Decizia civilă nr. 4632/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 4632/R/2012

Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. F. împotriva sentinței civile nr. 1447 din 17 iulie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și C. E P. S. A M. A. ȘI I., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 septembrie

2012, prin serviciul de registratură al instanței pârâtul intimat Ministerul

Administrației și Internelor a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate și judecarea în lipsă.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că și prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1447 din 17 iulie 2012 pronunțată de T. B.-N. în dosarul nr. (...) s-a respins excepția nulității absolute a deciziei contestate invocată de reclamant.

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și excepția lipsei de obiect invocate de pârât.

S-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de obiect invocată de C. S. DE P. A M. A. ȘI I., ca succesor în drepturi a CASEI DE P. A M. A. ȘI I.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul F. I. F., reprezentat prin S. C. M. D. ÎN R. ȘI R. împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, CASA DE PENSII A M. A. ȘI I. al cărei succesor în drepturi este C. S. DE P. A M. A. ȘI I.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținută că excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. este nefondată, deoarece până la înființarea casei sectoriale de pensii, Ministerul Administrației și Internelor este entitatea care are calitate procesuală pasivă în litigiile privitoare la pensii stabilite anterior intrării în vigoare HG nr. 2.. Atributul exclusiv al casei sectoriale de stabilire și plată a drepturilor de pensie exista așadar numai de la data înființării sale efective, moment ce coincide cu data intrării în vigoare a HG nr. 2..

Pe de altă parte, decizia contestată a fost emisă de Ministerul Administrației și Internelor - C. de P. și nu de casa sectorială de pensii, astfel încât Ministerul

Administrației și Internelor justifică legitimare procesuală pasivă, în calitate de emitent al deciziei atacate, excepția invocată de pârât nefiind întemeiată.

Excepția lipsei de obiect nu a putut fi reținută. Faptul că prin OUG nr. 1., act normativ ulterior datei emiterii deciziei contestate, s-a prevăzut revizuirea pensiilor calculate în baza salariului mediu brut pe economie și menținerea în plată a pensiilor aferente lunii decembrie 2010, nu face ca acțiunea să poată fi considerată ca lipsită de obiect.

Excepția nulității deciziei atacate, întemeiată pe faptul că s-a emis de o entitate care nu avea o asemenea atribuție, nu a putut fi reținută. Deși prin art. 132 din L. nr. 2., aplicabil din data de 23 decembrie 2010 conform art. 193 alin 1 al legii, s-a prevăzut înființarea casei de pensii sectoriale a M. A. și I., ca structură cu personalitate juridică, succesoare de drept a structurii organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Administrației și Internelor, în concret, această casă sectorială s-a înființat prin H. nr. 2., intrată în vigoare la data de 27 martie 2011, ulterior emiterii deciziei atacate. Prin urmare, până la data de 27 martie 2011, data intrării în vigoare a HG nr. 2., casa sectorială de pensii nu a funcționat ca entitate cu personalitate juridică, atribuțiile în domeniul pensiilor fiind exercitate de fosta C. de pensii a M. A. și I., structură organizatorică responsabilă cu pensiile din Ministerul Administrației și Internelor. În aceste condiții, este evident că până la înființarea casei sectoriale de pensii, C. de P. a M. A. și I. avea abilitarea legală de a emite decizia contestată, așa cum s-a procedat în fapt.

Pe fondul dreptului dedus judecății tribunalul a reținut faptul că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza L. nr. 164/2001, pensie eliminată prin L. nr. 1..

Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma de 1.418 lei față de suma avută în luna decembrie 2010.

Prin OUG nr. 1., intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.

Urmare a adoptării acestei reglementări, pensia recalculată a reclamantului a fost revizuită, emițându-se decizia nr. 1./(...) prin care s-a stabilit o pensie în cuantum majorat de 1.897 lei, cu începere din data de (...), adică din momentul la care a operat eliminarea pensiei de serviciu.

La stabilirea acestui cuantum s-au avut în vedere veniturile salariale ale reclamantului indicate în actul intitulat „date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual și a stagiului de cotizare";.

Întrucât în urma operațiunii de revizuire a rezultat un cuantum al pensiei mai mare decât cel obținut în urma recalculării în baza L. nr. 1., reclamantului i s- a restituit prin ordin de plată diferența cuvenită, aspect de altfel necontestat de reclamant.

Această ultimă decizie, emisă în luna decembrie 2011, nu a fost contestată de reclamant.

S-a constatat așadar că decizia a cărei anulare se solicită în prezentul cadru procesual, nu mai este în ființă, ea fiind practic revocată de emitent și înlocuită cu o nouă decizie.

Întrucât decizia contestată a fost anulată de emitent, tocmai pe considerentul nelegalității sale determinată de neluarea în calcul a veniturilor efectiv realizate de reclamant, iar în final s-a emis o nouă decizie ținându-se seama de veniturile realizate de reclamant, tribunalul a constatat că soluția anulării deciziei atacate nu mai poate fi dispusă.

Însă, ținând seama de faptul că prin acțiunea formulată reclamantul contestă însăși măsura eliminării pensiei sale de serviciu, urmărind să obțină în final cuantumul pensiei de serviciu și având în vedere că prin OUG nr. 1. pretenția reclamantului de a beneficia de pensie militară nu a fost satisfăcută, tribunalul nu a putut respinge acțiunea ca fiind rămasă fără obiect, ci dimpotrivă s-a impus a analiza legalitatea și temeinicia măsurii de eliminare a pensiei de serviciu.

În această analiză tribunalul a reținut ca repere cu caracter obligatoriu statuările C. Constituționale în privința constituționalității L. nr. 1., cele ale Î. C. de C. și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale C. E. a D. O.

A., în ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr. 1., exercitat de

Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din C., tribunalul reține faptul că prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Totodată, prin d nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.

Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/(...) a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

T. a apreciat că nu se poate reține încălcarea principiului nediscriminării prevăzut de art. 14 din C. pe considerentul că pensia magistratului a fost menținută, deoarece, pe de o parte, principiul constituțional al independenței justiției nu se referă și la categoria profesională din care a făcut parte reclamantul, iar, pe de altă parte, între aceste categorii profesionale nu poate fi reținută existența unor situații analoge sau comparabile, întrucât statutul profesional reglementat prin legile speciale de organizare și funcționare este deosebit, fiecare având atribuții și un rol specific bine definit în cadrul celorlalte autorități și instituții publice, chiar dacă anumite incompatibilități și interdicții sunt aplicabile în cazul ambelor categorii profesionale.

Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la C.

Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin H. pronunțată în C. Constantin Abăluță ș.a. împotriva R. la data de

15 mai 2012, Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de L. nr. 2. și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu a putut reține criticile reclamantului.

În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal a avut în vedere analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit „pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la C. europeană.

În această analiză tribunalul a pornit de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum de 1.897 lei față de cea anterioară de 1.883 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010 în cuantum de 858 lei, astfel că nu se poate vorbi de o lipsire a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței, în condițiile în care prin revizuire pensia s-a mărit și nu s-a micșorat.

În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială,care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. F., solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul respingerii excepțiilor invocate si admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulata.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că înțelege să invoce excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță Ministerul Administrației și Internelor, deși competența aparținea Casei Sectoriale de pensii.

Deși s-a adresat în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 149 alin. (1) din L. nr. 2. C. de contestații din cadrul M. A. și I. criticând pentru nelegalitate decizia de pensionare prin care i-a fost recalculată pensia de care beneficia, organul abilitat să răspundă sesizării sale nu a formulat nici un răspuns.

Practic lipsa unui răspuns la contestata formulată echivalează cu respingerea contestației formulate, astfel că după expirarea termenului în care C. ar fi trebuit să emită o hotărâre, este îndreptățit să se adreseze instanțelor de judecată.

Membrii SCMD au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali (în continuare "cadre militare") în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionare anexate la cererea introductiva.

Prin Deciziile pe care înțeleg să le conteste, s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri recurentei, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului membrilor săi.

Cadrele militare sunt singura categorie profesională care are statuată obligația sacrificiului suprem pentru țară, obligația de a se jertfi pentru apărarea integrității R., pentru apărarea celorlalte categorii sociale.

De asemenea, cadrele militare sunt în serviciul națiunii și dobândesc grade militare, care pot fi pierdute numai în condițiile legii (degradarea militară).

În măsura în care se va admite recalcularea pensiilor la nivelul salariului mediu brut pe economie, conform art. 6 alin. (4) din H. nr. 7. se va realiza o degradare a militarilor, cu încălcarea clară a dispozițiilor legale.

Prin L. nr. 1. și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate.

Se creează o discriminare, pe de o parte între cadrele militare active care au avut norocul de a lucra într-o singură unitate și deci au putut prezenta adeverințele cu veniturile realizate, și celelalte cadre militare care nu mai pot prezenta astfel de adeverințe.

De asemenea se creează o discriminare și între cadrele militare și personalul civil, inclusiv cel încadrat în unitățile militare, personalul civil putându-și valorifica toate veniturile ca urmare a existenței carnetului de muncă, document oficial prin care se atestă, printre altele și veniturile realizate.

Nu în ultimul rând se creează o discriminare, între cadrele militare și magistrați, care deși au avut aceleași privațiuni, magistrații beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil (procent din salariul avut).

De asemenea, prin recalcularea pensiilor subsemnaților se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care au fost militari activi au câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia si-au desfășurat activitatea.

Acest drept a fost câștigat prin suportarea regimului militar, prin suportarea privațiunilor specifice acestui sistem, prin renunțarea la orice altă activitate aducătoare de venit, prin renunțarea partenerilor de viață la slujbele lor pentru ai urma acolo unde au fost dislocați în vederea îndeplinirii unor misiuni pentru apărarea patriei, chiar cu prețul vieții lor.

De asemenea, faptul că pe durata perioadei în care a fost activ a crezut că la pensie va beneficia, ca răsplată a tuturor privațiuni lor specifice vieții militare, de o pensie care să îi asigure un trai decent și care să compenseze lipsa veniturilor suplimentare, lipsa vieții sociale, încalcă un alt principiu al statului de drept și nume: previzibilitatea legii.

În acest moment se află într-o situația jenantă, în care statul s-a folosit de toată viața activă promițându-le un trai decent la pensie, pentru ca acum pensia să fie asimilată cu a celorlalți civili, care au fost liberi să desfășoare alte activități aducătoare de venituri astfel încât cuantumul pensiei lor să crească.

Deciziile contestate și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale Legislației E. în materie.

S-a invocat lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare a pensiilor membrilor SCMD.

Prin Sentința civilă nr. 3. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosarul nr.

1371133/2010 s-a dispus: "suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunțarea instanței de fond"

Așadar, emiterea deciziilor de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinței civile mai sus arătate.

Prin această modalitate de calcul membrii SCMD au fost degradați militar fără a avea nicio vină, deoarece în lipsa cametelor de muncă, ce ar fi putut evidenția veniturile lunare obținute de recurent, nici unul din documentele necesare dovedirii veniturilor nu se află în posesia noastră, statul, prin unitățile militare, fiind gestionarul acestor documente.

Calculul pensiei la salariul mediu brut pe economie, reprezintă, pentru o parte dintre membri SCMD, o degradare, deoarece sunt asimilați persoanelor cu grade inferioare care se bucură de același venit ca și al celor cu grade superioare, deși pe parcursul desfășurării activității ca militari activi între veniturile gradelor militare au existat diferențe specifice.

Constatarea de către Curtea Constituțională a R., în cuprinsul Deciziei nr.

871/(...)8, că L. nr.1. nu încalcă dispozițiile C. R., nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art. 20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte.

Plecând de la dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., trebuie constata că membrii S.ui SMCD beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârâte însă este lipsită de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale enunțate mai sus.

În aceste condiții, evident aceste norme naționale vin în contradicție directă cu dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., așa încât, instanța este obligată conform 20 alin 2 din Constituția R. să facă aplicarea directă a reglementărilor internaționale.

Este evident că dreptul membrilor SCMD era născut la momentul la care i s- au stabilit inițial drepturile privitoare la pensie, fiind întrunite condițiile L. nr.

164/2001.

Pensia membrilor. SCMD, la care aceștia au dreptul ca urmare a muncii prestate, reprezintă un "bun" în sensul art. l alin. 1 din Primul protocol adițional la C.

Reducerea pensiei membrilor SCMD pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă,indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea membrilor SCMD de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. 1.

L. 1., privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și HG 7. privind metodologia de recalculare a categorii lor de pensii de serviciu prevăzute la art. 1 lit. c )-h) din L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, îndeplinesc condițiile menționate anterior, fiind un act normativ accesibil, precis și previzibil în sensul jurisprudenței CEDO.

Transformarea unor categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare

(pensiile speciale ), în pensii în înțelesul L. nr. 1. privind și stemul public de pensii

și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică dar și de asigurarea sustenabilității financiare a și stemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalități le de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare, care prevăd criterii diferite, mai avantajoase, în favoarea anumitor categorii profesionale.

Și această condiție este aparent îndeplinită, având în vedere faptul că stabilitatea economică a țării și apărarea siguranței naționale sunt noțiuni care se circumscriu celor de "scop legitim de interes general" și de "cauză de utilitate publică.

L. nr.1. nu oferă membrilor SCMD posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauză. Lipsa totală a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele speței, cu atât mai mult cu cât nicio circumstanță excepțională nu a fost invocată de G. pentru a o justifica.

În cuprinsul L. nr.1., a fost justificată necesitatea luării acestei măsuri, dar nu și lipsa totală a despăgubirilor. Lipsa totală a despăgubirilor a impus membrilor SCMD o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul său de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Reducerea pensiei membrilor SCMD, ca urmare a recalculării și imposibilitatea acestora de a-și mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat Între protecția proprietății și cerințele interesului general.

Procedându-se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la C.

În ceea ce privește lipsa proporționalității ingerinței, nu poate fi reținut nici eventualul argument conform căruia pensiile de serviciu trebuie recalculate deoarece pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială, iar partea care depășește cuantumul suportat din bugetul asigurărilor sociale de stat, se suportă din bugetul de stat.

Deciziile de recalculare a pensiilor nu au temei juridic ceea ce atrage anularea acestora.

Cu privire la retroactivitatea legii s-a arătat că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art. l5 alin. (2) din Constituția R., republicată, conform căruia: legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Prin recalcularea pensiilor se încalcă un principiu al drepturilor câștigate. Chiar dacă nu are o consacrare legală, acest principiu are o construcție jurisprudențială.

Pârâtul intimat MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR a formulatîntâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat ca nefondat și menținerea sentinței atacate, ca fiind temeinică și legală.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. a din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.

În aplicarea acestui act normativ, Ministerul Administrației și Internelor a emis decizia nr. 1. din 27 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de 1.418 lei brut, care înlocuia pensia militară stabilită în temeiul L. nr. 164/2001.

Procesul de recalculare a pensiei reclamantului s-a realizat în temeiul L. nr.

1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 7., act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.

Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii, existența unei discriminări și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al C.i E. a D.

O., argumente care au fost reluate integral în cererea de recurs.

În ceea ce privește neretroactivitatea, în mod corect a reținut tribunalul, că prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, s-a statuat că nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr.

873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.

Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. A., decizia are la baza o noua filozofie a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.

Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea E. a D. O.

A., în cauza Abaluță și alții c/a R., Curtea E. a D. O. a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plânsde faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C.

A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.

În același sens, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, E.a Tanko, M. M. și L. Ghețiu împotriva R., releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat.

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil.

În speță, Curtea E. a D. O. a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea E. a D. O. a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea E. a D. O. a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

Curtea de A. constată că în mod just au fost înlăturate de către prima instanță susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza L. nr. 164/2001.

În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

De asemenea, se constată că hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt și de drept pe care se sprijină, neputându-se reține că acestea sunt contradictorii sau străine de natura pricinii, pentru a echivala cu o nemotivare și a atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ., care a făcut indicat în cererea de recurs.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.proc.civ., a fost invocat doar formal de către recurent, întrucât nu a indicat care este actul dedus judecății ce a fost interpretat greșit sau a cărui natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic a fost schimbat, împrejurare față de care nu poate fi reținută incidența acestuia.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin.

1 C.proc.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul

F. F. împotriva sentinței civile nr. 1. din (...) a T. B.-N. pronunțată în dosarul nr.

(...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.

P. JUDECĂTORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.

Cu opinie separată în sensuladmiterii recursului

Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)

Jud.fond G.C. F.

G. C.

GREFIER

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul F. F., prin S. C. M. D., ÎN R. ȘI

ÎN R., este fondat, în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie subliniat în acest sens că reclamantul s-a adresat instanței pentru

proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa de serviciu

era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care acesta avea speranța legiti mă de a-l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.1./(...), emisă în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectiv ă ca polițist de 20 de ani, 8 luni și un stagiu de 18 de ani, 16 zile realizat în condiții speciale de muncă.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,

dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de nemulțumire și chiar

nelămurire cu privire la situația nouă creată în urma recalculării este, în primul rând, c ă drep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un "drep t c âș tig at";, respectiv un drept

acordat de o lege în vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuan tumul stabilit confor m L. nr.179/2004.

Î n acest sens, deși doctrina de drept ad ministrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi analiza în cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit să

se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului încare protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentrusupraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoaneparticulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie de serviciu ca fiind

un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, re alitățile istorice priv ind protecția socială în

țara noastră, i -au c reat acestui partic ular convingerea fer mă că poate renu nța

liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut și că se poate baza pe o pensie specială într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile care aureformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), c u modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, l a rândul său, o re glementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pen sii, a prevăzut, la capitolul ". trans itorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum și

a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au exercitat sau nu drepturile, vor

continua să fie ser vite conform titluri lor ce posedă cei în drept și cu reținer ile

ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie câștigate

le regăsim și în art.54 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: " Drepturile de pen sie stabilite potri vit

diferitelor legi de asigurări sociale până la punerea în a plicare a legii de față,

se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., care or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare permanente, preved ea că: "Pierd dreptul la pensie și la ajutor social acele persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în i ntroducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta a titudine d ușmăno asă fata de regi mul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/196 6 privind pensiile de asigurări soc iale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social stabilite

pe baza unei deci zii rămase definitive nu pot fi anula te dec ît în situați ile

prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceeace privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări s ociale de

stat și de asistenț ă socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la d ata

prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cuprindea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în sensul că: "P.le stabilite pînă la data

prezentului decret se mențin, în co ntinuare, atât timp cât sunt îndepli nite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.164/2001 privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg is l aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în vigoare a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prevede a c ă: "în cazul în

care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât cuantumul

pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sistemul public de pensii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m art.180 alin.7, "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, rezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el toț i

pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze conv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pe ns ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t re c alcul ate pe al te b az e, index ate, major ate, f ăr ă a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic i un element

c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata p e v iitor a aces te i pen s ii lunare.

M ai prec is, nu cunoș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a dispozițiilorunui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-a

vru t a f i un ac t nor mativ e mis în scopul re spec tăr ii pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, recl aman tul a avu t î n vedere, to t d in pr iv it d in perspec tiv ă

is tor ic ă, cadrul nor mativ în care au fost stabilite pensiile militarilor și ale

funcționarilor statului, prin reglementări speciale, încă din anul 1889.

T rebuie subl in iat în aces t sens c ă recl aman tul a f ost, în mare a major itate a perioadei lucrate în calitate de pol iț is t, c adru mil itar, respec tiv p ân ă în anul 2002( cu trei ani înainte de pensionarea sa), când, prin L. nr.360/2002, s-a modificat statutul

aces te i c ategor ii prof es ion ale, deven ind f uncț ion ar publ ic cu s tatu t spec ial.

Conform art.1 și 2 din L. pentru pe nsiuni militare din 1 iulie 1889, cu

mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițer ii, asimilații lor și funcționarii civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu

această vechime, un anumit procent din solda de mijl oc a gradului avut în

momentul retrager ii, respective din " mijlocia soldei gra dului ce a avut în cei

din urmă 2 ani de serviciu";.

M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , potrivi t art.22 din aceea și lege, aceasta s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor, asigurând astfel

tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul .

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turo r f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a modul de c alcul gener al al p ens ie i s tab il it de ar t.1,

erau exceptați ofiț erii generali și su periori și ofițerii i nferiori și asimila ții

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de calc ul al pensiei, baza de calcul a acestei a constituind -o soldamijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe militari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea dispozițiilor

acestei legi "salariații supuși legii generale de pensiuni";, deci și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicar ea prevederilor sa le, au ex is tat ș i în L.

asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

Mai mult, în anul 1959, în timp ce legea generală a pensiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă regle mentare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițer ilor, respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t în

re tr agere, au drep tu l l a pens ie în cond iț iile aces tu i ac t nor mativ , iar în art.5, căfondurile neces are pl ăț ii pen siilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, în raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de soldă

corespunzător ultimului grad avut în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militarede stat, în b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în

raport cu media r etribuțiilor tarifare din 5 ani de se rviciu consecutivi î n

cadrele permanent e, la alegere, din ultimii 10 ani pre mergători ieșirii d in cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl

are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pen s iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.164/2001, ulter ior sch imb ăr ii c ad rulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în te meiul căreia recla mantului i s -a stabilit dreptul lapensia de serviciu, prevedea, în art .1, că: "dreptul la pensii și asigură ri

sociale pentru cadrele militare este garantat de stat și se exercită în

condițiile prezentei legi";, iar în art.2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do me n iul ap ăr ă r ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur an țe i

n aț ion ale acoperă riscurile activit ății militare, pre cum și pierderile de venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.164/2001, fondurile necesare pentru platapensiilor mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as igur ăr i soc iale se as igur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, baz a de calcul f olosită pen tru s tab il ire a pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

activitate, care include solda de grad corespunzătoare la data trecerii în

rezervă.

Dup ă mod if ic are a s tatu tulu i pol iț iș tilor, în anul 2002, leg iu itorul a cons ider at

neces ar ă regle men tare a unu i drep t al ac es tor a l a pens ie de serv ic iu în t emeiul L.nr.179/2004, care, în art.1 alin.2 prevede a c ă dreptul la pensii si asigurari

sociale pentru polițiști este garantat de stat si se exercita in conditiile

prezentei legi, iar în art.2 că: "S.ul pensiilor de s tat s i al te drep tur i de asigurari soc iale de c are benef ic iaz a p ol iț iș tii acopera riscurile activitatii de

polițișt, precum si pierderile de venituri profesionale datorate invaliditatii,

b atr ane tii, acc iden tel or, bol ii, matern ităț ii s au decesulu i.";

Potrivit art.5 alin.2 din lege, fondurile necesare pentru plata pensiilor de stat

s i a al tor drep tur i d e as igur ar i soc iale ale pol iț iș tilor se as ig ur a de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. si I.

Conform art.22 al in.1 și 2 din L. n r.179/2004 , baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de baza brut avut in ultima luna de activitate, care include salariul pentru gradul profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu. În cazul in care au avut loc modificari ale salariului pentru functia indeplinita, in ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media salariilor de baza lunare brute din aceasta perioada, cu exceptia salariului pentru gradul profesional. La media obținută se adaugă salariul gradului profesional prevazut la alin.1.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii sale

c ă pens ia de serv ic iu es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data adoptării L.

nr.1., a H. nr.7., câ t și la data emiteri i deciziei administrative de „. a pensi ei recurentului din data de (...), L. nr.1 79/2004 era în vig oare, fiind abrogat ă

abia după jumătate de an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respect iv la data de 0(...).

Pr ac tic, ne abrog ând , pr in L. nr.1., L. pr iv ind pens iile p ol iț iș tilor , chiarlegiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar, cons id er ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o redu cere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, și nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i ac es tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serviciu.

În acest context, reclamantul a suferit, prin decizia nr. F. 1./(...), o

ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin dimin uarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității, a statutului de pensionar din serviciul poliției, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr.

1./(...), în temeiul L. nr.179/2004, cu atât mai mult cu cât această lege mai era în vigoare.

Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile înbaza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fostabrogată L. nr.179/2004, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul săude pensionar din serviciul poliției, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede, subtitulatura ";ev itare a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ oriîn două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că:

„În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anu mite norme au făc ut obiectul modific ării, completării sau abrogării lor i mplicite es te pos ib il ă, conf or m art.67 al in.1 din aceeași le ge, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei

reglementări nu a fost posibilă identi ficarea tuturor nor melor contrare, îns ă,

în speț ă, nu ne putem afla în prezenț a u nu i ase mene a c az, d eo arece l a adop tare a L.

nr.1., legiu itorul a avu t în vedere toc mai c ategor iile de perso ane c are benef ic iaz ă de

pens ii în te me iul u nor leg i spec iale, ac te nor mative pr in tr e c are se af lă ș i L. nr.179/2004.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S.

Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce priv ește măsura dispusă prin L. nr.118/201 0, Curtea EDO a

reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-decembrie 2010 salariul reclamanților era cel stabilit prin această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță, în care

L. nr.1. nu a prevăz ut doar reducerea p ensiilor se serviciu c u un anumit procen t, ci

a anulat practic di spozițiile L. nr.179/2004, lege în vigo are, eliminând dreptul reclamantului la pensie specială, la statutul de pensionar din serviciul poliției, cu toate drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.1./(...), prin care a fost stabilită reclamantului opensie 1418 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.b), prevedea că, ladata intrării în vigoare a legii, pensiile de stat ale polițiștilor și funcționarilor public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor

cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art. 3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste pensii

speciale sunt prevă zute de lege, fiind ". potrivit prevederil or legilor cu caract er

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale polițiștilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție , nicinu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerc e tare a inger ințe i

S. în drep tul recl ama n tulu i, sun t ur măto ar ele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către Min isterul Administrației și Internelor - Casa de pensii- la data

de (...), în temeiul H. nr.7., după suspendar ea ex ecutării acestei hotărâri de

guvern, prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal - și anularea unor dispoziții esențiale ale

acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emi terii actului, "era prevăzută de

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din perspectiva necesității

ingerinței pentru proteguirea unor interese publi ce.

II. Pensia de serviciu a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă

și una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., p ractic polițiștilor fiindu -le stabilit un drept

la pensie ca o recun oaștere adusă acest ora pentru serviciile puse în slujba țării , a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din L. nr.179/2004, fondurile necesare pentru plata

pensiilor de serviciu se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M..

III. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate socială,

pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de polițist, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a considerat necesară stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: riscurile acti vității de polițist, cu

toate responsabilitățile, privațiunile, i nterdicțiile și inco mpatibilitățile acestei

profesii, precum ș i pierderile de ven ituri ca urmare a pensionării din ac est sistem.

IV. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială, av ând în vedere atât f ap tul c ă tipul de presta ție de care benefi cia

acesta, pensia de serviciu, a fost asimilată de către normele comunitare

noțiunii de „., cât și faptul că perioada relativ îndelungată, de 5 ani, în care a beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a

măsurii luate, au fost de natură a crea convingerea fermă a reclamantului

că se poate baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.

I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculăr ii"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.7., în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.7. a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează în

numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cau za un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri po t fi luate mai ales at unci când executare a actului administra ti v

este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument

juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de c ontencios adminis trativ și fiscal -, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).

Pentru a pronunța această hotărâre, jurisdicția de contencios administrativ

a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute la

art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele

beneficiare….";, în art .5 alin.4 că: "în cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite

venituri de natur ă salarială, la det erminarea punctajului mediu anual se

utilizează salariul mediu brut pe economie d in perioada respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile de natură salarială, nu și în ipoteza prevăzută de hotărârea

de guvern și anu me "în cazul în care nu au fost depuse documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și 11 din

C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, însensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la data de (...), data em iterii deciziei de recalculare a

pensiei militare, ingerința în drepturile recurentului s -a produs în baza unei

hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată, cu efecte erga

omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții esențiale ale sale,

de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii

militari și pol ițiști, categorie din care face parte și recurentul, au fost obligați, prin

H. nr.7. să depună , într -un interval de timp insuficient, eforturi considerabile

pentru a procura do cumentele doveditoare privind veniturile lunare obținute într -o

perioadă de timp în delungată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeau că recalculareapensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea ac estora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun documentele

doveditoare în termenul de recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând aceste măsuri dispuse de către ins tanțele judecătorești în

ceea ce privește ef ectele actului admi nistrativ normativ, S. a afectat u n dre pt

se securitate soci ală al reclamantul ui, fără a avea pr actic un temei le gal,

cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (.. .), de a lua măsur i de

recalculare legală a pensiei particularului în raport cu veniturile reale

obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119 era în

vigoare, nu ex ista la acea dată posibilitatea aplicării acesteia, în sensul

recalculării pensie i, fără o vătămare gravă a intereselor pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Mai trebuie sublinia tă și lipsa absolut ă de previzibilitate a măsurii ce a

afectat în mod substanțial dreptul recurentului la pensie de serviciu, ce

rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de

criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 2010, măsurile prevăzute de L. cadru nr.

330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare la reîncadrarea șisalarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra

cuantumului pensiilor militare de s tat, pensiilor de stat și pensiilor de

serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în funcție de nivelul și structura bazei de c alcul în vigoare la d ata de (...), fără a fi afectate de măsurile de

reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009 .";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare și ale funcționarilor statului cu statut special, recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele și salariile obținute în perioada de aproape 29 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar și funcționar public, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună de

la data emiterii a cestei decizii, rec unoaște, în pream bulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ asupra

valorificării dreptului la pensie al b eneficiarilor acestei legi, în sensul că,

pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească ve niturile obținute,

în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu

brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constat ând aceste

neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative

nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul recurentului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlăture situația nelegală

și discriminatorie consta tată, iar, pe de altă parte, să se abțină a ad uce

atingere drepturilor particularilor în temeiul dispozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând în mod substanțial un drept de securi tate socială al

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei

obligații în privința căreia nu i se poate reține vreo culpă, cu atât mai mult cu

cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu le era posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensiei acestuia în termenul stabilit prin H. nr.7..

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație și

Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I. și

a menținut sentin ța civilă nr.338/(.. .) a C. de A. C. - S ecția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea ex ecutării

H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actulnormativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte ergaomnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din Primul

Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor H. nr.7., respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal , a ceasta a rămas ire vocabilă, prin deci zia

nr.5364/(...) a Î. C . de C. și Justiție, s-au respins ca fiind lipsite de interesrecursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul

Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.

III. Motivații priv ind specificului r iscurilor sociale acoperite prin pensia de serviciu de care beneficia reclamantul-recurent.

A., prin E. de motive prezen tată de c ătre Guvernul României în vederea

adop tăr ii L. nr.179/2 004 s -au menț ion at ur măto arele:

„Pr in L. nr.360/2 002 polițistului i se conferă un statut special,

determinat de îndatoririle și riscurile deosebite ale serviciului polițienesc,

de portul de armă și de consecințele sale care decurg de aici, precum și de

multe alte deosebiri față de regimul juridic al celorlalți funcționari publici .";

„Pe lângă îndatoririle specifice și restrângerea exercițiului unor

drepturi și libertăți, prin S. polițistul ui s -au legiferat u nele drepturi băne ști

sau materiale, pre cum și măsuri de protecție socială d e care pot benefici a

polițiștii.";

S-a mai argu men tat c ă se imp une nece s itate a adop tăr ii ace s tu i ac t nor mativ avându-se în vedere „ evoluția fenomenelor curente și de perspectiv ă ale

asigurării ordinii publice din R., c are presupune și sporirea continuă a

capacității de reacție a forței de poliție ";, ur măr indu -se:

-„asigurarea atractivității unei profesii deosebit de riscante;";

-„asigurarea de către societate a unor condiții de tr ai decent și după

încetarea activității de polițist;";

-„person alul c ăru ia i se adrese az ă regle me n tare a, pr in spec if icul atr ibuț iilor, a

r iscur ilor ș i cond iț iilo r de munc ă , nu se îndepărtează foarte mult de specificul

activității militare, urmărindu -se menținerea acelorași principii și condi ții

în baza cărora se stabilesc pensiile militare de stat, având în vedere că

vechimea în activitate în calitate de cadru militar și cea în calitate de

polițist se recunoaște reciproc și se stabilește o singură pensie.";

-„pens ia de serv ic iu pen tru pol iț iș ti nu constituie un privilegiu, ci este

justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensare parțială a

specificului serviciului polițienesc, a riscurilor specifice pe care le comportă

acesta în mod obișnuit, a rest rângerii unor drepturi și a impunerii unor

interdicții, constrângeri care, în mod obișnuit nu sunt c aracteristice și alt or

categorii de salariați.";

-„caracterul stimulativ al pens ie i de s tat a pol iț is tulu i cons tă în modul de determinare a cuantumului acesteia în raport de sala riul de bază avut la

data ieșirii la pensie;";.

M ai trebu ie reț inu t ș i f ap tul c ă pro iec tul L. nr.179/2004 a f ost av iz at f avor ab il

atât de c ătre C. L., precu m ș i de c ătre C. de buge t, f in anțe ș i b ănc i, C. pen tru mun c ă

ș i pro tecț ie soc ial ă, C. jur id ic ă, de d isc ipl in ă ș i imu n ităț i d in c adrul C ame re i

Depu taț ilor

Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele

menționate anterior, și în considerarea interdicțiilor și incompatibilităților care au afectat drepturile reclamantului în perioada de activitate.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în Parlamentul

României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

C. militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A.

N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Potrivit disp.art.45 din L. 360/2002, politistului ii este interzis: a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda în favoarea acestora; b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de munca sau în public; c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul

României și pentru funcția de P. al R. d) să exprime în public opinii contrare intereselor R. e) să declare sau sa participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic; f) să adere la secte, organizații religioase sau la alte organizații interzise de lege;g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori sa participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar; h) să exercite activități cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea și demnitatea politistului sau a instituției din care face parte; i) să dețină orice alta funcție publica sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului din care făcea parte și reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele normative

speciale nu repr ezintă privilegii, ci doar comp ensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în p rezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind

pensiile de servici u ale parlamentari lor, a reținut că acestea nu contra vin

dispozițiilor con stituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și senatori,

ci și pentru alte cat egorii socioprofesionale, cum sunt magis trații, cadrele militare,

diplomații și alte cat ego rii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de lasistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri, nu este contrară

prevederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea activității acestei

categorii socioprofesionale.";

IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și (sau mai ales), unui alt „. al recurentului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la soldă.

Considerente privind calificarea pensiilor speciale de către dreptul comunitar ca un „. de remunerație"; și privind lipsa absolută de

previzibilitate a acestei „recalculări";.

Dreptul reclamantului la pensie specială, în temeiul L. nr.164/2001, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai cauza care l-a

determinat să renunțe la dreptul său la muncă, la o vârstă la care se afla în

deplinătatea capacității biol ogice de muncă.

A., recurentul a f ost înscris la pen sie specială, în a nul 2007, cân d acesta avea doar vârsta de 45 de ani^{, în timp ce, luând în considerare vârstelestandard prevăzute de legislație, acesta putea fi pensionat pentru limită de vârstă,abia la vârsta de 55 de ani, deci în anul 2017.}

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.164/2001 prevedea că persoanelecare beneficiază de pensie de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe duratănedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public,beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care suntîncadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, recurentul avea, potrivit legislației în domeniu, speranțaca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei deserviciu și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fiobținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue cariera, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadrunormativ încurajând și determinând opțiunea lui pentru înscrierea lapensie.

Practic, pentru munca prestată în calitate de polițist, recurentului i s -au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi cu caracter

de remunerație, p rintre care plata soldei, și a altor drepturi, în tim pul

activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu, după încetarea

raporturilor de mu ncă. Acestor drept uri le corespunde obligația corelativă a

S., ca angajator, prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel

cum acestea au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și solda,

și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin hotăr âre a d in (...) în c auza C-262/88, Barber vs.Royal Exchange

Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele de pensie

ocupațională constituie un element de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a fost avută în vedere la ad optarea D. 9. a C.din (...), de modificare a D. 8. pr iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r il or prof esion ale de secur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conformitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -7/93,

Bes tuur v an he t Al ge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a C -

351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de pe ns ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în do men iul de aplicare al principiului egal ităț ii de re muner are, în cond iț iil e în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categori e de lucrători, pre stațiile se plătesc în

baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui sistem

ce face parte din s istemul general pr evăz ut de lege, iar prestațiile depind în

mod direct de ve chimea în muncă realizată și sun t calculate pe ba za

ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

Des igur, aces te a sun t nor me co mun itare p r iv ind eg al itate a de r e muner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider c ă

trebu ie reț inu tă cali ficarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe care Curtea

de Justiție a C. E. o acordă drepturilor beneficiarilor unor asemenea forme

de prestații de securitate socială, asimilându -le noțiunii de remunerație ,apreciindu-le c a f iin d pl ătite în b az a r el aț ie i de munc ă al aces tor lucr ător i cu

ang ajatorul publ ic, drep tur ile de pe ns ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale ce

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.355/2007, de aprobare a de urgenta a G.nr. 8. pentru modificarea si completarea L. nr. 179/2004 privind pensiile de serviciu ale polițiștilor, s-au reț inu t ur măto arel e: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniuni i E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,

obligația de a tra nspune aquis -ul comunitar, implicit de a asigura respectarea

pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f eme i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor

ocupaționale de securitate socială, incl usiv în ceea ce privește sistemul

pensiilor de serviciu, reglementat prin L. nr.179/2004.";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ urmare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care se

încadrează în s istemele de pensii ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalită ții de Ș. a promov at proiectul Ordon anței de urgență a G.

privind egalitatea de tratament între bărbați și fe mei în cadrul schemelor

profesionale de s ecuritate socială. Acesta transpun e dispozițiile D. 8.

privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și fe mei

în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, ș i Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată l a data de (...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o c ontestație inițiată de

un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin lege să o primească, că stat ul, "în îndeplinire a acestei obligații nu face uz de pute rea

sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statua te de către Curtea de Justiție de la L. cu

cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menționată, dar și în C. F. M. ș i

A. G. S. contra R., re zultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat recurentului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de polițist, potrivit

d ispoz iț iilor L. nr.17 9/2004, cu atât mai mult cu cât, acest act normativ mai care

era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

A., obligația S. tre buia îndeplinită a stfel cum ace asta a fost asumată ^,

respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca fii nd executată, potr ivit principiilor ge nerale ale dreptul ui

civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul

public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie specială.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de mu ncă se bazează

pe principiul cons ensualității și al b unei -credințe. În c auză, recurent ul ș i -a

executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din raporturile de

serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile grele

menționate anterior, având numeroase interdicții și incompatibilități. În

consecință, S. are obligaț ia de a-și executa, cu bună -credință, toate

îndatoririle asumate prin L. nr.179/2004, deci să plătească reclamantului

pensia de serviciu, astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea

organică.

Consider că în s peță sunt aplicab ile, din acest pu nct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimații-pârâți trebuiausă își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de nee x ecutare totală sau

parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul are dreptul la

despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia „creditorul nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurent ului este, în speță, acela de a obține obiectul specific

și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.

În ceea ce priveșt e noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice per soană trebuie să

își ex ecute obliga țiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, contractul valabil încheiat are putere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un co ntract valabil înch eiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute

a fi plătite din buget ul asigurărilor social e de stat, prin legile ce le -au reglementat,ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste con siderente, apreciez că pensiile de s erviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, p otrivit art.7 din ac eastă lege: „ În sistemul public prestații le de asigur ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pen tr u p ierdere a to tal ă s au

p arț ial ă a ven itur ilor , c a ur mare a bătr âneții, invalidității sau decesului"; , ori,

pens ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i înc adr ată î n vreun a d in tre ace s te categorii de pres taț ii, av ând în vedere r iscur ile soc iale l imita tiv prev ăzu te în ace s t articol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz d e bătrânețe, ci pe ntru acoperirea u nor riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de polițist.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S .

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Cod ul munc ii republ ic at, S., în cadrul marjei sale de apreciere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d iminu are a pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2 010, d ar nu s ă el imi ne, pr in L. nr.1., drep tul

l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înlocu iasc ă, î n f az a execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t,

de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c au z e

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza în

mo d del iber at pl ata aces tor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo a re.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie specială își are izvorul în raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul î ntr -un contract d e asigurare socia lă,

consider că recure ntul în niciun c az nu putea fi lipsit de dreptul la pensie de

serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea

ajunge la această finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din

domeniul asigurărilor sociale.

În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se mai întâi, în calitate de militar, pe dispozițiile D.-lege nr.214/1977, ale L. nr.164/2001 și ulterior, în calitate de funcționar public cu statut special, pe dispozițiile L. nr.179/2004, încondițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare apensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2006, iar cel pr iv ind pens iil e f acul tative, pr in L. nr.204/2006, dup ă d ata l a c are recuren tul a dobândit dreptul la pensie de serviciu.

De asemenea, perio ada în care acesta a încasat lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că se poate bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.

A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, încondițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

În condițiile în care legislația ce-l privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurilenecesare finanțării acesteia, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C.

pentru apărarea dr epturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de

la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiilegenerale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la un nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală,invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritatereglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotrivaactelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și J ustiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,

Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, Maggio și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de naturăgenerală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, c hiar non contributi vă, art. 1 din Prot ocolul adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinț ei este important să se

ia în considerare dacă dreptul reclamantului de a primi pensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o ati ngere adusă esenț ei dreptului la pensieal acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie subliniat

faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drept urilor acestui

particular, în condițiile în care prin sentințele civile nr.338/(...) și nr.443/(...) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, insta nțele de contencios administrativ au dispus

măsuri tocmai în sc opul prevenirii unor pagube iminente, a emis t otuși la data de

(...), în temeiul H. nr.7., actul administrativ individual de recalculare a pensieiacestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de 3(...), după pro nunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a

deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -

Secția comercială, de contencios ad ministrativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de 3(...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele subliniate

de puterea judecăt orească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire apensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.179/2004, până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temp orare și parția le

de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actul

administrativ individual nelegal, cu repunerea recurentului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie avut în vedere și contextul în care a fost emisă decizia contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.179/2004 mai era în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar depensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de 0(...),

această lege specială.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.179/2004 era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind pensiile polițiștilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui funcționar în activitate.

Ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.7. de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut - însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării - a primit o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie de serviciu, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului pensiei sale, de la suma de 4230 lei (conformcuponului de pensie pe luna decembrie 2010) la cea de 1., fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că recurentul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție de

importanța și comp lexitate a acestora, de o activitate de d ocumentare și anali ză

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care

urmează să fie reglementate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum și a

reglementărilor similare din legislaț ia străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli nece sare, suficiente și p osibile care să cond ucă la o cât mai m are

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie tem einic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica legislativă a S.

Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armonizării

legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele internaționale la ca re R.

este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O.

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor și polițiștilor, categorie

din care face parte r ecurentul, dacă în c adrul activității de d ocumentare și anali ză

științifică, în cadrul studii lor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul

adoptării unor legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor

obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi putut cu ușurință afla atât

durata și dificultățil e unui asemenea pr oces, cât și cuantu mul pensiei ce ar p utea

rezulta, deci implicit măsu ra în care o asemenea ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. P ădur aru con tr a R., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o sol uție de către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea

juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de

aplicare a acestei soluții; în aceas tă privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate

de autorități este u n factor important ce trebuie luat în considerare pentru a

aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie

2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-recurent o reparație integrală a prejudiciului suferit prinemiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într- un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., Ministerul Administrației și

Internelor a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Mai consider că reclamantul, prin decizia contestată, așa -zis "de

recalculare"; a pensiei de serviciu, la o dată la care L. nr.179/2004 era în

vigoare, pierzând calitatea pe care o avea dobândită, de pensionar din

serviciul poliției, a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei

s ale, c are, conf or m jur isprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar f i f ost proporț ion al ă cu

scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de apr ec iere a s tatulu i.

În realitate, princi pala sa pierdere, î n privința căreia n u a existat nici

cel puțin o intenți e de reparație din partea S. și care va afecta în timp

evoluția pensiei sa le, este că mecanis mul de recalculare a pensiei adoptat în

baza L. nr.1., a H. nr.7. și a O. nr.1. implică LIPSIREA SA DE S. DE

PENSIONAR DIN SERVICIUL POLIȚIEI și implicit, de P. PE C. I-O O. A(...) L. N.,privind ACTUALIZAREA P.LOR DE SERVICIU, ce prevede a c ă:"; a) ori de câte ori

se majorează salariul corespunzator gradului profesional si/sau salariulfunctiei maxime ale politistilor in activitate, potrivit gradului profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu, in raport cu procentele de stabilire a pensiei in conditiile prevazute la art. 23-25 si la art. 78 alin. 1; b)

în funcție de posibilitățile financiare, în cursul execuției bugetare, prin indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări se

regăsesc în majorarea salariilor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru recurent, întrucât aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.179/2004 le considera în art.48, ca

fiind de ". socială ";, aveau menirea de a garanta ace stuia o menținere a

pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori

simplele indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii

publice, vor determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a

pensiei acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând p ractic dispozițiile unei legi în vigo are la data emite rii acesteia, respectiv a L. nr.179/2004, drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar în serviciul poliției, și care au devenitinaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat

drepturile acestuia nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung,

respectiv pentru toată viața acestuia.

Pentru toate aceste motive, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și î n ipoteza în care s -a r considera ingerința statului ca fiind

prevăzută de le ge și necesară, aceasta nu îndeplinește cerin ța

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de}

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru jus t între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului .

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dr eptul la o protecți e

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu cons ider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidenți ate anterior, în sen sul că acesta nu es te

beneficiarul unei p ensii obișnuite pen tru bătrânețe/limită de vârstă și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor deosebite ale s erviciului polițienesc ,

interdicțiilor, incompatibilităților specifice, pentru cei aproape 20 de ani de

vechime efectivă c a polițist, pentru asigurarea atractivității acestei profesii riscante, precum și pentru obținerea, după pensionare, a unor venituri apropiate celor pe care le-ar fi obținu t în cursul activită ții de funcționar cu statut special.

Pentru aceste mo tive consider că, în verificarea p roporționalității

măsurii nu p oate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pensia medie luna ră

pe economie sau i ndemnizația socială pentru pensionar i, ci, întrucât acea stă

măsură a afectat de fapt un el ement de remun erație, controlul de

proporționalitate trebuie să pornească de la câ știgul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 20 10, având în vede re faptul că salari ul

acestuia era chiar l a nivelul lunii augu st 2007 în sumă de 2780 lei, situație î n

care este evident c ă recalcularea pen siei sale la 1418 le i, constituie o sarci nă

ex cesivă pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul stabilirii

și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „l a condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de

anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul c ă viza doar benefic iarii de prestații

sociale enumerați la art.7 di n lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță diferite,

astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia :

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al

P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării, unificării și

coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R.

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât și în

legislația altor state, există și alte categorii profesionale care beneficiază de sisteme

proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a

propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de r e calcularea pensiilor să

se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C.

Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători în

funcție în cadrul Î. C. de C. și Justi ție au votat, în șe dința din (...), pent ru

adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a

instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce pr ivește pensiile de se rviciu ale magistrați lor, dar cuprinzând și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în do meniul pensiilor, apreciind că acest ea

contravin prevederilor art.1 din Pr otocolul nr.1 la C. europeană pen tru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut, prin această sesizare, că: "…legea criticată impune o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere,

aducând atingere a rt.1 paragraful 2 di n Protocolul nr.1 l a C. pentru apărar ea

drepturilor omului ș i libertăților fundam entale."; și că: "…leg ea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin lege a

criticată, are drept c onsecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din perspectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C. E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile în

cadrul regimurilor de securitate social ă, cum este dreptu l la pensie, constit uie

drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a st atelor în materia l egislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un j ust

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției dr epturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de cât e ori, prin diminua rea

drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și

disproporționată. Î ntr -o astfel de situați e, există o încălcare a art.1 din Protocol ul

nr.1 la C., determi nată de încălcarea caracterului re zon abil și proporțional al

diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra I slandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pe nsia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o s arcină excesivă și disproporționată, fără a menține un j ust

echilibru între inter esul general și impe rativele protecției dr epturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în aplicarea

art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru anumite

profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri excepționale, cu

respectarea principiului proporțio nalității, ceea ce înseamnă că măsura aplicată să

fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra Regatului Unit, 2005)."; De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea deneconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L. nr. 1.

";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o

veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura luată,

dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s- a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă orice cetățean al R. are dreptul la securitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsu rile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanț ial

disproporționată față de cea în car e acesta se afla a tât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atu nci când a optat pentru a -și valorif ica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei peri oade tranzitorii, nu i-au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în care acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat a cestuia convingerea că își poate

orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia militară, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a-i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii soldei pe care a avut-o, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul F. F., prin S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN

R., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâții: M. A. și I. și C. S. de P. a M. A. și I., a anulării deciziei nr.1./(...), cu repunerea părților în situația anterioară emiterii acestei decizii, în sensul obligării pârâților să plătească reclamantului pensia de serviciu stabilită prin decizia nr. 1., astfel cum aceasta a fost actualizată până în anul 2010, precum și cheltuielile de judecată suportate în prezenta cauză.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M..

← Decizia civilă nr. 666/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 1011/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1600/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4199/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 595/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 666/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1011/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 5101/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2105/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 472/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale