Decizia civilă nr. 665/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ Nr. 665/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1780 din 30 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimaților - consilier juridic P. L. C., lipsind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că intimatul M. A. N. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 7 februarie 2012.
La acest termen de judecată reprezentanta intimaților depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală pentru considerentele expuse în scris în întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1780/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul P. I., re- prezentat de S. C. M. D., în R. și în R., în contradictoriu cu Ministerul A. Na- ționale și C. de P. a M. A. N., având ca obiect contestație decizie pensionare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate T. a reținut că pensia re- clamantului a fost recalculată în temeiul Legii 1., iar decizia de pensie a fost emisă de D. financiar-contabilă din cadrul MAN, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. 1 din acest act normativ, în termenele stabilite imperativ de același ar- ticol.
L. 1. nu a fost abrogată prin L. 2. privind sistemul unitar de pensii, astfel că în mod corect recalcularea pensiei s-a făcut de către M.
În ce privește excepția inadmisibilității contestației motivat de lipsa procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată, reclamantul făcând dovada că s-a adresat cu contestație C. de C. de pe lângă M.
Procedând la examinarea cauzei în baza probelor de la dosar, instanța a reținut că decizia contestată a fost emisă în baza H.G. 7. privind recalcu- larea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii nr. 1. privind sta- bilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Potrivit art. 1 lit. a și b din L. nr. 1., pe data intrării în vigoare a acesteia ((...)) pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației pe- nitenciarelor, stabilite pe baza legislației anterioare, au devenit pensii în înțe- lesul Legii nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigu- rări sociale, cu modificările și completările ulterioare, H.G. 735/(...) cu- prinzând metodologia de recalculare a acestor pensii.
Potrivit dispozițiilor art. 14 din H.G. 735/(...) „Împotriva deciziilor de pensie recalculate se poate introduce contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul Minis- terului A. N., M. Administrației și I.lor și Serviciului Român de I.
(2) Deciziile comisiilor de contestații pot fi atacate în instanță, potrivit prevederilor Legii nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.
De menționat că H.G. 7. nu a instituit o procedură nouă de contestare a deciziilor de stabilire a pensiilor militarilor și polițiștilor, căci atât Legea nr.
164/2001 privind pensiile militare de stat, cât și L. nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, stabileau în art. 54 că aceste decizii trebuiau contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul Mi- nisterului A. N., M. de I. și S. Român de I. și doar deciziile acestor comisii de contestații puteau fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 1., cele necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor de contestații, care nu au fost atacate la instanțele judecătorești, fiind definitive.
Reclamantul a făcut dovada că a înaintat către C. de C. de pe lângă C. de P. S. a MAN contestație privind decizia de recalculare a pensiei, în acest sens fiind depusă confirmarea de expediere respectiv de primire a acestora.
Reclamantul susține că în termenul legal de 45 de zile în care trebuia să i se răspundă la contestație nu a primit nici un răspuns, fapt ce consideră că echivalează cu un răspuns negativ, respectiv că a fost respinsă contestația.
Conform susținerilor reclamantului, prin sentința civilă nr. 3. a C. de
A. C. rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38 din (...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție s-a dispus suspendarea executării hotărârii de guvern nr. 7. până la soluționarea în mod definitiv și irevocabil a cauzei - obiect al dosarului nr.
(...) al CA C., în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 443/(...).
Prin sentința civilă nr. 443/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus anularea dispozițiilor articolului 2 alin. 2, 3, 4, 6,
7, articolului 6 alin. 1, 2, 4 și articolul 10 alin. 2 din Hotărârea de G. nr. 7., iar nu și a art. 14 din acest act normativ.
HG nr. 7. a fost abrogată cu începere de la data de (...) prin art. 10 din
O.U.G. nr. 1/2011.
La data de (...) a intrat în vigoare L. 2. privind sistemul unitar de pensii publice. Potrivit art. 171 al acestui act normativ, „la data intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art. 1 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi";.
Conform art. 149 din L. 2. „deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în ter- men de 30 de zile de la comunicare, la C. C. de C., respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. Naționale, M. Administrației și I.lor și S. Român de I.
(2) Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
(3) C. C. de C. funcționează în cadrul CNPP.
(4) Deciziile de pensie necontestate în termenul prevăzut la alin. (1) sunt definitive.";
Art. 150 al. 3 din același act normativ precizează că în soluționarea contestațiilor, C. C. de C. și comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. Naționale, M. Administrației și I.lor și S. Român de I. adoptă hotărâri care, potrivit art. 151 al. 2, pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Art. 151 al. 3 din L. 2. stabilește că hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) care nu au fost atacate la instanțele judecătorești în termenul pre- văzut la alin. (2) sunt definitive.
Reclamantul a susținut că decizia pe care o contestă putea fi atacată direct în instanță în temeiul Legii 1. și că nu era obligatorie procedura admi- nistrativă prealabilă de contestare la comisia de contestații.
Însă, instanța a reținut că decizia de recalculare i-a fost comunicată reclamantului după data de (...) - data intrării în vigoare a Legii 2., iar potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, contestarea deciziei de pen- sionare trebuia realizată conform procedurii instituite de legea nouă, nu de
L. 1. (în ipoteza suspendării dispozițiilor art. 14 din HG 7.).
În art. 174, L. 2. a prevăzut expres ultra-activitatea Legii 19/ 2000, însă exclusiv pentru litigiile aflate pe rolul instanței la intrarea sa în vigoare, stipulând astfel: „litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul";.
Or, aplicând art. 171 din L. 2., dreptul reclamantei la pensie face obiectul Legii 2., însă litigiul referitor la acest drept nu se afla pe rolul instanței la (...), cererea fiind introdusă ulterior.
Ca atare atât în baza H.G. 7. care a stat la baza emiterii deciziei con- testate, cât și în conformitate cu dispozițiile Legii 2., act normativ în vigoare la momentul înregistrării contestației, era prevăzută în mod imperativ pro- cedura administrativă prealabilă privind atacarea deciziei de recalculare a pensiei, procedură ce trebuia exercitată într-un termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, contestația direct la instanța de judecată fiind admisibilă doar dacă era îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de comisia de contestații din cadrul M. A. Naționale.
Reclamantul a făcut într-adevăr dovada că a înregistrat contestație la comisia de contestații aceasta nefiind însă soluționată. Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, și anume că hotărârea comisiei de contestații poate fi atacată în instanță în termen de 30 de zile de la comunicare, acțiunea reclamantului este prematur introdusă, atâta timp câtcontestația vizând fondul cauzei nu a fost încă soluționată de comisia de contestații.
T. a considerat că susținerea pârâtei în sensul că cererea a rămas fără obiect nu poate fi primită, decizia contestată fiind doar suspendată cu privire la punerea ei în executare și nu anulată.
Pentru considerentele reținute, apreciind ca prematur introdusă acțiunea, prima instanță a respins-o în consecință.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul
P. I., reprezentat legal de S. C. M. D. în R. și în R., prin care a solicitat, în principal, casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecareinstanței de fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate in sensul respingerii excepțiilor invocate si admiterii acțiunii așa cum a fost formulata.
În motivarea recursului recurentul a arătat că a formulat contestație în termenul legal de la comunicarea deciziei de recalculare la comisia de contestații care funcționează în cadrul M. A. N. în temeiul dispozițiilor art. 149 alin. (1) din L. nr. 2., privind sistemul unitar de pensii.
Cum în termenul legal de 45 zile de la momentul înregistrării contestației, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. (4) din L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii C. nu a emis o hotărâre care să soluționeze contestația depusă, apreciază că lipsa acestui răspuns echivalează cu respingerea demersului său.
Astfel, arată că, prin contestarea la C. de contestații din cadrul M. A. N. a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 149 alin. (2) din L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii, fapt ce îi dă dreptul să se adreseze instanțelor de judecată.
Recurentul invocă excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși potrivit art. 105-107, art. 132 și art. 139 din L. nr. 2. competența aparținea Casei Sectoriale de P.
Recurentul a mai susținut că prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia i se încalcă dreptul de proprietate care derivă din dreptul la gradul avut, precum și din noțiunea de „. astfel cum a fost ea interpretată de Curtea
E. a D. O. (CEDO).
Mai mult, acesta apreciază că lipsește temeiul juridic al emiterii deciziei de recalculare a pensiei militare, în contextul în care prin S. civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr. (...) s-a dispus
„suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform Legii 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond." S. menționată a rămasă definitivă în baza Deciziei nr. 38/(...) pronunțată de înalta Curte de C. și J.
Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate. Având în vedere efectele „erga omnes" ale suspendării unui act administrativ prin decizii judecătorești rezultă că recalcularea pensiei s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
Prin urmare, recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare este suspendată, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei contestate și a cuantumului pensiei astfel cum a fost stabilit.
De altfel, unele decizii de recalculare au fost emise în temeiul Legii nr.
1. și a H.G. nr. 7. după data de (...), când aceste acte normative au fost abrogate prin L. nr. 2., legea unitară de pensii. E. deciziilor de pensionare în temeiul a doua acte normative lipsite de forță juridică atrage nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor.
Recurentul invocă încălcarea dreptului de proprietate cu privire la modalitatea de calcul prin luarea în considerare a salariului mediu brut pe economie pentru perioadele în care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar, extrapolând motivele ce stau la baza acesteia susțineri prin raportare la L. nr. 1., art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O., C. R., D. U. a D. O., T.
De asemenea, recurentul a invocat faptul că prin recalcularea pensiilor se creează o discriminare pe de o parte, între cadrele militare active care au lucrat la o singură unitate și au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe, între cadrele militare și personalul civil, care își poate valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, precum și în raport cu magistrații, care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
Totodată, recurentul a susținut măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice încălcă principiului neretroactivității legii și principiul drepturilor câștigate.
Prin întâmpinarea formulată (f. 22), intimatul pârât M. A. N. a solicitatrespingerea recursului, arătând că în raport de dispozițiile art. 149 alin. 1 și
2, ale art. 150 alin. 3, art. 151 alin. 2 și art. 153 lit. d) din L. nr. 2. tribunalele pot fi investite numai cu soluționarea litigiilor privind hotărârile comisiilor de contestații pensii.
Intimatul a mai invocat excepția lipsei de interes, arătând că reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând cu data de (...), în temeiul prevederilor OUG nr. 1/2011, situație în care decizia de recalculare contestată a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii.
Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nici o vătămare reclamantului, prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic și nici un câștig material, astfel că acțiunea este lipsită de interes.
Intimatul a mai susținut și faptul că, prin intrarea în vigoare a OUG nr. 1/2011 și menținerea în plată a cuantumului pensiei avut la nivelul lunii decembrie 2010, cu achitarea tuturor diferențelor până la emiterea deciziei de revizuire din oficiu, contestația formulată de reclamant a rămas fără obiect.
Recursul este fondat.
Curtea constată că prin D. nr. 20546 din 31 decembrie 2010 emisă de
M. A. N. - D. F.-C., contestată de recurentul reclamant prin acțiunea formulată la data de (...), pensia militară al cărei beneficiar era reclamantul a fost recalculată în baza Legii nr. 1..
Potrivit prevederilor art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., „procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare și contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de nr. 1., cu modificările și completările ulterioare";.
L. nr. 2. a fost publicată în Monitorul Oficial al R. la data de (...) și a intrat în vigoare la data de (...), cu excepția dispozițiilor art. 70 al. 1, art. 132, 135 și art. 194, care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării.
În consecință, prevederile acestui act normativ referitoare la procedura de contestare a deciziilor de pensie la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. A. N. nu sunt incidente situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, întrucât în caz contrar s- ar încălca principiul neretroactivității legii, instituit prin art. 15 alin. 2 din Constituție.
Prin urmare, având în vedere că decizia de recalculare contestată în cauză a fost emisă la data de (...), Curtea reține că procedura de contestare a acesteia trebuia analizată în raport de prevederile legale în vigoare la data emiterii deciziei și nu prin raportare la un act normativ care nu era în vigoare la data emiterii acesteia, respectiv L. nr. 2..
Se reține astfel că în mod greșit a reținut prima instanță incidența în cauză a dispozițiilor art.149 din L. 2., întrucât procedura de contestare a deciziei ce face obiectul contestației reclamantului este cea stabilită de L. nr.
1., lege în vigoare la data emiterii deciziei contestate, respectiv decembrie
2010.
În condițiile în care nici L. nr. 1. și nici L. nr. 1. la care face trimitere primul act normativ menționat nu instituie o procedură prealabilă obligatorie de contestare a deciziilor de recalculare a pensiilor, Curtea constată că în mod greșit a reținut prima instanță ca fiind incidentă excepția prematurității formulării contestației.
Chiar dacă, în baza mențiunii din decizia de recalculare, prin care s-a indicat calea de atac a contestației la C. de contestații pensii, conform art. 14 al. 1 din HG nr. 7., recurentul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare, adresată C. de contestații din cadrul M. A. N., este necontestat de către intimat faptul că, până la data promovării contestației în instanță, contestația adresată C. de contestații nu a fost soluționată.
În raport de această situație și având în vedere și considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază că reclamantul era îndreptățit a se adresa instanței de judecată, întrucât în cazul în care ar fi așteptat, în situația dată, emiterea unei hotărâri a comisiei de contestații, acesta ar fi fost desigur prejudiciat prin nesoluționarea cererii sale privind drepturi de asigurări sociale într-un termen rezonabil.
Pentru aceste considerente și având în vedere că prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în baza art. 312 alin. 1-3 și 5 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamantului, va casa în tot sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, urmând ca instanța să analizeze pe fond toate susținerile recurentului privind recalcularea pensiei sale în temeiul
Legii nr. 1., formulate atât în fața primei instanțe, cât și în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 1780 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
G.
N. N.
Red.GLT/dact.MS
3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia civilă nr. 1826/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 2413/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
