Decizia civilă nr. 1201/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1201/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T.
GREFIER: N. N.
S-au luat în examinare, în vederea pronunțării, recursurile declarate de pârâții C. J. DE P. C., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. și M. M., F. ȘI P. S. împotriva sentinței civile nr. 1322 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată P. E., având ca obiect recalculare pensie.
Mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea ședinței publice din data de 28 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sub nr. de mai sus la Tribunalul Cluj si extinsa la data de 16 noiembrie 2010 reclamanta P. E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții G. R., C. J. de P. C., M. M., F. și P. S., M. F. P., pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr.
1. din (...) emisa de C. J. de P. C., obligarea paratei C. J. de P. C. la plata integrala a pensiei de serviciu in cuantum de 3120 lei și la plata diferenței dintre pensia de serviciu si pensia recalculata conform deciziei contestate.
Prin sentința civilă nr. 1322/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Guvernul României.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. M., F.
SI P. S..
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M. F. P.
S-a admis acțiunea formulata de reclamanta P. E. in contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice.
S-a dispus anularea Deciziei nr. 1./(...), fiind obligată pârâta C. J. de P. C. la plata către reclamanta a pensiei de serviciu, precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata.
Au fost obligați pârâții M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilita in favoarea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecata.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că legitimarea procesualăpasivă a pârâtului M. M., F. și P. S. este justificată în raport prevederile art. 6 șiart. 34 alin 1 din L. nr. 500/2001 din care rezulta ca ordonatorul principal de credite este abilitat in a întocmi si proiectele pentru rectificarea bugetara. Or, in situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate in sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea in bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Aceeași este rațiunea pentru care a fost respinsă si excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de paratul Ministerul Finanțelor Publice, instanța reținând ca M. M. este cel care elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat, M. F. revenindu-i atribuții de verificare si avizare a acestui proiect, precum si a proiectelor de rectificare bugetara.
În privința fondului, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce l-a vizat pe reclamant prin recalcularea pensiei de serviciu, prima instanță a reținut în esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamantul a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, măsura aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantului, contrar art.1 din Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
De asemenea s-a reținut încălcarea principiului nediscriminării în raport de alte categorii profesionale (militari, polițiști, agricultori).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, pârâții M. M.,
F. și P. S., C. J. de P. C. și Ministerul Finanțelor Publice.
1. Prin recursul declarat, pârâtul M. M., F. și P. S. a solicitat modificareasentinței, considerând că instanța de fond a respins în mod eronat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că potrivit dispozițiilor art. 139 din L. 1. C. N. de P. și A. D. de A. S. este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, iar casele județene de pensii sunt servicii publice investite cu personalitate juridică.
De asemenea, potrivit art. 86 alin. (1) din L. 1., decizia de pensionare care a făcut obiectul prezentei cauze a fost emisă de către C. județeană de P. C. aceasta având calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
În același timp învederează prevederile art. 4. alin.(1) L. nr. 263/2010, care stipulează că "de la data intrării in vigoare a prezentei legi, C. N. de P. si A. D. de A. S. devine C. N. de P. P., denumita in continuare CNPP, instituție care păstrează modul de organizare si funcționare, preia personalul, cat si drepturile si obligațiile acesteia".
Totodată, între reclamantă și M. nu au existat nici un fel de raporturi juridice care să creeze reclamantei posibilitatea de a se îndrepta cu o acțiune împotriva ministerului în cauza dată.
Recurentul critică soluția de obligare a M. să prevadă și să aloce fondurile necesare pentru plata pensiei de serviciu stabilită în favoarea rec1amantului, precizând că M. nu are prerogativa de a iniția o Lege de rectificare a bugetului, potrivit art. 6 din L. nr. 500/2001. De altfel, potrivit prevederilor art.73 alin.(l) din Constituția R., P.ul este instituția abilitată să adopte legi constituționale, legi organice și legi ordinare. Prin urmare, inițierea unei legi de rectificare a bugetului excede ariei de competență a M.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în mod greșit incidența în cauză a dispozițiilor art. 34 alin.(1) din L. nr.500/2001, deoarece acestea se referă la bugetul pe anul bugetar următor, neavând nici o legătură cu speța dată.
Cheltuielile cu pensiile se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat. Totodată, recurentul invocă și prevederile art.20 la alin.(2) și (3) din L. nr.
263/2010, precum și ale art.9 alin.(2) din Hotărârea nr. 11/2009 privind organizarea și funcționarea M. M., F. și P. S., în raport de care subliniază că rectificarea bugetară se realizează în baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, această calitate având-o conducătorul Casei Naționale de P. P.
In drept, recurentul a invocat art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. 2. Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. -. G. a F. P. C. a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice. În motivarea recursului recurentul susține că în dispozitivul sentinței atacate nu este clar menționat care este dreptul recunoscut reclamantei. A., se stabilește ca este obligata C. J. de P. C. la plata către reclamantul a pensiei de serviciu, precum si la plata de despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia de serviciu si pensia efectiv achitata, insa nu se arata in concret care anume este pensia de serviciu recunoscuta in favoarea reclamantului. Recurentul critică hotărârea cu privire la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. F. P., arătând că nu a avut niciun fel de raporturi juridice cu reclamantul, astfel încât acesta sa fie îndreptățit sa acționeze direct împotriva pârâtului recurent prin cererea ce face obiectul prezentului dosar. Nu este admisibila formularea de către reclamant a pretențiilor direct împotriva MFP, in sensul ca acesta sa prevadă si sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu. Obligarea M. F. P. sa prevadă si aloce fondurile necesare plății sumelor pretinse, ar contraveni prevederilor L. F. P. nr.500/2002, iar admiterea unei cereri de alocare a sumelor de către Ministerul Finanțelor Publice ar echivala cu obligarea acestuia la plata din bugetul propriu (si nu din bugetul asigurărilor sociale de stat) a unor sume reprezentând drepturi de pensionare, încălcându-se regulile prevăzute de art. 14 din L. nr. 500/2002, unde sunt prevăzute regulile ce guvernează angajarea cheltuielilor bugetare. Recurentul subliniază prevederile art. 1 și 13 din L. nr. 1. și arată că cheltuielile cu pensiile se suporta din bugetul asigurărilor sociale de stat. B. asigurărilor sociale de stat este planul financiar anual care evidențiază constituirea, repartizarea si utilizarea fondurilor bănești necesare ocrotirii pensionarilor, salariaților si membrilor de familie. B. asigurărilor sociale de stat se elaborează si administrează de către M. M., S. S. și F. (MMSSF). Folosindu-se de datele primite din județe, de datele proprii, precum si de execuția preliminara a veniturilor si cheltuielilor, M. M., S. S. și F. elaborează proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat. După verificarea si avizarea de către MFP a proiectului privind bugetul asigurărilor sociale de stat, acesta se depune la G. care îl înaintează P.ului. După votarea proiectului de către P. urmează faza de execuție a bugetului asigurărilor sociale de stat, faza care cuprinde procesul de încasare integrala si la termenele legale a tuturor veniturilor in vederea efectuării cheltuielilor potrivit cuantumului si destinațiilor stabilite. Executarea bugetului asigurărilor sociale de stat este in competenta M. M., S. S. și F. si a organelor sale locale, a organelor financiar contabile din cadrul unităților economice si instituțiilor publice. Execuția cheltuielilor bugetuluiasigurărilor sociale de stat se efectuează pe baza creditelor bugetare care se repartizează direcțiilor județene de munca si protecție sociala si a municipiului B. prin conturi deschise la T. S. C. bugetare de asigurări sociale sunt administrate de către ordonatorii de credite bugetare. Cheltuielile cu plata pensiilor sunt incluse in categoria cheltuielilor centralizate de asigurări sociale. Executarea acestor cheltuieli presupune in prealabil deschiderea creditelor bugetare. Pentru deschiderea creditelor bugetare ordonatorii secundari si terțiari de credite bugetare (subordonați MMSSF) înaintează lunar M. M., S. S. și F. cereri de deschideri de credite pentru plata pensiilor. M. M., S. S. si F. adresează, pe baza acestor cereri, MFP o cerere de deschidere de credite, in baza căreia acesta din urma aproba deschiderea de credite, dispunând autorizarea organelor de casa (unitățile Trezoreriei) sa acorde resurse bugetare ordonatorilor de credite subordonați M. M., S. S. si F., in anumite limite, in conformitate cu prevederile bugetare. Subliniază recurentul că bugetul asigurărilor sociale de stat pe anul 2010 a fost deja adoptat prin L. nr.12/2010, iar conform art.4 alin 1 si alin 2 din L. nr. 500/2002, legea bugetara anuala prevede si autorizează pentru anul bugetar, veniturile si cheltuielile, prin buget, in cadrul cărora se angajează, se ordonanțează si se efectuează plăți, acestea reprezentând limita maxima care nu poate fi depășita. În raport de prevederile art.6 din L. nr.500/2002, arată că rectificarea bugetara nu se poate efectua decât în baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, iar potrivit art. 20 si 21 din aceeași lege, Ministerul Finanțelor Publice nici nu are calitatea de ordonator de credite, aceasta calitate având-o conducătorul paratului de rândul 3. Conform prevederilor art.140 alin.3 din L. nr.1. privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale "Ministrul M., S. S. și F. este ordonator principal de credite pentru bugetul asigurărilor sociale de stat și va delega atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite bugetare conducătorului executiv al CNPAS." Conform art. 139 alin. (l) din L. nr.1. " CNPAS este instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale ". Prin urmare, MFP nu poate prevedea sau aloca sume pentru plata pensiilor si nici nu poate propune un proiect de rectificare bugetara in domeniul asigurărilor sociale de stat, atâta timp cat aceste atribuții sunt date in competenta exclusiva a altor organe ale statului, conform procedurii mai sus menționate. Raportat la considerentele sentinței în sensul ca admiterea acțiunii față de Ministerul Finanțelor Publice vizează doar asigurarea efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul asigurărilor sociale de stat a sumelor necesare achitării drepturilor solicitate, recurentul apreciază că acest aspect nu justifica admiterea acțiunii in contradictoriu cu MFP. In măsura in care sunt parcurse in mod corect toate etapele prevăzute de lege si expuse mai sus, Ministerul Finanțelor Publice își va îndeplini obligațiile si atribuțiile conferite prin actele normative in vigoare, fără a fi necesara in acest sens obligarea sa prin intermediul unei hotărâri judecătorești, cu posibilitatea antrenării unor cheltuieli de judecata. 3. Prin recursul declarat pârâta C. J. de P. C. a solicitat modificarea sentințeiîn sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului pârâta a arătat că este adevărat ca pe parcursul activității si in momentul pensionarii reclamantul a avut reprezentarea uneiprestații de asigurări sociale astfel cum era aceasta reglementata prin normele speciale atunci in vigoare. L. nu s-a aplicat retroactiv, ci numai de la data intrării sale in vigoare. Avându-se în vedere evoluția crizei economice în prezent se aplica o serie de masuri restrictive de acest gen. D. C. C. nr. 873/(...) nu acorda beneficiul de drept la pensie pentru pensia suplimentara, acordata in limita resurselor statului Calculul respectiv este aplicat încă din (...) celorlalți beneficiari de pensie, în funcție de cota contribuției. Pensia reflecta modul în care s-au îndeplinit obligațiile de asigurări sociale, obligații în funcție de care rezulta și drepturile corelative, de pensie în acest caz. Dreptul la pensie este un drept general și fiecare cetățean are drept egal în acest sens. Așadar nu trebuie să existe derogări, acestea fiind cu adevărat neconstituționale. Recurenta a anexat practică judiciară - copia Sentinței nr.73/2011 a T.ui Maramureș - secția civila. In drept, recurenta a invocat prevederile art. 299, 3041, 312 C.pr.civ. Prin precizările depuse la data de (...) reclamanta intimată a precizat, subaspectul consecințelor diminuării pensiei sale, că pensia recalculată nu-i asigură un trai decent, utilitățile pentru apartamentul pe care îl deține ajung în perioada de iarnă la 500-6. lunar, iar din diferență mai are de achitat o rată lunară de 220 lei pentru un împrumut bancar contractat în anul 2006. Menționează că banii pentru mâncare sunt foarte puțini și niciodată de ajuns, motiv pentru care a fost nevoită să-și amaneteze cerceii și să împrumute bani de la rude sau prieteni. A mai arătat că împreună cu ea mai locuiesc fiul său și fiica acestuia, că fiul său lucrează în construcții, iar în perioada de iarnă nu are de lucru. Reclamanta a anexat la dosar facturi privind serviciile de gaze naturale, , energie electrică, televiziune prin cablu, grafic de rambursare credit, contract de amanet din (...), copii act de identitate C. A. și certificat de naștere C. P. A. Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. reține următoarele: 1. Recursurile pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice Pârâții invocă excepția lipsei calității procesuale pasive în raport de obiectul judecății, excepție pe care Curtea o apreciază întemeiată pentru următoarele considerente: Potrivit acțiunii introductive și a extinderii acesteia (f. 23 dosar fond), reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. J. de P. C., Guvernul României, M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 1. din (...) emisă de C. J. de P. C., obligarea pârâtei C. J. de P. C. la plata diferenței dintre pensia de serviciu și pensia recalculata conform deciziei contestate. Contrar celor reținute de către prima instanță, Curtea constată că din actele dosarului de fond nu rezultă că reclamanta a solicitat în mod expres obligarea pârâților M. M., F. și P. S., Ministerul Finanțelor Publice să alocefondurile necesare pentru plata lunară a pensiei de serviciu. Potrivit cererii inițiale, Guvernul României și Ministerul Finanțelor Publice au fost chemați în judecată în calitate de pârâți, însă nici unul dintre cererile formulate nu aveau ca obiect instituirea unei obligații în sarcina acestora. În cursul judecății, acțiunea a fost precizată, în sensul că s-a solicitat „extinderea acțiunii"; și față de pârâtul M. M., F. și P. S., fără a se solicita nici de această dată instituirea vreunei obligații în sarcina pârâților. În lipsa formulării unei solicitări exprese de obligare a pârâților recurenți la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor în raport de pensia de serviciu, Curtea apreciază că instituirea unei obligații în sarcina pârâților recurenți reprezintă o încălcare a principiului disponibilității. A., menținerea soluției instanței de fond de admitere a acțiunii formulate cu consecința instituirii în sarcina pârâților recurenți a unor obligații care nu au fost indicate în acțiunea introductivă sau după caz, extinsă, apreciindu-se că intenția reală a părții, nematerializată însă printr-o precizare a acțiunii în acest sens, a fostîn sensul dispozițiilor finale ale instanței, încalcă principiul disponibilității. În baza principiului menționat instanța trebuie să se raporteze la obiectulacțiunii, în speță, acesta constând în anularea deciziei de recalculare emisă de pârâta C. J. de P. C. și obligarea celei din urmă la plata diferențelor în raport de pensia de serviciu. Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., act normativ în baza căruia a fost recalculată pensia specială a reclamantului: „. de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare."; Potrivit capitolului IV, secțiunea a 7-a „Stabilirea și plata pensiilor"; din L. nr. 1., drepturile de pensie se acordă de către casele teritoriale de pensie în raza cărora se află domiciliul asiguratului. De asemenea, în baza art. 24 lit. e din Hotărârea nr. 13/2004 privind aprobarea Statutului Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., „. teritoriale de pensii … stabilesc cuantumul drepturilor de asigurări sociale individuale și efectuează plata acestora, potrivit legii."; Or, pârâtei C. J. de P. C., care este atât emitenta deciziei de recalculare a pensiei, contestată prin acțiune, cât și debitorul legal al obligației de plată a pensiei, i se conferă de către normele legale evocate. În consecință, față de modul în care a fost formulat obiectul acțiunii, nu se poate reține că recurenții pârâți M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice au calitate procesuală pasivă în cauză, neexistând identitate între persoanele care trebuiau să fie obligate în raportul juridic dedus judecății, respectiv C. J. de pensii C. și reclamant. Pentru aceste considerente, în baza art. 312 al. 1, 3 Cod de procedură civilă Curtea va admite recursurile pârâților M. M., F. și P. S. și Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință, va dispune modificarea sentinței atacate, potrivit dispozitivului prezentei decizii. 2. Recursul pârâtei C. J. de P. C. Prin art.1 lit. c din L. nr.118/2010, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea au devenit pensii în înțelesul L. nr.19/2010, calculate pe baza principiului contributivității. În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizianr.1./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantei, începând cu data de (...) opensie de asigurări sociale de 1061 lei, care înlocuia pensia de serviciu de 3120 lei, acordată prin decizia nr. 1./(...) (fila 10 dosar fond). În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. Europene a D. O.: 1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție. Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2- 12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)). 2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare . „Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit. Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autori tate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizeiîn baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.."; De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C. În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C. Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat. Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C. Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1.. Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional. Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturiloromului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.). În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc. Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr. 1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text). A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțelejudecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1.. Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență. În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei. Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației). Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare). Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată. În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare."; 3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R. „Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectar ea inegalităților existente între diferitelesisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura considerentele hotărârii atacate referitoare la încălcarea principiuluineretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004. Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional . În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1061 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru anul 2010 la un cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. Curtea apreciază că dovezile depuse de reclamantă nu conturează o situație excepțională ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar. Calitatea de debitor într-un contract de credit, nu reprezintă în sine o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamantei și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executat în absența menținerii în plată a pensiei de serviciu, dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un moment dat, din diverse motive, a obligației menționate. În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr. 2. a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea „pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară. A., dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar. Nu au caracter excepțional nici circumstanțele subiective referitoare la starea de financiară a fiului reclamantei, în contextul în care în raport de aceasta persoană nu subzistă în sarcina reclamantei o obligație legală de întreținere. În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61). În raport de aceste aspecte, Curtea de A. apreciază că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit. Curtea are în vedere în acest sens faptul că prin statuările C. de la S. în cauzele similare cu care a fost sesizată, s-a subliniat că doar în cazul în care s-ar constata că măsura s-ar dovedi în mod manifest lipsită de bază rezonabilă sau disproporționată, s-ar putea pune problema unei încălcări a garanției oferite de art. 1 din Primul Protocol adițional la C. Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie invocată de reclamantă se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurentă. În privința neabrogării L. nr. 567/2004 prin L. nr. 1., instanța de recurs reține că prin nr. 8. a C. C. s-a arătat că „…legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că „persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege. Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale, întrucât actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți."; Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1-3 și art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta C. J. de P. C. și, în consecință, va modifica în parte sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu această pârâtă. Se va menține dispoziția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâții M. M., F. ȘI P. S., C. J. DE P. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 1322 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că: Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților M. M., F. ȘI P. S. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și în consecință respinge cererea formulată de reclamanta PE în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind făcută împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Respinge cererea formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâta C. J. de P. C. ca nefondată. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. GREFIER N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex/(...) Jud.fond: M.F.B.
| ← Decizia civilă nr. 2418/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4916/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
