Decizia civilă nr. 1519/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 1519/R/2012
Ședința publică din data de 28 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta O. ANA împotriva sentinței civile nr. 1917 din 8 noiembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...)*, privind și pe pârâții intimați C. J. DE P. B.-N. și C. D., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 martie 2012, prin fax, pârâta intimată C. J. de P. B.-N. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea formulată inițial sub nr.139/112/(...), reclamanta O. ANA a solicitat, în contradictoriu cu C. J. DE P. B.-N. și C. D., obținerea pensiei de urmaș după defunctul său soț, O. V., sens în care a investit instanța cu o cerere privind recunoașterea vechimii în muncă a acestuia pentru perioada lucrată în CAP între anii 1931-1990, solicitând, de asemenea, obligarea Casei Județeane de P. B.-N. la emiterea unei decizii de acordare a pensiei de urmaș.
În cauză, s-a pronunțat sentința civilă nr. 4505 din 17 iunie 2010 a T. B.-N., prin care s-a respins acțiunea reclamantei.
Prin decizia civilă nr.2426/R/2011, pronunțată de Curtea de A. C., s-a admis recursul declarat de reclamanta O. ANA împotriva acestei sentințe civile, care a fost casată în tot, fiind trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul T. B.-N. sub nr. (...)*.
Reclamanta O. Ana, a formulat, la data de (...), o modificare de acțiune prin care, în contradictoriu cu pârâtele C. D. prin primar, C. județeană de P. B.-N., a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că soțul său, din eroare, a fost trecut în evidentele CAP, sub numele de O. V., în loc de O. V. să se recunoască vechimea în muncă a fostului soț, O. V., pentru perioada lucrată la CAP D. în perioada 1961-1990; să fie obligatăpârâta C. J. de P. B.-N., la emiterea deciziei de pensie de urmaș în favoarea reclamantei, după soțul său O. V. și la plata retroactivă a pensiei, pentru ultimii trei ani.
În motivarea acestei cereri, s-a arătat că, după cum rezultă din adeverința depusă de reclamantă, P. com. D. a certificat faptul că soțul reclamantei a lucrat în cooperativa agricola de producție în perioada 1961-
1990. Dintr-o eroare, însă, în evidentele CAP soțul acestuia a fost trecut O. V., în loc de O. V. A. a decedat la data de 15 martie 2007, în vârsta de 61 de ani. La data decesului acesta nu avea calitatea de pensionar.
Reclamanta a mai arătat că a încercat să solicite la C. J. de P. acordarea pensiei de urmaș după soțul său O. V., însă dosarul nu i-a fost primit pentru că, așa cum i s-a explicat de către angajați ai pârâtei, în conformitate cu actele depuse în cadrul dosarului, datele de stare civilă ale defunctului soț și cele din evidențele CAP nu erau concordante.
În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prev. art. 65, 67, 155 din Legea nr. 19/2000. art. 112-114 Cod proc civ, art. 83, art. 85, art. 120 din Legea nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 1./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud,s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta O. ANA, în contradictoriu cu pârâtele C. J. DE P. B. N. și C. D. PRIN P., în sensul că:
- s-a constatat că soțul reclamantei a fost trecut din eroare în evidențele CAP D. și S. Nou, "O. V.", în loc de „. V.";
- i-a fost recunoscută vechimea în muncă a lui O. V. pentru perioada lucrată în CAP D. și CAP S. Nou între anii 1961-1990 conform evidențelor privind pe "O. V.";
S-au respins restul cererilor formulate ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta O. Ana a fost căsătorită cu O. V. începând cu anul 1971, așa cum rezultă din certificatul de căsătorie (f.23 dosar inițial), iar acesta din urmă a decedat la data de (...) (f.8 dosar inițial).
Reclamanta a arătat că între anii 1961-1990 soțul reclamantei a lucrat la CAP, dar în registrele CAP D. și S. Nou sunt trecute două persoane cu numele „., respectiv un O. V., care a aderat la CAP în anul 1959 și O. V. aderat la 1961.
Instanța de fond a apreciat că susținerile reclamantei că soțul ei a fost trecut din eroare în aceste evidențe ca O. V. sunt întemeiate raportat la următoarele considerente:
În primul rând, s-a observat că soțul reclamantei s-a născut la data de
(...), astfel încât, în anul 1959 (momentul aderării persoanei trecute sub numele de „. V.), acesta avea doar 14 ani, fiind puțin probabil că acesta să fi fost acceptat pentru muncă de CAP, fiind mai plauzibilă aderarea acestuia în anul 1961, la vârsta de 16 ani sub numele de „. V..
În acest sens relevante sunt mențiunile efectuate de P. comunei D. prin adresa nr. 2237/(...) (f.27 dosarul Curții de A. C.), rezultând că O. V. cu
CNP 1. - soțul reclamantei - era cunoscut în sat ca și O. V., motiv pentru care a fost trecut în evidențele CAP cu acest nume, fiind de altfel singurul căruia i se spunea așa. Totodată s-a arătat că persoana, care în actele CAP apare cu numele „. V., este născută în anul 1923, a intrat în CAP în anul
1959, are alt cod numeric personal și este decedat din anul 1994.
Aceleași aspecte au fost relevate și de martorele F. M. (f.17) și Nica Dora M. (f.18) audiate în cauză, acestea arătând că soțul reclamantei a lucrat în CAP ca și conductor de atelaje foarte mulți ani, până la desființarea
CAP-ului, iar martora F. M., care era responsabilă începând cu anul 1973 cu întocmirea evidențelor din CAP, a declarat că soțul reclamantei figura cu numele O. V., așa fiind cunoscut de toată lumea din sat, chiar și mama lui O. V. îi zicea „V. și nu „V..
Față de cele arătate mai sus, prima instanță a admis cererea formulată sub acest aspect și a constatat că soțul reclamantei a fost trecut din eroare în evidențele CAP D. și S. Nou"O. V." în loc de O. V." și pe cale de consecință, a recunoscut vechimea în muncă a lui O. V. pentru perioada lucrată în CAP D. și CAP S. Nou între anii 1961-1990 conform evidențelor privind pe "O. V.".
Reclamanta a mai solicitat prin modificarea de acțiune obligarea pârâtei C. J. de P. B. N. la emiterea deciziei de pensie de urmaș în favoarea reclamantei, după soțul său O. V. și să fie obligată pârâta C. județeană de P. la plata retroactivă a pensiei, pentru perioada anterioară cu ultimii trei ani.
În ceea ce privește aceste solicitări, prima instanță a reținut că reclamanta O. Ana a arătat la data de (...) - în primul ciclu procesual - că dosarul de pensionare nu i-a fost înregistrat la C. J. de P. B. N., doar i s-a verificat la ghișeu și i s-a comunicat că nu corespunde numele. N. ulterior acestui moment reclamanta nu a dovedit în vreun fel că dosarul i s-a înregistrat sau că s-ar fi emis vreo decizie de către C. J. de P. B.-N.
Conform art. 87 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 (în vigoare la data formulării acțiunii) decizia emisă în condițiile art. 86 alin. 1 (de admiterea sau respingerea cererii de pensionare) poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare, iar dispozițiile Legii nr. 263/2010 în art. 149 și următoarele sunt în același sens, respectiv că se pot ataca în instanța judecătorească doar deciziile de admitere sau respingere a cererii de pensionare. D. legale nu prevăd posibilitatea de a ataca un refuz de înregistrare a cererii de pensionare (de altfel, nedovedit în cauză) sau obligarea Caselor de P. direct de către instanță la emiterea unei decizii de pensionare, fără parcurgerea în prealabil a procedurii prevăzute de lege.
Prima instanță a mai reținut că ar fi avut posibilitatea legală de a se pronunța cu privire la pensia de urmaș ce i s-ar cuveni reclamantei, doar în măsura în care aceasta ar fi atacat în termen legal o eventuală decizie de respingere a cererii sale pe motiv că înregistrările în evidențele CAP nu sunt clare, dar față de situația de fapt din prezenta cauză, respectiv că cererea reclamantei nu a fost înregistrată de C. J. de P., a constatat că acest capăt de cerere apare ca neîntemeiat.
S-a mai reținut că reclamanta are posibilitatea de a formula o cerere de pensionare la C. T. de P., întrucât respingerea capetelor de cerere din prezentul dosar nu echivalează cu o constatare a lipsei de îndreptățire a acesteia.
Având în vedere că nu se poate admite cererea reclamantei de obligare a pârâtei C. J. de pensii B. N. la emiterea deciziei de pensionare, pentru aceleași considerente, a fost respinsă și cererea de obligare la plata retroactivă a pensiei pe ultimii 3 ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. Ana,considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că reclamanta nu ar fi dovedit ca dosarul de pensie nu i-ar fi fost înregistrat, deși pârâta C. J. de P. B. N. a refuzat sa îi înregistreze cererea de pensionare tocmai motivat de faptul ca actele de stare civila nu corespundeau cu evidentele CAP-ului D.. In fapt, se susține că o angajată a paratei i-a comunicat ca nu-i poate prelua dosarul,deoarece numele din actele de stare civila ale soțului meu, nu se regăsea in evidentele CAP-ului.
S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 153 lit. f din Legea nr.
263/2010, tribunalele soluționează în prima instanța, litigiile referitoare la refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurări sociale.
Ori, se arată că recurenta se află exact in aceasta situație, parata C. J. de P. B. N. refuzându-i, in mod nejustificat cererea de pensie, prin însuși refuzul preluării cererii.
In drept, se invocă prevederile Legii nr. 263/2010, art. 3041, ar. 312
C.pr.civ., art. 65, 67, 155 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, s-a solicitat respingerea recursului ca fiind nefundat.
Analizând recursul formulat de reclamanta O. ANA în temeiul disp.art.
3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentruurmătoarele considerente: În mod corect prima instanță a respins cererile reclamantei privind obligarea pârâtei C. J. de P. B. N. la emiterea deciziei de pensie de urmaș în favoarea acesteia, după soțul său O. V., și obligarea pârâtei la plata retroactivă a pensiei, pentru perioada ultimilor trei ani, reținând practic o prematuritate a introducerii acestor petite, atât timp cât recurenta nu a reușit să probeze în cauză că intimata i-ar fi refuzat acordarea unui drept de securitate socială. Mai precis, recurenta a susținut, dar nu a reușit să probeze în cauză, faptul că a depus o cerere la intimată, pe care aceasta ar fi refuzat să o înregistreze. De altfel, dacă aceasta ar fi fost situația, recurenta ar fi avut și posibilitatea să trimită prin serviciile poștale o asemenea cerere, la care intimata avea, desigur, obligația de a-i răspunde în scris, în termenul stabilit de lege. Mai mult, Curtea reține și faptul că modalitatea în care recurenta a fost nevoită să dovedească, chiar cu proba testimonială, aspectele ce țin de primele capete de cerere, admise de către prima instanță, în sensul de a se clarifica că fostul soț al acesteia a lucrat o anumită perioadă, respectiv între anii 1961-1990, la CAP D. și CAP S. Nou, constatându-se astfel vechimea în muncă a lui O. V. pentru această perioadă, deși în evidențe figura "O. V.", presupunea, mai întâi, soluționarea irevocabilă a acestor aspecte deduse judecății, pentru ca, ulterior, având clarificată această situație, reclamanta să formuleze o cerere la casa de pensii competentă, în vederea stabilirii pensiei de urmaș pe baza acestor date. Aici trebuie menționat și faptul că, în temeiul acestei hotărâri judecătorești, este foarte posibil ca, în situația în care sunt îndeplinite condițiile cerute de lege, casa de pensii să soluționeze cererea reclamantei de înscriere la pensie de urmaș fără a mai fi necesară intervenția instanței în aceste sens . Pentru aceste considerente, constatând că în mod corect prima instanță a soluționat acțiunea, urmează ca, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. ANA și să se mențină sentința recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta O. ANA împotriva sentinței civile nr. 1. din 8 noiembrie 2011 a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 28 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. GREFIER G. C. Red.CM/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: I.S.B.
| ← Decizia civilă nr. 157/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4335/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
