Decizia civilă nr. 2105/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 2105/R/2012
Ședința 07 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D.
GREF. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN DE I. - CASA DE PENSII S. împotriva sentinței civile nr. 4682 din 31 octombrie
2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. M.-M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate P. M.-M., avocat V. B., lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent și reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 02 mai
2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent S. Român de I. - C. de P. S. a depus la dosar note scrise la care a anexat un extras din
Monitorul Oficial nr. 925/2011, respectiv D. nr. 29 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recursul în interesul legii.
De asemenea, se constată că la data de 04 mai 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare.
La întrebarea instanței, dacă a fost emisă decizia de recalculare, reprezentanta reclamantei intimate arată că ultima decizie de recalculare a fost emisă în baza L. nr. 1., aceasta fiind unica decizie de recalculare, însă alte persoane au primit decizii de recalculare dar reclamanta intimată a primit doar pensia la nivelul anterior.
Reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat,
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în asupra recursului cu mențiunea ca reprezentanta reclamantei intimate să-și expună punctul de vedere și în raport de D. nr. 29 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recursul în interesul legii, precum și în raport de D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală,susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Referitor la D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L.
Ghețiu împotriva României, reprezentanta reclamantei intimate arată că în cauza dedusă judecății această decizie nu are aplicabilitate. Solicităobligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4682 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. M. M. în contradictoriu cu pârâta C. de P. S. a S. Român de I.
S-a dispus anularea Deciziei de revizuire a pensiei militare nr. 90719 emisă la data de (...).
S-a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia achitată în baza deciziei anulate și pensia datorată în temeiul Deciziei nr. 90719 emisă la data de (...)
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că dreptul reclamantei la pensie pentru limita de vârsta s-a deschis la data de (...), acesta beneficiind de pensie de serviciu pentru activitatea depusă în calitate de ofițer SRI, în temeiul L. 164/2001. Pensia de serviciu a reclamantei a fost stabilită prin D. nr.90719/(...), stabilindu-i-se un cuantum al pensiei de
2194 lei.
D. nr. 90719 din (...), contestată în cauza de față, a fost emisă în vederea recalculării pensiei de serviciu a reclamantului, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și a OUG 1..
S-a apreciat că această decizie este lovită de nulitate absolută având în vedere că a fost emisă pe baza art. 14 alin.1 din HG nr. 735/2010 care la data emiterii deciziei era suspendată.
Nulitatea absolută a deciziei rezidă și din faptul că aceasta a fost emisă de D. F. C. din cadrul M.ui Apărării N.e, respectiv de o structură fără personalitate juridică, căreia nici un text legal în vigoare la acea dată nu îi recunoștea abilitatea de a stabili, calcula, recalcula sau revizui pensiile militarilor ulterior intrării în vigoare a art. 132 din legea nr. 263/2010.
De asemenea, s-a mai reținut că sunt întemeiate argumentele reclamantului referitoare la încălcarea art. 1 din protocolul 1 la C. și a principiului nediscriminării.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. S. DE P. A S. ROMÂN DE I. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041 Cod procedură civilă admiterea recursului, desființarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a arătat că Unitatea Militară 0198 B. are calitate de reprezentanta S. R. de I. - C. de P. S..
S-a precizat că hotărârea pronunțată este contrară Deciziei nr.
29/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție privind recursul in interesul legi, referitor la aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., prin intermediul căreia s-atranșat, în vederea unei aplicări unitare, problema unei posibile retroactivității a L. nr. 1., prin re calcularea pensiilor speciale.
În acest sens, instanța supremă a stabilit că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii și oricum, nu sunt îndeplinite premisele stabilite prin jurisprudența C. E. în problematica retroactivității unei legi.
În mod similar analizării retroactivității legii, Înalta Curte de Casație și
Justiție soluționând recursul in interesul legi, referitor la aplicarea dispozițiilor L. nr. 1., a soluționat și problema pretinsului tratament discriminatoriu instituit beneficiarilor pensiilor speciale de către dispozițiile legii analizate, stabilind că instanțele judecătorești nu sunt îndrituite a face re evaluări în temeiul art. 16 din Constituție
Referitor la considerațiile curții supreme arătate, precizează că instanța de fond, deși a constatat existența unui tratament discriminatoriu, nu a precizat care sunt acei pensionari, militari, care au continuat să primească aceeași pensie specială, iar în această cauză nu s-a făcut în nici un fel de dovada referitoare la aplicarea unui tratament inegal intimatului, în raport cu ceilalți pensionari aflați în evidența Casei de P. S. a S.
S-a mai invocat nerespectarea de către instanța de fond a D. C. C. nr.
8. și 9., confirmate ulterior prin D. nr. (...), 1284, 1381 din 2011.
Chiar dacă în urma revizuirii există o reducere a pensiei, în proporție de 28,15%, în această materie, Curtea E. a acceptat reduceri substanțiale ale cuantumului pensiei și a altor beneficii de asigurări sociale fără a ajunge la concluzia încălcării principiilor statuate în convențiile europene, exemplificând următoarele cuantumuri de reduceri: 43% (T. c. Suediei - reducere de la 8625 coroane la 4950 coroane - neincălcare), 38% (Jankovic c. Croației); 66% (Callejas c. Spaniei 18 iunie 2002), 30 - 50% din cuantumul alocațiilor speciale pentru văduve (A. C. Goudswaard-Van Der Lans c. Olandei).
Prin urmare, lipsa despăgubirii pentru diminuarea pensiei nu poate conduce eo ipso la încălcarea art. 1 din Protocol nr. 1 la C. P. jurisprudenței C., se consideră că proporționalitatea măsurii este înfrântă în situația în care o anumită "limită excepțională" a fost depășită (cauza Hasani c. Croației, cauza Velikovi and Others c. Bulgariei). Conceptul de "limită excepțională" este apreciat de către C. prin raportare la lipsirea în totalitate de pensie (Kjartan Asmundsson c. Islandei), lipsirea în totalitate de mijloace de subzistență (Azi nas c. Ciprului) sau măsura este discriminatorie (Kjartan Asmundsson c. Islandei).
Învederează faptul că pensia medie din sistemul public este de aproximativ 740 de lei, iar potrivit datelor afișate de I. N. de S., salariul mediu brut pe economie pentru luna noiembrie este de 2054 lei.
În această situație, când pensia revizuită a intimatului (2583 lei) depășește cu mai mult de 3. nivelul mediu al pensiilor din țara noastră, depășind chiar și venitul persoanelor aflate în activitate, este greu de susținut că intimatul, prin revizuirea pensiei sale, a fost lipsit de mijloacele de subzistență.
Stabilirea politicilor în materia asigurărilor sociale este lăsată de către
C., la aprecierea statelor, în funcție de factorii economici și financiari ce influențează sustenabilitatea bugetului de stat la un moment dat, pentru satisfacerea interesului general.
În cauza Keckho c. Ungariei, Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor dinbugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii prin modificări corespunzătoare ale legislației. Autoritățile nu pot refuza plata unor drepturi și beneficii în cuantumul stabilit de legislația în vigoare.
P. jurisprudenței C., în materie civilă, de principiu, nu este exclusă libertatea legiuitorului de a adopta noi dispoziții legale, chiar cu efect retroactiv, pentru a reglementa, pe viitor, drepturile care decurg din legislația în vigoare (hotărârea din (...), Hasani c. Croației și Zielinski and
Prada land Gonzalez and Others c. Franței).
Intimata reclamantă P. M. - M. prin întâmpinare a solicitat respingerearecursului și păstrarea hotărârii atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilorformulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Contestația dedusă judecății vizează legalitatea deciziei nr. 90719/(...) emisă de pârâtul recurent în temeiul OUG nr. 1., prin care a fost revizuită pensia reclamantei stabilită în temeiul L. nr. 1. coroborat cu prevederile HG nr. 735/2010. Cum decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr.
1. și HG nr. 735/2010, prin care pensia de serviciu a reclamantei a fost transformată în pensie stabilită pe principiul contributivității, nu a fost comunicată reclamantei și nu a fost contestată în instanță, nefiind supusă astfel controlului jurisdicțional, Curtea apreciază că se impune în prezenta cauză analizarea legalității deciziei de revizuire a pensiei prin prisma tuturor motivelor invocate prin prezentul recurs și în fața instanței de fond.
Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr.
29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, dinperspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție
(referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
Astfel, în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Întrucât, în prezenta cauză retroactivitatea prevederilor legale enunțate se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. C. sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Astfel, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din
31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a uneidispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1. sau a celor de revizuire stabilite în temeiul OUG nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de
Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă
și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..
Analizând ingerința S.ui prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. Astfel, în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf 40).
De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei (paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce,suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantei, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantei ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanta care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantei, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. și OUG nr. 1. s-a dispus recalcularea/revizuirea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale
(analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83)
„statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, înprincipiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi
„în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and
Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie
1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Wieczorek c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din
19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Întrucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, releavntă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și
44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru
ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantei, care a fost beneficiara unei pensii militare de stat.
În concret, Curtea de A. reține că reclamanta a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 2194 lei, și o pensie revizuită de 1689 lei.
Prin urmare, pensia revizuită a reclamantei nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care era de 860 lei conform datelor statistice ale Casei N.e de P. și A. D. de A. S.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanta nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanta nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond prin care a fost admisă contestația împotriva deciziei de revizuire și a celor subsecvente a fost pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale incidente.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va admite cu opinie majoritară recursul declarat, urmând să modifice în tot hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Admite recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN DE I. - C. S. DE P. A S. ROMÂN DE I. împotriva sentinței civile nr. 4682 din 31 octombrie 2011 a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea reclamantei P. M. - M. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN DE I. - C. S. DE P. A S. ROMÂN DE I.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. G. S. D. L. D.
GREF. C. M.
Red./tehnored DL
2 ex/ (...)
Jud. fond M.F. B.
| ← Decizia civilă nr. 5101/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 472/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
