Decizia civilă nr. 3612/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3612/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr. 5191 din 17 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. M. Flavia, lipsă fiind reclamanta și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar, în copie, certificatul de încadrare în grad de handicap emis pe numele reclamantei și practică judiciară, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației formulate și a dispune anularea deciziei de revizuire a pensiei de serviciu și menținerea efectelor deciziei de pensionare din 2009, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține și oral. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 5191 din 17 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta M. I. împotriva pârâtei C. J. de P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit deciziei nr. 1./(...) reclamantei i-a fost revizuită pensia, menținându-se în cuantum suma de 922 lei, astfel cum a fost inițial stabilită prin decizia nr. 1./(...).
Prin sentința civilă nr. 3. a T. C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin dec. nr. 1. a C. de A. C., contestația reclamantei împotriva deciziei nr. 1./(...) a fost respinsă.
Prin urmare, există autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea transformării pensiei de serviciu în pensia calculată pe baza principiului contributivității.
Prin edictarea dispozițiilor din L. nr. 1. privind transformarea pensiei de serviciu în pensie pentru munca depusă și limita de vârstă și recalcularea acesteia precum și prin revizuirea acestei pensii pe baza OUG nr. 1., trecându- se la o pensie de 922 lei, statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, întrucât prin diminuarea pensiei reclamantul nu trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, fiind respectat principiului proporționalității, justificat de scopul legitim urmărit, respectiv interesul public al menținerii echilibrului macroeconomic.
Dreptul reclamantei la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C., inatanța, analizând jurisprudența C. în materie, a apreciat că nu au fost încălcate prevederile menționate în privința reclamantei.
Cu privire la cererea de suspendare a deciziei de pensionare pe calea ordonanței președințiale, instanța a constatat că aparența dreptului este în favoarea pârâtei, astfel că nefiind întrunite cumulativ condițiile prev. de art. 581
C., cererea a fost neîntemeiată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1-3 din L. nr. 1., al jurisprudenței C. menționate, instanța a respins acțiunea formulată, inclusiv capătul de cerere întemeiat pe prevederile referitoare la procedura ordonanței președințiale, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. I., solicitândmodificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii contestației cu consecința anulării deciziei de revizuire a pensiei de serviciu nr. 1./(...) emisă de pârâtă și menținerea efectelor deciziei de pensionare nr. 1./(...) începând cu data de (...).
În motivarea recursului reclamanta a considerat sentința civilă nr.
5191/(...) nelegală și neîntemeiată.
În accepțiunea acesteia sentința instanței fondului este nelegala întrucât a fost data cu o interpretare greșita a prevederilor C. și cu ignorarea dispozițiilor articolului 20 alin. 2 din Constituția R..
Astfel, conform C., indiscutabil pensia este un bun patrimonial care se bucura de o protecție în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C. (cauza Stec și alții c. Regatului Unit, cauza Andrejeva c. Letoniei, cauza Kjartan Asmudsson c. Islandei, cauza Rasmussen c. Poloniei, cauza Wieczorek c. Poloniei).
În acest context reducerea pensiei recurentei și lipsirea de dreptul de a mai primi vreodată aceste sume de bani, un bun al acesteia, reprezintă o ingerință în sensul prevederilor art. 1 al Protocolului 1 al C..
Instanța fondului își motivează soluția de respingere a contestației pe prevederea conform căreia privarea de proprietate se poate face pentru o cauza de utilitate publica și în condițiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internațional.
Dar condiția pentru ca aceasta cauza de utilitate publica sa poată sa fie aplicata se regăsește tot în dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1 în baza cărora Curtea a concluzionat ca aplicarea cauzei de utilitate publica trebuie sa fie acoperita cu o indemnizație prin care statul are obligația de a despăgubi pe proprietar. În consecința, fără plata unei sume rezonabile raportate la valoareabunului se aduce o atingere excesiva asupra respectării dreptului de proprietate.
În speța O. nr. 5. în baza căreia s-a emis decizia contestata astfel cum a fost edictata de legiuitor nu îi conferă posibilitatea reala pentru a obține despăgubiri raportat la atingerea adusa dreptului meu de proprietate (reducerea pensiei). În acest sens s-a pronunțat și Curtea in cauza Muller c. Austriei în care s-a decis ca o reducere substanțiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a însuși dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurări la bătrânețe.
Raportat la interpretările mai sus relevate, instanța fondului a ignorat art. 20 alin 2 din Constituția R., conform căruia „dacă există neconcordanțe intre pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile", iar Parlamentul, Președintele R., G. și autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2 (art. 148 alin. 4 Constituție).
La nivel național numărul hotărârilor favorabile contestatorilor din spete similare cu aceasta este indiscutabil covârșitor mai mare existând hotărâri judecătorești favorabile și după pronunțarea deciziei de respingere a recursului în interesul legii, sens in care înțeleg sa anexez prezentei practica judiciara.
Totodată, instanța fondului nu a avut în vedere considerentele Deciziei nr.
2. a Î.C.C.J, care, chiar dacă se referă la deciziile emise în temeiul H.G. nr.
737/2010, întrucât aceasta este abrogată și continuată de O. nr. 5., considerăm că este aplicabilă. În consecință, prin D. nr. 2., Î.C.C.J. a statuat că: În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză in parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.
Or, instanța fondului nu a avut în vedere situația acesteia particulară, respectiv cheltuielile pe care recurenta este obligată să le suport cu traiul zilnic și cu problemele de sănătate grave cu care mă confrunt.
Pentru toate motivele de mai sus și în baza probelor de la dosar, solicită admiterea recursului așa cum a fost declarat și motivat.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și adispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul estenefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Curtea reține că prin S. civilă nr. 3604/(...) a T. C., pronunțată în dosar nr. (...), rămasă irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 1. din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) a fost respinsă contestația reclamantei M. I. împotriva Deciziei nr. 1. din (...) emisă de C. J. de P. C., privind recalcularea pensiei de serviciu în temeiul L. nr. 1.
Pentru a pronunța această hotărâre, raportându-se la jurisprudența C.
E. a D. O. (inclusiv D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R.) și la D. nr. (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de recurs a apreciat în privința reclamantei că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O..
Curtea reține că transformarea pensiei de serviciu a reclamantei în pensie de asigurări sociale s-a realizat în temeiul art. 1 lit. c din L. 1., act normativ în baza căruia s-a emis D. nr. 1..
Prin D. nr. 1./(...) emisă de C. J. de P. C., contestată în prezenta cauză, a fost revizuită în temeiul OUG nr. 5. pensia reclamantei stabilită prin D. nr. 1.
și nu pensia de serviciu pe care acesta a avut-o anterior datei de (...) capersonal auxiliar de specialitate al instanței. Rațiunea emiterii OUG nr.
59/2010, astfel cum rezultă și din expunerea de motive a actului normativ, a fost de a da deplină eficiență principiului contributivității prin luarea în considerare a veniturilor realizate de asigurat pe parcursul întregii activități profesionale și nu de a transforma pensia de serviciu în pensie în sistemul public de asigurări sociale.
Având în vedere aceste considerente și reținând că motivele pentru care s-a solicitat de către reclamantă anularea deciziei de revizuire se referă la faptul că prin decizia de revizuire a pensiei contestată în prezenta cauză s-a modificat pensia de serviciu avută anterior de reclamantă, aspecte asupra cărora instanța s-a pronunțat în mod irevocabil prin D. civilă nr. 1. din (...), Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat în cauză o soluție legală și temeinică, dată cu interpretarea corectă a dispozițiilor OUG nr. 59/2010.
De altfel, o analiză a legalității deciziei de revizuire în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 al C.i E. a D. O. trebuie justificată de elemente de fapt diferite de cele dezlegate cu putere de lucru judecat prin hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a constatat că decizia de recalculare emisă în baza L. nr. 1. este conformă exigențelor C.i, ceea ce în speță nu se verifică.
Situația medicală de care se prevalează reclamanta, prin depunerea ladosar a certificatului de încadrare în grad de handicap din data de (...), ar putea fi considerată relevantă în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens.
Or, aceste actul medical de specialitate nu atestă caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de durată pentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, și nici periodicitatea sau durata acestui tratament, nerezultând nici costul unor eventuale tratamente medicale care să implice o sarcină patrimonială excesivă.
În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
În speță, reclamanta nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefundat, recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva Sentinței civile nr. 5191 din 17 mai 2012 a T. C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie parțial separată în sensul admiterii în parte a recursului, modificării în parte a sentinței, admite în parte acțiunea în sensul anulării deciziei de revizuire și obligării
CJP C. la plata despăgubirilor în sumă de 7.189 lei către reclamantă, cu menținerearestului dispozițiilor sentințeirecurate care nu contravinacestei soluții.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: I. P.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recurs ul formulat de recl amanta M. I . este doar în parte
fondat, și în consec ință, se impunea m odificarea în parte a sentinței primei
instanțe, cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei de
revizuire a pensiei nr.1./(...) emisă de C. J. DE P. C., astfel încât recurentei i se cuveneau, ca urmare a emiterii acestei decizii nelegale, prin care s-a adus
atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, precum și dreptului său la
apărare și informare, despăgubiri în sumă de 7189 lei.
Pentru considerentele pe care le voi expune în cele ce urme ază apreciez
că, pentru reparar ea prejudiciului su ferit, reclamanta e ste îndreptățită la
despăgubiri, reprezentând parte din dife rențele de drepturi de pensie de care
aceasta a fost lipsită, prin emiterea deciziei de revizuire, până la dat a la care s-
a pronunțat hotărârea judecătorească irevocabilă în cauza având ca obiect contestarea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu.
Se impunea însă păstrarea dispozițiilor sentinței recurate privind cererile
de menținere a de ciziei nr.1. /(...) și de obligare a i ntimatei la plata în continuare a pensiei de serviciu în baza acestei decizii, având în vedere faptul
că aceste aspecte au fost dezlegate cu autoritate de lucru judecat de către
Curtea de A. C., prin decizia nr. 1./(...).
Contrar celor reținute prin opinia majoritară, consider că în prezenta cauză, astfel cum a fost precizată, reclamanta-recurentă nu a invocat doar
aspecte ce țin de ingerința în dreptul său la pensie de serviciu, la data „.
acesteia, potrivit dispozițiilor L. nr.1. și a H.G. nr.737/2010.
Astfel, aceasta a invocat de fapt noua ingerință a S.ui, de fapt a puterii
ex ecutive, în dreptul său la pensie, după ce instanț e de contencios
administrativ au s emnalat aparența de nelegalitate și c hiar nelegalitatea
recalculării pensiei sale de serviciu, prin hotărâri definitive și ex ecutorii.
S-a mai invocat că noua decizie a fos t emisă în temeiul O. nr.5., în
timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul său la pensie
specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a legalității, de
către jurisdicția competentă.
De asemenea, ceea ce s-a mai invocat este lipsa condiție i necesității
acestei ingerințe a S.ui, întrucât, printr -o decizie denumită de revizuire a pensiei sale, care presupunea deci o corectare a unor erori de stabilire aacesteia, i-a fost stabilit de fapt un cuantum al pensiei identic cu cel
rezultat în urma p rimei ingerințe în dreptul său, respec tiv acela de 922 lei.
Î n consecință, reclamanta a invocat as pecte ce țin de cea de -a doua
ingerință a statului î n dreptul său la pen sie, considerând im plicit că s -a adus
atingere astfel dreptului său la un proces echitabil, garantat de art.6 din
Convenția pentru apărarea drept urilor omului și a libertăților
fundamentale, prin intervenția nej ustificată a ex ecutivului , printr-o
ordonanță de urge nță, într -o proced ură jurisdicțională aflată în curs de derulare, în care statul era parte.
Analizând în timp evoluția situației pensiei reclamantei M. I., se reține că aceasta a beneficiat de pensia de serviciu, începând cu anul 2005, prin decizia nr. 1., stabilindu-se în favoarea acesteia o pensie de serviciu de 1949 lei, în temeiul disp.art.68 din L. nr.567/2004, pentru cei aproape 24 de ani lucrați în calitate de grefier la P. de pe lângă J. C.
La data de (...), a fost emisă, în temeiul L. nr.1. și H.G. nr.737/2010, decizia nr.1., pensia fiindu-i stabilită la suma de 922 lei.
Împotriva acestei decizii, reclamanta-intimată a formulat contestație, ce a format obiectul dosarului nr. (...) al T. C.
În baza sentinței civile nr. 491/(...) pronunțată de Curtea de A. C. -
Secția de contencios administrativ și fiscal , în dosarul nr.(...), s-a dispus
suspendarea executării H.G. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței
de fond.
Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,
Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a
dispus suspendarea executării H.G. nr.737/2010 până la pronunțarea
instanței de fond.
Prin sentința civilă nr.3604 din 28 octombrie 2010 a T. C.pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins contestația formulată și precizatăde reclamanta M. I. împotriva deciziei nr. 1./(...).
Prin sentința civil ă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția co mercială, de
contencios admin istrativ și fiscal s -a dispus și anularea H.G.
nr.737/2010, act administrativ normativ cuprinzând metodologia de calcul în
te me iul c ăre ia a f os t e mis ă dec iz ia d e rec alcul are a pen siei de serviciu a reclamantei.
Potrivit disp.art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile j udecătorești
definitive și irevoca bile prin care s -a anulat în tot sau în parte un act
administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal , pronunțată în dosarul nr.(...), nu fuseseîncă soluționat până la data emiterii deciziei de revizuire contestată în prezenta cauză.
Conform art.15 alin.4 din L. nr.554/2004, în ipoteza admiterii acțiuniide fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se pre lungește de
drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei , chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ întemeiul alin. 1.
Abia la data de (...), prin decizia nr. 5960, după abrogarea H.G. nr.737/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra
recursului formulat de Guvernul Români ei împotriva sentințe i civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de conte ncios administrativ și fiscal, în sensulcă a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea.
La data de (...), G. a emis O. nr.5., reți nând în preambulul acestui act
normativ că acesta ar fi fost adoptat:
"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";
Cu toate acestea, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efect erga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de către instanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.G.nr.737/2010, astfel încât nu au fost revocate deciziile de recalculare a pensiilor speciale, cu
repunerea particularilor în situația a nterioară, deci a r epunerii în plata pensiilor de serviciu.
Prin O. nr.5. s-a abrogat H.G.nr.737/2010, stabilindu-se ometodologie de cal cul privind revizuir ea pensiilor prevăz ute la 1 lit. c)-h)din L. nr. 1..
În temeiul art.1 din O. nr.5., C. J. de P. C. emite, la data de (...), decizia nr.1., contestată în cauză, prin care a fost „revizuită"; pensia recurentei, stabilindu-se același cuantum rezultat în urma recalculării, respectiv acela de 922 lei.
La data de (...), cu majoritate de opinii, Curtea de A. C. a pronunțat decizia nr. 1., prin care a respins recursul declarat de reclamanta M. I. împotriva sentinței civile nr.3604 din 28 octombrie 2010 a T. C., care a menținut, ca fiind legală și temeinică, decizia nr. 1./(...), de recalculare a pensiei sale în temeiul L. nr.1..
Mai trebuie subliniat faptul că, deși H.G .nr.737/2010 a fost abrogată la
data intrării în vigoare a O. nr.5., efectele acestei hotărâri s -au produs înpatrimoniul recurentei, timp de un an, până la data adoptării de către G. a acestui din urmă act normativ.
Prin urmare, la data emiterii deciziei de revizuire contestate în
prezenta cauză, în temeiul O. nr.5., reclamanta avea pronunțate, înfavoarea sa, cel puțin două hotărâri definitive și executorii, ce suspendau, respectiv anulau actul administrativ normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, instanța de contencios administrativ, printr-o hotărâre cu efect erga omnes, a suspendat executarea H.G. nr.737/2010, măsura prelungindu-se de d rept până la soluțio narea definitivă și ir evocabilă a acțiunii
de anulare a actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de ". .
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se
pronunță suspendarea este ex ecutorie de drept . R. nu este suspensiv deexecutare.
Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea e x ecutării actului
administrativ are ca efect încetarea o ricărei forme de ex ecutare, până la expirarea duratei suspendării.
Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/(...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării H.G. nr.735/2010, adoptate în scopul organizării aplicării L. nr.1. privind recalcularea pensiilor militare, a reținut următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele
asupra celor vizați .";
De asemenea, s-a mai reținut că: „...instanța de control judiciar are învedere faptul că H.G. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată .";
De altfel, prin R. nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei, s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autori tățile
administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de
natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.
R. prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, căasemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului
administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când
există un argument juridic aparent valabil față de legalitatea actului administrativ.
Cea de-a doua hotărâre judecătorească definitivă și executorie este cea prin care instanța de contencios administrativ a dispus anularea H.G. nr.737/2010, act administrativ normativ cuprinzând metodologia de calcul în
temeiul căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei de servici u areclamantului.
Practic, în urma pronunțării sentințelor civile nr.491/(...) și nr.333/(...) ale C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , s-ar fi
impus ca recurenta C. J. de P. C. să suspende executarea deciziei de recalculare și să mențină în plată pensia de serviciu a recu rentei, astfel cum
au procedat casele teritoriale de pensii din țară în cazul altor particulari aflați
în situații comparabile.
Î n situația prezentată anterior, în care, l a data de (...), reclamanta aveapronunțate în favoarea sa două hotărâri judecătorești executorii și era în curs
de soluționare în jurisdicția asigurărilor sociale contestația sa împotriva deciziei de recalculare a pensiei, emiter ea și punerea în pl ată a unei decizii
de revizuire emise în temeiul O. nr.5., cu nerespectarea dispozițiilor
acestora, reprez in tă o încălcare a dreptului acesteia la un proces
echitabil, garantat de at.6 din Con venția europeană privind apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Potrivit cauzei Hornsby con tr a Grec ie i, ho tăr âre d in (...), executarea unei
hotărâri judecătorești face parte integrantă din proces. Dacă
administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să o
facă, garanțiile oferire de art.6 și -ar pierde orice rațiune.
Se reține în acest sens și jurisprudența C. în cauza Antonakopoulos
Vortsela și Antonkopoulou contra Greciei, în care s-a constatat că principiul
supremației dreptului și noțiunea de pr oces echitabil se op un oricărui amestec al puterii legislative în administrarea justiției în sc opul influențării
deznodământului judiciar al litigiului în care statul este parte.
Curtea EDO a statuat, prin jurisprudența sa, că „. pute rilor etatice
care au o influență asupra drepturilor și libertăților garantate de C.,
atrage răspund erea statului, independent de forma în care sunt exercitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că
administrația constituie un element al statului de drept al cărui interes se
identifică, așadar cu cel al unei bune administră ri a justiției ( Hornsby
contra Greciei, 1997).
Mai consider că drepturile reclamantei au fost afectate printr-o decizie
de revizuire care încalcă art.20 și 22 din O. nr.5..
Potrivit art.20 din O. nr.5., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizie emisă de casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod
obligatoriu temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.
Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivitmetodologiei din anexa la acest act normativ, este cea prevăzută de L. nr.263/2010.
Potrivit disp.art.171 din L. nr.263/2010, la data intrării în vigoare a acestei legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea nr.1. privind
stabilirea unor măs uri în domeniul pen siilor, devin pensii î n înțelesul prezentei legi.
În raport cu titulatura deciziei nr.1./(...), de revizuire a pensiei, se reține că, potrivit L. nr.263/2010, lege organică ce reglementează regimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -
ase mene a ac te ad min is tr ative po t f i e mis e do ar în s itu aț iile pr ev ăzu te l a art.107
alin.1 din lege, respectiv: „În situația în care, ulterior stabilirii și /sau
plății drepturilor de pensie, se cons tată diferențe într e sumele stabilite
și /sau plătite și cele legal cuvenite, cas a ter itor ial ă de pe ns ii, respec tiv c as a
ter itor ial ă, opere az ă, d in of ic iu s au l a so l ic itare a pens ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se
imp un, pr in dec iz ie d e rev izu ire.";
În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.19/2000, ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.
Analizând cele două decizii emise de casa de pensii în temeiul L. nr.1. și ale O. nr.5., se remarcă doar două diferențe între acestea, respectiv data
emiterii celor două acte și actul normativ în t emeiul cărora au fost adoptate , fiind practic emis cel de-al doilea ac t administrativ cu același conținut, astfel încât nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei, nu s -a
constatat nicio dife rență între dreptur ile de pensie stabili te prin cele două decizii- cuantumul pensiei fiind același, de 922 lei, calculat pentru același punctaj mediu anual de 1,25766 puncte, la valoarea punctului de pensie de 732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta de pensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.
Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efectele juridice recunoscute de lege, ori se poate lesne observa în cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asupra cuantumului pensiei reclamantei, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.
Pe de altă parte, n u a fost motivată d efel decizia în fapt, astfel cum
prevede și art.20 din O. nr .5., deși aceasta se impunea cu atât mai pregnant
în speță, cu cât ac tul administrativ e mis lipsea de efec te două hotărâri
judecătorești definitive, cu efecte erga omnes, aceasta fiind de altfel și
singura consecință juridică a noii decizii de „. a pensiei reclamantei.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administra tive, mai ales a c elor prin care se
suprimă drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte
unilaterale trebui e să îmbrace for ma scrisă, să cu prindă în chiar
conținutul lor motivarea în fapt și în drept a măsurii luate și să fie
comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om arelibertatea de a căuta și de a primi informații.
Art.10 din Convenț ia Europeană a D. O. garantează dreptul persoaneila libera exprimare, ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art.24 alin.1 din Consti tuția R. garantează dreptul la apărare.
Î n speță, decizia nr. 1./(...) emisă de C. J. de P. C. , contestată în cauză,
nu cuprinde în c on cret nicio motivare în fapt a măsurii l uate prin aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că a fost emisă în temeiul O. nr.5..
Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,
motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă
drepturi sau situații ju ridice individuale, cum este cazul în speță, aceasta
trebuind să fie sufic ient de precisă astfel încât motivul act ului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei deapreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea d repturilor de pensie ale
recurentei, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acesteia la apărare
și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesu l public impunea o asemenea ingerință în dreptul reclamantei , cu atât mai mult cu cât, actul administrativ emis în temeiul L. nr.1. era încă în curs de evaluare în
cadrul jurisdicției asigurărilor sociale.
Curtea mai reține că, având în vedere faptul că dreptul afectat prin
dec iz ia de rev izu ire a c ăre i anul are se cere er a men it s ă as igure secur ita tea
soc ial ă al recl aman te i, d ar ș i încredere a aces te ia în s tatul de drep t ș i soc ial, se
imp une anul are a dec iz ie i de rev izu ire nr.1 ./(...) e mis ă de C. J. de P. C., ca fiind
un act prin care statul a î ncălc at dreptul aceste ia la un proces
echitabil, fără ca această ingerință să fie necesară pentru protejarea
interesului general.
Av ând în vedere s itu aț ia ex is ten tă l a d ata in troducer ii acț iu n ii ș i l a d ata
judec ăr ii acț iun ii în pr imă ins tanț ă, re cl aman ta a sol ic itat în c auz ă, c a o
consec inț ă a anul ăr ii aces te i d ec iz ii de rev izu ire ș i repune re a s a în s itu aț ia
an ter io ar ă e miter ii aces te ia, respec tiv me nț inere a în pl ată a pens ie i s ale de
serviciu stabilite prin decizia nr. 1./(...).
În prezen t îns ă, av ând în vedere dec iz ia c iv il ă nr.1. pronunț ată de Cur te a de A. C., la data de (...), prin care s-a respins recursul formulat de reclamanta M. I. în cauza având ca obiect anularea deciziei de recalculare nr.1./(...) emisă de C. J. de P. C., decizie irevocabilă, se reține că nu se mai poate repune în
discuție îndreptățire a recurentei la plata în continuare a pensiei sale deserviciu stabilite prin decizia nr.1./(...).
Astfel, practic, această decizie a consfințit atât legalitatea măsurii de
înlocuire a pensiei d e serviciu, cu o pen sie de asigurări soci ale de stat, cât și cuantumul pensiei brute cuvenit reclamantei începând cu data de (...), ca fiind cel de 922 lei lunar.
Consider însă că, având în vedere atitudinea S.ui în cauză, ce a
condus la încălcarea dreptului reclamantei la un proces echitabil, garantat de art.6 din Conve nția Europeană a D. O., recurenta es te îndreptățită, în
urma anulării deci ziei de revizuire, pentru prejudiciul suferit, având în
vedere și disp.art.8 și art.18 alin.3 din L. nr.554/2044, la despăgubiri pentru repararea pagubei cauzate prin actul administrativ.
Aceste dezdăunări se cuvin reclamantei-recurente, în primul rând, întrucât H.G. nr.735/2010 a fost abrogat la data de (...), prin O. nr.5., dar decizia de recalculare a pensiei de serviciu a reclamantei, care a marcat practic schimbarea categoriei de pensie a acesteia, dintr-o pensie de serviciu, într-una de asigurări sociale, a avut la bază tocmai acest act administrativ normativ, a cărui nelegalitate fusese deja constatată de către instanțe de contencios administrativ, iar această decizie se afla încă în faza de evaluare a legalității înaintea instanțelor judecătorești competente.
Astfel, apreciez că pronunțarea hotărârilor judecătorești mai sus menționate ar fi impus suspendarea executării actelor administrative individuale emise în temeiul actului administrativ normativ ce a stat la baza emiterii acestora.
As tf el, f ăr ă a pu te a in tu i c are v a f i so ar ta l itig iulu i de as igur ăr i soc iale în
c adrul c ăii de atac ce ur ma s ă s tab ile asc ă în mod irev oc ab il leg al itate a,
neces itate a ș i propor ț ion al itate a pr ime i in ger ințe în drep tul rec l aman te i l a pens ie
de serv ic iu ș i cu to ate c ă de ja in s tanțele de con ten c ios ad min is tr ativ
cons tataser ă mo tive de ap arenț ă de n eleg al itate, respec tiv de nelegal itate a
aces te i măsur i, iar În al ta Cur te de C as aț ie ș i Jus tiț ie f u sese ses iz ată în vedere a
pronunț ăr ii une i de c iz ii în in teresul le g ii în cee a ce pr iv eș te proble matic a
rec alcul ăr ii pens iilor de serv ic iu, S. a con s ider at to tuș i neces ar s ă in terv in ă cu o
a dou a inger inț ă, pe c are am an al iz at -o î n prezen ta c auz ă, c are, pr in conț inu tul
s ău, nu a avu t niciun efect asupra drepturilor de pensie ale reclamantei, astfel
cum acestea au fost recalculate, d ar c ar e a l ips it de f ap t d e ef ecte ho tăr âr ile
judec ătoreș ti def in itive ș i execu tor ii f av or ab ile aces te ia în cee a ce pr iveș te
măs u ra trecerii de la o categorie de pensie la alta.
Consider astfel că aceasta este îndreptățită la o despăgubire în sumăde 7189 lei, repre zentând diferențel e de drepturi de s ecuritate socială
care ar fi trebuit să -i fie plătite acestei a în perioada augus t 2 011-februarie
2012, în temeiul hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către
instanțele de conte ncios administrati v, până la pronunț area irevocabilă a
instanțelor de asigurări sociale asu pra legalității deciziei de rec alculare a pensiei sale de serviciu.
Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea doar în parte a recursului formulat de către reclamanta M. I., modificarea în parte a sentinței primei instanțe, admiterea în parte a acțiunii, în sensul anulării deciziei de revizuire și obligarea Casei Județene de P. C. la despăgubiri în sumă de 7189 lei către reclamantă, cu menținerea restului dispozițiilor sentinței recurate.
Judecător,
Red./Tehnored.: C.M.;
2 ex.-(...).
C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4153/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4745/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
