Decizia civilă nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 32/RC/2012
Ședința publică din data de 2 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G.
JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : S. - D. G.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea C. DE A. DE S. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 449 din (...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosarul nr. (...), privind și pe intimate F. S. - U. S.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatoarei, consilier juridic C. A. cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar și reprezentanta intimatei, doamna avocat B. H. cu împuternicire avocațială la dosar.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta contestatoarei depune la dosar un înscris reprezentând completare a motivelor contestației în anulare, un exemplar din acest înscris fiind comunicat cu reprezentanta intimatei.
Având în vedere înscrisul depus la dosar, reprezentând completare a motivelor contestației în anulare comunicate cu reprezentanta pârâtei intimate la acest termen, Curtea lasă cauza la o nouă strigare pentru a da posibilitate intimatei prin reprezentanta ei de a lectura aceste completări.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatoarei, consilier juridic C. A. cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar și reprezentanta intimatei, doamna avocat B. H. cu împuternicire avocațială la dosar.
Reprezentanta pârâtei intimate precizează că a lecturat înscrisul intitulat completare a motivelor contestației în anulare și nu solicită acordarea unui nou termen de judecată.
Prin întâmpinarea formulată și înregistrată prin serviciul de registratură al instanței, la data de 30 martie 2012, intimata solicită respingerea contestației în anulare, în principal ca lipsită de interes și inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată și menținerea deciziei civile atacate.
La întrebarea instanței reprezentanta contestatoarei precizează că își întemeiază contestația pe prevederile art. 317 alin.1.pct.2 C.pr.civ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentanta contestatoarei solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatei susține motivele expuse pe larg prin întâmpinare solicitând respingerea contestației în anulare ca lipsită de interes, apreciind că nici unul din motivele contestației în anulare nu se încadrează în prevederile stricte ale art. 317 alin.1 pct.2 C.pr.civ, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin decizia civilă nr. 449 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admis recursul declarat de reclamanta F. S. - U. S. împotriva sentinței civile nr. 4371 din (...) a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care a modificat-o în tot în sensul că a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta F. S. - U. S. în contradictoriu cu C. DE A.
DE S. A J. C. și în consecință:
A dispus anularea Deciziei nr. E 160 din data de 23 martie 2011 și a comunicării de respingere a plății 6343 din 4 martie 2011 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 10.949 lei reprezentând diferențe îndemnizații sociale de sănătate aferente perioadei iulie-septembrie 2010.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
În primul rând, raportat la excepția necompetenței materiale a instanței, Curtea observă că în primă instanță, litigiul a fost soluționat de un complet specializat pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, astfel încât completul specializat pentru asemenea cauze al Curții de A. C. este competent a soluționa acest litigiu, putând fi eventual invocată necompetența primei instanțe în soluționarea cauzei, sens în care s-ar fi putut solicita casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare instanței judecătorești competente. Or, intimata pârâtă nu a formulat cerere de recurs pentru a solicita în acest mod casarea, conform prevederilor art. 304 pct. 3 raportat la art. 312 alin. 6 C.proc.civ.
De altfel, văzând însușirea acestei critici de către recurentă, Curtea constată că așa cum a fost modificat prin dispozițiile L. nr. 2. privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, art. 159 C.proc.civ. limitează situațiile în care necompetența este de ordine publică, față de modul de reglementare anterior al acestei instituții, iar în raport de forma în vigoare la data pronunțării sentinței a Codului de procedură civilă, nu se poate asimila excepția necompetenței materiale a instanței, astfel cum a fost invocată de către intimată și însușită de recurentă, cu un caz de necompetență de ordine publică, pentru a putea sta la baza admiterii recursului pe acest considerent.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că au fost întemeiate motivele de recurs. Astfel, obiectul cauzei în constituie cererea de anulare a comunicării de respingere a plății 6343 din 4 martie 2011 și a Deciziei nr. E 160 din data de
23 martie 2011 emisă de pârâtă.
La baza acestor acte au stat considerente legate de nesolicitarea restituirii diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate, aferentă perioadei iulie-septembrie 2010, în termenul legal de 90 de zile, conform art. 82 din O. nr. 60/(...) actualizat prin O. nr. 4.. S-au mai avut în vedere dispozițiile art. 40 din O. nr. 158/2005, actualizată prin O. nr. 3..
Rezultă din aceste texte de lege relevante sub aspect terminologic, faptul că termenul de 90 de zile se aplică beneficiarilor indemnizațiilor deasigurări sociale de sănătate, care sunt persoanele asigurate, nicidecum angajatorii acestora.
Extinderea acestui termen la raporturile dintre angajatori și autoritatea publică cu competențe în materia asigurărilor sociale de sănătate nu are un suport legal.
Dimpotrivă, așa cum corect subliniază recurenta, textele legale care reglementează raportul juridic dintre părțile în litigiu sunt art.38 alin.2 din O. nr.158/2005 și art.77 alin.1 din O. nr.60/2006:
Or, se constată că aceste dispoziții nu cuprind referiri la vreun termen special în cadrul căruia să fie imperativă solicitarea de către angajatorul beneficiarilor de indemnizații de asigurări sociale de sănătate a recuperării diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F. național unic de asigurări sociale de sănătate.
Ca urmare, în mod corect s-a raportat recurenta reclamantă la termenul general de prescripție de 3 ani, reglementat de art. 3 din Decretul nr.167/1958.
Consecința este temeinicia acțiunii prin care s-a solicitat anularea actelor administrative arătate și restituirea sumei aferente perioadei iulie- septembrie 2010, în baza solicitării formulate la data de (...).
În drept, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea
C. DE A. DE S. A J. C., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.317 alin.1 pct.
2 și alin.2 C.pr.civ., să se admită contestația și să se anuleze decizia atacată, definitivă și irevocabilă și să se fixeze termen în vederea judecății cauzei în recurs, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Urmare a admiterii prezentei contestații în anulare, solicită să se procedeze la rejudecarea recursului formulat împotriva sentinței nr.4371/(...) a Tribunalului C., recurs formulat de către F. S. - U. S., cu consecința respingerii acestuia în sensul menținerii sentinței civile atacate.
În motivare contestatoarea arată că decizia Curții de A. C. a admis recursul formulat de F. S. - U. S. și a dispus restituirea sumei de 10.949 lei reprezentând diferențe indemnizații sociale de sănătate aferente perioadei iulie - septembrie 2010, cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Apreciază că instanța de recurs s-a pronunțat fără să cerceteze excepția invocată de CAS C. în ceea ce privește necompetența materială a instanței de recurs, raportat la prevederile art.52 al Ordonanței de U. nr.168 din 17 noiembrie 2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, potrivit cărora litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de ordonanța de urgență mai sus precizată se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Acțiunea avea ca obiect restituirea din Fondul Național Unic de A. S. de
S. a unor sume reprezentând indemnizații pentru concedii medicale plătite de angajator, prevăzute de O. nr.158/2005, motiv pentru care apreciază că soluționarea cauzei era în competență materială a completului de asigurări sociale.
Examinând contestația formulată, Curtea de A. constată următoarele:
Așa cum s-a reținut și în considerentele deciziei împotriva căreia s-a formulat contestația în anulare, completul de judecată care a soluționat cauza în recurs este specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.
De asemenea, motivul de contestație în anulare invocat în cauză, respectiv hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență (art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă) se referă la încălcarea normelor de competență de ordine publică, deci numai încălcarea necompetenței generale, materiale și teritoriale exclusive (art. 159 Cod procedură civilă). Or, contestatoarea invocă nerespectarea specializării unui complet de judecată, aspect care de altfel nici nu este întemeiat.
Mai mult, în cauză nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru admisibilitatea contestației în anulare de drept comun, așa cum sunt reglementate de dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, întrucât motivul de contestație a fost invocat în fața instanței de recurs, care l-a respins ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 320 Cod procedură civilă se va respinge contestația declarată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea C. DE A. DE S. A J. C. împotriva deciziei civile nr. 449 din (...) a Curții de A. C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 aprilie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. S. D. L. D.
GREFIER, S.-D. G.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...)
Jud. recurs: G-L.T./I.T./D.C.G.
| ← Decizia civilă nr. 530/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 5009/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
