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Curtea de A. apreciază că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Cât privește motivul invocat sub aspectul creării unei practici neunitarela nivelul diferitelor curți de apel, în dreptul român, jurisprudența nu esteizvor de drept decât în forma recursului în interesul legii, acesta fiind de altfel instrumentul creat de legiuitor pentru unificarea practicii neunitare de la nivel național pe o anumită problemă de drept. Or, prin decizia în interesul legii pronunțată în problema pensiilor speciale, nr. 29/2011, s-au dat îndrumările arătate în cele ce preced în scopul unificării practicii în acest gen de litigii, îndrumări avute în vedere prin prezenta decizie. De altfel, în cauza Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010, C. a statuat în sensul că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din Românie, se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială"; (paragraf 30). Nu poate fi sarcina instanței naționale să aplice precedentul judiciar creat prin soluții pronunțate de alte curți de apel în spețe similare, cu atât mai mult cu cât sunt obligatorii pentru instanțe inclusiv din perspectiva reglementărilor L. nr. 24/2012 deciziile C. C. a R. și ale Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursurilor în interesul legii, din care cele relevante problemei juridice supuse judecății au fost menționate mai sus. Cu privire la previzibilitatea legii, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C. Se constată că reclamanta recurentă arată că a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile. Or, indirect, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei. Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța de recurs nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. Aceasta, în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare. În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de recurentă ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, când era în vigoare L. nr. 5. care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C. Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantei, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă. Cât privește invocarea practicii CEJ, se constată că nu este invocat actul normativ pe care se întemeiază recurenta, pentru a se putea faceverificarea conformității măsurii interne cu dreptul comunitar, nici nu s-a formulat o solicitare în sensul aplicării procedurii întrebării preliminare adresate C. de la L. Curtea de apel nu poate constata o încălcare a dreptului reclamantei recurente la un proces echitabil, din perspectiva dreptului la acces la justiție, invocat a fi fost încălcat în raport cu neapartenența C. C. a R. la sistemul judiciar. În cauză, într-adevăr, se constată că inclusiv în calea de atac a recursului, instanțele naționale au fost legate de dezlegările făcute în controlul de constituționalitate de Curtea Constituțională a R., de cele făcute de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul deciziei în interesul legii pronunțată în materie, ca și de cele făcute de C. în cauzele similare cu care a fost sesizată și în care a pronunțat decizia menționată anterior. Or, acest fapt nu se constituie într-un caz de negare a accesului la instanță al reclamantei, întrucât respectarea dezlegărilor date de Curtea Constituțională a R. s-a făcut doar în raport de motivele de neconstituționalitate invocate de reclamantă, în timp ce fondul cauzei a fost tranșat în cadrul unei veritabile judecăți, în spiritul art. 6 din C., prin considerente personale ale judecătorului fondului, iar în recurs, prin raportare și la dezlegările obligatorii ale Înaltei Curți de C. și Justiție din cuprinsul deciziei în interesul legii nr. 29/2011, cât privește criticile de ordin general făcute la adresa legii în baza căreia s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantei, ca și la cele ale C. din cauzele similare cu a reclamantei, cu care a fost sesizată, ca și printr-un examen concret al situației reclamantei în urma recalculării pensiei sale. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.proc.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L., D E C I D E: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta G. I. V. împotriva sentinței civile nr. 510 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. GREFIER N. N. Red.I.T./S.M. 2 ex./(...) Jud.fond.E. B.
| ← Decizia civilă nr. 4916/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 84/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
