Decizia civilă nr. 786/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

DOSAR NR. (...)

D. CIVILĂ NR. 786/R/2012

Ședința publică din data de 21 februarie 2012

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B.

G.: G. C.

S-a luat în examinare în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 831 din 19 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. M., având ca obiect recalculare pensie.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de astăzi pentru când s-a amânat pronunțarea, reprezentanta reclamantului recurent a depus concluzii scrise.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 831 din 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins contestația formulată și precizată de reclamantul M. L. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. M..

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 2. din (...) privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă reclamantului i s-a stabilit o pensie de serviciu în cuantum de 6055 lei RON.

Prin D. contestată nr. 2. /(...), pensia de serviciu i-a fost recalculată în baza art. 1 lit. h din L. 1., rezultând un cuantum de 1878 lei RON, iar ulterior în cursul procesului, acest cuantum a fost majorat la suma de 1934 lei.

În cuprinsul deciziei de recalculare s-a consemnat că, în conformitate cu prevederile art. 3 din L. 1., pensia stabilită prin D. nr. 2. din (...) a devenit pensie în înțelesul L. 1..

Această lege a fost supusă controlului de constituționalitate înainte de promulgare, iar prin D. nr. 871 din (...) Curtea Constituțională a decis cu opinie majoritară că dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate în sesizarea acestuia.

Curtea Constituțională s-a pronunțat și la sesizarea Î. C. de C. și Justiție asupra constituționalității L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor înainte de promulgare, constatând prin D. nr. 873 din (...) că dispozițiile art. 1 lit. a, b, d-i și art. 2-12 din această lege sunt constituționale.

Prin aceste decizii definitive și general obligatorii,Curtea Constituțională a decis că L. 1. nu încalcă prevederile art.15 al. 2 din C., care instituie principiul constituțional al neretroactivității legii și nici principiul doctrinar al drepturilor câștigate.

Raportat la jurisprudența C. E. a D. O., instanța consideră că pensia este un bun care intră sub protecția art. 1 din Protocolul 1 la C.

Însă, simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 Protocolul nr. 1 evidențiază faptul că protecția pe care el o instituie nu este una absolută, căci nu conține numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și două limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general. Curtea E. a D. O. a consacrat și o limită jurisprudențială dată de „. substanței"; dreptului, respectiv cerința existenței unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere.

În urma recalculării în baza L. 1., pensia reclamantului s-a diminuat de la

6055 lei la 1934 lei, acesta suportând o restrângere semnificativă a dreptului de proprietate.

Ingerința statului în exercitarea dreptului este în întregime posibilă dacă se sprijină pe o bază legală, urmărește un scop legitim și este necesară într-o societate democratică și aceasta deoarece dreptul de proprietate, ca aproape toate drepturile ocrotite de C., nu are un caracter absolut.

Așa cum a indicat Curtea E., statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere pentru a hotărî necesitatea unei ingerințe, acest aspect impunându-se în contextul în care autoritățile naționale dispun de o cunoaștere aprofundată și concretă a situației sociale locale și, de aceea, sunt mai bine plasate decât judecătorul internațional pentru a determina ce măsuri apar ca imperative de interes general al comunității.

Chiar Curtea E. a D. O. a cărei jurisprudență a avut adesea drept consecință modificări legislative semnificative în dreptul intern al statelor, a manifestat reticență în a interveni în marja de apreciere a statelor, în special în ce privește chestiuni de natură fiscală, ce țin de politicile socio-economice.

În speță, ingerința a fost prevăzută de lege, iar scopul legitim al măsurilor luate este evidențiat ca atare în expunerea de motive a L. 1. și recunoscut de Curtea Constituțională în D. nr. 871 și 873 din (...) când a analizat constituționalitatea acestei legi în raport de încălcarea art. 53 din C., respectiv necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat.

Este de notorietate că însăși economia mondială s-a confruntat cu cea mai gravă criză de la al doilea război mondial, iar nu doar statul român, astfel că nu se poate considera că această criză sau stare excepțională din R. este rezultatul unor politici greșite ori a neluării măsurilor adecvate, afirmație ce se regăsește în practica judiciară de care se prevalează reclamantul.

De asemenea, trebuie menționat faptul că măsura recalculării pensiilor de serviciu nu poate fi considerată ca fiind arbitrară și nici discriminatorie, căci este conjugată și cu alte măsuri legislative luate în vederea restabilirii echilibrului bugetar: L. 1. care prevede reducerea cu 25% a drepturilor de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, diminuarea cu 15% a cuantumului indemnizației de șomaj, a drepturilor bănești acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, reducerea cu 25% a altor categorii de drepturi bănești acordate de stat, diminuarea cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului cu 15%, etc.

În materie de asigurări sociale, Curtea E. acordă o mai largă marjă de apreciere în stabilirea propriilor politici și tocmai de aceea, iar sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubiri nu conduce la o încălcare a art. 1

Protocolul nr. 1 adițional (Mellacher și alții c. Austria).

Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că în speță nu s-a produs o încălcarea a prevederilor art. 1 Protocolul nr. 1, măsura recalculării pensiei de serviciu a reclamantului în temeiul art. 1 lit. h din L. 1. intrând în marja de apreciere a statului cu privire la reglementarea politicilor sociale și economice.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. L. modificareahotărârii în sensul admiterii contestației.

În motivare s-a arătat că instanța nu are în vedere faptul că, fără a nega obligativitatea deciziilor C. C., inclusiv considerentele lor sunt general obligatorii numai atunci când se constată o încălcarea a vreunei norme constituționale printr-o altă normă internă, ceea ce nu este cazul în speță.

Pe de altă parte, instanța trebuia să aibă în vedere și celelalte decizii pronunțate de Curtea Constituțională în domeniul pensiilor prin care s-a stabilit în mod constant imposibilitatea aplicării unei recalculări, pe baza unei legi noi, a pensiilor deja aflate în plată cu afectarea în sens negativ a acestora și implicit cu efectul pierderii unor drepturi deja câștigate, acestea trebuie și ele avute în vedere căci se bucură și ele de efectul obligatoriu.

Dar o astfel de motivare nu este suficientă în condițiile în care, astfel cum am arătat în contestație această lege încalcă și principiul egalității, consacrat de art. 16 din C., aspect asupra căruia instanța de fond a omis să se pronunțe, nemotivând în ce fel o lege care exclude de la aplicare o categorie profesională cu multe similitudini cu cea din care și subsemnatul fac parte poate să respecte acest principiu.

Pe de altă parte, chiar apreciind că legea în discuție este constituțională din toate punctele de vedere judecătorul național este obligat, potrivit jurisprudenței

CEDO să verifice compatibilitatea textului național cu drepturile garantate de C.

Reclamantul a motivat contestația în principal pe încălcarea dreptului de proprietate, drept fundamental consacrat atât de C. R., cât și de tratatele internaționale la care R. este parte, cu precădere art. 1 Protocolul 1 adițional la

C. E. a D. O.

Modul în care a înțeles să interpreteze dispozițiile C.i și argumentele aduse în sprijinul soluției pronunțate sunt incomplete, trunchiate și contrare jurisprudenței constante a C. E. a D. O. și spiritului C.i, dar și a numeroase instanțe interne care în mod corect au constat încălcarea dreptul de proprietate privată prin aplicarea legii în discuție.

Practic prin L. nr. 1. se suprimă existența pensiei de serviciu, pensie care astfel cum se arată în jurisprudența C. C. nu reprezintă un privilegiu, ci o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale, având loc o transformare a acesteia dintr-o pensie specială într-una obișnuită, reglementată de L. nr. 1., motivată de necesitatea uniformizării și reformării sistemului de pensii, bazat pe contributivitate, fapt ce corespunde unui interes general, dar atunci o astfel de măsură trebuia să fie proporțională cu speranța legitimă a subsemnatului de a mă bucura de dreptul câștigat pe viitor. In motivarea constituționalității acestei legi se arata ca pensia de serviciu are două componente pensia contributivă și un supliment din partea statului, astfel că acest din urmă supliment nu ar reprezenta un drept câștigat, iar statul este cel care hotărăște dacă îl acordă sau nu, Curtea E. a D. O., dimpotrivă, în jurisprudența sa recentă nu mai face distincția între beneficiile de natură contributivă și cele necontributive, sub aspectul includerii lor în noțiunea de "bun" la care se referă art. 1 Protocolul 1 adițional la C., astfel că însăși motivarea deciziei C. C. contravine jurisprudenței C..

Din această perspectivă reducerea cuantumului pensiei rezultând din transformarea acesteia cu aproximativ 75% presupune o pierdere însemnată a cuantumului valoric de natură să mă supună la o sarcină exorbitantă și chiar să afecteze substanța dreptului, stricând echilibrul proporționalității.

Motivarea instanței în sensul că această măsură nu este arbitrară și nici discriminatorie întrucât este conjugată cu alte măsuri legislative nu poate fi primit, întrucât reducerile salariale și diminuarea altor ajutoare sociale instituite prin L. nr. 1. nu au un caracter definitiv, ci temporar determinat de situațiaexcepțională generată de criza economică mondială la care instanța face trimitere.

L. în discuție are la bază două interese sociale și motivații distincte, pe de o parte reformarea sistemului de pensii, iar pe de alta situația de criză economică

și financiară cu care se confruntă statul.

Primul interes impune măsuri cu caracter definitiv, iar cel de-al doilea măsuri excepționale și în mod necesar temporare, însă oricare dintre acestea trebuie să corespundă exigenței proporționalității, iar măsura în cauză nu a fost stabilită cu titlu temporar.

Instanța nu era chemată să stabilească dacă existau alte măsuri legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, ci dacă cele impuse prin L. nr. 1. erau de natură să conducă la încălcarea drepturilor subsemnatului, impunându-mi o sarcină excesivă în lipsa oricărei despăgubiri, cu atât mai mult cu cât în cazul celorlalte măsuri legislative nu este vorba despre drepturi câștigate, iar reducerile sunt de cel mult 25%, iar nu de 75% astfel cum se întâmplă în cazul subsemnatului.

Instanța de fond trebuia să stabilească raportat la împrejurările concrete ale cauzei în ce măsură o astfel de reducere, într-o asemenea măsură este sau nu proporțională.

Deși se susține în motivarea hotărârii că sub aspectul proporționalității, lipsa de despăgubire nu conduce la o încălcare a art. 1 Protocol 1, trebuie să observăm că jurisprudența constantă a C. E. este în sensul că o măsură privativă de proprietate trebuie să fie Întotdeauna convenabilă pentru realizarea țelului său legitim și nedisproporționată față de acesta, echilibrul fiind asigurat printr-o justă și prealabilă despăgubire.

Astfel, Curtea a arătat că, fără plata unei sume rezonabile în raport cu valoarea bunului, privarea de proprietate constituie, în mod normal o atingere excesivă și că lipsa totală a despăgubirilor nu poate fi justificată în domeniul art. 1 Protocol 1 decât în împrejurări excepționale.

Ca atare, S. este obligat a despăgubi pe proprietar în caz de încălcare a dreptului său, pentru că, fără plata unei sume rezonabile, raportate la valoarea bunului, ea constituie o atingere excesivă a dreptului la respectarea bunurilor sale, imposibilitatea de a obține fie și o despăgubire parțială, dar adecvată în cadrul privării de proprietate, constituie o rupere a echilibrului între necesitatea protecției dreptului și exigențele de ordin general.

L. în discuție nu oferă posibilitatea obținerii unor despăgubiri pentru privarea de proprietate, iar lipsa totală de despăgubiri nu se poate justifica avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nici o circumstanța excepțională nu a fost invocată de către G. pentru a o justifica.

Pârâta C. J. DE P. M. prin întâmpinare (f.45-46) a solicitat respingerearecursului ca nefundat.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:

Prin art.1 lit. h din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului C. de C. au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. M. a emis decizia nr.

2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1 septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 1.878 lei care înlocuia pensia de serviciu de 6.055 lei, cuantum aflat în plată începând cu data de 1 decembrie

2009.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracterobligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a

D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1.,

Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusăcontrolului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturiloromului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§

48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și

40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie

2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element cereprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie

2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deșiarticolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie

2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și

56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recursconstată că soluția primei instanțe este corectă, sens în care va înlătura criticile reclamantului referitoare referitoare la încălcarea dreptului de proprietate sau a principiului neretroactivității.

În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de

1.878 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie

2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Referitor invocarea de reclamant a jurisprudenței altor instanțe care aupronunțat hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a deciziilor de recalculare emise în temeiul L. 1., se reține că singurul remediu prevăzut de dreptul intern pentru asigurarea practicii unitare este recursul în interesul legii, iar prezenta hotărâre este conform Deciziei nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii în această materie. De altfel, în C. Ștefănică și alții împotriva R. din 2 noiembrie 2010 instanța europeană a statuat că „anumite divergențe în interpretare pot fi acceptate ca fiind caracteristici inerente ale oricărui sistem judiciar care, asemenea celui din R., se bazează pe o rețea de instanțe de fond și de recurs competente în domeniul lor de jurisdicție teritorială (paragraf 30).

Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. L. împotriva sentinței civile nr. 831 din 19 aprilie 2011 a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I. R. M. C. M. S. C. B.

Cu opinie separată în sensul admiterii recursului reclamantului

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: G. B.

G. G. C.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul M. L. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de

serviciu era un „bu n";, în sensul jurisp rudenței C.E.D.O., pe care acesta av ea

speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.2./(...), în temeiul L. nr.94/1992, pentru o vechime efectivă în calitate de controlor financiar- de 16 de ani.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de

muncă/de serviciu pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.94/1992.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta e ra sau nu îndreptăți t

să se bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptatposibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în careprotecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie de serviciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recal culare a acestei pensii-de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al S., trebuie privită

în primul rând, prin prisma modului în care realitățile istori ce privind protecția

socială în țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate

renunța liniștit la un loc de muncă sigu r și bine plătit, la un anumit statut, la o

vârstă la care nu în deplinea încă condiț iile pentru a fi pensi onat pentru limită d e

vârstă și își mai putea desfășura activitatea în cadrul C. de C., că se poate baza pe un venit din pensie într-un anumit cuantum, legal stabilit, printr-o act

normativ special, cu atât mai mult cu cât acesta mai era în vigoare și la data

emiterii deciziei contestate în cauză.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din ( ...), cu modificăril e din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a siste mului de pensii, a prevăzut, la capito lul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat

sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titl urilor ce posedă cei

în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare

promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit diferitelor

legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor S.de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane

care, pînă la 23 august 1944, au des fășurat o activitate antidemocratică,

reacționară, potrivnică intereselor po porului, acei care a u militat și au avu t un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și acei care

manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, „P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale , prevedea, de asemenea, recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în car e cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păs trează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o deciz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr ivind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui sistem de reformare a pensiilor, c are, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vrut

a f i conf or m pr inc ip iil or ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere specific ul funcției pe

care a deținut -o, în cadrul instituției supreme de audit a R., precu m ș i f ap tul

c ă, în ceea ce privește pensiile funcționar ilor statului, au mai existat

reglementări speciale și anterior adoptării L. nr.217/2008.

Astfel, conform art.1 din L. nr.94/1992, Curtea de C. exercită controlul

asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statu lui și ale sectorului public, desfășurân du -și activitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în C. și în prezenta lege, și reprezintă R. în calitatea sa de instituție supremă de audit în organizațiileinternaționale ale acestor instituții.

În temeiul art.1 lit.c) din S.utul auditorului public extern din cadrul

C. de C., potrivit prerogativelor constituționale, normelor Uniunii E. și al e

I NTOSAI , Curtea de Conturi a României este instituția supremă de audit, care își

desfășoară activitatea în mod autonom.

Art.1 lit.b) din același S.ut prevede că acest act reglementează

raporturile de serv iciu dintre Curte a de Conturi a Ro mâniei și auditorii publici externi, care își desfășoară acti vitatea în structurile de control/audit al e C. de C. și A. de A.

Potrivit art.3 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de C.^,

funcția de auditor public ex tern este o funcție de int eres public, cu un

statut special conferit de atribuțiile, răspunderile, complex itatea, riscurile,

incompatibilitățile și interdicțiile ce decurg din aplicarea legii, precum și din regulamentele C. de C., elaborate în baza legii.

An al iz ând d in persp ec tiv a is tor ic ă drep tu l l a pens ie al f uncțio n ar ilor s tatulu i,

se reț in ur măto arele:

Conform L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, toț i f uncțion ar ii, c iv il i, mil itar i, ecl es ias tic i, benef ic iau de preveder ile aces te i legi.

Aceste dispoziții le regăsim și în L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor sociale

din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salari ații supuși legii ge nerale de pensiuni ";, deci funcționarii publici.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a tu turor funcționa rilor statului dela aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigură rilor sociale din (...),

art.6 din acest act normativ pre văzând că nu in tră în asigurare a

obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În anul 2008, prin L. nr.217/2008, d e modificare și co mpletare a L. nr.94/1992, s-a co ns ider at neces ar ă adop tare a u ne i no i r egle men tăr i spec iale

pr iv ind drep tul l a p ens ie al aces tor f uncț ion ar i ai s tatulu i, prevăzută în art .51

alin.2 din legea organică , în sens ul că persoanele care au î ndeplinit

funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în cadrul

C. de C., benefic iază, la data pe nsionării, de pen sii de serviciu, î n

condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.

Astfel, legiuitorii din 2008, au considerat că auditorilor publici externi/controlorilor financiari li se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei lor și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Potrivit art.31 alin.1 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de C., stabilirea drepturilor auditorilor publici ex terni se face ținându -se

seama de locul și rolul C. de C. în statul de drept, de răspunderea,

complex itatea și riscurile funcției, precum și de inter dicțiile și

incompatibilitățile prevăzute de lege.

Art.39 din același statut prevede c ă, pentru activitatea desfășurată,

auditorul public ex tern are dreptul la indemnizație brută lunară și la

celelalte drepturi prevăzute de lege.

Conform art.67 alin.2 din statut, pers oanele care au înde plinit funcția

de controlor financiar sau auditor public ex tern, pe o durată de cel puțin 14

ani în cadrul C. de C., beneficiază la data pensionării de pensii de serviciu,

în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul p ublic parlamentar.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/2010, cât și la data emiterii deciziei administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.

nr.94/1992, cât și prevederile norme i de trimitere, res pectiv ale art.74 -80

din L. nr.7/2006, privind această categorie de pensie de serviciu, erau în

vigoare, fiind abro gate abia după ju mătate de an de l a data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. pr iv ind org an iz are a

ș i f uncțion are a C. de C., chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestorpensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar din serviciul C. de C., cons ider ând c ă în ac es t f el, măsur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o

reducere pr in rec alcu l are a cu an tu mulu i p ens ie i, de ter min ată de in teresul publ ic, ș i

nu c a o af ectare su bs tanț ial ă ș i irev oc ab il ă/per manen tă a drep tulu i aces tor a, în

sensul el imin ăr ii pen s iilor de serv ic iu.

În acest context, recurentul a suferit, prin decizia nr. nr.2./(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a

statutului de pensionar din serviciul C. de C., în condițiile în care

dispozițiile privind pensia sa de serviciu din L. nr.94/1992, cât și prevederile normei de trimitere, respectiv ale art.74-80 din L. nr.7/2006, lege în baza căreia i s -a recunoscut acest drept, încă din anul 2009, era în vigoare.

La data recalculării, pensia de serviciu a recurentului era plătită acestuia în baza deciziei nr. 2./(...).

Se constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.92/1994 și nici L. nr.7/2006, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul C. de C., pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, conform art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în speț ă nu n e pu te m af la în prezenț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de

perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.94/1992.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.1., în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura di spusă prin L. nr.1., Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași est e situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor de serviciu cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.92/1994, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie de serviciu,la statutul de pensionar în acest

sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilită reclamantului o pensie de 1878 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.h), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului C. de C., devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculeazăprin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art .3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit pr evederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale auditorilor publici externi din cadrul C. de C.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or t anț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. pensia de serviciu stabilită în temeiul art. 51 din L. nr.94/1992, era

un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat acestuia, având învedere răspundere a, complexi tatea ș i riscurile funcției deținute în cadru l

C. de C., interdicțiile și incompatibilitățile acestuia, prevăzute în lege, în

S.utul auditorului public extern și în Codul etic al profesiei.

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât î n ultimă instanță pentru bătrânețe,

ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost riscurile activității de

auditor public ex tern, cu toate privațiunile, interdicțiile și

incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierd erile de venituri ca

urmare a pensionării din acest sistem la o vârstă când acesta se afla încă în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare

a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h din L. nr.1., au

pronunțat hotărâri de suspendare a executării aces tei hotărâri și de

anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efe ct erga omnes, constatând

cauze de aparentă de nelegalitate, re spectiv de nelegali tate a dispozițiilor

acestui act norma tiv în baza căruia a fost emisă dec izia contestată în

cauză.

V. În cauză nu se poate reține că rec urentul „cumula"; două tipuri de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul auditorilor publici externi, conform art.77 din L. nr.7/2006, la care face trimitere art.51 din L. nr.94/1992, la îndeplinirea condițiilor de pensionare prevăzute la art.74-76, persoana op tează pentru pensia

calculată conform prevederilor prezentei legi sau pentru pensia calculată în

condițiile L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări

sociale, cu modificările și completările ulterioare, ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a L. nr.217/2008, ce a mod if ic at ș i co mple tat legea nr.94/1992, s-a reținut că ado ptarea acesteia a f ost necesară pentr u

:„Întărirea autorității C. de C. în ceea ce privește controlul asupra modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor financiare ale

statului și ale sectorului public, în concordanță cu principiul înscris în C..";

Dispozițiile acestei legi, inclusiv cele privind pensiile d e serviciu, au fost avizate favorabil de C. L., C. pentru buget, finanțe și bănci, precum și de

C. juridică, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților.

II. Motivații privind specificului ri scurilor sociale a coperite prin pensia de serviciu de care beneficia recurentul.

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă

riscurile specifice activității, menționate anterior, și în considerarea

interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de activitate.

Mai trebuie subliniat faptul că , potrivit art.7 din S.utul auditorului

public ex tern și a art. 8 din Codul etic al profesiei, auditorilor publici externi le este interzis: să facă parte din partide politice sau în organizații asimilate partidelor politice, sau să desfășoare activități publice cu caracterpolitic; să desfășoare orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământ în instituții care nu intră în competența de control a structurii C. de C. din care face parte; să exercite direct sau prin persoane interpuse activități de comerț; să participe la administrarea sau conducerea altor entități persoane juridice; să fie experți sau arbitri desemanți de părți într-un arbitaj.

N u se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul categoriei de personal din care făcea parte reclamantul,

care să transforme aceste drepturi, î n doar câțiva ani d e la consacrarea lo r

legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii .

Practic, se constată că raționamente le avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensa ții parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigo area statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

Considerente similare au fost avute în vedere și prin decizia

nr.1094/2008 a C. C., cu privire la neconstituționalitatea dispozi țiilorprivind pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, în sensul că dreptul la

pensie se exercită în condițiile stabilite de lege, iar legiuitorul poate institui, în

considerarea situației specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale,

tratamente diferențiate atât prin con diții și criterii de acord are derogatorii, cât ș i printr-un mod de calcul și un cuantum diferite ale pensiilor. Această

jurisprudență este în concordanță cu practica C. E. a D. O., potrivit căreia

situația obiectiv dif erită în care se află anumite categorii de persoane

justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic

rezonabil diferențiat, fără ca aceasta să reprezinte privilegii ori

discriminări.";

III. Argumente în s ensul că măsura d ispusă a a dus atingere, în mod

indirect, și/sau mai ales, unui alt „bu n"; al reclamantului, respectiv dreptul

la muncă, ce include și dreptul la salariu, precum și cu privire la

calificarea pensiei de serviciu, în d reptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul art.51 din L.

nr.94/1992, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la

momentul cererii d e pensionare, cât ș i, ulterior, prin act ualizare, precum și

celelalte drepturi de protecție social ă reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la

muncă, în anul 200 9, când acesta avea doar vârsta de 61 de ani, îndeplinind

doar peste aprox imativ 3 ani condiția de vârstă standard pentru în scriere la

pensie în sistemul public de asigurări sociale.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, potrivit A. nr.9 la 0. nr.340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a L. nr.19/2001 și a A. nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 64 de ani și 4 luni, abia în luna iulie 2012, dar conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992, respectiv a art.74 alin.2 din L. nr.7/2006, acesta avea dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, așadar în luna martie 2013.

În acest sens sunt și dispozițiile C.i privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit L. nr.94/1992, înregistrată la Curtea de

Conturi a României sub nr.3370/(...), ce prevăd, la art.3 alin.1 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care, la data solicitării acestei categorii de pensii, dețin funcția de auditor public extern, au împlinit vârsta de

65 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul C. de C.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să seapropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca auditor public extern, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte de}

intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză e conomică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de mă surile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (. ..) în cauz a C -

262/88^{, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. adecis că toate formele de pensie ocupațională constituie un element de}

remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de t ratament

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -

7/93, Bestuur van het Algemeen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de r e muner are, în cond iț iile în care sistemul

de pensii se refer ă la o anumită c ategorie de lucrăt ori, prestațiile se

plătesc în baza rel ației acestora de muncă cu angajato rul public, în cadr ul

unui sistem ce f ace parte din sis temul general pre văzut de lege, iar

prestațiile depind în mod direct de vechimea în munc ă realizată și sun t calculate pe baza ultimului salariu al funcționarului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pr e ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Desigur acestea sunt norme comunitare privind egalitate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din rapo rturile de muncă sau de serviciu, p e care Curtea de Ju stiție a C. E. o a cordă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al

acestor lucrători c u angajatorul pub lic, drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

Mai trebuie menționat faptul că R., în calitate de stat membru al Uniunii

E., a avut obligația implementării, pâ nă la data de 30 se ptembrie 2007, a D . nr.8. care prevede egalizarea vârstelor de pensionare între femei și bărbați în

cadrul schemelor de pensii ocupaționale. Î n acest scop, începând cu a doua parte a anului 2006, s-a constituit la nivel național un grup d e lucru, format din

specialiști din t oate sistemele de pensii din R.. În cadrul consultărilor ce s -au

desfășurat între experții C. E. și membrii grupului de lucru , schemele de

pensionare ale magistraților, personalului aux iliar de specialitate, militarilor

ș.a. au fost considerate scheme ocup aționale, în sensul directivei amintite .

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptă țit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de Justiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de muncă/de serviciu, în calitatea acestuia de auditor public extern, po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.9 4/1992, c are er au în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât

obligația S. trebuia îndeplinită astfel cu m aceasta a fost asumat ă ^,

respectiv ca orice ". de remunerați e";, iar această ob ligație nu poate f i

considerată ca fii nd executată, potr ivit principiilor ge nerale ale dreptul ui civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia^{, nu prin plata unei pensii datorate potrivit pri ncipiului solidarității sociale, oricărui s alariat, în temeiul L .}

nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în calitate de controlor financiar/ auditor public extern, recurentului i s-au recunoscut, prin L. nr.94/1992, o

serie de drepturi c u caracter de rem unerație, printre c are plata salariul ui

și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de

serviciu, după încetarea raporturilor de muncă. Acestor drepturi le corespunde obliga ția corelativă a S ., ca angajator, p rin diferitele sale

instituții publice, să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate,

având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și pensia de serviciu, a fost

atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că t ot S. era cel care trebuia să plătească atât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigură ri sociale de stat, în calitate de as igurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea

dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și care

nu poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei-credințe. În cauză, recurentul și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de muncă, mai ale s cea privind prest area muncii, în co ndițiile menționate

anterior, cu numeroase responsabilități, privațiuni, interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, cu bună-

credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.94/1992, deci să plătească

reclamantului pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze

prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuiasă își execute obligația, conform căruia creditorul are drep tul de a obține de l a

debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neexecutare totală sau

parțială, sau în ca z de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptu l

la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speț ă, acela de a ob ține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are put ere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost

prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu puteau fi integrate în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, ori, pen sia de serviciu a recurentului nu poate fi încadrată în

vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere riscurile sociale

l imitativ prev ăzu te în aces t ar ticol.

Astfel, pensia specială a fost aco rdată acestuia, prioritar, nu pentru

a constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea

unor riscuri decur gând din specificul activității prestat e în cadrul C. de C.,

pentru contribuția adusă de către acesta în vederea asigurării lega lității

în ceea ce priveșt e formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor

financiare ale S. român și ale sectorului public .

Av ând în vedere cele reținu te de c ătre Cur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 alin.2 din Codul muncii republicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i gen er is, pr in L. nr.1., dar nu s ă el imin e, pr in L. nr.1., dreptul l a

pens ie de serv ic iu ș i s ă-l înlocu iasc ă, în f aza execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t,

de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. și A. G.

S. con tr a R., atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are izvorul

în contractul indiv idual de muncă al reclamantului, în timp ce dreptul l a

pensia de asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare

socială, consid er că recurentul în niciun caz nu putea fi lipsit de dreptul

la pensie de servic iu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult,

nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi

organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie amintit aici și faptul că un sistem de reformare ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de tranziție

corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu bună -credințăa drepturilor tuturor participanților la raporturile juridice, adaptarea

acestuia la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în termen de 30 de

zile de la adoptarea H. nr.737/2010, dată în organizarea aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în cunoștință

de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personal e de atenuare a

riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare a pensionării,

respectiv de a închei a contracte de asigu rări private de pensi e sau de a cotiza la

alte fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație privin d aspectele de apa rență de nelegalita te, respectiv,

de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri j udecătorești

pronunțate de instanțe de contencios administrativ din țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal s -a dispus sus pendarea executării acestei hotărâri de guvern și anularea acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă existăun text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat însensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietateinvocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptul oricecetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru,reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și exorbitantă, care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civil ă nr.3811/(...) pron unțată d e Curtea de A. B., Secția a V.-a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispus

suspendarea executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare,din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca

acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca

și sentința recurată.";

Prin sentința civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s-a dispus și anularea H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s- ar putea întemeia pe art.53 din C. revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu 70-

80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5., care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H. nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, r eformatoare, adopt ată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două lun i de la adoptarea L. nr.1., și -a produse

efectele prin lipsirea recurentului de pensia de serviciu și diminuarea

cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5. .

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Î n ceea ce privește modul de soluționar e a recursurilor for mulate împotriva

sentințelor de suspendare a exe cutării, respectiv anulare a H. nr.737/2010,

menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a p ronunțat asupra rec ursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii ainstanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen de

judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casație și Justiție abia la data

de (...), după abrog area H. nr.737/20 10, astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul

respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern, ca fiind

rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dr eptului unitar al reclamantului lapensie de serviciu.

Practic, cele două componente ale pensiei de serviciu priveau doar sursa din care erau plătite.

Astfel, conform art.19 din C. privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu ale au ditorilor public externi, înregistrată sub nr.3370/(...) la Curtea de Conturi a României, cererea de înscriere la pensie, însoțită de documentația de pensionare, se depune la casa te ritorială de pensii înraza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât pensia

din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu

stabilită potrivit pre vederilor legii. Pensi a care se achită tit ularului este pensia

cea mai avantajoasă .

Art.21 din aceeași C. stabilește, p e de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „celor dou ă

categorii de pensii ";, iar, pe de altă p arte, modul de fin anțare a pensiei d e serviciu.

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile c elor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Astfel, consider că legiuitorul s-a obligat, prin lege specială ^{, să}

plătească din bugetul de stat recurentului^{, o pensie ce reprezintă de fapt o}

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, privațiun ile cu care aceștia s -au confruntat

în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută în scopul fidelizării și

menținerii personalului care prestează munca în anumite sectoare de

activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinger e fermă că, la data pensionării, va

beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte de

muncă ce erau mai avantajoase în privința salarizării, beneficiilor suplimentare

ce puteau fi obținute , a condițiilor de mu ncă, sperâ nd ca la ie șirea la pensie să se

bucure însă de drepturi de pensie stabile, mai apropiate în ceea ce privește

cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De altfel, printre principiile care stau la baza organizării și dezvoltării carierei în funcția de auditor public e x tern , prevăzute de art.11 din S.utul auditorului public extern, figurează și motivarea, potrivit căruia, în vederea

dezvoltării carierei, Curtea de conturi identifică și aplică, în condițiile legii, instrumente de motivare morală și materială a auditorilor publici externi.

Se mai reține că, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar

fi obținut potrivit le gii generale a pensi ilor din sistemul public, fără luarea în considerare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult,

punerea grabnică în plată a drepturil or astfel „recalculate"; într-un termen dedoar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare,

fără o perioadă tranzitorie, a determinat și stabilirea unor pensii greșit calculate

potrivit L. nr. 1., astfel cum legiuitorul a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Tocmai lipsa absol ută de previzibil itat e a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de drepturi

de securitate social ă neprevăzând că diferențele dintre p ensia de serviciu ș i

pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui particular în

stabilirea corectă, reală a părții din pensie ce se plătește din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Practic, această par te din pensia de s erviciu a fos t calcu lată de casele

județene de pensii d oar pe baza datelor din carnetele de mu ncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără luarea î n

considerare a tuturor veniturilor realizate în cursul vieții acti ve de către aceștia și a celorlalte aspecte specifice modului de calcul al pensiei potrivit L. nr. 1.,

respectiv vârsta standard corectă, stagiul complet de cotizare aplicabil, pe rioadele

lucrate în grupe de muncă sau în condiții speciale/deosebite de muncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr.1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus jurisdicției asigurărilor sociale.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte,situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acest cuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

În cazul recurentului, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât acesta, ieșind la pensie în anul 2009, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 32 de ani și 2 luni, conform A. nr.3 la L. nr.1..

Consider că, practic, în anul 2009, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a avut loc o convenție, un acor d de încetare a contractului de

muncă , reclamantul renunțând la dreptul său de a munci încă 4 ani și deprimi un salariu adecvat funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare. Recurentul și -a

onorat obligația as umată, renunțând la dreptul său de a munci, în timp ce

statul, după trece rea a numai 1 a n, consideră că n u se mai impune

ex ecutarea obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu m ai

poate/dorește să -l repună pe recla mant în situația anterioară încheie rii

acestui acord, ci stabilește, de această dată, unilateral, că beneficiaru lui de

pensie specială i se cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de 1878 lei, revizuită ulterior, la data de (...), la suma de 1934 lei,

deși, în calitate de controlor financiar, salariul acestuia chiar în ultima lună anterioară încetării activității, deci în luna ianuarie 2009, a stfel cum rezultă și din buletinul de calcul a pensiei, a fost de 7384 lei, iar pensia sa de serviciu era de 6055 lei.

Astfel, se constată că, în anul 2010, S. s-a dezis de obligația asumată, tocmai față de o persoană care, prin activitatea sa, a cunoscut, de-a lungul carierei sale, modul în care se gestionează banul public, care urmărit și, probabil a reușit, protejarea și întregirea resurselor financiare ale statului, poate cu miliarde de lei, eliminându-i un drept la remunerație recunoscut prin lege tocmai pentru această contribuție adusă, invocând rațiuni de politică statală care impun reducerea cheltuielilor publice.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prinprezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din C. R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu

Declarația Universală a D. O., cu pacte le și cu celelalte tra tate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care C. și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î. Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat anterior, instanțele de contencios

administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și instanțe de

asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în co ntestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat neleg alitatea măsurii de

recalculare a pensiil or de serviciu, acest a a luat anumite m ăsuri de înlăturare a

situației nelegale create abia la data de (...), prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contestat în cauză, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astf el cum am mențio nat anterio r, dispoz ițiile L. nr.94/1992 privind pensiile de serviciu, mai era în vigoare, dar G. pr egătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care

abroga, începând cu data de (...), dispozițiile acestei legi privind pensii le deserviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși dispozițiile Legilor nr.94/1992 și nr.7/2006, privind pensiile de serviciu, erau în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind organizarea și funcționarea C. de C., cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficien ță legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne

și ale armonizării legislației naționa le cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O.

Consider că, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai al es în cazul adoptării

unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de

pensie, pentru fiecare categorie specială de persoane vizate de măsura luată, prin

luarea în considerar e a tuturor venituril or obținute de pensi onar în perioada de

activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s -ar fi putut cu ușurință afla

atât durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cu antu mul ce ar putea

rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

În orice caz, nu s-a r fi ajuns la situați a de a se constata, la un an de la

luarea unei măsuri ce se bucură de p rivilegiul prea labilului, de la ingerința

neașteptată în dr epturile reclamantului, printr -o m ăsură radicală, d e

recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pensie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea EDO

a arătat că: "odată ce a fost adoptat ă o soluție de căt re stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât

posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la

care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință,

trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă, administrativă

sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului.";

În realitate, principala pierdere a reclamantului, prin decizia

contestată, în privința căreia nu a existat nici cel puțin o intenție de

reparație din part ea S. și care va af ecta în timp evoluț ia pensiei sal e, este

că mecanismul de recalculare a pe nsiei adoptat în b aza L. nr.1., a H.

nr.737/2010 și a O. nr.5. implică LI PSIREA SA DE S.UTUL DE PENSIONAR

DIN SERVICIUL C. DE C., deci și de P . pe care i -o oferea art.74 alin. 5 din

L. NR.94/1992, în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pens iile de serv ic iu ș i pen s iile de ur maș,

s tab il ite în cond iț iile prezen te i leg i, se ac tu al ize az ă prin aplicarea la cuantumul

pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului

de bază de care beneficiază funcționarul public parlamentar aflat în

activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare și funcție publică. Dacă

în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu mai mică, se păstrează

pensia aflată în plată.

Aceeași reglementare o regăsim și î n art.15 din C. pri vind aplicarea

unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi, în sensul că pensia de serviciu cuvenită acestora, se actualizează ori de câte ori se modifică indemnizația de încadrare brută lunară a unui auditor public extern în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor utilizate inițial la constituirea bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întruc ât

aceste dispoziții d e protecție socială, aveau menirea de a garanta acestuia

o menținere a pe nsiei sale la un n ivel apropiat ulti mului venit avut î n

viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de

pensii publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai

accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 61 de ani, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi care era în vigoare și la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.94/1992, drepturi ce decurgeau din

calitatea reclamantului de pensionar din serviciul C. de C., și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen

lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerin ța statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele in teresului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială a decvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pe ntru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor funcției de auditor public

ex tern amintite anterior, cu interdi cțiile și incompat ibilitățile aferente,

pentru cei 16 ani de vechime în specialitate, precum și în schimbul

acordului său de a renunța la funcția sa și la remunerație, la vârsta de 61 de

ani, acord determinat tocmai de existența unor dispoziții legale care îi

garantau în cursul vieț ii măsuri de protecție socială, respectiv a celor

prevăzute de L. nr.94/1992, printre acestea fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca re per, în cazul r ecurent u lui, pensia medie

lunară pe economie sau indemnizația socială pentru pen sionari, ci, întrucât

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, controlul d e proporționalitate trebuie să porneas că de la câștigul pe care acesta l-ar fi putut obține din muncă în anul 2010, având în vedere

faptul că ultimul s alariu obținut de către acesta, în a nul 2009, a fost d e

7384 lei, situație î n care este evident că recalcularea pe nsiei sale la suma de 1878 lei, ulterior 1934 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care trebuie

să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a în ț eles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii

egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță

diferite, astfel cum am arătat anterio r, fiind prevăzute î n statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia :

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sist ematizării, unificării

și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii

E., cât și în legisl ația altor state, ex istă și alte categor ii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C.,

86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n funcție în cadrul

Î. C. de C. și Justiț ie au votat, în ședi nța din (...), pentru adoptarea hotărâri i

nr.2 a Secțiilor U nite ale instanțe i supreme , de sesi zare a instanței d e

contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1. , în

ceea ce privește p ensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o pierder e

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință neresp ectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de servic iu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, juri sprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, cee a ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr.

1. ";impune o pierde re ireversibilă a pen siei de serviciu, ace asta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Pr otocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încă lcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, consider că nu mai es te necesară analizarea motivelor

de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S.

Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai sunt îndreptățiți să presteze muncă, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorificadreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul N. M., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii de către intimată a deciziei nr.2./(...), în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu.

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

C. M.

Judecător

← Decizia civilă nr. 4229/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3564/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 4493/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4650/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4111/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4229/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3564/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3731/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 716/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 157/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale