Decizia civilă nr. 2267/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 2267/R/2012

Ședința publică din data de 9 mai 2012

Instanța constituită din:

P.: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 5448 din 21 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. M.-M., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, consilier juridic R. C. și reprezentantul reclamantului intimat av. I. V., lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâții recurenți.

R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că lipsa de procedură cu pârâții recurenți este acoperită de prezența reprezentantului acestora.

Se mai constată că la data de 27 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare.

Reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar copia deciziei de revizuire a pensiei reclamantului și arată că nu are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului pentru motivele expuse în memoriul de recurs.

Reprezentantul reclamantului intimat solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată pe care le susține și oral, precizând că reclamantul s-a pensionat în 30 iunie 2005 și a ieșit din cadrele militare din funcția de comandor aviator militar. Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.

C. fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin S. civilă nr. 5448 din 2 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii introductive de instanța.

A fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul R. M.-M. în contradictoriu cu pârâții C. S. DE P. A M. A. N. și M. A. N. B.

S-a constatat nulitatea absoluta a D. nr. 79377 din (...) emisa de D. financiar-contabila din cadrul M. A. N. și 3328 din (...) emisă de C. de C. dincadrul M.N și dispune repunerea părților în situația anterioara emiterii acestei decizii.

Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 500 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Instanța a respins excepția lipsei de obiect, invocata de către paratul

M. A. N., reținând faptul ca reclamantul a formulat acțiunea de fata în vederea anularii deciziei de recalculare, în ființa la data promovării acțiunii.

Este real ca prin OUG nr. 1. a fost abrogata HG nr. 735/2010 care prevedea procedura de calcul a pensiilor militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. Cu toate acestea, potrivit prevederilor art. 1 din OUG nr. 1. "P.le prevăzute la 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de 31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.";.Așadar, se revizuiesc din oficiu pensiile stabilite în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1..Or, singura deciziei prin care reclamantului i s-a stabilit noua pensie, în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1., este cea contestata în cauza de fata. D., noțiunea de ";. poate privi doar drepturi deja stabilite, iar astfel cum instanța a subliniat mai sus, singura decizie prin care reclamantului i se stabilesc drepturile de pensie în conformitate cu dispozițiile L. nr. 1. este cea contestata în cauza de fata..

În situația în care, în favoarea reclamantului nu a fost emisa o alta decizie prin care drepturile sale de pensie sa fie recalculate în conformitate cu dispozițiile L. nr. 119/2011 interesul acestuia în a solicita anularea deciziei de recalculare apare ca fiind legitim juridic, personal și direct, născut și actual iar obiectul acțiunii

Analizând fondul cauzei instanța a reținut următoarele:

Dreptul reclamantului la pensie pentru limita de vârsta s-a deschis la data de (...), acesta beneficiind de pensie de serviciu pentru activitatea depusa, în temeiul L. nr. 1.. Pensia de serviciu a reclamantului a fost stabilita prin D. nr. 0. de S. P. militare și drepturi sociale din cadrul M. A. N. (f.17dosar), fiind în cuantum de 13346 lei.

D. nr. 79377 din (...) , contestata în cauza de fata, și menținută prin D. nr.3328/2011 a C. de C. pensii a M. a fost emisa în vederea recalculării pensiei de serviciu a reclamantului, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor.

In ce privește legalitatea formală a deciziei, s-a reținut că decizia a fost emisă de D. financiar-contabila, o structura fără personalitate juridică din cadrul ministerului, căreia niciun text legal în vigoare la acea data nu ii recunoștea abilitatea de a stabili, calcula, recalcula sau revizui pensiile militarilor ulterior intrării in vigoare a art. 132 din L. nr. 2..

In privința algoritmului avut în vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanța a constatat că in vederea calculării cuantumului pensiei s-a avut în vedere HG nr. 735/2010 cu toate ca la data emiterii deciziei efectele hotărârii de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr. 338/(...) a C. de A. C., definitivă si irevocabilă prin D. nr. 38/(...). Mai mult, prin sentința civilă nr.

443/(...) pronunțata in dosarul nr. (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozițiilor art. 2 alin 2, 3, 4, 6 și 7, ale art. 6 alin 1, 2 si 54 și art. 10 alin 2 din

HG nr. 735/2010.

Deși HG nr. 735/2010 a fost abrogata prin OUG nr. 1., C. S. de P. a MApN nu a emis până în prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv odecizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului in conformitate cu dispozițiile L. nr. 1..

Pe de alta parte, instanța a analizat legalitatea deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, pentru a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i E. a D. O..

Pentru a stabili conformitatea legislației interne prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta, s-a analizat amănunțit: 1. dacă partea reclamantă deține un „. existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3. dacă ingerința îndeplinește condițiile: legalității; a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății;a nediscriminării.

S-a concluzionat că pensia de serviciu, stabilită de autoritățile române (serviciul public de pensii) printr-o decizie administrativă de pensionare, în baza legii (L. nr.1.), reprezintă un „., partea reclamantă exercitând acest drept prin încasarea lunară, a pensiilor, după data pensionării.

Prevederile abrogative ale art. 1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit.f din L. nr. 2.) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu a militarilor, inclusiv a părții reclamante (deși aceasta continua să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu - spre deosebire de C. R. v. P.), reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar dacă acest „. (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun (cu un cuantum de aproximativ 40%, față de cuantumul dreptului inițial).

Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate. Î.-adevăr, este cazul unei eliminări integrale și ireversibile a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plății acestuia ori o reducere parțială de cuantum. Iar testul de proporționalitate a ingerinței constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar

40%, nu se încadrează în limitele rezonabilului, ci al precarității.

Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.

În cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială (L. nr.1.) sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii. D., prevederile art.180 alin.7 din L. nr.1., instituie regula menținerii în plată a cuantumului pensiei stabilit potrivit reglementărilor anterioare în vigoare, dacă acesta este mai avantajos. Același mesaj se desprinde și din deciziile C. Constituționale: nr.46/2002 („Curtea reține că prin adoptarea L. nr. 1. s-a reglementat o nouă modalitate de calcul și de stabilire a pensiilor militare de stat.

Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr.1., reluat și de art. 26 din L. nr.2.).

De asemenea, până in prezent legislația națională a pensiilor nu a înregistrat vreun precedent de eliminare intempestivă și totală a unui drept de pensie cu acordarea unui alt drept al cărui cuantum să fie brutal tăiat, deși societatea s-a confruntat cu valuri repetate de dificultăți financiare grave în această perioadă (inclusiv care au necesitat asistența FMI).

Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate, precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. P.), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.

S-a reținut că prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.

Art.1 al primului Protocol adițional presupune în mod inerent un scoplegitim, în interes public (cauza Beyeler v. Italia). În E. de motive a L. nr.1.,depusă de inițiator la P., există două motive care corespund condiției scopului legitim: continuarea crizei economice și anul 2009 și extinderea acesteia în anul

2010, ce atrage necesitatea asigurării sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, eliminarea privilegiilor din legile sistemelor speciale de pensii publice. Declarativ, aceste motive pot corespunde exigențelor scopului legitim, în acord cu interesul public.

Ingerința este, însă, discreționară și contrară art.1 din Protocolul nr.1, deoarece a fost aplicată automat, în virtutea unei dispoziții legale. Nu există un

„echilibru echitabil"; în caz de aplicare automată a retragerii pensiei prin prevederile legii, chiar dacă există un scop legitim (C. Azinas v. Cipru).

Cele două scopuri legitime invocate (asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor) impun o analiză distinctă.

În primul rând, sub aspectul asigurării sustenabilității bugetului de asigurări sociale în condițiile de criză economică, condiția proporționalității impune: motivarea suficientă a mijloacelor utilizate; acționarea de către stat într- un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecință.

Privarea de proprietate, servind interesului public, trebuie să urmărească scopul legitim prin mijloace proporționale în mod rezonabil cu scopul urmărit. Principiul „bunei guvernări"; impune ca atunci, când o problemă de interes public apare, autoritățile publice să acționeze într-un timp adecvat, într-o manieră corespunzătoare și cu o maximă consecvență (cauzele Beyeler v. Italia, Moskal v. P.).

Dacă mijloacele utilizate sunt insuficient motivate, este încălcată C. (cauza Beyeler v. Italia). Obligația statului de a motiva ingerința (actul normativ - L. nr.1.) rezultă expres și din dispozițiile art.6 și art.7 din L. nr.24/2000, trebuind să existe o expunere de motive a legii însoțită de un studiu de impact, cu soluții care „trebuie să fie temeinic fundamentate";, în baza evaluării preliminare a impactului noilor reglementări. Însă, așa cum remarcă expres și Curtea Constituțională, se poate cu ușurință observa că la secțiunea a 4-a din expunerea de motive, intitulată „Impactul financiar asupra bugetului național general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)";, nu se face nicio precizare cu privire la modificarea aspectelor bugetare (D. nr.873/2010), deci nu a fost temeinic fundamentată această măsurăîn sensul demonstrării faptului că eliminarea pensiilor de serviciu ar avea un impact semnificativ asupra degrevării bugetului de pensii. De asemenea, dificultățile bugetului asigurărilor sociale de stat nu pot fi opuse dreptului la pensie, în sensul diminuării cuantumului pensiei, dreptul la pensie neputând fi afectat de proasta gestionare a bugetului respectiv de către stat (D. nr.872/2010 a C. Constituționale).

S-a concluzionat că mijloacele utilizate fiind insuficient motivate, s-a încălcat art.1 al Protocolului nr.1.

Cu privire la obligația statului de a acționa într-un timp adecvat, este de reținut că pentru a exista un raport de proporționalitate față de caracterul pur temporar și excepțional al crizei economice, trebuie ca și mijloacele utilizate (prin ingerința asupra dreptului de proprietate) să fie tot temporare.

Ori, mijlocul folosit (al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu) nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității.

În ceea ce privește obligația statului de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este de remarcat că această condiție de proporționalitate este încălcată și pentru că ingerința adusă dreptului fundamental de proprietate excedează considerabil și evident beneficiului societății rezultat în urma aplicării ingerinței.

Motivarea potrivit căreia bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat sunt degrevate semnificativ de cheltuieli suplimentare, asigurându-se astfel sustenabilitatea bugetului, reprezintă o motivare neserioasă, având în vedere procentul infim al economiei realizate prin eliminarea pensiilor de serviciu.

Obligația statului, de a acționa într-o manieră corespunzătoare și cu maximă consecvență, este încălcată, prin prisma condiției proporționalității, deoarece mijlocul utilizat, pentru atingerea scopului legitim urmărit, trebuia să se afle într-un raport de proporționalitate rezonabil, deci trebuia să constea într-o reducere parțială (iar nu eliminarea totală) a dreptului la pensie de serviciu.

În ceea ce privește cel de al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit.

Pe de altă parte, în mod fals se invocă introducerea principiului contributivității în sensul că ar elimina din cuantumul tuturor pensiilor părțile „. sau „..

A., în realitate, pensia din sistemul public nu este calculată ca însumarea tuturor contribuțiilor și nu se suportă dintr-un fond de acumulare. D., această pensie se calculează în baza unor indici economico-financiari bugetari stabiliți de lege (art.5 alin.3 și art.80 din L. nr.1. raportat la art.16 din L. nr.19/2009, constând în valoarea punctului de pensie și salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de asigurări sociale de stat) și se plătește de către stat, din bugetul de asigurări sociale de stat.

Ca atare, mijlocul utilizat (al eliminării pensiilor de serviciu) nu are ca efect eliminarea unor privilegii din sistemul de pensii, deci nu se află în raport de proporționalitate rezonabil, fiind încălcat, și sub acest aspect, art.1 din Protocolul nr.1, știut fiind faptul că statele trebuie să procedeze în așa fel încât atenuarea unor vechi violări să nu creeze noi nedreptăți (cauzele Pincova și Pinc v. Cehiei, Padalevicius v. Lituaniei).

Reclamantul se află într-o situație de vulnerabilitate financiară și socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicția de a obține alte venituri pe timpul vieții active, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 60%.

De asemenea, reclamantul a fost supus unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii.

In ceea ce privește nediscriminarea, instanța a reținut inclusiv violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din C..

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al CASEI DE P. SECTORIALE A M. A. N.solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.

În motivare s-a arătat că decizia de pensie este un act administrativ cu regim special, prevăzut de legislația asigurărilor sociale, nu un act juridic civil, deci nu poate fi supus nulităților actului juridic civil.

Începând cu luna februarie și în continuare reclamantului i s-au achitat drepturile de pensie în cuantumul avut în decembrie 2010, potrivit dispozițiilor OUG nr. 1., până la revizuirea pensiei, ceea de duce la concluzia că punerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate este lipsită de sens.

Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune. Mai mult, reclamantului i-a fost emisă o nouă decizie de revizuire a pensiei, cu plata începând tot cu data de (...), emisă de Casa de pensii sectorială a M. A. N. în urma procesului de revizuire a pensiei, conform metodologiei stabilite de OUG nr. 1. privind stabilirea unor măsuri În domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională. În această situație, D. de recalculare a fost anulată implicit prin emiterea noii decizii. aceasta fiind pusă în plată începând cu aceeași dată. adică (...).

Cum decizia contestată și-a pierdut orice efecte juridice și nu produce nicio vătămare reclamantului prin cererea de anulare a acestei decizii nu mai poate obține nici un folos practic, niciun câștig material, astfel că acțiunea este rămasă fără obiect.

Începând cu luna februarie 2011, reclamantului i s-au achitat toate drepturile solicitate prin acțiune, până la emiterea noii decizii de revizuire, astfel că efectele deciziei contestate au fost în totalitate anulate prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 1., astfel că nu i s-a adus un prejudiciu.

În ceea ce privesc efectele suspendării HG nr. 735/2010 reținute de prima instanță, că nu au fost parte în acel proces. Mai mult, S. civilă nr. 3. a C. de A. C. privind suspendarea HG nr. 735/2010 are efecte numai între părți. potrivit principiului relativității efectelor juridice ale hotărârilor judecătorești. principiu de la acre legislația în vigoare nu instituie derogări.

S. pensii militare și alte drepturi sociale din cadrul Direcției financiar- contabile a fost desființat abia prin art. 3 alin.(2) din Hotărârea G. nr. 233/2011 privind atribuțiile, organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale la data intrării în vigoare a acesteia adică data de 24 martie 2011. Cum nu se putea crea un vid în funcționarea structurii responsabile cu pensiile este evident cel vechea structură și-a îndeplinit atribuțiile legale până la desființarea sa cu atât mai mult cu cât era obligată să respecte termenele impuse de L. nr. 1.. Motivele reținute deinstanța de fond, conform cărora după data de 23 decembrie 2010 decizia a fost emisă de un organ necompetent, sunt lipsite de orice suport deoarece o structură cu personalitate juridică nu poate fi funcțională chiar la data apariției legii prin care a fost înființată și nu are capacitate ele exercițiu decât după numirea organelor de conducere astfel că sub aspectul funcționării acestei instituții are importanță HG nr. 233/2011.

În ceea ce privește repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei contestate, procedura de recalculare și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie, ci poate fi solicitată și admisă numai emiterea unei noi decizii în baza legii în vigoare care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.

La data pronunțării hotărârii L. nr. 1. era abrogată expres prin L. nr. 2., astfel că nu se putea dispune repunerea părților în situația anterioară emiterii decizie contestate, deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare. De asemenea L. nr. 1. a fost la rândul ei abrogată tot prin L. nr. 2..

Prin menținerea deciziei emise în baza L. nr. 164/2011 se stabilește eu caracter definitiv că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti reclamantului prin menținerea pensiei militare de serviciu de care aceasta beneficia în baza L. nr. 1. nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plată necuvenita sau din eroare.

În ceea ce privește considerentele pentru care instanța de fond a reținut că deciziile contestate sunt contrare normelor prioritare și imperative ale C.i, se arată că L. nr. 1. a fost supusă controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr. 8. Curtea Constituțională a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile legii sunt constituționale. Potrivit dispozițiilor art. 147 alin.

(4) teza a II-a din C., deciziile C. Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

S-a invocat D. nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-au soluționat recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale curților de apel B., C., C. și G. privind aplicarea dispozițiilor L. nr. 1..

Reclamantul nu a făcut dovada că a depășit un anumit prag de dificultate sau i s-au suprimat mijloacele de subzistență. Consideră că nici nu se putea face această dovadă, în situația în care reclamantul a beneficiat în continuare de cuantumul pensiei plătit în decembrie 2010 și nu cel prevăzut de decizia de recalculare din (...), decizie care nu a fost niciodată pusă în plată.

Și analiza efectuată de Curtea Constituțională asupra obiecțiilor de neconstituționalitate ridicate cu privire la L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor se plasează pe aceleași repere stabilite în jurisprudența C. E. a D. O.. identificare în precedent.

În ceea ce privește recalcularea pensiei, aceasta nu numai că nu a fost suprimată, dar este în acord și cu C. și protocoalele sale adiționale, Curtea statuând că nu este exclus dreptul statului de a adopta în domeniul civil prevederi legale noi care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale.

În consecință, raportat și la faptul că C. nu are rolul de a verifica în ce măsură existau și alte soluții legislative pentru atingerea obiectivului public urmărit (Wieczorec c. Poloniei, (...). par.59. Mellachcr c. Austriei. (...). Series A, nr.

169. par. 51), se poate reține faptul că, având în vedere circumstanțele de natură socio-economică în care a fost luată măsura modificării cuantumului pensiilor speciale prin adoptarea L. 1., ulterior a L. 2., nu reprezintă o încălcare aconvenției, deoarece categoriile de pensionari vizate prin L. 1. nu și-au pierdut dreptul la pensie, ci le-a fost afectat doar cuantumul pensiei. această măsură fiind impusă de resursele bugetare ale statului și de indicatorii socio-economici care stabilesc nivelul de sustenabilitate al sistemului de pensii.

Curtea E. a D. O. a precizat în mod constant că art. I din Primul protocol adițional la C. nu garantează dreptul vreunei persoane la o pensie într-un anumit cuantum, deoarece textul nu recunoaște dreptul de a deveni proprietarul unui hun. (W. vv. P., cerere nr. 18176/05, hotărâre din 8 decembrie 2009, R. vs. P.. cererea nr. 886/05, hotărâre din 28 aprilie 2009, 71: M. ș.a. vs. Italia, cererile nr.

46286/09. 51R(...)7108. 54486/08 și 56001/08, hotărâre din] 1 mai 2011 55; Andrejeva vs. UII/W7iu. cerere nr. 55707/00, Marea Cameră hotărâre din 1 g februarie 2009. ~ 77; Kjartan Asmundsson vv. Islanda, cerere nr. 60669100. hotărâre din : 2 octombrie 2004, ~ 39: Stec ș.a. VS. Regatul Uni/ al Marii Britanii și Irlandei de N. cererile nr. 6573 110 I și 65900/01, Marea Cameră. hotărâre din

12 aprilie 2006, ~ 53; Runkee și Whitc vv. Regatul Unit al Marii Britanii și

Irlandei de N. cererile nr. 42949/98 și 53134/99 hotărâre din 1 () mai 2007. ~

34;)

În acest sens Curtea E., în cauza Kiartan Asmundsson contra Islandei, a arătat că art. 1 din Protocolul nr. 1 garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială însă această împrejurare nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într- un anumit cuantum.

Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale într-un anumit cuantum, nu este apărat de C. și de protocoalele sale adiționale atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult acest cuantum nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit la sistemul de asigurări sociale. Aceasta este și ipoteza în discuție, deoarece pensia militară a fost acordată în considerarea calității titularului fără a se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acestora.

În aceste condiții. chiar dacă poate fi încadrată în noțiunea de bun pensia de serviciu reprezintă din această perspectivă, un drept câștigai numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația unei exproprieri.

S-a mai arătat că, instanța de contencios european a reiterat pe calea unei jurisprudențe constante că art. I din Protocolul nr. l nu stabilește nicio restricție pentru statele membre în a alege orice formă a sistemului de asigurări sociale tipul ori cuantumul beneficiilor acordate în cadrul unui anumit sistem. Însă, în situațiile în care un stat membru a adoptat o legislație care prevede dreptul la pensie ca drept de securitate socială, indiferent dacă este condiționat sau nu de plata contribuțiilor acea legislație trebuie primită ca generând un interes patrimonial ce intră sub incidenta art. l din Primul Protocol al C.i in privința persoanelor care satisfac cerințele prevăzute de lege.

În consecință apreciază că instanța nu poate califica în cazul de față bunul reclamantului ca fiind dreptul de a primi un anumit cuantum al pensiei, deoarece cuantumul este protejat de convenție doar pentru perioada in care acesta are un fundament legal în dreptul intern.

Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca fiind o obligație eternă a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doarprestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii legi, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin D. nr. 458/(...), publicată în Monitorul Oficial nr. 24/(...).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este fondat în parte, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamantului privitor la noul cuantum al pensiei, însă acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamantul este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.

Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziei de recalculare s-a păstrat în plată pensia militară de stat, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..

Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:

În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor militare de stat, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53

(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).

A., în D. nr. 8. se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".

Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.

Î.ucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.

Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie

2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan

Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).

În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf

40).

De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei

(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.

În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuatcuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prin L. nr. 1. pensiile militare de stat prevăzute de L. nr. 1. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamantul care anterior beneficia de o pensie militară de stat, a devenit titularul unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la

C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.

Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor militare de stat în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.

Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor militare de stat (și a altor pensii de serviciu) și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia militară de stat poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale

(analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).

Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.

Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în

C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.

De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau

Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor săconstatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.

Î.ucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.

Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., relevantă în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, s-a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232

/11 și 44605/11).

În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilorreclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";

În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamantului, care a fost beneficiar unei pensii militare de stat obținută în temeiul L. nr. 1.. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Î.ucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din OUG nr. 1., iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie

2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamantului).

Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziei de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamantul nu a primit drepturi de pensie diminuate conform deciziei de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care i- au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamantului i-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamantului a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor reclamantului începând cu anul

2011 fiind stabilit prin decizia de revizuire emisă în temeiul OUG nr.1.. Î.ucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.1., Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin decizia de revizuire (depusă în recurs), procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamant urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.

În concret, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie militară de stat în cuantum brut de 13.346 lei, o pensie recalculată de 2.119 lei și o pensie revizuită în cuantum brut de 3.952 lei.

Prin urmare, pensia recalculată a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamantul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. Raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâți, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii contestației reclamantului, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Admite în parte, cu opinie majoritară, recursul declarat de pârâții M. A. N. și CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva Sentinței civile nr. 5448 din 21 noiembrie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime contestația formulată de reclamantul R. M.-M., ca neîntemeiată.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 9 mai 2012.

P., JUDECATORI,

C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată în sensulrespingerii recursului

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...).

Jud. fond: M.-F. B.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de pârâții: M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. este nefondat, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind rămânerea fără obiect a acțiunii, a lipsei de interes a reclamantului, cât și în ceea ce privește cele privind constatarea în cauză a unei încălcări a art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Recurenții, argumentând motivele pentru care apreciază că acțiunea reclamantului este rămasă fără obiect și interes, susțin că reclamantul a avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziei, numai menținerea cuantumului pensiei din decembrie 2010.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul R. M.- M. s-a adresat

instanței pentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând

că pensia sa militara de serviciu era un „., în sensul jurisprudențe i C.E.D.O.,

pe care acesta avea speranța legitimă de a -l primi lunar în cuantumul actualizat stabilit potrivit deciziei nr.0., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca

aviator militar de 25 de ani, 8 luni și 11 zile și un stagiu de cotizare

realizat în condiții speciale de muncă de 21 de ani, 10 luni și 7 zile.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților

fundamentale, dar percepția sa certă și, de aici, principalul său motiv de

nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a

recalculării este, în primul rând, că drep tul s ău l a pens ie mil itar ă er a un "dre p t

c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.1..

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu

are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în

cele ce urmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în

urma modificării legislației pensi ilor, în anul 2010, acesta era sau nu îndreptățit

să se bucure în continuare de bunul său.

Se reține că, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";

Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantulu i asupra dreptului său la pensie militară ca fiind un

drept câștigat și, de aici, aprecierea ca act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voi argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat - trebuie privită în primul

rând, prin prisma modului în care, realitățile istorice privind protecția socială în

țara noastră i -au creat acestui particular convingerea fermă că poate renunța

liniștit la un loc de muncă sigur și bine plătit, la un anumit statut, la o vârstă

care era departe de vârsta standard d e pensionare, și că se poate baza pe o

pensie militară într -un anumit cuantum, legal stabilit, de un act normativ în vigoare.

A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste

reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906,

care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a

sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:

"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum

și a statutelor căil or ferate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,

vor continua să fi e servite conform titlurilor ce posed ă cei în drept și c u

reținerile ce li se făceau în virtutea legilor anterioare promulgării acestei

legi";.

Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie

câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pe ns iuni republicat ă l a

data de (...).

De asemenea, L. pentru unificarea asigurărilor soci ale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de

bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul

Asigurărilor Sociale de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare

permanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o a ctivitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au

militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,

precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul

democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici r evoc ate."; Situațiile de la art.56 din lege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzareainvalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de

stat și de asistență socială, "P.le și aj utoarele sociale stabilite pînă la

data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții

tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la dat a

prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite

condițiile în baza cărora au fost acordate.";

De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind

mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..

L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea

pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a

acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n

care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât

cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.

L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform

leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care

cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit

în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tul ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă

drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,

pu tând f i cel mul t rec alcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat

cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t

c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titu dine privind plata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r

unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-

a vru t a f i conf or mă pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere, tot din privit din

perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile

militarilor, prin reglementări speciale , încă din anul 1889.

A., conform art.1 și 2 din L. pentru pe nsiuni militare din 1 iulie 1889 ,

cu mod if ic ăr i d in 18 91, 1893 ș i 1897, ofițerii, asimilații lor și funcționarii

civili în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în

raport cu această vechime, un anumit procent din solda de mijloc a

gradului avut în momentul retragerii, respective din "mijlocia soldei

gradului ce a avut în cei din urmă 2 ani de serviciu";.

Mai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , po trivit art.22 din această lege,

această lege s -a pus în aplicare d oar de la 1 iulie a anului următo r,

as igur ând as tf el tr an z iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.

Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modifică rile din 1904 și

1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,

mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,

erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații

lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de

vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o

solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.

Dispoziții similare, de exc epție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și

în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).

De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la apl icarea

dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci

și militarii.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor

funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u

intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni. Mai mult, în anul 1 959, în timp ce le gea generală a pe nsiilor era D. nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem en tare specială privind pensiile ce se

acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în

art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d irec t

în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile a cestui act normativ, iar în art.5, că

fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.

Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea în raport cu vechimea, într-un anu mit procent din dreptul de sol dă

corespunzător ultimului grad avu t în activitate.

În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile

militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani

premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul

solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din c adrele permanente.

Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.1., ul ter io r sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..

Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări

sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n

condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiilor mil itare de s tat ș i

as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i

n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de

venituri d ator ate in v al id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.

Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor

mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as ig ur ăr i soc iale se as ig ur ă de la bugetul de stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..

Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a

pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de

activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n

rezervă.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic i u es te un drep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.735/2010, cât și la data emiterii deciziei

administrative de „. a pensiei recurentului din data de (...), L. nr.1. era în

vigoare, fiind abro gată abia după ju mătate de an de l a data intrării în

vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Practic, neabrogând prin L. nr.1., L. privind pensiile militare din 2001, chiar

legiuitorul a recun oscut beneficiarilor acestor pensii u n drept câștigat, c el

care le conferea statutul de pensionar militar, conside r ând c ă, în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o reduce re pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i,

de ter min ată de in teresul publ ic, ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i aces tor a, în sensul el im in ăr ii pens iilor mil itare.

În acest context, intimatul-reclamant a suferit, prin decizia nr.79377/(...), o ingerință esențială în drepturile sale, nu numai prin

diminuarea cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pierderea calității,

a statutului de pensionar militar, ce-i fusese recunoscut prin decizia nr. 0.,

în temeiul L. nr.1., cu atât mai mult cu cât această lege mai era în

vigoare.

Se constată în acest sens și faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.1., intimatul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar militar, pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legalecăzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prinmenționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,

completării sau a brogării lor implic ite es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor

normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu n e pu te m af la în prez enț a u nu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de persoane care beneficiaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative

pr in tre c are se af lă ș i L. nr.1..

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către

S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuăriisalariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când odispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO

a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u

lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această

lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,

în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor militar e cu un anumit

procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.1., lege în vigoar e, eliminând dreptul

reclamantului la pensie militară, la statutul de pensionar militar, cu toate

drepturile aferente.

În speță, decizia contestată, nr.79377 /(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie 2119 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.a), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile militare de stat devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit

prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii,utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..

Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii

speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter

special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale

pensiilor de servi ciu ale militarilor, care, în lipsă de practică judiciară

neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție ,

nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.

În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitară atașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.

Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce ta rea

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantului a fost

emisă de către M. A. N. - D. financiar-contabilă, la data de (...), în temeiul H.

nr.735/2010, după suspendarea ex ecutării acestei hotărâri de guvern, prin

sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios

administrativ și fi scal - și anularea unor dispoziții es ențiale ale acestei

hotărâri, prin senti nța civilă nr.443/(. ..) a C. de A. C. -Se cția comerci ală, de

contencios administrativ și fiscal.

Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamantului la un "., prin actul administrativ individual emis în baza acestei hotărâri de guvern, chiar o

problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actului, "era prevăzută d e

lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.

Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamantului la pensia militară, cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din

perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.

II. Pensia militară a reclamantului nu cuprindea o parte contributivă și

una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare

nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar

din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic militarilor recunoscându-li-se,

ca funcționari ai statului, un drept la pensie ca o recunoaștere adusă acestora

pentru serviciile puse în slujba țării, a devotamentului în perioada în care au

servit intereselor statului.

A., potrivit art.5 alin.2 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata

pensiilor militare se asigură din bugetul de stat, prin bugetele M., M., S..

III. Riscurile sociale acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,

pensia militară, nu au fost decât în ultimă instanță de nat ură fizică, pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, cele inerente activității de militar, precum și

cele de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară

stabilirea pensiei de serviciu a reclamantului au fost: risc urile activității de

militar, cu toate privațiunile, interdicțiile și incomp atibilitățile acestei

profesii, precum și pierderile de venituri ca urmare a trecerii acestora în

rezervă la vârste când aceștia se aflau încă în cursul vieții active, ș i la care,

practic, pentru a presta o altă activitate lucrativă, ar fi trebuit să urmeze

noi forme de pregătire profesională, să depună noi efort uri pentru obținerea

unor alte locuri de muncă, care să le asigure cele neces are traiului lor și a

familiei.

IV. În cauză ingerința în dreptul intimatului la pensie este una esențială, întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie

al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „. al său, respectiv

dreptul la muncă, ce include și drep tul la salariu, măsu ra dispusă afectând

un drept de protecție socială complex , ce constituia un substitut a dreptuluila muncă/salariu, acordat de către S. român.

I. Argumentarea primului aspect s pecific al "recalc ulării"; pensiei

militare a reclamantului.

Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.

S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.

Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.

În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.

Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europeis-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează

în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afec ta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că e xecutarea imediată și integrală a

actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în

anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca

fiind de evitat în măsura posibilului.

R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este d e natură a cauza p ag ube grave, dificil de reparat și când

există un argume nt juridic aparent valabil față de legalitatea actul ui

administrativ.

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță

suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea

dispozițiilor art.2 a lin.2, 3, 4, 6 și 7, a rt.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H .

nr.735/(...).

Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios

administrativ a reținut, în esență, următoarele:

L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că recalcularea pensiilor prevăzute

la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află

persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pe ns iilor prevăzute la

alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu

pot fi dovedite ve nituri de natură s alarială, la determ inarea punctajului

mediu anual se ut ilizează salariul mediu brut pe eco nomie din perioada

respectivă";.

Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin

hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține

nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a cererilor de recalculare a pensiei și a docum entelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în

care nu pot fi do vedite veniturile de natură salarial ă, nu și în ipote za

prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost

depuse documente le doveditoare în termenul de recal culare prevăzut d e

lege";.

S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.

S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.

În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:

"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și

11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției.

Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).

Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";

Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.

S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentrurecalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.

Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive

și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în

temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.

În consecință, la d ata de (...), data e miterii deciziei de recalcula re a

pensiei militare, ingerința în drepturile intimatului s -a produs în baza

unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată, cu efecte

erga omnes, și car e era anulată, în c eea ce privește dis poziții esențiale al e

sale, de către instanța de co ntencios administrativ, prin hotărâre

definitivă.

Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că

pensionarii militari, categorie din care face parte și r ecurentul, au fost obligați,

prin H. nr.735/201 0 să depună, într -un interval de timp insuficient, eforturi

considerabile pentru a procura documentele doveditoare privind veniturile lunare

obținute într -o perioadă de timp îndelun gată , deși dispozițiile L. nr.1. prevedeaucă recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei

în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în care nu depun

documentele doveditoare în termenul d e recalculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziei administrative individuale contestate în prezentul litigiu.

A., ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele judecătorești

în ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat un

drept se securitate socială al reclamantului, fără a avea practic un temei

legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua

măsuri de recalculare legală a pensiei pa rticularului în raport cu veniturile

reale obținute de către acesta în perioada vieții active și că, deși L. nr.119

era în vigoare, nu ex ista la acea da tă posibilitatea ap licării acesteia, în

sensul recalculări i pensiei, fără o vătămare g ravă a interesel or

pensionarului, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.

Trebuie subliniată în acest sens, în primul rând, lipsa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptul

recurentului la pensie militară, ce rezultă cu deo sebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după

adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru

nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea

și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte

asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor

de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/.acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcu l în vigoare la data de (...), fără a f i

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10

din L. nr. 329/2009.";

Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare, intimatul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de peste 25 de ani cât acesta a avut calitatea de aviator militar, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.

În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună

de la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ

asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor ac estei legi, în sensul

că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile

obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.

Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de

(...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând aceste

neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative

nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în dreptul intimatului.

În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlă ture situația

nelegală și discriminatorie constatată, iar, pe de altă pa rte, să se abțină a aduce atingere drepturilor particularilor în temeiul dis pozițiilor analizate anterior.

Cu toate acestea, S. a emis actul administrativ individual contestat în

cauză, afectând î n mod substanția l un drept de se curitate socială a l

reclamantului, sancționându -l practic pe acesta pentru neîndeplinirea unei

obligații în privinț a căreia nu i se po ate reține vreo cul pă, cu atât mai mu lt

cu cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici instituțiilor statului nu le

era posibilă procurarea documentelor necesare recalculării legale a pensie i

acestuia în termenul stabilit prin H. nr.735/2010.

Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și

Justiție a respins recursurile declarate de Guvernul României și M. A. și I.

și a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea

ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";

"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a

L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute înactul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.

Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";

"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";

"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";

"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.

În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";

„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din

Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.

Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";

În ceea ce privește sentința de anulare a dispozițiilor H. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal , aceasta a răm as irevocabilă, prin decizia

nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justiție, respingându-se ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor.

III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin

pensia militară de care beneficia reclamantul -intimat.

Pensia militară a fost stabilită de către legiuitor în considerarea

riscurilor la care acesta a fost supus în calitate de militar, dar și a celor

specifice activității de zbor.

S-a avut astfel în vedere responsabilitatea, valoarea, multitudinea factorilor de risc, complexitatea muncii acestei categorii de personal de

elită și efectele nocive ale activității prestate asupra organismului uman.

A., desfășurarea activității aeronautice de zbor se face sub incidența:

factorilor externi: chimici (lipsa de oxigen, lipsa de umiditate), fizico-mecanici

(temperatură, presiune, radiații ultraviolete, undele de înaltă frecvență, radiațiile cosmice, zgomotul, încărcarea electrostatică a organismului), forțele turbulente

(vibrațiile, zgomotul), factori de deplas are geografică ( desincronizările de ritm biologic, modificările de metabolism); factorilor umani: claustrarea, volumul de muncă ridicat pe unitate de timp, influența condițiilor meteo asupra factorului decizional, situații critice în timpul zborului.

Ca efect al activit ății de zbor, aviat orii sunt supuși d ereglărilor de

metabolism și rit m biologic . Riscul la nivelul activității de zbor este cel m ai

mare producător de stres, deoarece pilotul, ca urmare a stimulilor cerebrali,

este obligat să decidă în numai câteva secunde, cu implicații directe penale

și materiale.

Studiile efectuate de organisme internaționale de profil au reliefat efectele

nocive asupra organismului uman a factorilor menț ionați anterior, generatori de

boli profesionale specifice și au concluzionat că, datorită acestor riscuri, în

primii 5 ani de la ieșirea aviatorilor la pensie, rata îmbolnăvirilor grave atinge

90%, iar cea a mortalității depășește 40%.

De asemenea, legiuitorul a avut în vedere, la stabilirea pensiei

speciale, interdicțiile, incompatibilitățile care au afectat drepturile

reclamantului.

A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori sa desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publica locală și în

Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.

Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.

Cadrelor militare în activitate le este interzis: a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceeace privește statutul categoriei de personal din care făcea parte șireclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de laconsacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemuluide pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională

de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele

normative speciale nu reprezintă privileg ii, ci doar compensații parțiale ale

inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.

20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizia nr.279/2006, analizând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d

pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin

dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune

uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și

senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,

cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale,

sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,

nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea

activității acestei categorii socioprofesionale.";

IV, Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în mod

indirect, și/. mai ales, unui alt „. al re clamantului, respectiv dreptul la

muncă, ce include și dreptul la salari u, precum și cu pri vire la calificarea

pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de remunerație";:

Dreptul reclaman tului la pensie militară, în teme iul L. nr.1.,

respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât l a momentul cereri i

de pensionare, c ât și, ulterior, p rin actualizare, precum și celelal te

drepturi de protecție socială reglementate de această lege au fost tocmai

cauza care l-a determinat pe reclamant să renunțe la dreptul său la

muncă, în anul 20 08, când acesta a vea doar vârsta de 47 de ani , la care

acesta se afla în deplinătatea capacității sale biologice de muncă.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.1., la vârsta de 55 de ani, abia după 7 ani, în anul

2015, iar potrivit Anexei nr.6 la L. nr.2., la vârsta de 56 de ani și 7 luni, respectiv în luna mai 2017.

Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.1., prevedea că persoanele carebeneficiază de pensie militară de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pedurată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusiv în sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.

Prin urmare, intimatul-reclamant avea, potrivit legislației îndomeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei militare și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continuecariera militară, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent,tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea luipentru înscrierea la pensie.

Practic, pentru munca prestată în cal itate de militar, intimatului i s -

au recunoscut, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata soldei și a altor drept uri, în timpul activității propriu -zise, dar și

plata pensiei de s erviciu, după înce tarea raporturilor de muncă. Acesto r

drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator, prin

diferitele sale instituții publice, să le plătească, astfel cum ac estea au fost

reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și solda, și pensia de

serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de muncă.

De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal

Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele

de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensul

art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere la adop tare a D. 9. a C.

din (...), de modificare a D. 8. privind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de tr atame n t

în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adrul reg imu r ilor prof esion ale de sec ur itate soc ial ă, as tf el

cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c au za C-

7/93, Bes tuur v an h e t Alge meen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a

C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul

de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de

pensii se referă la o anumită categorie de lucrători, prestațiile se plătesc

în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui

sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile

depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt calculate pe

baza ultimului salariu al funcționarului .

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.

ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.

D. acestea sunt nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re mu ner aț ie în tre

f eme i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc adr ar e în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider c ă

trebu ie reț inu tă calif icarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept sui

generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serv iciu, pe care C urtea

de Justiție a C. E. o acordă drepturil or beneficiarilor u nor asemenea form e

de prestații de sec uritate socială, as imilându -le noțiun ii de remunerație,

apreciindu-le ca fiind plătite în baza relației de muncă al acestor lucrători

cu angajatorul public, drep tur ile de p ens ie av ând c a te me i d ispoz iț iile leg ale c e

regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i jur id ice.

De altfel, prin E. de motive a L. nr.14/2008, de aprobare a de urgenta a

G. nr. 7. pentru modificarea si completarea L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, precum si pentru modificarea L. nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, s-au

reț inu t ur măto arele: „ Prin dobândirea calității de stat membru al Uniunii E.,

R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007, obligația de a transpune

aquis-ul comunitar, impl ic it de a as igur a respec tare a pr inc ip iulu i eg al ităț ii d e

ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor ocupaționale d e securitate

socială, inclusiv în ceea ce privește sistemul pensiilor militare de stat,

reglementat prin L. nr.1..";

De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ ur mare a consultărilor bilaterale,

desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor român e care

se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul

imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,

Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a

G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul

schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile

D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și

femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a

fost modificată prin D. 9..";

De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (...),

în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndrep tățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz

de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un

angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul

privat.";

Î n consecinț ă, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.

cu cele reținute de C urtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.

M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat

intimatului în temeiul raporturilor sale de serviciu, în calitatea acestuia de militar, po tr iv it d isp oz iț iilor L. nr.1., cu atât mai mult cu cât, acest act normativ

mai care era în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare.

A., obl ig aț ia S. tre bu ia îndepl in i tă as tf el cu m ace as ta a f ost asu mată ,

respectiv ca orice ". de re muner aț ie";, iar ace as tă obl ig aț ie nu po ate f i cons ider ată

c a f iind execu tată, po tr iv it pr inc ip iilor gener ale ale drep tulu i c iv il, dec ât pr in

îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit

principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în sistemul public, în temeiul L.

nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie militară.

Faptul că tot S. e ra cel care trebui a să plătească at ât pensia de

serviciu, ca element de remunerație, în calitate de a ngaja tor, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, a permis practic, în speță, confuziunea

celor două dreptu ri și în final, înlo cuirea dreptului r eclamantului cu u n

alt drept, nesolicitat de către acesta și care nu poate constitui o executare

a obligației asumate.

Practic, în anul 2008, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a avut

loc o convenție, un acord de încetare a contractului de muncă , reclamantulrenunțând la dreptul său de a munci încă 7 ani și de primi solda covenită, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de serviciu, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare.

I ntimatul și -a onorat obligația asumată, renunțând la dreptu l său de a munci, în

timp ce statul, după trecerea a numai 2 ani, consideră că nu se mai impun e

executarea obligației asumate prin acea convenție, dar nici nu mai poate/dorește

să-l repună pe reclamant în situația a nterioară încheierii acestui acord, ci

stabilește, de aceast ă dată, unilateral, c ă beneficiarului de pensie specială i se

cuvine o altă prestație, respectiv o pensie de asigurări sociale de stat de 2119 lei,

deși, în calitate d e militar în aviați e cu grad superior, respectiv cel de comandor, chiar solda lunară brută ce a constituit baza de calcul a pensi ei

reclamantului în anul 2009 a fost în sumă de 11605.

Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează

pe principiul consensualității și al bunei -credințe. În cauză, reclamantul

și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale decurgând din

raporturile de serviciu, mai ales cea privind prestarea muncii, în condițiile

grele menționate anterior, având numeroase interdicții și

incompatibilități. În consecință, S. a re obligația de a -și executa, cu bună-

credință, toate îndatoririle asumate prin L. nr.1., deci să plătească

reclamantului-intimat pensia mi litară, astfel cu m a înțeles să o

reglementeze prin legea organică.

Consider că în s peță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâțitrebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform cărui a „creditorul

nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă

valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul reclamantului-intimat este, în speță, acela de a obține

obiectul specific ș i ex act avut în vedere l a nașterea r aporturilor juridice

dintre părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului

rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice pe rsoană trebuie

să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația la

care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabil înche iat are p utere

de lege între părțile contractante.

Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le da u

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei militare ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile militare nici nu

puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n

vedere faptul că, potrivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea

to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau

decesului";, or i, pen s ia mil itar ă de s tat a recuren tulu i nu po ate f i î nc adr ată î n

vreun a d in tre aces te c ategor ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitativ

prev ăzu te în aces t ar ticol.

A., pensia specială a fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a

constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pent ru acoperirea unor

riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de militar.

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.

con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii repu blicat,

S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor

leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a

pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate

de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,

drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un

al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c auze

amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v ig o are ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza

în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie militară își are izvorul în

raportul de serviciu al reclamantului, în timp ce dreptul la pensia de

asigurări sociale, își are izvorul în contractul de asigurare socială,

consider că intima tul în niciun caz n u putea f i lipsit de dreptul la pensie

de serviciu recunoscut de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se

putea ajunge la ac eastă finalitate, pr in dispozițiile unei legi organice, dar

din domeniul asigurărilor sociale.

Trebuie subliniat în acest context și faptul că, bazându-se pe dispozițiile L. nr.1., în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.

Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie

2006, iar cel privind pensiile facultative, prin L. nr.204/2006, într-o per io ad ă în

care reclamantul nu mai avea calitatea de salariat.

A., reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce priveștemodul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionar.

În condițiile în care legislația privind pensiile militare ar fi prevăzutcă acest drepturi se vor acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acestora, desigur că acesta și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare și, probabil, cu siguranță, nu ar fi renunțat în această situație la dreptul său la muncă până la vârsta limită stabilită de lege.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimatului.

Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a

drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Proto colul adițional la C.

pentru apărarea d reptu rilor omului și libertăților fundamentale, pornind

de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că:

"Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. „ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prinprezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competenteîmpotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut

următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la

prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C.

este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva

Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să

se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost

încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la

pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul

reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat

faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri aduse drepturilor acestui

particular, în condiț iile în care prin senti nțele civile nr.338/(. ..) și nr.443/(...) ale

C. de A. C., cu efecte erga omnes, ins tanțele de contenci os administrativ au

dispus măsuri tocmai în scopul prevenirii unor pagube iminente, a emis totuși la data de (...), în temeiul H. nr.735/2010, actul administrativ individual de recalculare a pensiei acestuia.

S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Î. Curtea de C. și Justiție a decizi ei

nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția

comercială, de co ntencios administ rativ și fiscal -, prin care s-a dispus

suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .

A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziei de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele

subliniate de puter ea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie destabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.1., până la revizuirea preconizată.

Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri temporare și

parțiale de înlăturare a situa ției nelegale create, în sensul că nu a revocat

actul administrativ individual nelegal, cu repunerea intimatului în situația

anterioară emiterii acestuia, ci a menținut în plată doar fostul cuantum alpensiei, până la emiterea unei noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensia ce se va stabili în procedura de revizuire.

Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în

cauză, în care, astfel cum am menționat anterior, L. nr.1. mai e ra în vigoare, dar

G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.2. privind sistemul unitar de pensiipublice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga, începând cu data de (...), L. nr.1..

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că: "În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actului contestat în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși L. nr.1. era în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. pensiilor militare, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui militar în activitate.

Ingerința S. trebuie raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care reclamantul a trăit cu nesiguranța recalculării pensiei sale, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care-i era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, îi crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestuia îi era imposibil să procure documentele necesare recalculării, a primit, o decizie ce într-adevăr îi confirma faptul că dreptul său va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului dreptului de securitate socială, de la suma de 13346 lei, la cea de 2119 lei, fiindu-i returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..

De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimatul, în loc să se bucure liniștit de drepturile sale, a fost pus în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.

Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., acesta a fost doar în mod aparent "despăgubit"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamantul a trăit în continuare cu temerea că aceste sume îi vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsaunui act cu adevărat reparator, de revocare a actului administrativ nelegal din data de (...) și a emiterii unei noi decizii de pensii, care să consacre într-adevăr dreptul la pensia ce se cuvenea.

Mai mult, pe lângă această măsură de menținere în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din decizia de revizuire a pensiei reclamantului, emisă la data de (...), după aproximativ un an, depusă la dosar în recurs, se constată o creștere a pensiei „recalculate"; a acestuia, dar în condițiile în care, a fost eliminat dreptul său la pensie militară și a rezultat oricum o reducere a pensiei acestuia cu suma de 9394 lei, față de cea obținută în decembrie 2010, ulterior primei ingerințe a S. în dreptul acestuia.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție

de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă

științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i

a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare

stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie

temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglem entărilor interne

și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele

internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..

Consider că, mai ales în situația pensiilor militarilor, categorie din care face

parte intimatul, dacă în cadrul activității de documentare și analiză științifică, în

cadrul studiilor de impact ce se cer a fi î ntocmite, mai ales în cazul adoptării unor

legi ce tind la reformări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1 ., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure decizii de pensie,

prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale soldelor

obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi putut cu ușurință afla atât

durata și dificultățile unui asemenea proces, cât și cuantumul ce ar putea

rezulta, deci implici t măsura în care o asemenea ingerință era necesară pentru

protejarea unor interese publice.

Se pune aici și problema dacă fondurile cheltuite din bugetul de stat cu aceste recalculări ale pensiilor militare, care, astfel cum rezultă din Ordinele nr.101/2010 și nr.112/2010 ale Ministrului A. N. și din Instrucțiunile nr.191/2010 ale Ministrului A. și I., au presupus eforturi considerabile, nu au ajuns să depășească beneficiul adus bugetului prin măsura de eliminare a pensiilor militare, fiind de notorietate, în prezent, faptul că, în urma revizuirii pensiilor militare, marea majoritate a acestora s-au menținut în plată sau au crescut.

Î n acest sens, trebuie amintit că, î n C. P ădur aru con tr a R., Cur te a EDO a

arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie

implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il

insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de dr ept la care se referă

măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul

că incertitudinea , f ie ea legislativă, ad ministrativă sau pro venind din practicil e

aplicate de autorități este un factor i mportant ce trebuie luat în considerare

pentru a aprecia conduita statului.";

Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate șia salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamantului-intimat o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziei de recalculare emise în aceste condiții.

Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamantului nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unei decizii de pensie valide, ceea ce în cauză lipsește cu desăvârșire.

De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., M. A. N. a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițând să analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.

Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamantul le-a prezentat și C. de contestații pensii din cadrul ministerului recurent, la data de (...), fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce decizia de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acest particular, ci, prin decizia nr.3328/(...), a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect contestația, avându-se în vedere doar dispozițiile O. nr.1., de menținere în plată provizorie a cuantumului pensiei stabilite în temeiul L. nr.1..

Î.e timp, pe lângă această măsură de menținere provizorie în plată a vechiului cuantum al pensiei de serviciu, din decizia de revizuire a pensiei recurentului, emisă la data de (...), după aproximativ un an, depusă la dosar în recurs, se constată o creștere a pensiei „recalculate"; a acestuia, dar în condițiile în care, a fost eliminat dreptul său la pensie militară și a rezultat oricum o reducere a dreptului acestuia de securitate socială cu suma de 9394 lei, față de cea obținută în decembrie 2010.

Mai consider că, prin decizia contestată, așa -zis "de recalculare"; a

pensiei militare, l a o dată la care L. nr.1. era în vig oare, reclamantul, pierzând calitatea pe care o avea do bândită, de pensionar militar, statut de care s-au buc urat în țara noas tră toți militarii de carieră ce s -au pensionat din anul 1889 și până în prezent, acesta a suferit doar aparent doar o diminuare a cuantumului pensiei sale, care, confor m jursprudențe i C., în

măs ur a în c are ar f i f ost pro porț io n al ă c u scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja d e

apreciere a statului.

În realitate, princ ipala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.735 /2010 și a O. nr.1. implică LIPSIREA

SA DE S.UTUL DE PENSI.AR MILITAR și implicit, de P. PE C. I -O O. A(...) L. N., privind ACTUALIZAREA P.LOR MILITARE, ce prevedea c ă:"; a) ori de câte

ori se majorează solda de grad și /. solda funcției maxime ale cadrelor

militare în activita te, potrivit gradul ui militar și fu ncți ei exercitate, avut e

la data trecerii în rezervă, în raport cu p rocentul de stabilire a pensiei în

condițiile prevăzute la art.22 -24; cadrele militare pot opta pentru baza de

calcul cea mai avantajoasă luată în considerare la calculul pensiei; b) în

funcție de posibil itățile financiare, în cursul execuț iei bugetare, p rin

indexare cu un procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin

hotărâre a G., cu excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări s e

regăsesc în majorarea soldelor de la lit.a).

Aceasta constituie o pierdere însem nată pentru inti mat, întrucât

aceste dispoziții, pe care chiar L. nr.1. le considera în art.48, ca fiind de ".

socială";, aveau me nirea de a garant a acestuia o menți nere a pensiei sale

la un nivel aprop iat ultimului venit avut în viața a ctivă, ori simplele

indexări acordate de către S., doar atunci când mijloacele financiare îi

permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii publice, vor

determina în timp o scădere treptată, tot mai accentuată, a pensiei

acestuia în raport cu ultima sa soldă avută în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația intimatului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 47 de ani, în plină viață activă, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia, cu certitudine, o pensie militară apropiată de ultimul său venit din muncă, dar și posibilitatea cumulului acesteia cu un salariu obținut, chiar în sectorul de stat.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând practic dispozițiile unei legi în vigoare la data emiterii

acesteia, respectiv a L. nr.1., drepturi ce decurgeau din calitatea

reclamantului de pensionar militar, și care au devenit inaplicabile prin

noua metodologie de stabilire a pensiei sale, a afectat drepturile acestuia

nu numai la data emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată

viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerinț a

proporționalității, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost de

natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de proprietate

trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al

comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale

individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale

ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție

socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consi der că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru bătrânețe/limită de vârstă și

nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate de

către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor activității militare, pentru

cei 25 de ani de vechime efectivă ca militar, precum și în schimbul

acordului său de a renunța la funcția sa militară și la re munerație, la vârs ta

de 47 de ani, acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții legale

care îi garantau în cursul vieții măsuri de protecție socială, respectiv a celor

prevăzute de L. nr.1., printre acestea fiind și dreptul la pensie militară.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimatului, pensia medie lunară

pe economie sau indemnizația so cială pentru pens ionari, ci, întrucâ t

această măsură a afectat indirect dreptul acestuia la muncă, implicit la salariu, S. neputân d asigura acestuia o reparație în sens ul ca acesta să fie repus în drepturile sale de aviator militar în activitate, controlul de

proporționalitate t rebuie să porneasc ă de la c âștigul pe care acesta l -ar fi

putut obține din muncă în anul 2 01 0, situație în c are este evident c ă

recalcularea pensiei sale la suma de 2119 lei, constituie o sarcină ex cesivă

pe care acesta trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., avea ca principiu: „la condiții eg ale de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,

întrucât se raportează chiar de la condițiile de pensionare care, astfel cum am

arătat anterior, sunt, în speță diferite, fiind cele prevăzute în statutul special al

beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,

încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia :

A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării

L. nr. 1., chiar Consiliul Legislativ a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care

beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socială a

muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O

recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat

a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există

posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor

să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010

a C. Constituționale, 86 de judecători prezenți din totalul de 113 judecători

în funcție în cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...),

pentru adoptarea hotărârii nr .2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de

sesizare a instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea

dispozițiilor L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar

cuprinzând și con siderente general e, privi nd celelalte pensii speciale

vizate de legea privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor,

apreciind că acestea contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C.

europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere

ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere,

aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o

restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";

S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a

cuantumului pensiil or, determinată de recalcul area acestor a impusă prin legea

criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul

rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art. 1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.

E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile

în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie

drepturi patrimoniale, care intră sub pro tecția art.1 din Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin

diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină

excesivă și disproporționată. Î . -o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din

Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și

proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson

contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le

este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just

echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru

anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri

excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă

măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra

Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și P.le Senatului,exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L.

nr. 1. ";impune o pie rdere ireversibilă a p ensiei de serviciu, a ceasta echivalând cu

o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la

C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.

Pentru toate acest e considerente, ap reciez că, în cau ză , prin măsura

luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel

încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conducedecât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă până la împlinirea vârstei standard de pensionare, obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și

juridică , ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniul protecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale

familiei, cu atât mai mult cu cât perioad a îndelungată în ca re acesta a încasat

lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate

orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .

Cum S. nu poate aduce reclamantului, în prezent, reparația cuvenită, pentru imposibilitatea onorării/executării angajamentului asumat de a-i plăti pensia militară, în sensul repunerii acestuia în situația anterioară, respectiv de a- i fi oferită posibilitatea întoarcerii la vechiul loc de muncă și a obținerii salariului pe care l-a avut, se reține că, în cauză, ingerința S. în dreptul de pensie a acestuia, ce avea menirea tocmai să-i ofere protecția cuvenită, pentru riscuri sociale de natură psihologică și economică, este una nelegală, nejustificată și disproporționată.

Mai mult, deși leg ea specială recuno ștea dreptul la pe nsie militară

tuturor persoanelor ce îndeplineau condițiile prevăzute de lege, trebuie

subliniat faptul că intimatul, prin întreaga sa acti vitate, a ex celat în

domeniul său, în calitate de p ilot militar în cadrul unităților speciale de

aviație, având la d ata trecerii în reze rvă gradul de com andor, activitate d e

mare responsabilitate și uzură fizică și psihică, care îl îndreptățeau la o

bătrânețe sigură, fără lipsuri materiale .

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursului pârâților M. A. N. și C. S. DE P. A M. A. N. , cu menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./(...).

← Decizia civilă nr. 4745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 3428/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1355/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4153/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3612/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3428/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4399/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2585/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 3331/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale