Decizia civilă nr. 4335/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ NR. 4335/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta A. M. L. împotriva sentinței civile nr. 7083 din 21 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului și recalcularea pensiei cu luarea în calcul a veniturilor constând în acord global, motivat pe faptul că aceste venituri nu sunt venituri suplimentare, ci sunt venituri permanente obținute pe toată perioada lucrată și pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale aferente.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 7083 din 21 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. M. L. împotriva pârâtei C. J. DE P. C. având ca obiect drepturi de asigurări sociale.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat recalcularea pensiei având în vedere veniturile cuprinse în adeverința nr. 147/(...) emisă de SC I. SA, adeverință care a fost depusă la pârâtă în data de (...), intrând sub incidența prevederilor L. nr. 2..
Potrivit art. 165 alin. 2 din L. nr. 2. „La determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități";.
Anexa 15 pct. VI din normele de aplicare a legii pensiilor prevede ce anume trebuie să cuprindă adeverințele prin care se dovedesc sporurile și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiei.
Adeverința nr. 147/(...) cuprinde sporul de acord global, premii, adaosuri, sume acordate în baza Decretului nr. 46/1982 și Decretului nr. 240/1982. În adeverință nu s-a făcut mențiunea că pentru aceste venituri au fost plătite contribuțiile de asigurări sociale.
S-a avut în vedere Anexa 15 pct. VI din normele de aplicare a legii
Raportat la aceste considerent, în temeiul art. 153 din L. nr. 2. a fost respinsă acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A. M. L. solicitând casarea sentinței.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că a depus adeverința nr.
147/(...) eliberată de I. prin care a dovedit că toate sumele reprezentând acordul global au constituit modul de plata în colectivele de proiectare și că pe durata angajării au fost calculate și vărsate contribuțiile de asigurări sociale aferente în favoarea asigurărilor de stat conform legislației în vigoare.
În L. 57/1974 în art.12 se stabilesc foarte clar formele de retribuire printre care și cea în acord global. Ulterior în L. 2/1983 retribuția în acord global generalizat se regăsește în art. 10. Veniturile realizate prin munca în acord global nu aveau natura unor sporuri ci la aceea vreme, ele reprezentau însăși o formă de retribuire.
I. C.-N. unde a lucrat din 1975 până în 2001, avea stabilit prin legislația în vigoare (HCM 44/1970, L. 57/1974, HCM 69/1975, L. 2/1983) acest sistem de salarizare în acord global. Pentru sumele primite din aceasta munca în acord global I. (ca și alte instituții de stat) a fost obligată să verse la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15 % din câștigul brut conform Decretului 389/1972.
Ulterior această obligativitate s-a păstrat și în L. 65/72, Decretul 232/86 și
L. 49/1992. În L. 1. este indicat modul de depunere al contribuțiilor la bănci
(care era același și înainte de 1990).
Pentru a înlătura neclaritățile cu privire la problema de drept vizând stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin.(1) lit. a) din L. nr. 57/1974 privind retribuirea lupă cantitatea și calitatea muncii, în alta Curte de Justiție și
C. a emis D. nr.(...).
Recurenta menționează că L. 263/2011 ale cărei norme de aplicare sunt cuprinse în HG 257/2011, preia aceleași principii pe care se organizează sistemul de pensii ca și L. 1..
Articolul 165 alin. 1 din L. 2. nu este limitativ și nu exclude luarea în calcul a unor categorii de venituri pentru care s-au plătit contribuții la fondul de asigurări sociale.
Menționează de asemenea că jurisprudența în domeniu a constatat că veniturile care sunt cuprinse în adeverința I. C. N. și care fac obiectul prezentului recurs au avut un caracter permanent și au întrat în baza de calcul al pensiei și anterior anului 2001 chiar dacă nu au fost înscrise în Cartea de muncă și pe cale de consecință a dispus luarea acestora în considerare în calculul punctajului mediu care determină cuantumul pensiei, dacă au fost dovedite cu adeverințe în conformitate cu legea.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Drepturile inițiale de pensie pentru munca depusă și limită de vârstă ale reclamantei au fost stabilite în temeiul L. nr. 1., începând cu data de 27 noiembrie 2004, prin decizia nr. 2..
La data de 23 septembrie 2011 reclamanta s-a adresat pârâtei C. J. de P.
C. (f. 19 dosar fond) solicitând recalcularea pensiei cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare consemnate în adeverința nr. 147/(...) eliberată de fostul angajator SC I. SA - (f. 11 - 13), constând în acord, premii și compensații realizate în perioada 1975 - 1999.
Pârâta a emis adresa nr. 24979/2011 prin care a comunicat că nu va proceda la recalcularea pensiei reclamantei cu a luarea în considerare a acestor venituri.
În speță, procedura de recalculare a pensiei cuvenite reclamantei este reglementată de L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice, întrucâtcererea de recalculare a fost formulată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Astfel, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță potrivit prevederilor art. 107 alin. 3 și 5 din L. nr. 2., pensia poate fi recalculată prin adăugarea veniturilor și/sau a stagiilor de cotizare, prevăzute de lege, nevalorificate la stabilirea acesteia, sumele rezultate urmând a se acorda începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată solicitarea.
Curtea reține că în conformitate cu art. 165 alin. 1 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie
2001 se utilizează salariile brute sau nete în baza înregistrărilor din carnetele de muncă, iar la alin. 2 se stipulează că se au în vedere și sporurile cu caracter permanent înregistrate în carnetele de muncă sau sunt dovedite prin adeverințe eliberate de unități.
Însă, potrivit dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 15 a HG nr. 257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a L. nr. 2., nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual întrucât nu au făcut parte din bază de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale; participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice; premiile anuale și premiile acordate în cursul anului pentru realizări deosebite; recompensele cu caracter limitat, acordate personalului din unele sectoare de activitate; diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer; drepturile de autor; drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă; al treisprezecelea salariu; formele de retribuire definite sub sintagma "plata cu ora", acordate cadrelor didactice și specialiștilor din producție sau din alte domenii de activitate pentru activitatea didactică de predare, seminare, lucrări practice, desfășurate în afara obligațiilor de muncă de la funcția de bază, pentru acoperirea unor posturi vacante sau ai căror titulari lipseau temporar, precum și pentru îndeplinirea unor activități didactice pentru care nu se justifică înființarea unor posturi; formele de retribuire pentru "orele suplimentare" realizate peste programul normal de lucru; sporul acordat pentru personalul didactic care îndrumă practica psihopedagogică și care asigură perfecționarea de specialitate a învățătorilor și educatorilor; indemnizațiile de muncă nenormată; compensațiile acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982; alte sporuri care nu au avut caracter permanent.
Cu privire la sumele menționate în adeverință sub denumirea premii și compensații acordate conform decretelor nr. 46/1982 și nr. 240/1982, Curtea reține că acestea nu pot fi avute în vedere la recalcularea pensiei cuvenite reclamantei, întrucât ar contraveni interdicției cuprinsă în anexa nr. 15 a HG nr.
257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a L. nr. 2., astfel încât sub acest aspect se constată a fi legală soluția pronunțată de prima instanță.
Veniturile constând în „acord";, menționate în adeverința eliberată de fostul angajator au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, achitându-se contribuția aferentă, fapt ce rezultă din cuprinsul adeverinței.
În ceea ce privește sumele realizate cu titlu de acord global, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat, prin D. nr. 19 din 17 octombrie 2011, în soluționarea unui recurs în interesul legii, stabilind că: ";În interpretarea dispozițiilor art. 2 lit. e), art. 78 și art. 164 alin. (1) și (2) din L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale și ale art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a G. nr. 4. privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilește că:
Formele de retribuire obținute în acord global, prevăzute de art. 12 alin. 1 lit. a) din L. retribuirii după cantitatea și calitatea muncii nr. 57/1974, vor fi luate înconsiderare la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public, dacă au fost incluse în salariul brut și, pentru acestea, s-a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii.";
Cum dispozițiile cuprinse în OUG nr. 4. și L. nr. 1., care au fost interpretate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, au fost preluate cu același conținut în legislația privitoare la sistemul unitar de pensii publice, Curtea apreciază că efectele Deciziei nr. 19/2001 se impun a fi extinse în privința modului de calcul a punctajului mediu anual și în cazul cererilor de recalculare formulate după data de (...).
Potrivit dispozițiilor art. 3307 alin. 4 C.proc.civ., decizia pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, motiv pentru care se constată a fi nefondate criticile formulate de recurentă cu privire la dispoziția instanței de fond de obligare la recalcularea pensiei în funcție de veniturile constând în acord global. Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ., urmează să admită în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat împotriva sentinței tribunalului, pe care o va modifica în parte în sensul că va obliga pârâta să recalculeze pensia cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând acord global menționate în adeverința eliberată de fostul angajator începând cu data de (...). Vor fi menține restul dispozițiilor din sentință. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E : Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de reclamanta A. M. L. împotriva sentinței civile nr. 7083 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta A. M. L., și în consecință: Obligă pârâta să recalculeze pensia cuvenită reclamantei cu luarea în calcul a veniturilor constând în acord global menționate în adeverința nr. 147/(...) eliberată de I. SA, începând cu data de (...). Menține restul dispozițiilor din sentință. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie parțial separată în sensul obligării CJP C. și la valorificarea veniturilor din adeverință realizate de către recurentă cu titlu de premii și compensații GREFIER G. C. Red.S.C.B Dact.V.R./2 ex. (...) Jud.fond.E. B. Motivarea opiniei parțial separate a judecătorului C. M. Consider că recursul declarat de reclamanta A. M. L. este în totalitate fondat, pentru următoarele motive: Potrivit dispozițiilor art. 165 alin.2 din L. nr. 2., la determinarea punctajelor lunare, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile cu caracter permanent care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înscrise în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. Prevederile art. VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 de aprobare a normelor de aplicare a L. 2., exceptează anumite venituri realizate de la luarea în calcul la stabilirea punctajului mediu anual. Consider însă că în mod eronat prima instanță nu a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantei prin luarea în considerare a veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr.147/(...) eliberată de I. SA, angajatorul asumându-și răspunderea în ceea ce privește mențiunile înscrise în aceasta, în sensul că aceste drepturi de natură salarială au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, Decretului nr.232/1986, L. nr.49/1992 și O.U.G. nr.31/1998, potrivit căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri. Angajatorul a mai menționat prin această adeverință faptul că pe toată perioada angajării reclamantei s-au achitat lunar cotele de C., inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, cât și cotele aferente angajatorului. L. nr.57/1974 privind retribuirea după cantitatea și calitatea muncii prevedea, în art.8 și forma de retribuire în acord sau cu bucata. Art.117 alin.3 din L. nr.57/1974 stabilește că în activitatea de cercetare științifică, inginerie tehnologică și proiectare, retribuirea este în acord global, fapt care „putea stimula productivitatea muncii și realizarea unor venituri suplimentare";. Nu se poate reține că neînregistrarea în carnetul de muncă a veniturilor suplimentare, poate avea drept consecință neluarea acestora în considerare la calculul pensiei cuvenite recurentei, din moment ce caracterul permanent al acestora și calcularea contribuției de asigurări sociale prin raportarea la câștigul brut realizat, conform Decretului nr.389/1972, au fost dovedite cu adeverințele depuse la dosar. Mai mult, potrivit art.1 lit.b) din Precizările M.ui Muncii și Protecției Sociale și M.ui Finanțelor privind aplicarea prevederilor L. nr.49/1992 pentru modificarea și comp letarea unor reglem entări din legislația de asigurări sociale, nr. 1. din 10 iulie 1992, publicate în Monitorul oficial nr.193/1992, contribuția pentru asigurările sociale de stat datorată de persoanele juridice și fizice se calculează prin aplicarea procentului legal asupra câștigului brut realizat de salariați, indiferent de durata contractului de muncă, de forma de salarizare utilizată și de forma de proprietate a unității în care lucrează. Prin aceleași Preciz ări, s -a stabilit că se datorează contri buția și pentru premiile acordate salariaților din fondul de salarii. Se mai reține că baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost, anterior intrării în vigoare a L. nr.1., câștigul total, astfel cum este definit prin art.9 din L. nr.57/1974. Art.1 din L. nr.14/1991 prevedea că salariul cuprinde salariul de baza, adaosurile și sporurile la acesta, iar adaosurile și sporurile la salariul de baza se iau în calcul la stabilirea drepturilor care se determina în raport de salariu, în măsura în care se prevede prin lege. Potrivit dispozițiilor art.10 din L. nr.3/1977, baza de calcul pentru stabilirea pensiei era media din 5 ani consecutivi, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază, precum și a următoarelor venituri salariale: sporul pentru vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran, precum și pentru lucrul pe platformele marine de foraj și extracție, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare și alte sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractul individual de muncă, potrivit legii. De asemenea, prin decizia nr. 1. pron unțată de către Î . Curte de C. și Justiție , în recursul în interesul legii referitor la stabilirea și recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, prin luarea în considerare a formelor de retribuire obținute în acord global, la data de (...), după intrarea în vigoare a L. nr.2. și a H.G. nr.257/2011, instanța supremă a reținut următoarele: "Apariția L. nr. 1. a dus la crearea unui sistem de asigurări sociale de tip nou, construit în jurul unui principiu fundamental, și anume că orice element salarial, efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au/a achitat statului contribuții de asigurări sociale trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei. În acest sens, pentru înlăturarea inechităților dintre L. nr. 1. și L. nr. 3/1977, în cursul anului 2005 a apărut de urgență a G. nr. 4. privindrecalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, iar dispozițiile art. 1 și art. 2 alin. (1) din acest act normativ stipulează că se recalculează toate pensiile din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, recalculare care se face cu respectarea prevederilor L. nr. 1.. La pct. I-V din anexa la de urgență a G. nr. 4. sunt enumerate sporurile, indemnizațiile și orice alte venituri suplimentare care trebuie avute în vedere la determinarea punctajului mediu anual, însă, prin dispozițiile pct. VI se stipulează în mod expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale. Această dispoziție normativă pe care procurorul general își întemeiază argumentația poate fi însă înlăturată întrucât intră în contradicție atât cu prevederile anterioare din de urgență a G. nr. 4. , cât și cu L. nr. 1., în condițiile în care s-a încălcat principiul ierarhiei actelor normative, L. nr. 1. fiind legea- cadru, iar ordonanța de urgență fiind dată în aplicarea acestei legi, astfel încât se încalcă principiul fundamental al contributivității, cu neluarea în calcul a tuturor formelor de retribuire a muncii, anterior datei de 1 aprilie 2001. Normele speciale reprezentate de dispozițiile de urgență a G. nr. 4. se completează cu cele generale cuprinse în L. nr. 1., ambele reglementând domeniul pensiilor din sistemul public. Or, constatând aplicarea principiului contributivității, instanța de judecată nu creează norme juridice noi, după cum nu le ignoră pe cele existente, ci aplică o normă juridică existentă, cu valoare de principiu, unor situații particulare, în care este lipsit de relevanță juridică caracterul temporar și variabil al unor venituri, câtă vreme, pentru acestea, au fost reținute sume reprezentând contribuții la fondul de pensii."; De asemenea, s-a mai reținut că: "În concluzie, neluarea în considerare a unor sume care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurărisociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1., de urgență a G. nr. 4. fiind emisă în considerarea atingerii scopului fundamental al înlăturării inechităților dintre persoanele pensionate sub imperiul L. nr. 3/1977, în raport cu cele pensionate sub imperiul legii noi, L. nr. 1., în ceea ce privește cuantumul acestor drepturi. Astfel, în condițiile în care se constată de către instanțele învestite cu cereri de recalculare a pensiilor că pentru sumele salariale, reprezentând venituri suplimentare pentru munca în acord, angajatorul a plătit contribuția de asigurări sociale la sistemul public de pensii, că aceste drepturi salariale suplimentare au fost incluse în salariul de bază brut, că bugetul asigurărilor sociale a fost alimentat cu contribuția de asigurări sociale plătită de către angajator, aferentă veniturilor salariale suplimentare obținute de către salariați, este firesc ca o parte din această contribuție să revină foștilor salariați, în prezent pensionați, și să fie avută în vedere la recalcularea drepturilor de pensie, conform L. nr. 1. și de urgență a G. nr. 4.."; Consider că mai trebuie reținut în cauză faptul că art.165 din L. nr.2. constituie de fapt o reluare a dispozițiilor art.164 alin.3 din L. nr.1., iar prevederile pct.VI din Anexa 15 a H.G. nr.257/2011 copiază practic pct. VI al Ordonanței de urgență a G. nr. 4. , în ceea ce privește veniturile care nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul al pensiilor anterioare datei de 1 aprilie 2001, printre acesteafigurând și formele de retribuire în acord. În consecință, apreciez că acțiunea reclamantei este fondată în întregime , având în vedere: -în primul rand, prevederile legale analizate anterior privind veniturile reclamantei pentru care acesta, în perioada 1975-1999, a plătit contribuții de asigurări sociale, precum și cele care reglementau baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare; -în al doilea rând, argumentația Înaltei Curți de C. și Justiție formulatăprin considerentele deciziei nr. 1., în sensul că neluarea în considerare a unor venituri care au constituit baza de calcul al contribuției de asigurări sociale echivalează cu o încălcare a principiului contributivității, având drept finalitate nerealizarea scopului avut în vedere de legiuitor (drepturi de pensie calculate conform contribuției de asigurări sociale) și crearea unei discriminări între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a L. nr. 1.; -în al treilea rand, că L. nr.2. constituie legea în vigoare privind sistemulunitar de pensii publice, dar nu constituie o lege propriu-zis nouă, reformatoare, de maniera în care a fost, de exemplu, L. nr.1. față de L. nr.3/1977, ci conține practic, în cea mai mare parte (și care îl interesează pe particularul în cauză) o continuitate de reglementare, o preluare a dispozițiilor L. nr.1., astfel încât trebuie evitat tratamentul discriminatoriu al persoanelor care, deși pensionate în temeiul aceleiași legi, ajung să formuleze cereri de recalculare la date diferite, în raport cu data la care reușesc să obțină de la foștii angajatori adeverințele necesare, intrând sub incidența unor prevederi legale "noi"; (cele ale L. nr.263/2011) doar în privința modificării numărului articolului de lege aplicabil, nicidecum a textelor propriu-zise din actele normative, care sunt identice. -în al patrulea rand, dar care nu trebuie neglijat, practica constantă ainstanței din ultimii ani, privind luarea în considerare la calculul pensiei a tuturor veniturilor (acord, premii, compensații) care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale, pentru considerente ce au fost confirmate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin considerentele deciziei nr. 1., fără ca L. nr.2., ce preia dispozițiile L. nr.1., și H.G. nr.257/2011, ce preia dispozițiile O.U.G. nr.4., să justifice o schimbare a jurisprudenței. Pentru toate aceste considerente, opinez că se impunea admiterea în tot a recursului formulat de către reclamantă. Judecător, C. M. Red./Tehnored.: C.M.; 2 ex.- (...).
| ← Decizia civilă nr. 1519/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4371/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
