Decizia civilă nr. 157/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 157/R/2012
Ședința 16 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursurile declarate de reclamanții C. F. și S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R., în numele și pentru membrii de sindicat C. M. V., H. V. P., M. N., P. L., T. T. G., A. R., G. Z., C. L., A. V., D. C., P. A., M. G., H. V., A. S. E., L. E., E. V., V. I., A. S., P. S. I., L. F., S. G., P. P., P. I., C. I., P. O. I., H. E., H. I., G. L., A. C., V. I., O. G., M. V., S. I., N. I., P. I., M. V., C. L., R. S.-R., I. A. împotriva sentinței civile nr. 4019 din 17 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtul intimat M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare anulare decizie de recalculare a pensiei.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 09 ianuarie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4019 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), a fost respinsă excepția nulității absolute a deciziilor de recalculare a pensiilor de serviciu.
A fost respinsă ca nefondate contestațiile formulate de contestatorul S. C. M. în R. și în R. în numele membrilor:
C. M. V.
împotriva deciziei nr.57328/(...)
H. Vaier P.
împotriva deciziei nr.61366/(...)
M. N.
împotriva deciziei nr.80272/(...)
P. L.
împotriva deciziei nr.25196/(...)
T. T. G.
împotriva deciziei nr.25179/(...)
A. R.
împotriva deciziei nr.51434/(...)
G. Z.
împotriva deciziei nr.57666/(...)
C. L.
împotriva deciziei nr.49065/(...)
A. V.
împotriva deciziei nr.25240/(...)
D. C.
împotriva deciziei nr.55017/(...)
P. A.
împotriva deciziei nr.49048/(...)
M. G.
împotriva deciziei nr.78898/(...)
H. V.
împotriva deciziei nr.49067/(...)
A. S. E.
împotriva deciziei nr.89873/(...)
L. E.
împotriva deciziei nr.25166/(...)
E. V.
împotriva deciziei nr.61145/(...)
V. I.
împotriva deciziei nr.25004/(...)
C. F.
împotriva deciziei nr.52057/(...)
A. S.
împotriva deciziei nr.25183/(...)
P. S. loan
împotriva deciziei nr.77550/(...)
L. F.
împotriva deciziei nr.56939/(...)
S. G.
împotriva deciziei nr.58822/(...)
P. P.
împotriva deciziei nr.54382/(...)
P. loan
împotriva deciziei nr.79529/(...)
C. loan
împotriva deciziei nr.94505/(...)
P. 0 loan
împotriva deciziei nr.92604/(...)
H. E.
împotriva deciziei nr.49045/(...)
H. loan
împotriva deciziei nr.86666/(...)
G. L.
împotriva deciziei nr.77567/(...)
A. C.
împotriva deciziei nr.49043/(...)
V. luliean
împotriva deciziei nr.47459/(...)
O. G.
împotriva deciziei nr.47465/(...)
M. V.
împotriva deciziei nr.25150/(...)
S. loan
împotriva deciziei nr.51051/(...)
N. loan
împotriva deciziei nr.53886/(...)
P. loan
împotriva deciziei nr.25197/(...)
M. V.
împotriva deciziei nr.78897/(...)
C. L.
împotriva deciziei nr.85173/(...)
R. S.-R.
împotriva deciziei nr.89874/(...)
I. A.
împotriva deciziei nr.57664/(...)
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția nulității deciziilor de pensionare este nefondată întrucât structurile organizatorice care au emis deciziile contestate au fost desființate doar printr-o hotărâre de G. din 16 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial pe 24 martie 2011.
S-a respins ca nefondată și excepția lipsei de obiect invocată de intimată întrucât decizia contestată nu și-a încetat efectele. Nici faptul că începând cu luna februarie 2011 reclamantul a încasat, pensia avută anterior și a primit diferența de pensie neîncasată pentru luna ianuarie 2011 nu conduce la concluzia că decizia contestată a fost anulată și nu produce efecte, în condițiile în care nu a fost emisă o altă decizie, așa cum prevăd dispozițiile legale.
Cu privire la fondul cauzei s-a apreciat că motivele de anulare a deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică și nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate, a principiilor neretroactivității legii și egalității în drepturi, precum și încălcarea principiului drepturilor câștigate, sunt neîntemeiate.
Reclamantul, prin contestația formulată, nu contestă modul de calcul al pensiei contributive, ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale, contestă faptul că nu mai este inclusă în pensia recalculată partea care depășește acest cuantum și care se suportă din bugetul de stat.
L. nr. 1., a statuat ca „. de serviciu se bucura de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii";. A., spre deosebire de acestea din urmă, pensiile de serviciu sunt compuse din doua elemente,indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributiva și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributiva, sa reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea speciala.
Mai mult, în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea L. nr. 1.).
D. C. C. nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, a statuat că pensia de serviciu constituie o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale", ceea ce demonstrează, fără drept de tăgadă, că acel supliment se constituie în acea compensație parțială menționată de Curte, pentru că diferențierea existentă între o pensie specială și una strict contributivă, sub aspectul cuantumului, o face acel supliment.
Această compensație, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia, legiuitorul având dreptul exclusiv de a dispune, în funcție de politica socială și fondurile disponibile, asupra acordării lor, precum și asupra cuantumului și condițiilor de acordare.
Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie
2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora.
Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări.
Oricum, având în vedere că pensiile speciale nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final ia diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei.
Or, în cazul L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, o atare cauză o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.
A., această măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, măsura nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor speciale, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora i se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
L. nr. 1., lege-cadru în reglementarea drepturilor de asigurări sociale în sistemul public, iar ulterior L. nr. 263/2010, au așezat pe principii și reguli noi întreaga legislație a pensiilor.
Printre modificările esențiale se numără și integrarea în sistemul public a mai multor sisteme distincte, ceea ce demonstrează clar că legiuitorul este îndrituit să integreze sistemele de pensii speciale în sistemul general.
Referitor la jurisprudența C. E. a D. O. s-a reținut că deși partea necontributivă a pensiei de serviciu poate fi încadrată, în noțiunea de "bun", ea reprezintă totuși, din această perspectivă, un drept câștigat numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
S-a considerat că „principiul protecției așteptărilor legitime a cetățenilor cu privire la un anumit nivel al protecției și securității" nu este însă consacrat constituțional, iar drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, și anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, și anume optica legiuitorului și resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcție.
În sfârșit, analizând criticile raportate la dreptul la pensie și dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor statuate mai sus, a apreciat că acestea sunt lipsite de relevanță, întrucât dreptul la pensie vizează pensia obținută în sistemul general de pensionare, neexistând un drept constituțional la pensie specială, deci la suplimentul financiar acordat de stat.
Prin urmare, nu au putut fi reținute nici criticile că actele normative care prevedeau acordarea pensiilor speciale anterior intrării în vigoare a noii legi nu au fost abrogate și, în consecință, ar exista un paralelism legislativ.
Această critică are un oarecare grad de pertinență întrucât legiuitorul a menținut, între - adevăr, în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă, prin art. 12 al legii criticate, a stabilit că "persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite, în condițiile legii, ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege" Această reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege.
Actele normative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de dreptul comun, iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
În sfârșit, pentru toate cele mai sus arătate, tribunalul a apreciat că nu poate fi reținută nici o încălcare a tratatelor internaționale invocate.
Cu privire la prevederile invocate din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii E., act distinct ca natură juridică de celelalte tratate internaționale invocate, tribunalul reține că acestea, de principiu, sunt aplicabile în măsura în care asigură, garantează și dezvoltă prevederile constituționale în materia drepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, în măsura în care nivelul lor de protecție este cel puțin la nivelul normelor constituționale în domeniul drepturilor omului.
În consecință, cu privire la speța de față, tribunalul a constatat că prevederile cuprinse în Cartă nu sunt cu nimic afectate pentru toate considerentele sus-menționate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții S. C. M. D., ÎN R.
ȘI ÎN R., în numele și pentru membrii de sindicat C. M. V., H. V. P., M. N., P. L., T. T. G., A. R., G. Z., C. L., A. V., D. C., P. A., M. G., H. V., A. S. E., L. E., E. V., V. I.,
A. S., P. S. I., L. F., S. G., P. P., P. I., C. I., P. O. I., H. E., H. I., G. L., A. C., V. I., O. G., M. V., S. I., N. I., P. I., M. V., C. L., R. S.-R., I. A., solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și anularea deciziilor de recalculare a pensiilor arătate în petitul acțiunii și menținerea în plată a vechilor decizii de pensionare.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că hotărârea pronunțată în cauză - nelegală și netemeinică - cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea esențială a legii.
În esență pentru pronunțarea soluției judecătorul a avut în vedere un neadevăr - respectiv faptul că pensia de serviciu a militarilor se compune din doua componente: partea contributivă și partea necontributivă, ceea ce nu corespunde realității întrucât întreaga pensie a militarilor se asigură de la bugetul de stat.
S-a mai invocat nelegalitatea și netemeinicia hotărârii deoarece nu s-au luat în considerare dispozițiile art. 15 alin 2 din Constituție.
Pensia de serviciu pe care au avut-o în plata constituie un drept câștigat ce nu poate fi recalculat în baza unei legi noi, neputând fi nici modificată, întrucât legea s-ar aplica retroactiv și a fost stabilită sub imperiul legislației anterioare. Așadar, prin această lege are loc o modificare a regimului juridic al pensiilor de serviciu stabilite în baza legilor anterioare, ajungându-se să se încalce chiar substanța dreptului la pensie. În acest sens sunt și Deciziile nr.(...), 57/2006 și 120/2007 ale C. C..
De asemenea, prin decizia nr.120/2007, Curtea a reținut ca „. de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai pe viitor, pensia recalculată intrând în plata numai la data emiterii deciziei. În cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va acorda în continuare pensia anterior stabilita și aflata în plata, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior";.
Dreptul la pensie este un drept garantat de art.47 alin 2 din Constituția României ceea ce presupune ca toate categoriile sociale să beneficieze de acest drept fundamental în funcție de sistemul în care a activat iar după dobândirea lui, nimeni sa nu mai poate fi deposedat de exercițiul acestuia.
Din punct de vedere juridic diminuarea pensiilor nu este permisă de lege, deoarece drepturile de pensii sunt imprescriptibile și nu pot fi cedate total sau parțial, iar potrivit art. 44 din legea fundamentală - dreptul de proprietate este garantat și ocrotit de lege.
Reducerea pensiilor dovedește ingerința statului și determină privarea parțiala de proprietate în sensul reglementarii art. l din protocolul 1 la C. (dreptul la pensie este un bun).
De asemenea s-a încălcat Protocolul 1 al C.E.D.O și a libertăților fundamentale care statuează protecția proprietății private "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale".
S-au încălcat în mod flagrant și dispozițiile art.20 din Constituția
României intitulat „Tratatele internaționale privind drepturile omului"; - dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a D. omului, cu pactele și celelalte tratate la care R. este parte.
De asemenea, invocă faptul ca nu au avut parte de un proces echitabil existând discriminare în sensul art.14 din Constituție atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile (la reclamanți este situație exact identica )se bucura de un tratament preferențial unele față de altele (atașeazărecursului sentinței civila nr.3270/17 mai 2011 prin care s-au admis acțiunile militarilor).
În final arată că în cauza s-au încălcat drepturi fundamentale de care aceștia au fost privați: dreptul de pensie de serviciu, dreptul de proprietate, dreptul de securitate sociala, principiul neretroactivității legii civile, art.20 din constituție care prevede ca reglementările din pactele și tratatele internaționale la care R. a aderat fac parte din dreptul intern și au prioritate în aplicare, principiul drepturilor câștigate, principiul discriminării, etc..
Invocă de asemenea și faptul ca prin sentința recurata este încălcată practica judiciara constantă a C. în materie (cauza Stec și alții împotriva Regatului Unit -2006, Kjartan Asmundsson c.Iceland application no. „(...)"; , Buchen c/a Cehiei din 2002, Akdejeva via Letonia 2007, Muller via Austria, pressos Compania Naviera SA și alții c/a Belgiei - hotărârea din 20 noiembrie
2005, etc..
Față de motivele invocate reclamanții solicită admiterea recursului de față, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii acestora și menținerea deciziei veche de pensionare - urmând a fi anulata noua decizie de recalculare a pensiei care este abuziva și nelegala.
Prin recursul declarat de reclamantul C. F. s-a solicitat casarea sentințeiprimei instanțe, ca fiind dată cu încălcarea prevederilor art.304 alin.7,8 și 9
C.pr.civ.; admiterea cererii reclamantului și anularea deciziei de recalculare a pensiei nr.52057 din (...) emisă de D. F. - C. din M. A., cu suportarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat în esență că în mod eronat instanța de fond a reținut că pensia militară de stat se compune dintr-o parte contributivă și una necontributivă (suportată din bugetul de stat), instanța de fond referindu-se la o lege (303/2004) care nu este aplicabilă în cauză. S-a mai criticat și citarea greșită a dispozițiilor din L. 1., care de fapt sunt considerente din D. nr. 8. a C. C., respectiv invocarea Deciziei nr. 2. a C. C. care însă a fost reținută contrar conținutului ei. Eludând caracterul integral și obligatoriu al pensiei militare de stat stabilite în baza L. 1., instanța de fond a pronunțat în opinia recurentului o hotărâre care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
Referindu-se la considerentele reținute de T. cu privire la C. E. pentru
Apărarea D. O., recurentul a precizat că divizându-se pensia în două componente, una legală și alta suplimentară (prima recunoscându-se ca bun, iar a doua putând fi suprimată) s-a operat cu noțiuni și categorii necuprinse în legile care privesc pensiile militare de stat, care au format obiectul recalculării.
În concret, s-a arătat că prin D. nr. 52057/(...) i s-a diminuat pensia de la 5178 lei la 2100 lei, reducându-i-se pensia militară de stat cu 59,5 %, iar perioada de contribuție la pensia suplimentară i s-a diminuat nejustificat și ilegal cu 6 ani, 3 luni și 11 zile față de D. nr. 097460/(...). În situația în care în accepțiunea instanței de fond pensia militară de stat nu reprezintă un bun și poate fi diminuată oricând, nu se oferă garanții ca pensia recalculată nu poate fi supusă aceluiași proces de recalculare, revizuire, etc., pe baza unor pseudo criterii sau invocând stări de fapt.
Sentința recurată a fost criticată și pentru că instanța de fond nu a analizat, deși a fost sesizată, dacă prevederile dreptului intern sunt compatibile cu C. și Protocoalele sale adiționale și dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare Convenției.
Aplicând cerințele prevăzute de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al
Convenției E. pentru Apărarea D. O. și invocând jurisprudența C. E. a D. O. încauzele Stec și alții contra Regatul Unit, Andrejeva contra Letoniei, Azinas contra Cipru, Apostolakis contra Greciei, Gaugusuz contra Austriei și Bunchen contra Republicii Cehe, recurentul a arătat că pensia militară de stat stabilită de MApN, D. F. C., prin D. nr. 097460/(...) în baza L. 1. reprezintă un bun, exercitat prin încasarea sa lunară.
În opinia recurentului este inacceptabil argumentul potrivit căruia nu există o ingerință asupra proprietății în caz de reducere a pensiei sub pretextul că viitorul cuantum ce va fi plătit va fi calculat în concordanță cu noile norme legale incidente, CEDO statuând contrariul în cauzele Azinas contra Cipru, B. contra Regatului Unit, Apostolakis contra Greciei. Reducerea cuantumului pensiei reprezintă o ingerință asupra bunului ce trebuie justificată (cauzele Kjartan contra Islandei, R. contra Poloniei, Wieczorek contra Poloniei).
Prevederile art. 1-3 din L. 1. (menținute și prin art. 196 lit. i din L.
263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei militare de stat, ștergerea identității și apartenenței la o categorie profesională de elită a societății, deși L. 1. era în vigoare la data emiterii deciziei contestate și îndeplinea în continuare condițiile pentru acordarea pensiei militare de stat
(spre deosebire de cauza R. contra Poloniei), ceea ce reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății.
Recurentul a mai invocat că dacă ar fi efectuat examenul de proporționalitate al ingerinței pârâtului, instanța de fond ar fi trebuit să constate că pârâtul nu a acordat o despăgubire adecvată și rezonabilă, acordându-i în locul pensiei militare o pensie de drept comun, cu o valoare redusă la 40,5% din cuantum.
Instanța de fond nu a analizat condițiile ingerinței pârâtului asupra dreptului la respectarea bunului, prin raportare la cerințe fixate de C. A., cu referire la principiul legalității s-a arătat că ingerința este prevăzută de o normă legală în materie (art. 1-3 din legea 1.), însă principiul legalității presupune ca norma internă să fie suficient de accesibilă, precisă și predictibilă (cauzele Hentrich contra Franței, Beyler contra Italiei), fiind necesar ca reglementările interne să prevadă în mod clar și neechivoc cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată, care să fie cunoscute pentru a putea preveni producerea unor asemenea situații (B. contra Regatului Unit, R. contra Poloniei).
T. nu a constatat că nu există nicio lege care să prevadă printre cazurile legate de încetarea plății pensiei militare de stat, dificultățile financiare ale bugetului de stat din care acestea erau plătite și garantate de stat, fiind astfel încălcată o condiție a legalității ingerinței.
De asemenea, nu s-a analizat faptul că aplicarea retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice, condiția legalității implicând și imperativul ca legea să nu fie aplicată vădit eronat sau arbitrar (cauzele Tre
Traktorer contra Suediei, Beyler contra Italiei). Potrivit dispozițiilor art. 1-2 și
12 din L. 1. pensiile militare de stat devin automat, necondiționat și integral, pensii de drept comun, în înțelesul L. 1., născându-se astfel drepturi noi forțate și artificiale, iar pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie (cauza Muller contra
Austriei), ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii.
Invocând Deciziile C. C. nr. 3 și 5 din 1993, 46 din 2002 și 466 din 2004, recurentul a arătat că în opinia sa L. 1. se aplică numai faptelor ce se vor produce ulterior datei intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, pensia sa reprezentând o situație juridică definitivă, sub forma de prestație lunară pe care pârâtul este obligat să o respecte.
Relativ la scopul legitim, s-a precizat că deși motivele menționate în expunerea de motive a L. 1. (respectiv continuarea crizei economice în 2009 și extinderea acesteia în 2010, ce atrage necesitatea sustenabilității sistemului de pensii publice și eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice) pot corespunde declarativ exigențelor scopului legitim, sub aspectul sustenabilității bugetului de asigurări sociale în condiții de criză economică, condiția proporționalității impunea: motivarea suficientă a mijloacelor utilizate, acționarea de către pârât într-un termen adecvat, într-o manieră corespunzătoare și o maximă consecință. Însă pensia militară de stat fiind suportată din bugetul de stat, motivul invocat nu era ancorat în realitate, dimpotrivă transferul pensiilor militare de stat la bugetul asigurărilor sociale duce la încărcarea excesivă a acestuia cu sarcini imposibil de suportat, dar ușor exploatabile în reducerea punctului de pensie, mai ales și pentru că bugetul asigurărilor sociale este diminuat prin dirijarea unei părți la fondul privat de pensii conform L. 411/2004. Motivul invocat este în totală contradicție cu legile bugetelor anuale pe ultimii doi ani, care prevăd creșteri mari la încasările bugetului de stat, aspect sesizat și de Curtea Constituțională în D. nr. 8..
S-a solicitat să se constate că măsurile luate de G. și de P. pentru restabilirea echilibrului financiar contravin conceptului de siguranță națională, așa cum este prevăzut de art. 1 din L. 51/1991, ceea ce înseamnă că nu sunt aplicabile prevederile art. 53 din Constituție, respectiv că mijlocul utilizat
(eliminarea pensiilor militare de stat) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei și a unei perioade rezonabile în care cei îndrituiți trebuie să aplice soluții adecvate.
Recurentul a invocat că nici în cazul celui de-al doilea scop legitim invocat (eliminarea privilegiilor) mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu scopul urmărit, întrucât așa cum s-a reținut și prin D. nr.
2. a C. C. acest drept nu reprezintă un privilegiu și are o justificare obiectivă și rațională, fiind o compensație pentru inconvenientele majore ce rezultă din rigoarea și riscurile deosebite statuate prin L. 8., jurământul militar li regulamentele militare.
Instanța de fond nu a analizat aplicarea principiului echilibrului echitabil în prezenta cauză, neexaminând conduita pârâtului, care poate acționa oricând în sensul ingerinței asupra proprietății, drepturile proprietarului putând fi restricționate prin crearea unei incertitudini și insecurități, prin încălcarea flagrantă a art. 1 din Protocolul 1, respectiv conduita reclamantului, care s-a achitat de obligațiile stabilite prin legile care reglementează regimul profesiei de militar, iar pensia militară a fost stabilită în urma îndeplinirii condițiilor prevăzute de L. 1.. De asemenea, reclamantul a achitat contribuția la pensia suplimentară și nu a putut cotiza la o schemă privată de pensii întrucât L. 411/2004 a fost adoptată ulterior înscrierii sale la pensie.
Recurentul a mai arătat că a fost plasat într-o situație de vulnerabilitate financiară socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicții în activități aducătoare de profit, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a obligațiilor statutare deosebite. Or, supunerea la toate aceste privațiuni economice și sociale este excesivă și disproporționată, față de privațiunile suportate și statutul social al profesiei militare, fiind pus intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială prin reducerea unicei surse de venit cu 59,5 %, povară excesivă și disproporționată raportat la faptul că nu acoperă nici un deficit al bugetului de stat din moment ce acesta a crescut considerabil în ultimii ani.
În ceea ce privește principiul nediscriminării, s-a arătat că tribunalul trebuia să constate că pârâtul s-a obligat prin voința sa să plătească pensii militare de stat, ceea ce l-a determinat să urmeze cariera de militar, convins de compensarea servituților și prin acordarea pensiei militare de stat, îndreptățire prezumată pentru un asemenea beneficiu, care cade sub incidența art. 1 și art. 14 din C. Dacă prin D. nr. 2. a C. C. s-a impus un tratament egal pentru magistrați și militari, prin D. nr. 8. a aceleiași Curți C. s-a realizat o discriminare între magistrați și militari.
Invocându-se prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, s-a mai arătat că instanța de fond nu a analizat temeinic fiecare motiv invocat în cererea de chemare în judecată, că în dispozitivul sentinței nu se face referire la excepția lipsei de obiect, respectiv că nu s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecată.
Intimatul M. A. N., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al Casei de pensii sectoriale a M.ui A. N. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursurilor ca nefondate.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate în cele douărecursuri( care fiind parțial similare, vor fi analizate împreună), Curtea de A.reține următoarele:
1. Primul motiv invocat în ambele recursuri prin care s-a susținut că hotărârea instanței de fond conține motive contradictorii sau străine de natura pricinii (304 pct. 7 Cod procedură civilă) este nefondat întrucât deși în hotărârea recurată T. a făcut referiri la pensiile de serviciu în general, arătând că partea contributivă a acestora se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat, în considerentele sentinței s-a menționat în mod expres că „în cazul pensiilor militare, întregul cuantum al pensiei speciale se plătește de la bugetul de stat (a se vedea legea 1.)";.
2. După cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 2. (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin (2) din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din
25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Jurisprudența anterioară a C. C. în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s- a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16
- egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
A., în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Având în vedere că în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
3. În mod similar, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și
Justiție în D. nr. 29 din (...), nici referitor la discriminare instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
4. De asemenea, se constată că instanța de recurs și-ar depăși atribuțiile dacă ar examina pretinsa neconstituționalitate a L. 1. în raport de dispozițiile art. 47 și 44 din Constituție, Curtea Constituțională pronunțându-se și cu privire la aceste dispoziții prin D. nr. 8. Curtea Constituțională.
5. Referitor la susținerile recurentului C. F. în sensul că decizia de recalculare a pensiei sale în temeiul L. 1. a fost emisă deși L. 1. era în vigoare, fiind abrogată numai prin art. 196 lit. i) din L. 263/2010, se apreciază că deși L. 1. nu prevede abrogarea expresă a L. 1., dispozițiile sale elimină pensia militară de stat, legea care reglementa aceste pensii fiind astfel abrogată tacit.
6. Deși Curtea Constituțională a statuat că L. 1. este conformă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dat fiind controlul obiectiv al legii realizat de instanța de contencios constituțional, o astfel de constatare (in abstracto) nu împiedică instanțele de drept comun să analizeze în raport de circumstanțele fiecărei cauze în parte dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru fiecare reclamant consecințe incompatibile cu C., protocoalele sale adiționale sau jurisprudența C. E. a D. O..
Art. 1 din Primul Protocol la C. E. a D. O. prevede următoarele:
„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilorsale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
În jurisprudența sa Curtea E. a D. O. a statuat că art. 1 din Primul
Protocol la C. E. a D. O. cuprinde trei norme distincte. Prima dintre ele, care se exprimă în prima teză a primului paragraf și îmbracă un caracter general, fixează principiul dreptului la respectarea proprietății. A doua, care este menționată în cea de-a doua teză din același paragraf, are în vedere lipsirea de proprietate și o supune anumitor condiții; cât despre a treia normă, consemnată în al doilea paragraf, ea recunoaște statelor puterea, printre altele, de a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general. Cea de-a doua și cea de-a treia normă, care vizează anumite exemple de atingere a dreptului de proprietate, trebuie interpretate în lumina principiului consacrat de prima normă (C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie
2004, paragraf 39).
În privința domeniului de aplicare al art. 1 din Protocolul nr. 1 se reține că noțiunea de „. are o semnificație autonomă și nu se limitează numai la proprietatea unor bunuri corporale, ci se referă și la alte drepturi reale, la drepturi de creanță, la interese economice, adică la diverse valori patrimoniale, dacă sunt suficient de determinate și fundamentate din punct de vedere legal în dreptul intern
În numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf
71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor Convenției, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), citată anterior, s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
În acest sens, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
De asemenea, în C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005
(paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamanților, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamanților ca urmare a intrării în vigoare a L. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
În consecință, întrucât prin L. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L.
1. au devenit pensii în înțelesul L. 1., reclamanții care anterior beneficiau de pensii militare de stat devenind titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării (în general) a cuantumului pensiei se apreciază că L.
1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat este legală.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, Curtea de
A. apreciază că prevederile legii sunt accesibile, precise și predictibile în sensul jurisprudenței C. E. (C. Beyeler contra Italiei din 5 ianuarie 2000, paragraf
109), întrucât destinatarii reglementărilor pot obține toate informațiile necesarecu privire la conținutul și modalitatea de aplicare, iar consecințele sunt previzibile.
Jurisprudența invocată de recurentul C. F. nu este relevantă în prezenta cauză întrucât spre deosebire de C. B. împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005 (în care s-a reținut că în baza unor reglementări interne partea necontributivă din pensia unui funcționar de stat a fost redusă ca urmare a condamnării pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu serviciul) sau de C. R. contra Poloniei din 28 aprilie 2009 (în care s- a constatat că pierderea statutului de judecător retras din funcție și a pensiei speciale atașate acestui statut, ca rezultat al depunerii unei declarații de lustrație mincinoase, nu constituie o încălcare a drepturilor de proprietate ale reclamantei, prin L. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată nu trebuie examinată din perspectiva predictibilității legii, ci a marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
Susținerile recurentului C. F., care invocând C. Beyeler contra Italiei din
5 ianuarie 2000 (paragraf 109) a arătat că L. 1. este vădit eronată sau arbitrară întrucât încalcă principiul neretroactivității, urmează să fie înlăturate pentru considerentele expuse la pct. 2 din prezentul recurs.
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, paragraf 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, pargraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53).
În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate (așa cum solicită recurentul C. F.) că statular fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză detaliată a pensiei fiecărui reclamant.
A., toți reclamanții au fost beneficiari de pensii militare de stat obținute în temeiul L. 1.. În temeiul L. 1. pensiile militare de stat ale reclamanților au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. 1.. Întrucât la recalcularea pensiilor militare de stat ale tuturor reclamanților s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, pensiile acestora au fost revizuite conform art. 1 din OUG 1/2011, iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie
2011 fiind restituite reclamanților).
Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. 1., Curtea de A. constată că urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamanții nu au primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care le-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamanților le-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. 1. cu privire la pensiile reclamanților a fost de transformare a pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamanților începând cu anul
2011 fiind stabilit prin deciziile de revizuire emise în temeiul OUG 1/2011.
Întrucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L.
1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. 1., Curtea de A. apreciază că L.
1. a modificat sistemul pensiilor militare de stat, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiilor stabilit prin deciziile de revizuire (depuse în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru fiecare reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
De asemenea, pentru considerentele expuse anterior se apreciază că nu mai e necesară examinarea criticilor pe care recurentul C. F. le-a formulat cu privire la decizia de recalculare.
În concret, Curtea de A. reține că reclamanții C. M. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3279 lei (fila 48 dosar fond), o pensie recalculată de 1360 lei (fila 57 dosar fond) și o pensie revizuită de 2121 lei (fila
50 dosar recurs), procent de diminuare de 35,3. H. V. P. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 4576 lei (fila 63 dosar fond), o pensie recalculată de 1924 lei (fila 62 dosar fond) și o pensie revizuită de 3563 lei (fila
37 dosar recurs), procent de diminuare de 22,1. M. N. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3120 lei (fila 74 dosar fond), o pensie recalculată de
1683 lei (fila 76 dosar fond) și o pensie revizuită de 2790 lei (fila 34 dosar recurs), procent de diminuare de 10,5. P. L. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3048 lei (fila 88 dosar fond), o pensie recalculată de 1661 lei (fila
87 dosar fond) și o pensie revizuită de 2472 lei (fila 48 dosar recurs), procent de diminuare de 18,8. T. T. G. a avut o pensie militară de stat în cuantum de
3424 lei (fila 97 dosar fond), o pensie recalculată de 1968 lei (fila 99 dosar fond)
și o pensie revizuită de 3245 lei (fila 47 dosar recurs), procent de diminuare de
5,2. A. R. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1601 lei (fila 111 dosar fond), o pensie recalculată de 1019 lei (fila 110 dosar fond) și o pensie revizuită de 1744 lei (fila 29 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; G. Z. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2584 lei (fila 129 dosar fond), o pensie recalculată de 1402 lei (fila 128 dosar fond) și o pensie revizuită de 2185 lei (fila 33 dosar recurs), procent de diminuare de 15,4. C. L. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2579 lei (fila 142 dosar fond), o pensie recalculată de 1592 lei (fila 141 dosar fond) și o pensie revizuită de 2279 lei (fila 49 dosar recurs), procent de diminuare de 11,6. A. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1419 lei (fila 152 dosar fond), o pensie recalculată de 1380 lei (fila 151 dosar fond) și o pensie revizuită de 1529 lei (fila 51 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; D. C. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3141 lei (fila 164 dosar fond), o pensie recalculată de
1529 lei (fila 163 dosar fond) și o pensie revizuită de 2327 lei (fila 35 dosar recurs), procent de diminuare de 25,9. P. A. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3084 lei (fila 172 dosar fond), o pensie recalculată de 1502 lei (fila
171 dosar fond) și o pensie revizuită de 2001 lei (fila 40 dosar recurs), procent de diminuare de 35,1. M. G. a avut o pensie militară de stat în cuantum de
4210 lei (fila 182 dosar fond), o pensie recalculată de 1727 lei (fila 181 dosar fond) și o pensie revizuită de 3660 lei (fila 54 dosar recurs), procent de diminuare de 13,0. H. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2711 lei (fila 198 dosar fond), o pensie recalculată de 1676 lei (fila 196 dosar fond) și o pensie revizuită de 2292 lei (fila 55 dosar recurs), procent de diminuare de
15,4. A. S. E. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2513 lei (fila 205 dosar fond), o pensie recalculată de 1361 lei (fila 204 dosar fond) și o pensie revizuită de 1837 lei (fila 56 dosar recurs), procent de diminuare de 26,9. L. E. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2741 lei (fila 219 dosar fond), o pensie recalculată de 1881 lei (fila 218 dosar fond) și o pensie revizuită de 3052 lei (fila 46 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; E. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1374 lei (fila 228 dosar fond), o pensie recalculată de 1039 lei (fila 227 dosar fond) și o pensie revizuită de 1385 lei
(fila 57 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; V. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2465 lei (fila 236 dosar fond), o pensie recalculată de 1749 lei (fila 235 dosar fond) și o pensie revizuită de 4038 lei (fila 41 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; A. S. a avut o pensie militară de stat în cuantum de
1769 lei (fila 258 dosar fond), o pensie recalculată de 1099 lei (fila 256 dosar fond) și o pensie revizuită de 1678 lei (fila 42 dosar recurs), procent de diminuare de 5,1. P. S. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3077 lei (fila 270 dosar fond), o pensie recalculată de 1486 lei (fila 269 dosar fond) și o pensie revizuită de 2612 lei (fila 59 dosar recurs), procent de diminuare de
15,11 %; L. F. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2504 lei (fila 280 dosar fond), o pensie recalculată de 1233 lei (fila 279 dosar fond) și o pensie revizuită de 1765 lei (fila 43 dosar recurs), procent de diminuare de 29,51 %; S. G. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2303 lei (fila 292 dosar fond), o pensie recalculată de 1276 lei (fila 291 dosar fond) și o pensie revizuită de 1916 lei (fila 60 dosar recurs), procent de diminuare de 16,80 %; P. P. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3195 lei (fila 333 dosar fond), o pensie recalculată de 1704 lei (fila 332 dosar fond) și o pensie revizuită de 2961 lei (fila 44 dosar recurs), procent de diminuare de 7,3. P. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1245 lei (fila 346 dosar fond), o pensie recalculată de 907 lei (fila 345 dosar fond) și o pensie revizuită de 1185 lei (fila
61 dosar recurs), procent de diminuare de 4,8%; C. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 5472 lei (fila 355 dosar fond), o pensie recalculată de
1947 lei (fila 354 dosar fond) și o pensie revizuită de 4070 lei (fila 45 dosar recurs), procent de diminuare de 25,6. P. O. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2127 lei (fila 369 dosar fond), o pensie recalculată de 1301 lei (fila 368 dosar fond) și o pensie revizuită de 1792 lei (fila 26 dosar recurs), procent de diminuare de 15,7. H. E. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2826 lei (fila 382 dosar fond), o pensie recalculată de 1444 lei (fila
381 dosar fond) și o pensie revizuită de 2716 lei (fila 30 dosar recurs), procent de diminuare de 3,8. H. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 4576 lei (fila 395 dosar fond), o pensie recalculată de 2211 lei (fila 394 dosar fond) și o pensie revizuită de 3552 lei (fila 36 dosar recurs), procent de diminuare de
22,3. G. L. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1217 lei (fila 407 dosar fond), o pensie recalculată de 907 lei (fila 406 dosar fond) și o pensie revizuită de 1112 lei (fila 27 dosar recurs), procent de diminuare de 8,6. A. C. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3810 lei (fila 420 dosar fond), o pensie recalculată de 1924 lei (fila 419 dosar fond) și o pensie revizuită de 3168 lei (fila 28 dosar recurs), procent de diminuare de 16,85 %; V. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2083 lei (fila 427 dosar fond), o pensie recalculată de 1444 lei (fila 426 dosar fond) și o pensie revizuită de 2294 lei (fila 39 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; O. G. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2311 lei (fila 441 dosar fond), o pensie recalculată de
1260 lei (fila 440 dosar fond) și o pensie revizuită de 1700 lei (fila 32 dosar recurs), procent de diminuare de 26,4. M. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2578 lei (fila 455 dosar fond), o pensie recalculată de 1583 lei (fila
454 dosar fond) și o pensie revizuită de 2244 lei (fila 53 dosar recurs), procent de diminuare de 12,9. S. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de
2585 lei (fila 464 dosar fond), o pensie recalculată de 1836 lei (fila 463 dosar fond) și o pensie revizuită de 2768 lei (fila 38 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; N. I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2311 lei (fila
474 dosar fond), o pensie recalculată de 1613 lei (fila 476 dosar fond) și o pensie revizuită de 2448 lei (fila 62 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; P.
I. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 1658 lei (fila 487 dosar fond), o pensie recalculată de 1301 lei (fila 486 dosar fond) și o pensie revizuită de
1659 lei (fila 52 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; M. V. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2918 lei (fila 498 dosar fond), o pensie recalculată de 1402 lei (fila 497 dosar fond) și o pensie revizuită de 2064 lei (fila 25 dosar recurs), procent de diminuare de 29,2. C. L. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3050 lei (fila 507 dosar fond), o pensie recalculată de 2211 lei (fila 506 dosar fond) și o pensie revizuită de 3957 lei (fila 24 dosar recurs), pensia nefiind diminuată; R. S.-R. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 2262 lei (fila 521 dosar fond), o pensie recalculată de 1320 lei (fila 520 dosar fond) și o pensie revizuită de 1634 lei (fila 31 dosar recurs), procent de diminuare de 27,7. I. A. a avut o pensie militară de stat în cuantum de 3810 lei (fila 532 dosar fond), o pensie recalculată de 1924 lei (fila 531 dosar fond) și o pensie revizuită de 3119 lei (fila 83 dosar recurs), procent de diminuare de 18,1. C. F. a avut o pensie militară de stat de 5178 lei (fila 247 dosar fond), o pensie recalculată de 2100 lei (fila 248 dosar fond) și o pensie revizuită de 4943 lei (fila 58 dosar recurs) procent de diminuare de 4,5 %.
În consecință, Curtea constată că pensiile unor reclamanți au crescut ca urmare a deciziilor de revizuire, iar procentele de diminuare ale pensiilor celorlalți reclamanți sunt între 3,89% și 35,31%. De asemenea, niciuna dintre pensiile reclamanților nu este mai mică decât pensia medie pentru limită devârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei, cea mai mică pensie având- o reclamantul G. L., respectiv 1112 lei.
În ceea ce privește examinarea în cadrul analizei proporționalității a conduitei recurentului C. F., care a respectat obligațiile prevăzute de legile care reglementează regimul profesiei de militar și a îndeplinit condițiile prevăzute de L. 1. și a statului, care a abrogat această lege și ar putea oricând să ia alte măsuri similare, Curtea de A. apreciază (la fel ca Înalta Curte de Casație și
Justiție în D. nr. 2.) că în analiza raportului de proporționalitate trebuie să se raporteze la raționamentul C. E. a D. O. în cauzele în care s-a examinat nerespectarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 prin ingerințe în dreptul la respectarea bunurilor constând în măsuri legislative adoptate de stat cu privire la prestațiile de asigurări sociale și nu la alte cauze în care s-au invocat alte tipuri de încălcări, cum este C. Beyeler contra Italiei din 5 ianuarie 2000 (invocată de recurent) în care ingerința a constituit-o exercitarea dreptului de preempțiune de către stat asupra unei opere de artă. Or, față de cele expuse anterior, numai conduita recurentului nu poate determina nerespectarea raportului de proporționalitate, întrucât obținând o pensie militară de stat este evident că acesta a respectat regimul profesiei de militar, dar aceasta nu înseamnă că statul nu ar putea modifica natura și cuantumul pensiei, în condițiile în care statul se bucură de o marjă largă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în domeniul asigurărilor sociale.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurenții nu au invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate (deși s-a pus în discuție D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant), Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că niciun recurent nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
7. În fine, conform art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii E. (1) Dispozițiile prezentei carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile și principiile și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite Uniunii de tratate. (2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nici o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.
Întrucât prin L. 1. nu se pune în aplicare dreptul Uniunii, în cauză nu se poate reține că prin recalcularea pensiilor militare ale recurenților s-a încălcat
Carta drepturilor fundamentale a Uniunii E..
De asemenea, nu prezintă relevanță lipsa mențiunii din considerentele sentinței privitoare la cheltuielile de judecată, această omisiune fiind lipsită de efect ca urmare a faptului că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Recurentul nu justifică niciun interes să invoce nesoluționarea de către instanța de fond a excepția lipsei de obiect a deciziei de recalculare și, deși, nu se poate nega caracterul deficitar al motivării instanței de fond, aceasta nu era totuși obligată să răspundă detaliat fiecărui argument invocat de părți.
Deși s-a invocat discriminarea în raport de alte persoane care ar fi obținut hotărâri judecătorești favorabile, recurenții nu au depus nicio astfel de hotărâre pentru a se putea verifica susținerile lor, iar motivul de recurs princare s-a invocat nerespectarea pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale la care R. este parte, nu se poate analiza întrucât este prea general formulat
Având în vedere aceste considerente, reținând că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, Curtea de A. urmează ca în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanții S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R., în numele și pentru membrii de sindicat C. M. V., H. V. P., M. N., P. L., T. T. G., A. R., G. Z., C. L., A. V., D. C., P. A., M. G., H. V., A. S. E., L. E., E. V., V. I., A. S., P. S. I., L. F., S. G., P. P., P. I., C. I., P. O. I., H. E., H. I., G. L., A. C., V. I., O. G., M. V., S. I., N. I., P. I., M. V., C. L., R. S.-R., I. A. și C. F. împotriva sentinței civile numărul 4019 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./(...) Jud.fond: B. A.
| ← Decizia civilă nr. 716/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1519/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
