Decizia civilă nr. 1600/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Decizii civile - asigurări sociale - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 1600/R/2012

Ședința publică din data de 4 aprilie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA DE PENSII S. A S. R. DE I. împotriva sentinței civile nr. 5985 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat T. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 martie

2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, păstrarea în tot a hotărârii atacate și judecarea cauzei în lipsă.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă și prin cererea de recurs.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 5985 din 14 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis cererea reclamantului T. A. N. și s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.90184 din 27 iunie 2011 emisă de C. S. DE P. S. R. DE I. și a tuturor deciziilor subsecvente.

S-a dispus reabilitarea și menținerea în plată a deciziei nr. 90184 din 30 iunie 2010.

Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, în esență, că reclamanta a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia emisă de pârâtă.

Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit cuantumul ei în baza L. nr.1., pensia fiind redusă la doar

31%. Pârâta C. S. de pensii a S. a aplicat direct prevederile L. nr.1..

S-a analizat legalitatea decizie prin prisma legilor în vigoare, dar și a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Curtea europeană a constatat că statutul conferit C.i în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu C. și protocoalele sale adiționale.

Constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i.

Este imposibil să nu fie remarcată încălcarea frapantă și gravă a dispozițiilor art.1 al primului Protocol adițional ale C.i europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, coroborate cu cele ale art.14 din

C.

Pentru cercetarea nesocotirii prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta s-a analizat cauza dedusă judecății, sub toate aspectele sale particulare de fapt, pentru a se putea decela

„in concreto";: dacă partea reclamantă deține un „bun"; existent; dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; dacă ingerința îndeplinește condițiile: legalității; a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății; a nediscriminării.

S-a reținut că pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române (serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii, reprezintă un „bun";, partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.

Prevederile abrogative ale art.1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit.i din L. nr.263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, inclusiv a părții reclamante.

Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate.

S-au analizat condițiile ingerinței statului asupra dreptului la respectarea bunurilor, condiții fixate de C.

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.

În cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii.

Stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii

(art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.263/2010).

Stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

S-a apreciat că legea nouă de recalculare se poate aplica numai faptelor ce se vor produce ulterior datei intrării sale în vigoare, nu și situațiilor anterioare, trecute (facta praeterita), cu toate efectele care s-au produs și se produc în timp, datorită situației create la acel moment. Pensia specială a părții reclamante reprezintă o situație juridică constituită sub norma veche, echivalată și de norma legală nouă, situație care a creat efecte juridice definitive, sub formă de prestații succesive, pe care statul este obligat să le respecte.

În consecință, prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

În E. de motive a L. nr.1., depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice și anul 2009 și extinderea acesteia în anul 2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice. Declarativ, aceste motive pot corespunde exigențelor scopului legitim, în acord cu interesul public.

Este necesară însă o proporționalitate rezonabilă între ingerință (mijloacele utilizate) și scopul legitim urmărit.

Partea reclamantă nu a încetat să îndeplinească condițiile legale ale pensiei speciale acordate, deci, nu poate fi invocată existența proporționalității în sensul reținut în C. Rasmussen v. Polonia.

S-a analizat două scopuri legitime (asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor.

Deci, partea reclamantă se află într-o situație de vulnerabilitate financiară socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicții profesionale, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. De asemenea, partea reclamantă a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii. Ori, este excesiv să se ceară cetățeanului pensionar să suporte integral cheltuieli discreționare ale bugetului de pensii.

S-a reținut faptul că pensiile de serviciu nu reprezintă un privilegiu (D. nr.20/2000 a C. Constituționale), deoarece au o justificare obiectivă și rațională, fiind evident că acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune deosebit de puternică, neputând să se procedeze arbitrar.

S-a apreciat că în cauza a existat o gravă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C., astfel că instanța a admis acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. S. DE P. A S. R. DE I. solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului s-a arătat că data de (...) a fost publicată în

Monitorul Oficial, D. nr. 29/2011 a Î. C. de C. și Justiție privind recursul in interesul legi, referitor la aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., prin intermediul căreia s-a tranșat, în vederea unei aplicări unitare, problema unei posibile retroactivității a L. nr. 1., prin re calcularea pensiilor speciale.

În acest sens, instanța supremă a stabilit că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și oricum, nu sunt îndeplinite premisele stabilite prin jurisprudența C. E. în problematica retroactivității unei legi.

În mod similar analizării retroactivității legii, Înalta Curte de Casație și

Justiție soluționând recursul in interesul legi, referitor la aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., a soluționat și problema pretinsului tratament discriminatoriu instituit beneficiarilor pensiilor speciale de către dispozițiile legii analizate, stabilind că instanțele judecătorești nu sunt îndrituite a face re evaluări în temeiul art. 16 din

C.

Referitor la considerațiile curții supreme arătate, precizează că instanța de fond, deși a constatat existența unui tratament discriminatoriu, nu a precizat care sunt acei pensionari, militari, care au continuat să primească aceeași pensie specială, iar în această cauză nu s-a făcut în nici un fel de dovada referitoare la aplicarea unui tratament inegal intimatului, în raport cu ceilalți pensionari aflați în evidența C. de P. S. a S.

Instanța de face o eroare în privința cuantumului pensiei revizuite a intimatului, considerând că acesta reprezintă doar 31% din cuantumul pensiei stabili te în baza vechii legislații.

În acest sens, precizează că însuși intimatul a arătat că i-a fost diminuat cuantumul brut al pensiei de la 3595 lei la 2583 lei, context în care un simplu calcul aritmetic arată că pensia revizuită reprezintă 71.85% din pensia stabilită anterior.

Prin urmare, diminuarea cuantumului pensiei intimatului a fost de 28,15%

și nu așa cum lăsa calculul instanței de fond să se înțeleagă, respectiv o pretinsă diminuare de 69%, context în care a stabilit că reducerea substanțială a nivelului pensiei afectează substanța dreptului la proprietate.

Chiar dacă în urma revizuirii există o reducere a pensiei, în proporție de

28,15%, în această materie, Curtea E. a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și a altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării principiilor statuate în convențiile europene, exemplificând următoarele cuantumuri de reduceri: 43% (T. c. Suediei - reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neincălcare), 38% (Jankovic c. Croației); 66% (Callejas c. Spaniei 18 iunie 2002), 30 - 50% din cuantumul alocațiilor speciale pentru văduve (A. C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei).

Prin urmare, lipsa despăgubirii pentru diminuarea pensiei nu poate conduce eo ipso la încălcarea art. 1 din Protocol nr. 1 la C. P. jurisprudenței C., se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită "limită excepțională" a fost depășită (cauza Hasani c. Croației, cauza Velikovi and Others c. Bulgariei). Conceptul de "limită excepțională" este apreciat de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie (Kjartan Asmundsson c. Islandei), lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență (Azi nas c. Ciprului) sau măsura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei).

Învederează faptul că pensia medie din sistemul public este de aproximativ

740 de lei, iar potrivit datelor afișate de I. N. de S., salariul mediu brut pe economie pentru luna noiembrie este de 2054 lei.

În această situație, când pensia revizuită a intimatului (2583 lei) depășește cu mai mult de 3. nivelul mediu al pensiilor din țara noastră, depășind chiar și venitul persoanelor aflate în activitate, este greu de susținut că intimatul, prin revizuirea pensiei sale, a fost lipsit de mijloacele de subzistență.

Stabilirea politicilor în materia asigurărilor sociale este lăsată de către C., la aprecierea statelor, în funcție de factorii economici și financiari ce influențează sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.

În cauza Keckho c. Ungariei, Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației. Autoritățile nu pot refuza plata unor drepturi și beneficii în cuantumul stabilit de legislația în vigoare.

P. jurisprudenței C., în materie civilă, de principiu, nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa, pe viitor, drepturile care decurg din legislația în vigoare

(hotărârea din (...), Hasani c. Croației și Zielinski and Prada land Gonzalez and

Others c. Franței).

Intimatul reclamant T. A. N. prin întâmpinare (f.32-62) a solicitat respingerearecursului și păstrarea hotărârii atacate.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 90184/(...) emisă de pârâtul recurent în temeiul OUG nr. 1., prin care a fost revizuită pensia reclamantului stabilită în temeiul L. nr. 1. coroborat cu prevederile HG nr.

735/2010. Cum decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr. 1. și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantului a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, nu a fost comunicată reclamantului și nu a fost contestată în instanță, nefiind supusă astfel controlului jurisdicțional, Curtea apreciază că se impune în prezenta cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite susținerile reclamantului potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr.

873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din

28 iunie 2010.

Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1. sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație

și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.

1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. și OUG nr. 1. s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., releavntă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 3.595 lei, și o pensie revizuită de 2.583 lei.

Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., conform datelor statistice ale C. N. de P. și A. D. de A. S.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond prin care a fost admisă contestația împotriva deciziei de revizuire și a celor subsecvente a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite cu opinie majoritară recursul declarat, urmând să modifice în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Admite, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâta C. S. DE P. A S. R. DE I. împotriva sentinței civile nr. 5985 din 14 noiembrie 2011 a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge contestația formulată de reclamantul T. A. N.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.

Cu opinie separată în sensulrespingerii recursului

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: C. N.C.

G. C.

GREFIER

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de pârâtul S. R. DE I. - C. de P. S.- este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind eroarea săvârșită de către instanța de fond în sensul că argumentația acesteia contravine temeiului potrivit căruia a fost emisă decizia de revizuire contestată în cauză, respectiv a O. nr. 1., cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că r eclamantul T. A. N. s-a adresat

instanței pentru pro teguirea unui drept de securitate socială, considerând că

pensia sa militara de serviciu era un „bun";, în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe

care acesta avea s peranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul stabilitpotrivit deciziei nr.90184/(...), în baza L. nr.164/2001, pentru o vechime efectivă

ca militar de 24 de ani, un stagiu total de cotizare de 42 de ani și un stagiu

lucrat în condiții speciale, de 11 ani și 10 luni.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princi palul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în c onsecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.164/2001.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit

să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate șiprevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor deeligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un

drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în

țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța

liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă care era departe de vârsta standard d e pensionare, și că se poate baza pe o

pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1 906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum

și a statutelo r căil or ferate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,

vor continua să fi e servite conform titlurilor ce posed ă cei în drept și c u

reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei

legi";.

Aceleași dispoziții tranzi torii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pe ns iuni republicată l a data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la pu nerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit dife ritelor

legi de asigurări s ociale până la pu nerea în aplicare a legii de față, s e

respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

Sociale de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare p er manen te , prevedea

că: "Pierd d reptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23

august 1944, au desfășurat o ac tivitate antidemocratică, reacționară,

potrivnică interese lor poporului, acei care au militat și a u avut un rol activ în introducerea dictaturii militar-fasciste, precum și a cei care manifesta

atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat -popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

P. art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat

și de asistență so cială, "P.le și ajut oarele sociale sta bilite pînă la dat a

prezentei legi, se mențin în conti nuare, atît timp cît sînt îndeplinit e

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la dat a

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acor date.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalculareapensiilor militare stabilite în baz a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n

care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât

cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat cuantumul pensiei aflate în plată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a cuantumului pensiei aflate în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-

a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentru pe nsiuni militare din 1 iulie 1889 ,

cu mod if ic ăr i d in 18 91, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lo r și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în

raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei

gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , po trivit art.22 din această lege,

această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r, asigurând astfel tran z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

P. L. generale de p ensiuni din (...), cu modificările din 1 904 și 1906,

d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al p ensiei stabilit de art.1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -osolda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1 959, în timp ce le gea generală a pe nsiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t

în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea înraport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile destat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se

calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul

solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ul ter ior sch imb ăr ii c ad rului normativ general al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări sociale pentru cadrele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru plata

pens iilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S..

P. art.21 din această lege, b az a de c al cul f olosită pen tru s tab il ire a pens ie i militare de stat este solda lunară br ut ă avută în ultima lună de activitate,

care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de se rv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, l a data adoptării L . nr.1., a H.G. nr.735/2010, L. nr.16 4/2001 era în vig oare, fiind abroga tă

abia după jumătat e de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respecti v la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el i min ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, intimatul-reclamant a suferit o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei sale, ci,

mai ales prin pie rderea calității, a statutului de pen sionar militar, ce -i fusese recunoscut prin decizia nr. 9., în temeiul L. nr.164/2001.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, S. R. de I. a arătat că, urmare a modificărilor legislative intervenite prin apariția L. nr.1., începând cu data de (...), prin determinarea punctajului mediu anual, a rezultat un alt cuantum al drepturilor bănești cuvenite pensionarului, fără a proba în cauză emiterea unei decizii de recalculare a pensiei reclamantului în temeiul dispozițiilor acestei legi.

În consecință, decizia contestată în speță, nr. 90184/(...), prin care a fost

stabilită reclamantului o pensie 2583 lei, a fost emisă în temeiul O. nr.1., intenționând însă să pună în aplicare L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Se observă din enunțarea acestor dispoziții că legiuitorul, chiar prin text ul

art. 3 din L. nr. 1., precizează că acest e pensii speciale su nt prevăzute de lege ,

fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii ladosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de revizuire a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către S. R. DE I., în temeiul O. nr.1., fără a fi precedată, astfel cum

am menționat anterior, de un act administrativ individual emis în temeiul L.

nr.1. și a H.G. nr.735/2010.

Mai trebuie mențio nat că, alături de alți 634 de reclamanți, intimatul

obținuse la data de (...), în dosarul nr.(...) a C. de A. B., suspendarea

ex ecutării H.G. nr.735/2010.

II. decizia contesta tă nu r espectă ceri nțele art.21 din Metodologia de

revizuire aprobată prin O. nr.1. , aceasta necuprinzând temeiurile de fapt care au stat la baza revizuirii.

III. pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontributivă, fondur ile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se,

ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora

pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru

plata pensiilor militare se asigură din bu getul de stat, prin bugetele M., M., S..

IV . riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de milit ar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și inco mp atibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, și la care,

practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să ur meze

noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea

unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a familiei.

V. În cauză ingerința în dreptul intimatului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul c ă a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând un drept de protecț ie socială complex, ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei militare a reclamantului.

Practic, în cauză, singura decizie pe care S. R. de I. - C. de P. S. - a prob at c ă a emis-o dup ă ado p tare a L. nr.1. ș i c ar e a avu t drep t ef ect supr imare a drep tulu i

recl aman tulu i l a pen s ie mil itar ă es te dec iz ia cu nr.90184, ce po ar tă denu mire a de

„., e mis ă l a ab ia l a d ata de (...), în te me iul O. nr.1. .

Analizând situația creată în cauză prin această decizie contestată de către reclamant, în mod corect prima instanță a reținut că acest act administrativ individual a fost de fapt cel care a eliminat dreptul

intimatului la pensie militară întrucât, până la data de (...), drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite conform L. nr.164/2001, doar prindecizia nr. 90184, din (...), pe care recurentul nu a revocat-o.

Recurentul consideră că recalcularea pensiei militare a reclamantului ar fi operat de drept în temeiul L. nr.1., fără a mai fi nevoie de un act administrativ individual care să modifice categoria și cuantumul drepturilor la care era îndreptățit acesta, cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în timp ce dreptul efectiv al intimatului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

În acest context și decizia nr. 90184 /(...), deși trebuie analizată ca fiind actul administrativ individual care a afectat în mod esențial dreptul

reclamantului la pensie militară, poartă impropriu denumirea de decizie

de „. , deși di n co nținutul acesteia n u se poate reține c are sunt erorile de

stabilire a pensiei p entru care a fost n ecesară acea stă ing erință și care a fost actul astfel revizuit.

P. L. nr.263/2010, lege organică ce regl ementează regimul g eneral privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din C. -asemenea acte administrative de

rev izu ire po t f i e mise do ar în s itu aț iile prev ăzu te l a art.107 alin.1 din lege,respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /. plății drepturilor de

pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /. plătite și cele legal cuvenite, c as a ter ito r ial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă, opere az ă, d in of ic iu

s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in dec iz ie de rev izu ire."; În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie,casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

S., în preambulul O. nr.1., recunoaște că în termenul stabilit de L.

nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de

persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra valorificării dreptului

la pensie al benefi ciarilor acestei leg i, în sensul că, pe ntru cei care nu a u

prezentat acte care să dovedească veniturile obținute, în funcție de care s -arecalculat pensia de serviciu, s-a utili zat salariul mediu brut pe economie";,

acesta fiind și motivul pentru care a considerat necesară emiterea unor

decizii de revizuir e care să corectez e erorile de stabili re a drepturilor de pensie recalculate în tot, sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu pe economie.

În cauză însă, nefi ind emisă o decizie de recalculare care să fie

comunicată pensi onarului și care să poată fi conte stată în condițiil e legale, în mod normal recurentul n u putea constata nici existența uno r

drepturi de pensie care să necesite o revizuire, astfel încât ingerința sa în

drepturile reclamantului apare ca fiind lipsită de condițiile legalității și

necesității.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât nu se mai putea contesta legalitatea pensiei stabilite intimatului prin decizia de pensie nr. 9., singura care a stabilit drepturile

de pens ie cuven ite aces tu ia p ân ă l a d ata de (...), ace as ta f iind def in itiv ă.

În consec inț ă, n ic i n u se pu te au rev izu i aces te drep tu ri de pensie stabilite în

mo d leg al po tr iv it L . nr.164/2001, f ăr ă a ex is ta ac tul pr in c are s ă f ie pr ac tic

mo d if ic ată c ategor ia de pens ie cuven ită re cl aman tulu i.

Observând și acest aspect, intimatul, în mod justificat, se prevalează destatutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la această categorie de pensie, ci și la data revizuirii pensiei sale.

II. Argumente cu privire la nemotivarea deciziei de revizuire, conform

dispozițiilor legale în vigoare.

Conform art. 21 din Metodologia de revizuire a pensiilor aprobată prin O. nr.1., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele de pensii sectoriale din cadrul instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică șisiguranță națională, care va cuprinde în mod obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii, precum și termenul în care poate fiintrodusă contestația.

A., drepturile reclamantului au fost afectate printr-o decizie de

revizuire care încalcă aceste prevederi legale, nefiind motivată defel în fapt, deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant în speță, cu cât actul administrativ era defavorabil particularului.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

fapt și în drept a măsurii luate și să fie com unicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din C. garantează dreptul persoanei de a avea acces laorice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

P. art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertatea de acăuta și de a primi informații.

Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.

De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizia nr.90184/(...) emisă de recurent , contestată în cauză, nu cuprinde în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate prin acest act , aerorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.1 /2011.

A., se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceastatrebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară

clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât

informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior

formulării contestației, cât și ex ercitarea de către subie ct ul de drept căruia i

se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proc es echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional , instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de

control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor p ublice, instanța de

judecată tr ebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în

îndeplinirea puterii sale discrețion are, a ales soluți a criticată de ce l

vătămat, iar aceast ă motivare trebuie să fie intrinsecă ac tului administrativ,

neputând fi complinită în cursul cercetări i judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită

de lege autorității publice și cel adoptat prin ex ces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivarea măsurii luate, ce privește r evizuirea drepturilor de pensie ale intimatului, ce a c ondus la încălcare a drepturilor acest uia la apărare și l a informare, constituie un alt motiv de nelegalitate a măsurii luate.

IV. Motivații privind specificului riscurilor sociale a coperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -intimat.

Pensia militară a fost stabilită de căt re legiuitor, atât în considerarea

riscurilor specifice activității de militar, cât și a interdicțiilor și

incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de actvitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a di spozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p re vederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

V. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/. mai ales, unui alt „bun"; al reclamantului, respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la sold ă, precum și cu pr ivire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie militară, în temeiul L. nr.164/2001,

respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii

de pensionare, c ât și, ulterior, p rin actualizare, precum și celelal te

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la muncă, în luna mai a anului 2010, când acesta avea doar vârsta de 44 de ani, la care acest a se afla în depli nătatea capacității sale biologice de

muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.164/2001, la vârsta de 55 de ani, abia după 10 ani, în anul 2020 și în condițiile Anexei nr.6 la L. nr.263/2010, la vârsta de 58 de ani și

2 luni, în luna noiembrie 2023.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001, prevedea căpersoanele care beneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate

și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz,inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salarialecorespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, intimatul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în cal itate de militar, intimatului i s -

au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drep turi, în timpul activității propriu -zise, dar și

plata pensiei de serviciu, după încetarea raporturilor de serviciu. A.

drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum ace stea au fost

reglementate, avâ nd în vedere faptu l că, la fel ca și s alariul, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele

de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tare a D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. privind apl ic are a pr in c ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adr ul reg imur ilor prof esion ale de secur itate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auza C-

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P.

E. și a C. din (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Desigur aceste a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider

c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care

Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii

de remunerație, ap reciindu -le ca fiind plătite în ba za rel ației de muncă al acestor lucrători cu angajatorul public , drepturile de pensie având ca temei

d ispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru

al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune aquis-ul comunitar, implicit de a asigura respectarea principiului

eg al ităț ii de ș anse î n tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale de

securitate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemul pensiilor militare

de stat, reglementat prin L. nr.164/2001.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care

se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a

G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul

schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile

D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a

fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie militară era datorat intimatului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d ispo z iț iilor L. nr.164/200 1.

A., obl ig aț ia S. tre bu ia îndepl in ită as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată ,

respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po at e f i cons ider ată

c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit

principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în t emeiul L.

nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie militară s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea

celor două dreptu r i și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

P. disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează pe

principiul consensualității și al bunei-credințe. În cauză, reclamantul și -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile

de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibili tăți. În

consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.164/2001, deci să plătească reclamantului -

intimat pensia mi litară, astfel cum a înțeles să o regl ementeze prin lege a

organică.

Consider că în s peță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurentul-pârâttrebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-intimat este, în speță, acela de a obține

obiectul specific ș i ex act avut în vedere la nașterea r aporturilor juridice

dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

P. art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere de

lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, or i, pe ns ia mil itar ă de s tat a in timatu lu i nu po ate f i înc adr ată în

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoper irea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republ ic at,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie mil itar ă ș i s ă -l înlocu iasc ă, în f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t

drep t, de as igur ăr i s oc iale de s tat.

Având în vedere faptul că dreptul la pensi e militară își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că intima tul în niciun caz n u putea fi lipsit d e dreptul la pensie de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniată î n acest sens și lip sa absolută de pr evizibilitate a

măsuri i ce a afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie

militară, ce rezultă cu deosebită clarit ate din prevederile art. 12 ale O. nr.

1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în

aceeași perioadă de criză ec onomică, du pă adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.

330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățilecompensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măs urile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

A., bazându-se pe dispozițiile L. nr.164/2001, în condițiile lipseitotale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de acotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

În consecință, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile privatea fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, în cond iț iile în c are,

as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, în ț ar a no as tr ă mil itar ii au benef ic iat în to tde aun a de pensii speciale.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă aceste drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatului.

Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C.

pentru apărarea d repturilor omului și libertăților fundamentale, pornind

de la aspectele de drept și de fapt specific e evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

P. art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „

Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

P. art. 8 din Declar ația Universală a D. O., orice persoană are dreptul lasatisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.

P. jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

În ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, acesta a afectat dreptul la pensie al reclamantului printr -o decizie de

revizuire, emisă în temeiul unei ordonanțe de urgență emise în scopul a corecta

erorile ce au apărut în procesul de rec alculare a pensiilor militare, fără ca, î n

fapt, reclamantului să -i fie, în prealabil stabilite drepturi de pensie recalculate în temeiul L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Ori, decizia de revizuire contestată în cauză, care, astfel cum am menționat anterior, este practic lipsită de obiect, nefiind probate în cauză erorile de calcul a pensiei care a fost necesar la data de (...) a fi corectate și care este actul administrativ individual ce s-a impus a fi revizuit, a fost astfel emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv a art.107 din L. nr.263/2010.

De altfel, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariuluimediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie

și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie

2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, ori, astfel cum am menționat anterior, recurenta nu a probat în prealabil emiterii deciziei de revizuire că pensia reclamantului-intimat ar fi fost de fapt recalculată.

Mai consider că ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), după un an de la intrarea în vigoare a L. nr.1. și cu depășirea esențială a termenului de 5 luni de la intrarea în vigoare a H.G. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor acestei legi, în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, acesta fiind și motivul pentru care, în lipsa unei decizii individuale de recalculare, a contestat, înaintea instanței de contencios administrativ competente, legalitatea acestei hotărâri de guvern.

În final, acestuia i-a fost comunicată decizia contestată în cauză, ce într-adevăr i-a confirmat faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a pensiei militare și modificare a categoriei de pensie cuvenite, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului dreptului de asigurări sociale, de la suma de 3595 lei, la cea de 2583 lei, conform mandatelor poștale depuse la dosar.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., decizia nr. 90184/(...), de „. a pensiei reclamantului, a produs de fapt efecte retroactive, fiindu-i în

realitate stabilite drepturile de pensie diminuate, în sumă de 2583 lei,

începând cu data de (...), situație în care, printr-o măsură de regularizare a

pensiei, îi vor fi reținute din drepturile de pensie sumele încasate în plus în perioada ianuarie-mai 2011, drepturi care, în lipsa unei decizii de recalculare legal emise, se cuveneau acestuia în temeiul deciziei nr. 9., care nu fusese

revocată printr-un alt act administrativ individual legal emis.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie regle mentate, a i storicului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai m are

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. R. și cerințele corelării cu ansamblul regleme ntărilor interne și al e

armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Mai trebuie amintit că, în C. P ădur aru c on tr a R., Cur te a ED O a arătat că:

"odată ce a fost adoptată o soluți e de către stat, ea trebuie implementată cu o

claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică

și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a

acestei soluții; în această privință, t rebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie

ea legislativă, admi nistrativă sau prove nind din practicile aplicate de autorităț i este un factor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita

statului.";

De altfel, aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul S., fără ca în cadrul acestei proceduri să se analizeze aspectele invocate de către acest particular privind îndreptățirea sa la plata pensiei militare și nelegalitatea revizuirii, respingându- se, prin hotărârea nr.3452/(...) contestația formulată de către acesta.

Mai consider că, prin decizia contestată, denumită de "de revizuire"; a

pensiei sale, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar militar, statut de care s-au bucurat în țara noastră toți militarii

de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până î n prezent, acesta a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, conform

jursprudențe i C., în măs ur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i intrat în marja de apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H.G. nr.735/2010 și a O. nr.1. implică LIPSIREA

SA DE S.UTUL DE PENSIONAR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevedea că:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu procentul de st abilire a pensiei î n condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, prin

indexare cu un procent care să acop ere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări s e

regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru inti mat, întrucât

aceste dispoziții, pe care ch iar L. nr.164/2001 le considera în art.48, ca

fiind de ". socială ";, aveau menirea de a garanta aces tuia o menținere a

pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de căt re S., doar at un ci când mijlo acele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o sc ădere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 44 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efectele nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității , întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

P. art.10 din Char ta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate soci ală la un nivel suficient.

În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru

cei 24 de ani de vechime efectivă ca militar, precum și în schimbul

acordului său de a renunța la funcț ia sa militară și la re munerație, la vârs ta

de 44 de ani, acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale

care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor

prevăzute de L. n r.164/2001, printre acestea fiind și dr eptul la pensie

militară.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatului, pensia medie lunară

pe economie sau indemnizația so cială pentru pens ionari, ci, întrucâ t

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la

salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie repus în drepturile sale de militar în activitate, controlul de

proporționalitate t rebuie să porneasc ă de la c âștigul pe care acesta l-ar fi

putut obține din muncă, având în vedere faptul că ultimul său salariu

obținut în luna mai 2010 a fost de 5054 lei, situație în care este evident că

recalcularea pensiei sale la suma de 2583 lei, constituie o sarcină ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pe nsionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această

ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, ….";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fostacordate în baza unor legi emise de S. R., în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau inte rnaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C. Constituționale, 86 de judecători prezenți din tota lul de 113 judecători

în funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...),

pentru adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de

sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar

cuprinzând și con siderente general e, privind celelal te pensii special e

vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

apreciind că acestea contr avin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.

europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pe nsie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuți ile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și dispropor ționată. Î ntr -o astfel de situație, există o î ncălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjart an Asmundssoncontra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scop ul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L.

nr. 1. ";impune o pie rdere ireversibilă a p ensiei de serviciu, a ceasta echivalând c u

o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omulu i și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s -a ajuns l a o atingere adus ă esențe i drep tul u i l a pens ie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul

art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și

libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire lanediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. R., care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe acesta într-o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de pr evizibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada în care acesta a încasat lună de

lună pen sia militară, a creat acestuia convingerea că își poate orienta

întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia militară, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a- i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente , opinez în sensul că se impunea

respingerea cererii de recurs formulată de pârâtul S. R. DE I.-C. de P. S. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M..

3 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 3417/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...  Decizia civilă nr. 4199/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 1600/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale