Decizia civilă nr. 1245/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1245/R/2012

Ședința publică din data de 7 martie 2012

Instanța constituită din:

P.: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul U. T. D. împotriva sentinței civile nr. 5038/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. N. și chematul în garanție intimat, având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, av. Babiciu D. și reprezentantul intimați consilier juridic R. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților

și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 2 martie

2012 prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.

Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantului recurent, care depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestație și anularea deciziei privind recalcularea pensiei de serviciu, pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, arătând în esență că instanța de fond nu a analizat toate motivele invocate în acțiune, nu s-a pronunțat asupra precizărilor formulate și a excepțiilor invocate, neținând seama nici de hotărârea C. de A.

C. de anulare a H. 7.. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

Reprezentantul pârâților intimați solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5038 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul U. T. D.împotriva pârâților C. S. DE P. A M. A. N. și M. A. N.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr.0108363/2005 reclamantului i s-a stabilit pensia de serviciu în cuantum de

3841 lei brut. Ulterior, în baza L. nr. 1., prin D. nr. 77058/(...) reclamantului i s-a recalculat pensia pe baza salariului mediu brut pe economie, stabilindu-i- se un cuantum al pensiei de 1329 lei net.

Potrivit art. 6 alin.l si 2 din OUG nr. 1. pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.

Pensia reclamantului a fost revizuită din oficiu iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010. De asemenea, acestuia i s-a plătit diferența dintre pensia avută anterior recalculării și cea stabilită prin operațiunea de recalculare și ca atare reclamantului nu i s-a produs niciun prejudiciu prin recalcularea pensiei.

Conform prevederilor art.11 din H.nr.7. pensiile care au făcut obiectul unor cauze soluționate prin hotărâri definitive și irevocabile ale instanțelor de judecată vor avea regimul juridic stabilit de L. nr.1.. Acest act normativ a fost abrogat prin art.4 din O. nr.59/(...) care, în anexă,cuprinde Normele metodologice privind revizuirea pensiilor prevăzute la art.1 lit.c-h din L. nr.1..

Referitor la suspendarea H. nr. 7., prin S. civilă nr. 3. a C. de A. C., aceasta are efecte numai între părți, iar prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..

Curtea Constituțională, prin D. nr.873/(...), referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, a arătat că acordarea pensiei suplimentare nu se subsumează dreptului constituțional la pensie,astfel cum acesta este reglementat de art.47 alin.2 din Constituția R. Pe de altă parte a arătat că în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări.

Având în vedere faptul că, pensia suplimentară se acordă numai în măsura în care există resurse financiare alocate în acest scop prin bugetul de stat sau cel al asigurărilor sociale de stat, neacordarea acesteia în continuare nu poate fi interpretată nici ca o încălcare a prevederilor art.20 din C. raportat la art.1 din Protocolul nr.1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale referitoare la respectarea bunurilor persoanei fizice sau juridice.

Dreptul la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C., care are arată că

„orice persoana fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale; nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.

Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-

5 și art. 12 ale L. nr. 1., nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din C..

Potrivit unei practici constante a C. E. a D. O. dreptul la pensie intră în sfera noțiunii de „. potrivit art.1 din Protocolul 1 la C., referitor la protecția dreptului la proprietate, dar tot potrivit jurisprudenței C., trebuie verificat dacă, raportat la realitățile speței, există o astfel de încălcare sau limitare.

Conform jurisprudenței C., limitarea proprietății trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul urmărit. Or în speță, intervenția statului s-a făcut prin lege, așa cum prevede art.1 din Protocolul adițional iar scopul avut în vedere a fost, potrivit art.1-5 din L. nr.1. a fost acela de a recalcula pensiile de serviciu ale beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranțănațională în funcție de toate veniturile realizate pe parcursul întregii cariere. Cu privire la principiul proporționalității, acesta presupune existența unui echilibru just între scopul vizat și mijloacele folosite.

În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat Curtea E. a D. O. în anul

1972 ,în hotărârea pronunțată în cauza Muller vs. Austria, arătând că textul art.1 din Protocolul nr.1 din C. nu poate fi interpretat în sensul că aceea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anumit cuantum.

Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți.

În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea a arătat că art. 1 din

Protocolul 1 l garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum. În ceea ce privește salariile, C. a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în C. nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.

Curtea a arătat, în cauza Hasani c. Croației,că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. A. a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).

Din jurisprudența C. trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal

(normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul dea fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de C. statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, C. a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.

L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010.

Natura si importanța dreptului la un anumit cuantum al pensiei raportat la alte drepturi si libertăți, recunoscute în genere prin acte constituționale ca fiind fundamentale, nu trebuie absolutizat ci trebuie luat în considerare în raport cu politicile economico-financiare ale statului și efectele acestor politici asupra sustenabilității unui buget al asigurărilor sociale de stat previzibil și echilibrat, așa cum rezultă și din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a C. E. în cauza Hauer ((...)).

Față de cele ce preced, instanța în baza art.6 din OUG nr. 1., coroborat cu prevederile art. 153 lit.f si g si art. 155 din L. nr. 263/2010 a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul U. T. D. solicitândrejudecarea cauzei si in consecința, admiterea contestației.

In opinia reclamantului, hotărârea instanței de fond este nelegala si netemeinica, aceasta fiind pronunțata printr-o interpretare si aplicare eronata a prevederilor lega le aplicabile în speța.

Astfel, acțiunea a fost respinsa în temeiul OUG 1. si a L. nr. 263/2010, acte normative care nu erau in vigoare la data de (...), data emiterii deciziei atacate, ba mai mult OUG 1., nici nu exista.

D. de recalculare emisa la data de (...), nu a fost emisa de C. S. de P. din cadrul MApN, ci de D. F.- C. din cadrul MApN, prima nefiind nici măcar înființata, prin urmare, nu i se pot aplica prevederile L. 263/2010, reținute de instanța de fond.

L. 263/2010 prevede înființarea în subordinea MApN , MAI si SRI, a unei noi structuri organizatori ce responsabila cu pensiile, respectivele case de pensii sectoriale fiind succesoare in drepturi ale structurilor responsabile cu pensiile din instituțiile menționate, insa nu stipulează si desființarea acestora din urma.

Pe de alta parte, T. nu a soluționat excepția inadmisibilității si a lipsei de obiect a cererii, excepții invocate de către intimate. Se rezuma doar la a leaminti, fara a se pronunța asupra acestor excepții, în schimb se pronunța pe fond, printr-o aplicare greșita a unor acte normative inexistente practic, la data emiterii deciziei atacate.

Apreciază ca hotărârea instanței de fond este nelegala si cu privire la alte aspecte reținute in motivarea acesteia.

T. apreciază greșit ca nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii în mod cert art.3 din L. 1. încălca flagrant principiul neretroactivității legii, consacrat expres prin art.15 alin.2 din Constituția R. potrivit căruia ea dispune numai pentru viitor.

C. în jurisprudența sa a statuat ca noțiunea de bun are o sfera de aplicare autonoma, desemnând toate bunurile cu valoare patrimoniala. Orice interes economic care are o valoare patrimoniala. Orice interes economic care are o valoare patrimoniala trebuie sa fie considerat un "bun" în sensul art.1 din Protocolul adițional, depășindu-se chiar dreptul de proprietate, vizând deci noțiunea de patrimoniu.

Una din extinderile cele mai remarcabile ale noțiunii de bunuri privește prestațiile sociale. Curtea a hotărât ca acestea intra în sfera de aplicare a art.1 din Protocolul nr.1, dat fiind caracterul lor patrimonial.

Dreptul la pensie a fost recunoscut în mod expres de către Curte ca reprezentând un bun protejat de C. in hotărârea Buchen c. Republica Ceha în

2002 iar în 2005 în Hotărârea Marii Camere Stec si alții c Regatului Unit. Curtea a mers mai departe arătând ca" prestațiile sociale intra sub incidenta

Protocolului nr.1 independent de natura contributiva sau necontributivă a acestora. In concluzie, prin aceasta hotărâre Curtea a înlăturat incertitudinile jurisprudenței sale anterioare în acest domeniu.

Consideră ca avea, prin urmare, la data intrării în vigoare a L. 1. un bun actual în accepțiunea C.i, care i-a fost înlăturat printr-o ingerința a statului.

Apreciază ca lipsita de relevanță invocarea de către parata a Deciziei nr.

8. pronunțată de Curtea Constituțională prin raportare la dreptul de acces la justiție si solicită să se constate că decizia nr. 8. pronunțată de Curtea

Constituțională nu are incidență în prezenta cauză.

Consideră că sunt extrem de relevante cele reținute de Curtea de A. C. care, constatând nulitatea Hotărârii de G. 7. a statuat "Faptul că L. nr. 1. a fost declarată constituțională nu are relevanță sub aspectul posibilității atacării hotărârii date în executarea acesteia. Controlul de constituționalitate realizat pe calea rezolvării excepției de neconstituționalitate este un control de conformitate, dar unul de strictă conformare a unor dispoziții legale la normele constituționale a căror încălcare se invocă.

Controlul de constituționalitate efectuat de instanța de contencios constituțional nu exclude posibilitatea verificării conformității actului administrativ emis în aplicarea legii cu prevederile C.i europene pentru apărarea drepturilor omului".

Potrivit art.148 al 2 din Constituția R., ca urmare a aderării prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii E. precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.

Conform alin 4 al aceluiași articol Parlamentul, P.le R., G. si autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.

În fața acestor argumente solicită să se constate lipsa totală de relevanță în prezenta cauză a deciziei nr. 8. pronunțată de Curtea Constituțională.

Intimatul M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant al Casei de pensii sectoriale a M. A. N. prin întâmpinare (f.11-16) a solicitat respingerea recursului formulat.

Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, M. A. N. a emis în luna decizia contestată nr. 77058 din 31 decembrie 2011 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, a stabilit în favoarea reclamantului pensia de asigurări sociale de 1.529 lei brut, care înlocuia pensia militară de stat stabilită în temeiul L. nr.

164/2001.

Prin cererea de recurs reclamantul a invocat nelegalitatea deciziei de recalculare, și raportat la faptul că aceasta nu a fost emisă de către C. de P. S. a M. A. N., însă față de prevederile art. 4 alin. 1 din L. nr. 1., potrivit cărora

„recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare";, Curtea apreciază că în mod corect a fost emisă decizia contestată în cauză de către M. A. N.

În analiza pe fond a prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat întemeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53

- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea

"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

A. orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește efectele deciziilor pronunțate ca urmare a realizării controlului de constituționalitate asupra legilor sau ordonanțelor G., Curtea de

A. reține că, potrivit prevederilor art.147 alin. 4 din C., ";D. C. C. se publică în Monitorul Oficial al R. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor";.

In conformitate cu aceste prevederi constituționale, dispozițiile L. nr.47/1992 stabilesc în art. 11 alin. 33 faptul că: „D., hotărârile si avizele C. C. se publică în Monitorul Oficial al R., Partea I. D. si hotărârile C. C. sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor";, așadar, contrar susținerilor recurentului, nu pot fi ignorate sau înlăturate efectele deciziilor pronunțate de către Curtea Constituțională.

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) a concluzionat, pe bazaaspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această legereprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate depolitica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.

Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucâtrațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantului privind încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional.

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului.

Astfel, deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziilor de recalculare emise în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative aduse prin OUG nr. 1., reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în luna ianuarie 2011, diferențele fiind restituite ulterior. Astfel, singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor începând cu anul 2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emise în temeiul OUG nr.

1.. Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr. 164/2001, Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs).

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară destat în cuantum brut de 3.841 lei brut, o pensie recalculată de 1.529 lei brut și o pensie revizuită de 2.762 lei brut, cuantum care este superior față de pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, conform datelor statistice ale Casei N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.

Raportat la excepțiile inadmisibilității și lipsei de obiect invocate de pârât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, Curtea de apel reține că prima instanță nu a tranșat specific aceste excepții, nepronunțându-se distinct asupra lor, ci a soluționat cauza în sensul respingerii acțiunii pe fond, astfel încât se constată că pe baza considerentelor reținute instanța a înlăturat implicit cele două excepții, în mod corect nefiind reținute argumentele invocate de pârât în susținerea temeiniciei acestor excepții, împrejurare față de care nu se impune modificarea soluției tribunalului.

Trimiterea făcută de instanța de fond în finalul considerentelor sentinței, la prevederile art. 153 și 155 din L. nr. 263/2010, act normativ care a intrat în vigoare ulterior emiterii deciziei contestate, nu este de natură să conducă la modificarea soluției recurate, însă va fi înlăturată această, deoarece potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.

Curtea constată neîntemeiată și critica cuprinsă în recursul reclamantului vizând nemotivarea sentinței, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ., deoarece sentința atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 alin.1 pct. 5

C.proc.civ., iar cum judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument invocat de părți, este suficient ca din întregul hotărârii să rezulte că a răspuns tuturor argumentelor în mod implicit, prin raționamente logice.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrative în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale.

Față de cele reținute, neexistând motive de modificare sau casare a hotărârii, conform art. 304 pct. 9 sau 304^{1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.}

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E:

Respinge cu opinie majoritară recursul declarat de reclamantul U. T. D. împotriva sentinței civile nr. 5038 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr.

(...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 martie 2012.

P. JUDECĂTORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată în sensuladmiterii recursului

G. C.

GREFIER

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: E. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul U. D. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor acestuia garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa militara de serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta

avea speranța legitimă de a -l primi lunar conform deciziei nr.0108363/(...), în

baza în baza O. nr. 7/1998 și a L. nr.1 64/2001, pentru o v echime efectivă ca

militar de 25 de an i, 4 luni și 11 d e zile și un stagiu complet de cotizare de 33 de ani,11 luni și 20 de zile.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "drep t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

În acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni

nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării l egislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urmaîndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie mil itară ca fiind

un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,

realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră i -au creat acestui

particular convingerea fermă că poate renunța liniștit la un loc de muncă

sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta

standard de pensionare, și că se poate baza pe o pensie militară într -unanumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servi te conform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile l or

de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare per manen te , prevedea că:

"Pierd dreptul la p ensie și la ajutor s ocial acele persoan e care, pînă la 23

august 1944, au desfășurat o a ctiv itate antidemocratică, reacționară,

potrivnică intereselor poporului, acei care au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revoc ate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și de asist ență socială, "P.le și aj utoarele soci ale stabilite pînă

la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprind ea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că dr epturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa

rec alcul are a pens iilo r mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevedea

c ă: "în cazul în care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai

mic decât cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în

plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anter ioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite printr-o dec iz ie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au

n ic iun ele men t c are s ă le insp ire un sen time n t de inc ertitudine privind plata peviitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor unui act normativ de re formare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a vr u t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări sp eciale, încă din anul 1889.

Astfel, conform art. 1 și 2 din L. pentr u pensiuni militar e din 1 iulie

1889, cu mod if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și

funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul l a o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei,

reprezenta, în raport cu această vec hime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din

"mijlocia soldei gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de ser viciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din această lege,

această lege s -a p us în aplicare do ar de la 1 iulie a anului următor,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al pens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și

asimilații lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții

speciale de vechi me și de calcul al pensiei, baza de calcul a acesteia constituind-o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții simila re, d e excepție în ceea ce îi privește pe militari , regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,

deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 di n acest act norma tiv prevăzând că

nu intră în asigu rarea obligatorie salariații supuși l egii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1 959, în timp ce leg ea generală a pens iilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglementare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) că of ițer ii ș i subof ițer ii, dup ă trecere a l or în rezervă s au direct în retragere, au dreptul la pensie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asigură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anum it procent din d reptul de soldă

corespunzător ultimulu i grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privindpensiile militare de stat, în baz a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilo r tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii

10 ani premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua

în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieș irii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă leg e spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost

adop tată în anul 20 01, respec tiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu inormativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

A. lege, în temeiu l căreia reclaman tului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art.1 , că: "dreptul la p ensii și asigurări

sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se exercită în

condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: " S.ul pensiilor mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale î n do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii p ubl ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tu r i de as igur ăr i soc ial e se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din a ceastă lege, b az a d e c alcul f olosită pe ntru stabilirea pensiei militare de stat este solda lun ară brută avută în ultima lună de

activitate, care inc lude solda de grad corespunzătoare l a data trecerii în

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.7., cât și la data emiterii deciziei

administrative de „. a pensiei re curentului din d ata de (...), L.

nr.164/2001 era în vigoare, fiind abr ogată abia după j umă tate de an de

la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept

câștigat, cel care le confere a statutul de pensionar militar, considerând

c ă, în aces t f el, măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reducere pr in rec alcul are a

cu an tu mulu i pens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare

subs tanț ial ă ș i irevo c ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, î n sensul el imin ăr ii pensiilor militare.

În acest context, recurentul-reclamant a suferit, prin decizia nr.77058/(...), o in gerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea

calității, a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.0108363/(...), în temeiul în temeiul O. nr.7/1998 și a L. nr.164/2001, cu atât mai mult cu cât aceste acte normative mai erau în vigoare.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu au fostabrogate dispozițiile O. nr.7/1998 și ale L. nr.164/2001, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ceprevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau ab rogării lor i mplicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu ne pu te m af la în prezen ț a unu i ase menea caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te

nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.164 /2001.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuriluate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitorbeneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind conside rată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor militare cu un

anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.164/2001, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie militară, la stat utul de pensionar militar, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.77058/(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie 1529 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter speci al, cuvenite sau a flate în plată ";, secalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legil or cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare

ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. ș i Justiție ,nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s- ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul

H. nr.7., după sus pendarea ex ecutării acestei hotărâri de guvern, prin

sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios

administrativ și fi scal - și anularea u nor dispoziții esen țiale ale acestei

hotărâri, prin sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -S ecția comercială,

de contencios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului,

"era prevăzută de lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și

poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebui a analizată și din

perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontribut ivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-

se, ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare

pentru plata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M.,

M., S..

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, n u au fost decât î n ultimă instanță de natură fizică,

pentru bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar,

precum și cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscu rile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vi eții active, și la

care, practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să

urmeze noi forme de pregătire profesională, să depună n oi eforturi pentru

obținerea unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele necesare

traiului lor și a familiei.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dr eptul la pensie

al acestuia, a du s atingere, în mo d indirect, și unu i alt „. al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex , ce constituia un substitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. d e A. C. -Secția co mercială, de

contencios admini strativ și fiscal -, s-a dispus suspenda rea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie

2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C.

Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, oprotecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autorităț ile administrative

acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta

drepturile, libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că ex ecutarea imediată ș i integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, ca uza un prejudiciu ir eparabil și pe care e chitatea îl impune

ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când

există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspenda rea este executorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-

Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus

anularea dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art .6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunț a această hotărâr e, jurisdicția de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizea ză în art.4 alin. 1 "că recalculare a pensiilor

prevăzute la art.1 se re alizează de că tre instituțiile în e vidența cărora se

află persoanele be neficiare….";, în a rt.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor

prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie st agiu de cotizare

pentru care nu pot fi dovedite venituri de natură salarial ă, la

determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut

pe economie din perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu con ține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de

depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariulmediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face

doar în ipoteza în c are nu pot fi doved ite veniturile de na tură salarială, nu

și în ipoteza prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recalculare

prevă zut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din

(...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereripentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătoreștidefinitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, întemeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data emiterii deciziei de recalculare

a pensiei militare, ingerința în dre pturile recurentului s -a produs în

baza unei hotărâri de guvern a căr ei executare fusese suspendat ă, cu

efecte erga omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții

esențiale ale sale, de către instanța de contencios ad ministrativ, prin

hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că

pensionarii militari, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați,

prin H. nr.7. să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturiconsiderabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile

lunare obținute într -o perioadă de timp îndelungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile înevidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sanc ționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza

în care nu depun do cumentele doveditoare în termenul de re calculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

Astfel, ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele

judecătorești în ceea ce privește efec tele actului administrativ normativ,

S. a afectat un dr ept se securitate s ocială al reclaman tului, fără a avea practic un temei le gal, cunoscând că nu a avut posibilit atea, până la dat a

de (...), de a lua măsuri de recalculare legală a pensiei particularului în

raport cu venitur ile reale obținute de către acesta în perioada vieții

active și că, deși L. nr.119 era în vigoare, nu e x ista la acea dată

posibilitatea aplicării acesteia, în sensul recalculării pensiei, fără o

vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un

calcul real, onest și echitabil.

De altfel, prin decizia de recalculare nr.77058/(...), s-a precizat că:

„începând cu data de (...), vi s -a recalculat pensia în baza salariului mediu

brut pe economie";.

Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul

recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte}

de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonan ță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vorproduce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nive lul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, intimatul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de 25 de ani cât acesta a avut calitatea de militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după n umai o lună de la data emiterii acestei decizii, re cunoaște, în pream bulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "n u au fost identific ate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un

impact negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor

acestei legi, în sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte care să

dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.

Toate aceste aspec te erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data

de (...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând

aceste neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative nelegale, să se ajungă l a ingerințe de es ență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația

nelegală și discrimi natorie constatată, iar, pe de altă par te, să se abțină a aduce atingere drepturilor particularilor în temeiul disp ozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat

în cauză, afectând în mod substanțial un drept de securitate socială al

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea

unei obligații în privința căreia nu i se poate reține vreo culpă, cu atât

mai mult cu cât, după numai o lun ă, G. recunoaște c ă nici instituțiilor

statului nu le era posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și

Justiție a respins r ecursurile declarat e de Guvernul Rom âniei și M. A. și

I. și a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secțiacomercială, de co ntencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din

(...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecteerga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din

Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de

contencios admini strativ și fiscal , aceasta a rămas irevocabilă, prin

decizia nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, respingându-se ca fiind lipsitede interes recursurile declarate de Guvernul României și de către

Ministerul Administrației și Internelor.

III. Motivații privind specificului risc urilor sociale acoperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -recurent.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor, atât în

considerarea riscurilor specifice activității de militar, cât și a

interdicțiilor și incompatibilităților car e au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate.

Astfel, potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi:a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

mod indirect, și/. mai ales, unui alt „. al reclamantului, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la soldă, precum și cu privire l a

calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie militară, în temeiul O. nr.7/1998,

respectiv la pensi e calculată potriv it acestei legi at ât la momentul

cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și

celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au

fost, în condițiile desființării funcției militare deținute în perioada

restructurării marilor unități, unităților și fo rmațiunilor din compunerea M. A. N., tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să

renunțe la dreptul său la muncă, în anul 2005, când a cesta avea doar vârsta de 44 de ani^{, la care acesta se afla în deplinătatea capacității}

sale biologice de muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă,în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, abia după 10 ani, în anul 2015, iar conform Anexei nr.6 la L. nr.263/2010, la vârsta de 56 de ani și 7 luni, în luna iunie 2017.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea căpersoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul devechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării.

Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturilerealizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, intimatul-reclamant avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru mu nca prestată în cal itate de militar, in timatului i s-au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre

care plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise,

dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu.

A. drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, pr in

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au

fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și

pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de

muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în cauza C-262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate

formele de pensie ocupațională cons tituie un element de remunerație însensul art.141 din Tratat.

A. hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în ve de re la adoptarea D. 9. a C. din

(...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de secur itate soc ial ă,

as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în domeniul de aplicare al principiulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în c are

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,

prestațiile se plătesc în baza relației acestora de munc ă cu angajatorul public, în cadrul unui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. și a C. din (...), astfel cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă calificarea, garan țiile și imp licit, r ecunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de securitate socială , asimilându -le

noțiunii de remuneraț ie, apreciindu-le ca fiind plătite în baza relației de

muncă al acestor lucrători cu ang ajatorul public , drepturile de pensie

av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i juridice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arel e: „ Prin dobândirea calității de stat

membru al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,

obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului egal ităț ii de ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul

schemelor ocupaționale de securitate socială, inclusiv în ceea ce privește

sistemul pensiilor militare de stat, reglementat prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ urm are a consultărilor b ilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții ins tituțiilor române

care se încadrează în sistemele de pensii ocupaționale, a rezultat

caracterul imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M.

Muncii, Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de

urgență a G. privi nd egalitatea de t ratament între bă rbați și femei în

cadrul schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune

dispozițiile D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament

între bărbați și fe mei în cadrul regi murilor profesiona le de securitate

socială, astfel cum a fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la

L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în

C. F. M. ș i A. G. S. co n tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de se rviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia demilitar, po tr iv it d isp oz iț iilor L. nr.164/20 01, cu atât mai mult cu cât, acest act

normativ mai care e ra în vigoare și la data emiterii deciziei administrative derecalculare.

Practic, în anul 2005, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a

avut loc o conven ție, un acord de încetare a contrac tului de muncă ,reclamantul renunțând, în condițiile desființării funcției militare deținute, la dreptul său de a munci încă cel puțin 10 ani și de primi o soldă, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare.

Recurentul și -a onorat obligația asumată, renunțând la dreptul său de a

munci, în timp ce statul, după trecerea a numai 5 ani, consideră că nu se mai impune executarea obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu mai

poate/dorește să -l repună pe reclamant în situația anterioară încheierii acestui

acord, ci stabilește, de această dată, unilateral, că beneficiarului de pensie

specială i se cuvine o altă prestație, res pec tiv o pensie de a sigurări sociale de stat de 1529 lei.

As tf el, oblig aț ia S. tr ebu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f os t asu mată ^,

respectiv ca orice ". de re muner aț ie ";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i

cons ider ată c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iil or generale ale dreptului civil,decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate}

potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în

temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări so ciale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel ca re trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație , în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigur ări sociale de s tat, a permis pr actic, în speță,

confuziunea celor două drepturi și în final, înlo cuirea dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu

poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se

bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză,

reclamantul și -a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea

muncii, în condițiile grele menționate anterior, a vând numeroase

interdicții și incompatibilități. În consecință, S. are obligația de a -și

executa, cu bună -credință, toate îndatoririle asumate prin O. nr.7/1998

și L. nr.164/2001 , deci să plăteas că reclamantului -recurent pensia

militară, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din ac est punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de l a debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu poate fi si lit a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintr e

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are

putere de lege între părțile contractan te.

Art.1272 Cod civil, prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste con siderente, apreciez că pensiile milit are nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității

sau decesului"; , ori, pens ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată în vreuna dintre aceste categor ii de pres taț ii, av ând în veder e r iscur ile soc iale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu

pentru a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

A. pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în ac ele aș i cauze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie menționată în speță, situația specifică a reclamantului,care a fost pensionat în temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în cadrul altor

măsuri statale d e reducere a c heltuielilor buget are, în perioada restructurării marilor unități, unităților și formațiunilor din compunerea M. A. N.

Prin urmare, dreptul la remunerație al persoanelor disponibilizate din cadrul M. și pensionate în temeiul dispozițiilor O. nr.7/1998, în scopul reducerii efectivelor militare, este astfel a doua oară supus unor limitări din rațiuni de politică statală având ca scop reducerea cheltuielilor publice..

În cazul acestui recurent, desființarea funcțiilor militare deținute, la o vârstă la care acesta se afla în deplinătatea capacității lui biologice de muncă, a dat naștere unui drept complex la protecție socială din partea statului, ce cuprindea, printre altele, dreptul la pensie militară, precum și dreptul prevăzut în art.24 din O. nr.7/1998, de a putea cumula această pensie cu salariul obținut în cazul în care își continuă activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activități în scop lucrativ.

Conform dispozițiilor art. 2 lit. c) din Ordinul nr. 281/M49/1998, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor

Ordonanței G. nr. 7/1998 , „în aplicarea prevederilor art. 12 din Ordonanța G.nr. 7/1998, unitățile mi litare vor lua următoarele măsuri: … c) înscriu în

carnetul de muncă al persoanei căreia i s -a desfăcut contractul individual de

muncă mențiunea „Beneficiar de dre pturi, conform Or donanței G. nr.

7/1998";.

Coroborând aceste prevederi legale cu cele ale art. 1 din O. nr. 7/1998, care statuează că: „Personalul militar și salariații civili din cadrul unitățilormilitare, care se disponibilizează beneficiază de măsurile de protecție socială

prevăzute în prezenta ordonanță, ca urmare a programului de restructurare aarmatei";, consider c ă dreptul recurentul ui la pensie militară și, mai mult, de a

cumula această pensie cu salariul, reprezenta un veritabil drept de protecție

socială, un drept complex acordat acestuia de către S. român.

De altfel, urmărind evoluția istorică a legislației pensiilor militare din

țara noastră, în situația ofițerilor și subofițerilor care prisoseau nevoilor de încadrare ale armatei, conform L. generale de pensii nr.446/1943, a D.-lege

nr.186/1945 și a D. -lege nr. 4., aceș tia erau trecuți în cadrul disponibil,primind timp de 6 luni-1 an solda integrală, după care erau trecuți în rezervă, acordându-se acest ora drept la pensie dacă aveau cel pu țin 10 ani vechime calculabili pentru pensie, iar cuantumul pensiei se calcula în raport cu solda

corespunzătoare gradului militar imediat superior.

Trebuie să mai remarcăm că parte dintre „beneficiarii de drepturi

conform O. nr. 7/1 998";, după ce, în marea majoritate a cazurilor au făcut eforturi deosebite de a urma alte forme de pregătire profesională și au dat concursuri pentru obținerea altor locuri de muncă, au fost puși, la finele

anului 2009, conform dispozițiilor L. nr.329/2009, în situația de a opta între

suspendarea plății pensiei militare și încetarea de drept a contractelor de

muncă in cadrul autorităților si instituțiilor publice centrale si locale, precum

și in cadrul regiilor autonome, societăților naționale, companiilor naționale si

societăților comerciale la care capitalul social este deținut integral sau majoritar de stat ori de o unitate administrativ-teritorială.

Aceștia au optat pe ntru menținerea dr eptului la pensie militară, le -a

încetat de drept contractul de muncă în cadrul unităților menționate anterior,

pentru ca, după mai puțin de un an, să le fie eliminat și dreptul la pensie militară, suferind astfel trei însemnate ingerințe în dreptul lor la muncă și

remunerație, toate pentru rațiuni de reducere a cheltuielilor publice.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile

O. nr.7/1998 și ale L. nr.164/2001, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a- și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

De asemenea, perioada îndelungată, de 5 ani, în care acesta a încasat

lună d e lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acesteimăsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de

1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204 /2006, dup ă d ata

l a c are recl aman tulu i î i înce taser ă r apor tur ile de serv ic iu ș i î n cond iț iile în c are, astfel cum am menț ion at an ter ior, leg isl aț ia în v igo are în în tr e ag a per io ad ă de

pes te 25 de an i în c are ac es ta ș i -a desf ășur at ac tiv itate a a regle men tat dre p tul

mil itar ilor l a pens ie s pec ial ă.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fiprevăzut că aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luatdin timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea șidiminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la

C. pentru apărar ea drepturilor om ului și libertățilo r fundamentale,

pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților f undamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoa rele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau,reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W.împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este

important să se ia î n considerare dacă dreptul reclamantul ui de a primi pensie

în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, acesta, în loc să se abț ină de la atingeri aduse drepturilor

acestui particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/(...) și nr.443/(...) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios

administrativ au di spus măsuri tocma i în scopul preveni rii unor pagube

iminente, a emis totuși la data de (...), î n temeiul H. nr.7. , actul administrativindividual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de cătr e Î. Curtea de C. și Justiție a

deciziei nr.38/(...), ce a menținut sent ința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială , de contencios ad ministrativ și fisc al -, prin care s-a

dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

Astfel, la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare,

S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și

"ex igențele subliniate de puterea judecătorească";, să stabilească o nouămetodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.164/2001, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a l uat doar mă suri t emporare și

parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în

situația anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostulcuantum al pensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, as tfel cum am mențion at anterior, L. nr.16 4/2001 mai era în vigoare, dar G. pr egătea intrarea în vigoare a L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.164/2001.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.164/2001 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, de la suma de 3841 lei, menționată în mandatul de pensie pentru luna decembrie

2010, la cea de 1529 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

Între timp, pe lângă această măsură de menținere provizorie în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din decizia de revizuire a pensiei

recurentului, emisă la data de (...), după aproximativ un an, depusă la dosar în recurs, se constată o creștere a pensiei „recalculate"; a acestuia, dar încondițiile în care, a fost eliminat dreptul său la pensie militară și a rezultat oricum o reducere a pensiei acestuia cu suma de 1079 lei, față de cea obținută în decembrie 2010.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză șt iințifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor

interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care

face parte intimatul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în

cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor

doveditoare ale soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s-ar fi

putut cu ușurință afla atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și

cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea

ingerință era necesară pentru protejarea unor interese pub lice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Pădur aru con tr a R., C ur te a EDO a

arătat că: "odată c e a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie

implementată cu o c laritate și coerență r ezonabile pentru a e vita pe cât posibil

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se

referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie

subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un fa ctor important ce

trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avuteîn luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular.

Mai consider că reclamantul, prin de cizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensiei militare, la o dată la care la o dată la care O.

nr.7/1998 și L. nr.164/2001 mai erau în vigoare, pierzând calitatea pe

care o avea dobân dită, de pensionar militar, statut de care s -au bucurat

în țara noastră toți militarii de carieră ce s -au pensionat din anul 1889

și până în prezent, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului

pens ie i s ale, c are, conf or m jur ispru den țe i C., în măsur a î n c are ar f i f ost

proporț ion al ă cu sco pul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de aprec ier e a statului.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE

S.UTUL DE PENSI. AR MILITAR și im plicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activitate, potrivit gradului militar și funcției exercitate,

avute la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a

pensiei în condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la

calculul pensiei; b) în funcție de posibilitățile financiare, în cursul

execuției bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu până

la 1. rata inflației , prin hotărâre a G., cu excepția sit uației de la li t.c),

în care aceste indexări se regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

A. constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât aceste

dispoziții, pe care chiar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca fiind

de ". socială";, av eau menirea de a g aranta acestuia o menținere a

pensiei sale la un nivel apropiat ulti mului venit avut î n viața activă, ori

simplele indexări acordate de cătr e S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor deter mina în timp o scă dere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 44 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei leg i în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.164/2001, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii s ale, ci și pe terme n lung, respectiv

pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost}

de natură a afecta chiar esența acest uia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păs treze un echilibru just între ex igențele

interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă

și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate

de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru cei peste 25 de ani de vechime efectivă ca militar, precum și în

schimbul acordului său de a renunța la funcția sa militară și la

remunerație, la vârsta de 44 de ani, acord determinat tocmai de

ex istența unor dispoziții legale care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor prevăzute de L. nr.164/2001, printre

acestea fiind și dreptul la pensie militară.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat indirect dreptul a cestuia la muncă,

implicit la salariu, controlul de proporționalitate trebuie să pornească de

la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă, în calitate de

militar, situație în care este evident că recalcularea pensiei sale la suma

de 1529 lei, constituie o sarcină excesivă pe care ac esta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., avea ca principiu: „la condiții ega le de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor

pensiilor, întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensi onare care, astfel

cum am arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutulspecial al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele

membre ale Uniunii E., cât și în legisla ția altor state, exist ă și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de

importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a p ropriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câșt ig de

cauză în procesele respective .";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a

instanței de contenc ios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând

și conside rente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăți lor fundamentale.

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei de servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespec tarea condiției referi toare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drepturile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori,

prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină excesivă și d isproporționată. Î ntr-o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a aplicată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceast a echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul r ecla mantului de a prim i pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns l a o atingere adus ă esenț e i drep tulu i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu maipoată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât l a data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie d e serviciu, în condițiile în care, lipsa d e previzibilitate a

măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a

încasat lună de lună pensia militară, a creat acestuia convingerea că își

poate orienta întreaga conduită în rap ort cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia militară, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul U. D., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. N. B. și C. S. de P. a M. A. N. B., a anulării deciziei de recalculare a pensiei cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească acestuia pensia militară stabilită prin decizia nr.0108363/(...) astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010.

C. M.

Judecător,

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 4472/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2540/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1826/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 665/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4472/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2540/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2262/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2412/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2875/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale