Decizia civilă nr. 1435/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 1435/R/2012

Ședința publică din data de 21 martie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: D. C. G.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta

C. S. DE P. A S. R. DE I. împotriva sentinței civile nr. 5312 din 17 octombrie

2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat P. V., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de astăzi, pentru când s-a amânat pronunțarea reclamantul recurent a depus la dosar copia deciziei de încetare a contractului de muncă emisă de D. S., iar pârâta recurentă a depus note de ședință.

C U R T E A

Prin Sentința civilă nr. 5312 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. V. în contradictoriu cu pârâții C. S. de P. a S. R. de I., reprezentată de U. M. 0198 B. și în consecință dispune anularea deciziei de recalculare a pensiei nr. 87844 din (...), emisă de pârâta C. S. de P. a S. R. de I., constatând legalitatea deciziei nr. 87844/(...).

A fost admisă cererea formulată de reclamant pentru obligarea pârâtei la plata diferenței dintre pensia de serviciu stabilită conform L. nr. 164/2001 și pensia recalculată.

A fost respinsă cererea reclamantului pentru obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamantul a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia emisă de pârâtă.

Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit cuantumul ei în baza L. nr.1. (art.1 lit. a), pensia fiind redusă la doar 31%.

Potrivit art.1 alin.1 lit. a din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:

Conform art. 3 din L. nr.1. „P.le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumuluifiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.

În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";

Deci, pârâta C. S. de pensii a S. a aplicat direct prevederile L. nr.1..

Instanța a considerat că se impune analizarea legalității deciziei emise prin prisma legilor în vigoare, dar și a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea europeană a constatat că statutul conferit C.i în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu C. și protocoalele sale adiționale.

În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i.

Este imposibil să nu fie remarcată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 al primului Protocol adițional ale C.i europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, coroborate cu cele ale art.14 din

C., pentru considerentele prezentate în continuare.

În demersul stabilirii existenței violării prevederilor C.i, este de reținut, sub aspect preliminar, că potrivit dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. „(1) Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

(2)Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

De asemenea, conform art.14 din C. „Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație";.

Pornind la efectuarea verificării (testării) respectării acestor dispoziții prioritare ale dreptului internațional, instanța națională este obligată să interpreteze aceste norme în concordanță cu reperele statuate de jurisprudența C. E. a D. O., a cărei practică se află în continuă dezvoltare și evoluție a concepțiilor, cu exigențe permanent sporite în garantarea drepturilor ocrotite de C. A. jurisprudență are o aplicare directă în dreptul intern și, în virtutea principiului subsidiarității, interpretarea situației europene se impune și instanțelor interne (în acest sens, D. nr.81/1994 a C. C.).

În consecință, pentru cercetarea nesocotirii prevederilor art.1 al primului

Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta, se impune ca fiecare cauză concretă dedusă judecății să fie analizată amănunțit, sub toate aspectele sale particulare de fapt, pentru a se putea decela „in concreto";: dacă partea reclamantă deține un „bun"; existent; dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; dacă ingerința îndeplinește condițiile: legalității; a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; a prezervării unui echilibru echitabil întreimperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății; a nediscriminării.

Dreptul la pensia de serviciu s-a născut în baza unui regim profesional public de securitate socială instituit prin legea internă, distinct de dreptul la pensie din sistemul general. Ca atare, este eronată amestecarea acestor noțiuni eterogene și susținerea eclectică și vădit greșită, că pensia de serviciu, derogatorie de la cea de drept comun, s-ar compune totuși, în mod forțat, dintr-o pensie de drept comun și o pensie suplimentară de la stat.

Oricum, începând cu hotărârea pronunțată în C. Stec și alții v. Regatul Unit, Curtea a abandonat definitiv (în materie de pensii și alte drepturi de securitate socială) distincția dintre beneficiile contributive și necontributive

(plătite din resurse bugetare), ambele fiind deopotrivă și fără echivoc considerate ca situându-se sub protecția art.1 al primului Protocol adițional la C., ca bunuri proprietate individuală. Mai mult, Curtea a adăugat, statuând în mod expres, că atunci când un stat alege să instituie prin legea internă o schemă (un regim) de pensii, toate drepturile individuale și interesele derivând din această schemă cad sub incidența art.1 al P. nr.1 și art.14 din C., indiferent de plata sau nu a unei contribuții la schemă sau a scopurilor pentru care schema de pensii a fost fondată (C. Andrejeva v. Letonia, în care s-a reținut încălcarea art.14 din C.coroborat cu art. 1 al P. nr.1).

Art.1 al primului Protocol adițional nu pune restricții libertății statelor de a decide dacă să pună în practică orice formă de schemă de securitate socială sau în a alege tipul sau cuantumul beneficiilor ce vor fi generate de schema ce va fi aleasă. Însă, deîndată ce statul contractant a pus în vigoare legislația care acordă plata dreptului de securitate socială (indiferent dacă este sau nu condiționată de o prealabilă plată de contribuții), această legislație trebuie considerată ca generând un interes pecuniar ocrotit de art.1 al P. nr.1 și art.14 din C., pentru toate persoanele care satisfac cerințele legale de pensionare

(cauzele Stec și alții v. Regatul Unit, Andrejeva v. Letonia).

Deși, prevederile art.1 al primului Protocol adițional se aplică indiferent de modul de organizare a schemelor de securitate socială și a felului în care este finanțat fondul de pensii respectiv (C. W. v. P.).

Curtea a observat că, în materie de pensii, odată ce o persoană a fost admisă într-o funcție publică, acea persoană a dobândit un drept (de a primi pensia corespunzătoare prevăzută de lege pentru îndeplinirea serviciului public), care constituie un „bun"; în sensul art.1 al P. nr.1 (cauzele Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia). Dreptul la alocația de pensie constituie un drept patrimonial, în sensul art.1 al primului Protocol adițional, fiind suficient stabilit de autoritățile naționale în baza legislației în vigoare (cauzele Gauygusuz v. Austria și Bunchen v. Republica Cehă).

Rezultă că și pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române (serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii, reprezintă un „bun";, partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.

Este inacceptabil argumentul, potrivit căruia nu există o ingerință asupra proprietății în caz de reducere a pensiei sub pretextul că viitorul cuantum ce va fi plătit va fi calculat în concordanță cu noile norme legale incidente. Dimpotrivă, Curtea a statuat expres că, dacă statul reduce total sau parțial pensia ocupațională publică sau pensia de serviciu necontributivă (prin lege sau ca măsură disciplinară), este inevitabilă concluzia că acea reducere a operat ca o ingerință asupra dreptului la respectarea bunurilor, care trebuie analizată în lumina art.1 al P. nr.1 (cauzele Azinas v. Cipru, Banfield v. Regatul Unit, Apostolakis v. Grecia).

Reducerea cuantumului pensiei sau întreruperea plății acesteia reprezintă o ingerință ce trebuie justificată (cauzele Kjartan Asmudsson v. Islanda, R. v. P., W. v. P.).

În acest context, prevederile abrogative ale art.1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit. i din L. nr. 263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, inclusiv a părții reclamante (deși aceasta continua să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu - spre deosebire de C. R. v. P.), reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. A. chiar dacă acest „bun"; (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun.

Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate. Î.-adevăr, este cazul unei eliminări integrale și ireversibile a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plății acestuia ori o reducere parțială de cuantum. Iar testul de proporționalitate a ingerinței constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar

31%, nu se încadrează în limitele rezonabilului.

Înainte de a putea fi pusă în discuție problema dacă a fost prezervat un

„echilibru echitabil"; trebuie mai întâi să se stabilească dacă ingerința în cauză a satisfăcut cerințele legalității și nu a fost arbitrară (cauzele Beyeler v. Italia,

Iatridis v. Grecia, W. v. P.). Principiul legalității comportă trei aspecte: existența normei legale care reglementează ingerința; caracteristicile normei legale; aplicarea normei într-o manieră care să nu fie vădit eronată sau arbitrară.

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.

Întotdeauna, principiul legalității mai presupune ca norma aplicată din dreptul intern să fie suficient de accesibilă, precisă și predictibilă (cauzele Hentrich v. Franța, Beyeler v. Italia). Este necesar ca reglementările legale interne să prevadă în mod clar și neechivoc, timp de mai mulți ani, că o anumită cauză (precum condamnarea pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu serviciul sau încetarea îndeplinirii condițiilor care permiteau păstrarea pensiei - cum ar fi nedepunerea declarației de lustrație), atrage pierderea totală sau parțială a pensiei de serviciu (ocupaționale), iar pensionarul să poată cu ușurință cunoaște aceste dispoziții ale legii, lipsite de orice ambiguitate, fiind prevenit asupra consecințelor intervenirii respectivelor cauze legale exacte de încetare a acordării pensiei (cauzele Banfield v. Regatul Unit, R. v. P.).

Ori, în cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii.

Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.263/2010).

Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate,precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Condiția legalității implică și imperativul ca legea să nu fie aplicată vădit eronat sau arbitrar. Curtea are putere limitată în a analiza aplicarea normelorlegale interne, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au aplicat prevederile legale vădit eronat sau arbitrar (cauzele Tre Traktorer v. Suedia, Beyeler v. Italia).

Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. P.), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.

În E. de motive a L. nr.1., depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice și anul 2009

și extinderea acesteia în anul 2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice. Declarativ, aceste motive pot corespunde exigențelor scopului legitim, în acord cu interesul public.

Însă, mijlocul folosit (al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității.

Și pentru al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit. Așa cum s-a reținut și prin D. nr.20/2000 a C. C. și din natura juridică a dreptului la pensie de serviciu, acest drept, fondat pe un regim profesional public special de securitate socială, nu reprezintă un privilegiu și are o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru incovenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite ale statutelor profesionale speciale. Aceste categorii profesionale speciale au acumulat un stagiu complex (atât contributiv, cât și privativ, simultan cu îndeplinirea unor obligații profesionale deosebit de restrictive și riscante), deci nu se află într-o situație similară cu celelalte categorii nesupuse unui astfel de regim ocupațional.

Conform jurisprudenței C., „discriminare"; înseamnă a trata diferit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, persoane aflate în situații analoage. „Fără justificare obiectivă și rezonabilă"; înseamnă că distincția în discuție nu urmărește un scop legitim sau nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit (cauzele D.H. și alții v. Republica Cehă, Andrejeva v. Letonia).

Curtea a stabilit că diferențele de tratament sunt discriminatorii și contrare art.14, dacă persoane aflate în situații analoage sau comparabile se bucură de un tratament preferențial și această distincție nu prezintă nicio justificare obiectivă și rezonabilă (cauzele Stubbings și alții v. Regatul Unit, Bunchen v. Republica Cehă).

Trebuie să fie prezentate în fața C. motive extrem de importante pentru a justifica diferența de tratament (cauzele Schuler - Zgraggen v. Elveția, Stec și alții v. Regatul Unit).

Î.-o cauză, Curtea a fost frapată de faptul că partea reclamantă aparținea unui grup de beneficiari ai unei pensii speciale (de invaliditate), a căror pensie specială a fost sistată, contrar situației celorlalți beneficiari ai acestui tip de pensie. S. legitim invocat, rezidând în dificultățile financiare ale fondului de pensii, nu se poate concilia cu împrejurarea că alți beneficiari ai acestui tip depensie specială au continuat să primească aceeași pensie ca înainte de noua lege a pensiilor. A. diferență de tratament atrage lipsa justificării, în sensul art.14 și are o mare greutate în aprecierea proporționalității, în sensul art.1 din Protocolul nr. 1 (C. Kjartan Asmudsson v. Islanda).

Și în speță de față, este de reținut faptul că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu (D. nr.20/2000 a C. C.), deoarece au o justificare obiectivă și rațională, fiind evident că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune deosebit de puternică, neputând să se procedeze arbitrar.

În cauza a existat o gravă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C.

Prin urmare, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, decizia contestată fiind contrară normelor prioritare și imperative ale C.i.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a respins cererea de acordare a acestora întrucât reclamantul nu a făcut dovada efectuării unor asemenea cheltuieli.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S. R. DE I. - C. de P. S.reprezentată de U. M. 0198 B., solicitând desființarea sentinței atacate ca nelegală și netemeinică și pe cale de consecință, să se respingă acțiunea reclamantului, astfel cum a fost formulată și motivată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului pârâtul a arătat înțelege să critice sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma prevederilor art. 304 pct. 9

C.proc.civ. și art. 304^{1 C.pr.civ..}

Recurentul subliniază faptul că instanța, în motivarea sentinței recurate, s-a aflat într-o eroare gravă, întrucât întreaga argumentație a acesteia s-a bazat pe critica unei decizii de anulare, ori în prezent, suntem în fața unei decizii de revizuire care a fost emisă reclamantului, în temeiul O. nr. 1..

Așadar, considerăm că nu poate fi susținută în fața instanței de recurs o motivare a primei instanțe care nu a fost întemeiată corespunzător și care să fie în concordanță cu situația de fapt.

Cu privire la critica adusă de instanța de fond referitoare la faptul că pârâta C. S. de P. a S. a aplicat direct prevederile L. nr. 1., înțelege să arate următoarele:

Potrivit art. 1 din L. nr. 1., pe data intrării în vigoare a legii, devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat, iar potrivit art. 2 alin. 3, pensiile de invaliditate și pensiile de urmaș dintre cele prevăzute la art. 1 devin pensii de invaliditate, respectiv pensii de urmaș, în înțelesul L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. Art. 3 din lege statuează că pensiile prevăzute la arte 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. In situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. Recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare. Cuantumul pensiilor recalculate potrivit prevederilor alin. (1) se stabilește în baza punctajului mediu anual, determinat potrivit prevederilor L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare. Conform art. 7 alin. 1 din L. nr. 1., procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare a pensiilor recalculate este cea stabilită de L. nr. 1. cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor L. nr. 1. și ale Hotărârii de G. nr.735/2010, C. de P. a S. R. de I. a procedat la recalcularea pensiei reclamantului, fiind emisă decizia de recalculare nr. 87844.

Ulterior, prin intrarea în vigoare a Ordonanței de U. a G. nr. l/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, a fost abrogată Hotărârea de G. nr.735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile milita re de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, decizia de recalculare nemaifiind comunicată.

În acord cu aceste prevederi legale drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate și puse în plată în luna ianuarie 2011 pe baza documentelor existente la dosarul de pensie, iar la data de (...) a fost emisă decizia de revizuire nr. 87844.

Pentru a dobândi caracterul de legalitate, decizia de pensie recalculată trebuie să reflecte determinarea stagiilor de cotizare și a punctajelor medii anuale, pe baza veniturilor realizate lunar de către beneficiari și stabilirea cuantumului fiecărei pensii. Or, recalcularea în termenele legale și cu recunoașterea integrală a dreptului, din motive obiective, nu a putut fi realizată decât pentru o parte din beneficiari.

În această ordine de idei, beneficiarii nu sunt afectați de necomunicarea deciziilor de pensie, emise în urma recalculării pensiilor în baza L. nr. 1. și a

H.G. nr. 735/2010 întrucât, potrivit dispozițiilor art. 6 din noul act normativ:

„(1) P.le recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie, pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011, până la data emiterii deciziei de revizuire;

(2) Diferențele aferente lunii ianuarie 2011 au fost achitate în luna februarie 2011."

De la momentul emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor și până în prezent, aceste diferențe au fost eliminate, beneficiarilor fiindu-le restituite deja sumele de bani reprezentând diferența dintre cele două cuantumuri, ca urmare a modificării substanțiale a cadrului legislativ care reglementează materia asigurărilor sociale.

Prin urmare, dispozițiile OUG nr. 1. corectează diferențele între cuantumul pensiei recalculate, care a scăzut, și cel avut anterior recalculării, fiind eliminată posibilitatea producerii unor pagube beneficiarilor.

Mai mult, solicită să se constate faptul că reclamantul nu a fost supus unui regim diferențiat față de alte persoane aflate în situații identice sau comparabile, prin L. nr. 1. legiuitorul înțelegând să abroge toate categoriile de pensii speciale, fără distincție, supunându-le unui regim de stabilire și calculare în regim unitar, aplicabil tuturor beneficiarilor sistemului de asigurări sociale.

Pensia, ca drept fundamental, este o formă de prestație de asigurări sociale plătită lunar în baza legii, inerentă și indisolubil legată de calitatea de pensionar, obținută în baza legii. L. nr. 1. garantează dreptul la asigurări sociale.

Cu privire la reținerea instanței referitoare la aplicabilitatea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., învederează faptul că, în materie de pensie, Curtea a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării prevederilor arătate, exemplificând astfel: 43% (T.c. Suediei), 38% (Jankovic c. Croației); 5% (Lenz c. Germaniei), 30 - 50% din cuantumul alocațiilor speciale pentru văduve (A. C.

Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei). Prin urmare, lipsa despăgubirii pentru diminuarea pensiei nu poate conduce eo ipso la încălcarea art. 1 din Protocol. Potrivit jurisprudenței C., se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită "limită excepțională" a fost depășită (cauza Hasani c. Croației, cauza Velikovi and Others c. Bulgariei). Conceptul de "limită excepțională" este apreciat de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie (Kjartan Asmundsson c. Islandei), lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență (Azinas c. Ciprului) sau măsura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei). ar, învederăm faptul că pensia medie din sistemul public este de aproximativ 740 de lei.

Stabilirea politicilor în materia asigurărilor sociale este lăsată de către C., la aprecierea statelor, în funcție de factorii economici și financiari ce influențează sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.

per a contrario, dacă s-ar susține în continuare faptul că evenimentele legislative nu ar trebui să influențeze, pentru viitor, drepturile câștigate, fie ele și la un anumit cuantum al pensiei, ar însemna, rezumându-ne în susținere strict la domeniul în care se dezbate cauza, că nici modificările favorabile nu ar trebui să se aplice. ar, este de notorietate faptul că dispozițiile legale în materie au determinat actualizări a drepturilor bănești, fără a fi, în mod evident, contestat.

Totodată, este cel puțin bizar din partea instanței de fond a califica dreptul la pensie drept "bun", sub aspectul strict al cuantumului, întrucât, este adevărat că dreptul în sine este susceptibil de această interpretare, însă cuantumul său este stabilit în baza unor norme legale, are o fundamentare legală; atâta vreme cât L. nr. 164/2001 nu mai este în ființă, fiind abrogată în mod explicit, și decizia de pensie suferă modificări în sensul prevederilor legale în vigoare, actualizându-se în virtutea temeiului legal incident și al algoritmului de calcul prevăzut de noua reglementare, în speța de față L. nr. 1.. S. este garantul dreptului la asigurarea socială, nu al cuantumului prestației care poate varia în timp în funcție de politicile aplicabile. În cazul de față, o atare rațiune, se reține în expunerea de motive a L. nr. 1. ca fiind grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, pe de o parte, iar pe de altă parte, necesitatea reformării sistemului de pensii. A. considerente au fost formulate și de Curtea Constituțională în D. nr. 8., subliniind condiționarea acordării componentei necontributive a pensiei de existența resurselor financiare pentru a putea acorda și alte drepturi de asigurări sociale față de cele pe care C. le nominalizează în mod expres.

În cauza Keckho c. Ungariei, Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației. Autoritățile nu pot refuza plata unor drepturi și beneficii în cuantumul stabilit de legislația în vigoare.

De reținut este faptul că, potrivit jurisprudenței C., în materie civilă, de principiu, nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa, pe viitor, drepturile care decurg din legislația în vigoare (hotărârea din (...), Hasani c. Croației și Zielinski and Prada land Gonzalez and Others c. Franței).

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 27 februarie 2011 (f. 26-30) reclamantul P. V. a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și păstrarea în tot a hotărârii atacate.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 87844/(...) emisă de pârâtul recurent în temeiul OUG nr. 1., prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul L. nr. 1. coroborat cu prevederile HG nr.

735/2010. Cum decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr. 1. și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, nu a fost comunicată reclamantului și nu a fost contestată în instanță, nefiind supusă astfel controlului jurisdicțional, Curtea apreciază că se impune în prezenta cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie

2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.

Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

A., în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-astatuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Î.ucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1. sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație

și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio aintenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf

40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.

1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. și OUG nr. 1. s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau

Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Î.ucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., releavntă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situațieianalizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L.nr.1.. Î.ucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1..

Singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformarea acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiei reclamantului începând cu anul 2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Î.ucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.164/2001, Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire, procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.658 lei, și o pensie revizuită de 2.537 lei.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în iunie 2011 în R., care este de 860 lei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite, cu opinie majoritară, recursul declarat, va modifica în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L. D E C I D E

Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâtul S. R. DE I. - C. de P. S. împotriva Sentinței civile nr. 5312 din 17 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul P. V.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012.

P. JUDECATORI

C. M. D. C. G. I.-R. M.

Cu opinie separată în sensul

respingerii recursului

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud. fond: P. R.a M.lena

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de pârâtul S. R. DE I. - C. de P. S.- este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind eroarea săvârșită de către instanța de fond în sensul că argumentația acesteia contravine temeiului potrivit căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată în cauză, respectiv a O. nr. 1., cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că recla mantul P. V. s-a ad resat instanței

pentru proteguirea unui drept de secu ritate socială, considerând că pensia s a militara de serviciu era un „bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care

acesta avea speranț a legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.87844/(...), în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime efectivă ca

militar de 21 de ani și 7 luni .

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămuri re cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului deserviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit

să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul

rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în

țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța

liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă

care era departe de vârsta standard d e pensionare, și că se poate baza pe o

pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în ț ara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se menți n în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:

"Pensiunile d eja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum

și a statutelor căil or ferate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,

vor continua să fi e servite conform titlurilor ce posed ă cei în drept și c u

reținerile ce li se făceau în v irtutea legilor anterioare promulgării acestei

legi";.

A. dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate le

regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurăril or sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor S ociale de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare

permanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor p oporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se menți n în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la dat a prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât

cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care

cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

Din analizarea aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

putând fi cel mult rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i

pensii lunare.

Mai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-

a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentr u pensiuni militare din 1 iulie 1889,

cu mod if ic ăr i d in 18 91, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și funcționarii

civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în

raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a

gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei

gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivit art.22 din această lege,

această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

și militarii.

A. regle me n tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni. Mai mult, în anul 1 959, în timp ce le gea generală a pe nsiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofi țerilor, respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t

în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că

fondurile neces are pl ăț ii pensiilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile

militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se

calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu

consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul

solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele

permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens ii le mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

A. lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări

sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de

venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata pensiilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a

pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ulti ma lună de

activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de se rv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, l a data adoptării L .

nr.1., a H.G. nr.735/2010, L. nr.16 4/2001 era în vig oare, fiind abroga tă

abia după jumătat e de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respecti v

la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul pu bl ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, intimatul-reclamant a suferit o ingerință esențială în

drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci,

mai ales prin pie rderea calității, a statutului de pen sionar militar, ce -i fusese recunoscut prin decizia nr.87844/2009, în temeiul L. nr.164/2001.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, S. R. de I. a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția L. nr.1., începând cu data de (...), prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului.

Deși prin cererea de recurs S. R. de I . a invocat faptul că a emis la data de

(...) și o decizie de recalculare a pensiei intimatului, cu nr.87844, în temeiul

dispozițiilor L. nr.1. și a H .G. nr.735/2 010, pe care însă n u a mai comunicat -o

acestuia, acesta nu a reușit să probeze în cauză aceste susțineri.

În consecință, decizia contestată în speță, nr.87844/(...), prin care a foststabilită reclamantului o pensie 2537 lei, a fost emisă în temeiul O. nr.1., intenționând însă să pună în aplicare L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu

caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinareapunctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Se observă din enunțarea acestor dispoziț ii că legiuitorul, chiar prin textul

art. 3 din L. nr. 1., precizează că acest e pensii speciale su nt prevăzute de lege ,

fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte p articulare ale

pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție ,nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aceste aspecte specifice, dar de o deosebită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către S. R. DE I., în temeiul O. nr.1., fără a fi precedată, astfel cum

am menționat anter ior, de un act administrativ individual emis în temeiul L.

nr.1. și a H.G. nr.735/2010.

Mai trebuie mențio nat că, alături de alți 634 de reclamanți, intimatul

obținuse la data de (...), în dosarul nr.(...) a C. de A. B., suspendarea

ex ecutării H.G. nr.735 /2010.

II. decizia contestată nu respectă cerințele art. 21 din Metodologia de

revizuire aprobată prin O. nr.1. , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.

III. pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contrib utivă

și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se,

ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora

pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentruplata pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S..

IV . riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,

practic, pentru a presta o altă activi tate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze

noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea

unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a familiei.

V. În cauză ingerința în dreptul intimatului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drep t de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei militare a reclamantului.

Practic, în cauză, singura decizie pe care S. R. de I. - C. de P. S. - a prob at c ă

a emis-o dup ă ado p tare a L. nr.1. ș i c ar e a avu t drep t ef ect supr imare a drep tulu i

recl aman tulu i l a pen s ie mil itar ă es te dec iz ia cu nr.87844, ce po ar tă denu mire a de

„., e mis ă l a ab ia l a d ata de (...), în te me iul O. nr.1. .

Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamant, în mod corect prima instanță a reținut că acest act

administrativ individual a fost de fapt cel care a eliminat dreptul

intimatului la pensie militară întrucât, până la data de (...), drepturile de

pensie ale acestuia au fost stabilite conform L. nr.164/2001, doar prin decizia nr.87844 din (...), pe care recurentul nu a revocat-o.

Recurentul consideră că recalcularea pensiei militare a reclamantului ar fi operat de drept în temeiul L. nr.1., fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care era îndreptățit acesta, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al intimatului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

În acest context și decizia nr.87844/(...), deși trebuie anal i zată ca fiind

actul administrativ individual care a afectat în mo d esențial dreptul

reclamantului la pensie militară, poartă impropriu denumirea de decizie

de „. ^{, deși di n co nținutul acesteia n u se poate reține c are sunt erorile de stabilire a pensiei pentru care a fost n ecesară această ing erință și care a fost actul astfel revizuit.}

Potrivit L. nr.263/2010^{, lege organică ce reglementează re gimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 di n C. -asemenea acte}

administrative de revizuire po t f i e mis e do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege^{, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /. plății}

drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /.

plătite și cele legal cuvenite, casa teritorial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă,

opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in

dec iz ie de rev izu ire.";

În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

S., în preambulul O. nr.1., recunoaște că în termenul stabilit de L.

nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedi rii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de

persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului

la pensie al benefi ciarilor acestei leg i, în sensul că, pe ntru cei care nu a u prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utili zat salariul mediu brut pe economie";,

acesta fiind și motivul pentru care a considerat necesară emiterea unor

decizii de revizuir e care să corecte ze erorile de stabilire a drepturilor depensie recalculate în tot, sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu pe economie.

În cauză însă, nefi ind emisă o decizie de recalculare care să fie

comunicată pensi onarului și care să poată fi conte stată î n condițiil e

legale, în mod no rmal recurentul n u putea constata nici existența uno r

drepturi de pensie care să necesite o revizuire, astfel încât ingerința sa în

drepturile reclamantului apare ca fiind lipsită de condițiile legalității și

necesității.

A., cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensiei stabilite intimatului prin decizia de pensie nr.87844/2009, singura care a stabilit

drep tur ile de pens ie cuven ite aces tu ia p ân ă l a d ata de (...), ac e as ta f iind def in itiv ă.

În consec inț ă, nici nu se puteau revizui aceste drepturi de pensie stabilite în

mo d leg al po tr iv it L . nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic

mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.

Observând și acest aspect, intimatul, în mod justificat, se prevalează destatutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei sale.

II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform

dispozițiilor legale în vigoare.

Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O. nr.1., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii, precum și termenul în care poate fiintrodusă contestația.

A., drepturile reclamantului au fost afectate printr-o decizie de

revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în fapt, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil particularului.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administ rativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.

Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare,ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.

De asemenea, art.24 alin.1 din C. R. garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizia nr.87844/(...) emisă de recurent , contestată în cauză, nu

cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act , aerorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.1 /2011.

A., se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceastatrebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară

clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât

informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior

formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subie ct ul de drept căruia i

se adresează a dreptu lui la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional , instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de

control a legalității actelor decizionale ale instituții lor publice, instanța de

judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în

îndeplinirea puterii sale discrețion are, a ales soluți a criticată de ce l

vătămat, iar aceast ă motivare trebuie să fie intrinsecă ac tului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită

de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cumeste definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivarea măsurii luate, ce privește r evizuirea drepturilor de pensie ale intimatului, ce a c ondus la încălcare a drepturilor acest uia la apărare și l a informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale a coperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -intimat.

Pensia militară a fost stabilită de căt re legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravindemnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii , ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/. mai ales, unui alt „bun"; al re clamantului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la sold ă, precum și cu pr ivire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie militară, în temeiul L. nr.164/2001,

respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât l a momentul cereri i

de pensionare, c ât și, ulterior, p rin actualizare, precum și celelal te

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai

cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la

muncă, în anul 20 06, când acesta a vea doar vârsta de 42 de ani ^{, la care}

acesta se afla în deplinătatea capacității sale biologice de muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, abia după 13 ani, în anul 2019 și în condițiile Anexei nr.6 la L. nr.263/2010, la vârsta de 57 de ani și

8 luni, în luna septembrie 2021.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea căpersoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechimecorespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoaneleprevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, intimatul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în cal itate de militar, intimatului i s -

au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și

plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A.

drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le p lătească, astfel cum acestea au fost

reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele

de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensul art.141 din Tratat.

A. hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în v edere l a adop tare a D. 9. a C. din

(...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i e g al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în care sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. și a C. din (...) , as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept

sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al

acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru

al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a

transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care

se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de u rgență a

G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul

schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile

D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și

femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a

fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător c u privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guv ernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie militară era datoratintimatului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d ispo z iț iilor L. nr.164/200 1.

A., obl ig aț ia S. tre bu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată ^,

respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar această obl ig aț ie nu po ate f i cons ider ată

c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in

îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit}

principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în si stemul public, în temeiul L.

nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea

celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul

și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile

grele menționate anterior, având numeroase int erdicții și

incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, cu bună-

credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului-intimat pensia mi litară, astfel cu m a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurentul-pârâttrebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același C od civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-intimat este, în speță, acela de a obține

obiectul specific ș i ex act avut în vedere la nașterea r aporturilor juridice

dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, le gea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, pot rivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului"; , or i, pe ns ia mil itar ă de s tat a in t imatu lu i nu po ate f i înc adr ată î n

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 din Codul muncii republicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie mil itar ă ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că intima tul în niciun caz n u putea fi lipsi t de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniată î n acest sens și lipsa absolută de pr evizibilitate a

măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie

militară, ce rezultă cu deosebită clarit ate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în}

aceeași perioadă de criză economică, du pă adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de ( ...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

A., bazându-se pe dispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipseitotale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de acotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

În consecință, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, în cond iț iile în c are,

as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, în ț ar a no as tr ă mil itar ii au benef ic iat în to tde aun a

de pensii speciale.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatului.

Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C.

pentru apărarea d repturilor omului și libertăților fundamentale, pornind

de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „

Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din C. R. prevede că dispozițiile constituționale privinddrepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pacte le și cu cel elalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totușidistincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, acesta a afectat dreptul la pensie al reclamantului printr -o decizie de

revizuire, emisă în temeiul unei ordonanțe de urgență emise în scopul a corecta

erorile ce au apărut în procesul de rec alculare a pensiilor militare, fără ca, î n

fapt, reclamantului să -i fie, în prealabil stabilite drepturi de pensie recalculate în temeiul L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de (...) a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din L. nr.263/2010.

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile

recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie

2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, recurenta nu a probat în prealabil emiterii deciziei de revizuire că pensia reclamantului-intimat ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), după un an de la intrarea în vigoare a L. nr.1. și cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor acestei legi, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, acesta fiind și motivul pentru care, în lipsa unei decizii individuale de recalculare, acontestat, înaintea instanței de contencios administrativ competente, legalitatea acestei hotărâri de guvern.

În final, acestuia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei militare și modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului dreptului de asigurări sociale, de la suma de 3658 lei, la cea de 2537 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., decizia nr.87844/(...), de „. a pensiei reclamantului, a produs de fapt efecte retroactive, fiindu-i în realitate

stabilite drepturile de pensie diminu ate, în sumă de 25 37 lei, începând c u data de (...), situație în care, printr-o măsură de regularizare a pensiei, îi vor fi

reținute din dreptur ile de pensie sumel e încasate în plus î n perioada ianuarie -mai 2011, drepturi care, în lipsa unei decizii de recalculare legal emise, se cuveneau acestuia în temeiul deciziei nr.87844/2009, care nu fusese revocată printr-un alt act administrativ individual legal emis.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale careurmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. R. și cerințele corelării cu ansamblul regleme nt ărilor interne și al e

armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Mai trebuie amintit că, în C. P ădur aru c on tr a R., Cur te a ED O a arătat că:

"oda tă ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea trebuie implementată cu o

claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică

și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie

ea legislativă, admi nistrativă sau prove nind din practicile aplicate de autorităț i este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita

statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul S., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular privind îndreptățirea sa la plata pensiei militare și nelegalitatea revizuirii, respingându- se, prin hotărârea nr.329/(...) contestația formulată de către acesta.

Mi consider că, pri n decizia contesta tă, denumită de " de revizuire"; a

pensiei sale, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de

pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii

de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până î n prezent, acesta a

suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform jursprudențe i C., în măs ur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afe cta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H.G. nr.735/2010 și a O. nr.1. implică LIPSIREA

SA DE S.UTUL DE PENSIONAR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevedea c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de stabilire a pensiei în

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări s e

regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

A. constituie o pierdere însemnată pentru intimat, întrucât aceste

dispoziții, pe care chiar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca fiind de

". socială";, aveau menirea de a ga ranta acestuia o menținere a pensi ei

sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori simplele

indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor

determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei

acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 42 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-a determinat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efectele nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului gen eral al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrâneț e/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru

cei peste 21 de an i de vechime efecti vă ca militar, prec um și în schimbul

acordului său de a renunța la funcția sa militară și la re munerație, la vârs ta

de 42 de ani, acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale

care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor

prevăzute de L. nr.164/2001, printre acestea fiind și dreptul la pensie

militară.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatului, pensia medie lunară

pe economie sau indemnizația so cială pentru pens i onari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie repus în drepturile sale de militar în activitate, controlul de

proporționalitate t reb uie să porneasc ă de la c âștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă, care chiar la nivelul anului 2 006 era în sumă d e

3281 lei, situație î n care este evident că recalcularea pe nsiei sale la suma

de 2537 lei, cons tituie o sarcină e x cesivă pe c are acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Î n aprecierea proporționalității măsurii luate mai trebuie avut în vedere

faptul că , astfel cum a precizat pârâta prin întâmpinarea formulată la fondulcauzei, reclamantul a fost trecut în rezervă potrivit art.85 alin.1 lit.e) din L. nr.80/1995, respectiv în urma reorganizării unor unități și a reducerii unor

funcții din statele de organizare, prec um și pentru alte motive sau nevoi ale

M. A. N..

Prin urmare, dreptul său la remunerație este astfel a doua oarăsupus unor limitări din rațiuni de politică statală având ca scopreducerea cheltuielilor publice..

În cazul recurentului, desființarea funcției militare deținute, la o vârstă la care acesta se afla în deplinătatea capacității lui biologice de muncă, a dat naștere unui drept complex la protecție socială din partea statului, ce cuprindea, printre altele, dreptul la pensie militară, precum și dreptul de a putea cumula această pensie cu salariul obținut în cazul în care își continuă activitatea ca angajat sau cu veniturile suplimentare realizate prin activități în scop lucrativ.

De altfel, urmărind evoluția istorică a le gislației pensiilor mi litare din țara

noastră, în situaț ia ofițerilor și subofițerilor care prisoseau nevoilor de încadrare ale armatei, conform L. generale de pensii nr.446/1943, a D.-lege nr.186/1945 și a D.-lege nr. 4., aceștia erau trecuți în cadrul disponibil, primind timp de 6 luni -1

an solda integrală, d upă care erau trecuț i în rezervă, acordân du -se acestora drept

la pensie dacă ave au cel puțin 10 an i vechime calculabil i pentru pensie, iar

cuantumul pensiei se calcula în raport cu solda corespunzătoare gradului militar imediat superior.

Mai trebuie menționat că, în calitate de beneficiar de drepturi potrivit

dispozițiilor L. nr.164/2001, printre care și cel de a cumul a pensia militară cu salariul, inclusiv în sectorul public, reclamantul a fost pus, la finele anului

2009, conform dispozițiilor L. nr.329/20 09, în situația de a opta între

suspendarea plății pensiei militare și încetarea de drep t a contractului d e

muncă încheiat cu Direcția Sanitară V eterinară și pentru Siguranța

Alimentelor S..

Acesta a optat pentru menținerea dreptului la pensie militară, i -a

încetat de drept contractul de muncă începând cu data de (...), pentru ca,

după un an, să fie eliminat și dreptul său la pensie militară, suferind astfel

trei însemnate ingerințe în dreptul său la muncă și la remunerație, toate

pentru rațiuni de reduc ere a cheltuielilor publice.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această

ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C. C., 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptare a

hotărârii nr.2 a Se cțiilor Unite ale in stanței supreme , d e sesizare a instanț ei

de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în

ceea ce privește p ensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând șiconsiderente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fund amentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din per sp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecți ei drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și disproporționată. Î . -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 di n

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției dre pturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat d ecât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalân d cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărare a drepturilor omului și

libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor

de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. R., care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erauplătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curita te socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada în care acesta a încasat lună de

lună pensia militară, a creat acestuia convingerea că își poate orienta

întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia militară, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a- i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente , opinez în sensul că se impunea

respingerea cererii de recurs formulată de pârâtul S. R. DE I.-C. de P. S. șimenținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M..

← Decizia civilă nr. 3357/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 4529/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2404/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 707/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1165/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3357/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4529/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2651/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3444/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1564/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale