Decizia civilă nr. 3237/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.3237/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. A. N. în calitate de reprezentant legal al Casei de P. S. a M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 581 din 30 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată Ș. G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - consilier juridic C. R., lipsind reclamanta intimată.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că în ședința publică de azi reclamanta a transmis prin fax la dosar întâmpinare solicitând judecata cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 581 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ș. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A M. A. N. B. și în consecință s-a dispus suspendarea deciziei de revizuire nr. 57262 din (...), emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M..
A fost obligată pârâta să mențină în plată decizia de pensionare nr.
0102159 din (...) privind pensia de serviciu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 581 Cod procedura civilă, ordonanța președințială reprezintă o procedură specială în temeiul căreia la cererea părți in- teresate instanța poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru preveni- rea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt ur- mătoarele:
- urgența măsurii so licitate , aceasta urmând a fi apreciată de către instan- ță în raport cu situația existentă în momentul judecării cererii de ordonanță pre- ședințială;
- nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei , aceasta însemnând ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluționarea unei cereri de or- donanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți.
- vremelnicia măsurii , respectiv prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. P. ne- mulțumită de măsura luată prin ordonanță are posibilitatea de a se adresa ins- tanței, pe calea dreptului comun.
De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limita- te în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei.
În speță decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei în baza L. nr. 1. și a OUG nr. 1/2011.
Împotriva deciziei de revizuire, reclamanta a formulat contestație, prin a- ceasta invocându-se nelegalitatea și caracterul abuziv al emiterii deciziei de re- vizuire. C. a fost înregistrată în dosarul nr. (...) al Tribunalului M..
Cererea formulată de reclamantă nu prejudecă fondul cauzei, are un ca- racter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru a dispune suspendarea e- xecutării deciziei de revizuire și menținerea în plată a deciziei inițiale.
Astfel, pensia de serviciu de care reclamanta a beneficiat, era un drept menit să asigure securitatea socială a acesteia. Având reprezentarea sumei stabi- lită inițial și care urma să fie încasată cu certitudine lună de lună, reclamanta și- a stabilit un anumit mod de viață, afectat acum ca urmare a reducerii veniturilor avute în vedere.
Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea deciziei de re- vizuire, are un caracter vremelnic, aceasta a fost dispusă doar până la so- luționarea contestației înregistrate împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta CASA DE PENSII S. A M.
A. N. B., solicitând casarea hotărârii cu retrimiterea dosarului spre rejudecareinstanței de fond, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii și suspendarea executării hotărârii atacate în temeiul art.300 pct.2
C.pr.civ., cu scutirea depunerii cauțiunii potrivit art.17 din Legea nr.146/1997.
Deși se menționează că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâta nu a fost legal citată și nici reprezentată. Acțiunea a fost înregistrată la (...), iar ședința de judecată a avut loc la data de (...), pârâta neputând fi citată în acest termen, având în vedere că are sediul în B.
Au fost astfel încălcate regulile de desfășurare a procesului civil, în ce privește legala citare a părților și acordarea dreptului la apărare.
În ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale, raportat la cerința de a nu prejudeca fondul, se arată că reclamanta a solicitat și menținerea în plată a deciziei privind pensia militară de serviciu, deși ea nu mai există ca atare, ci a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire, ca efect al L. nr. 1.. O atare cerere nu poate fi decât subsecventă soluționării unei acțiuni de anulare a deciziei de revizuire a pensiei, or, calea ordonanțe! președințiale nu-i permite sa anuleze un act ci doar să „pipăie fondul"; - adică să observe dacă există aparența dreptului și nu certitudinea lui.
Decizia de revizuire a pensiei a avut la bază un act normativ în vigoare și a cărui constituționalitate a fost constată prin mai multe decizii de către Curtea
Constituțională, care a analizat dreptul legiuitorului de a interveni în acest domeniu raportat și la documentele europene.
Or, suspendarea executării deciziei de revizuire a pensiei și menținerea în plată a pensiei de serviciu implică efectuarea unei analize detaliate a dreptului reclamantului la pensia de serviciu în temeiul L. nr. 164/2011 în condițiile existenței și constituționalității L. nr. 1. și a deciziei de inadmisibilitatepronunțată la data de (...) în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții Împotriva României, prin care Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. Român a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 119/1210, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
Având în vedere incidenta prevederilor L. nr. 1. și ale L. nr. 263/2010 asupra deciziei de revizuire a cărei suspendare a fost solicitată, nu există o aparentă a dreptului, deoarece dreptul alegat de reclamantă nu este prevăzut de dispozițiile legale în vigoare.
Prin suspendarea deciziei de revizuire s-a stabilit că reclamantei nu i se aplică dispozițiile L. nr. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti astfel reclamantei, ca diferențe între pensia revizuită și pensia de serviciu, nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii, având în vedere că această plată s-ar face în baza unei hotărâri judecătorești, iar nu ca plăți necuvenite sau din eroare.
Cu privire la urgența măsurii, se arată că menținerea în plată a unei decizii anterioare se poate dispune doar după cercetarea fondului cauzei, iar în situația în care s-ar costata producerea unei pagube iminente prin plata pensiei revizuire, aceasta ar putea fi reparată prin restituirea sumelor care i s-ar cuveni, în măsura în care soluția ce va fi pronunțată pe fondul contestației i-ar fi favorabilă.
Instituția suspendării plății pensiei este reglementată prin dispozițiile art. 114 din Legea nr. 263/2010, iar potrivit alin. 4 al acestui articol, reclamanta poate obține oricând suspendarea plății pensiei (lucru care, de altfel, nu este cel vizat de către reclamantă ca finalitate a cererii, cel vizat fiind repunerea în plată a pensiei anterioare) printr-o simplă cerere pe care o poate depune la pârâtă.
Instanța de fond apreciază că modul de viață al reclamantei este afectat de reducerea veniturilor acestuia, dar fără a argumenta această afirmație.
Referitor la afirmația reclamantei că este „pusă în imposibilitatea de a trăi";, arată că trebuie luate în calcul următoarele criterii: raportul dintre cuantumul revizuit al pensiei și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economie, pensia medie de asigurări sociale de stat.
Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu
(...) este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011.
Conform informațiilor fumizate de C., în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat, 31,30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei), salariul minim brut pe economic era la nivelul lunii decembrie 2011 de 670 lei și salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă 35,17% din salariul mediu brut și 48.73 % din salariul mediu net (1.604 lei).
Mai mult, legea fundamentală garantează numai dreptul la pensie, nu și un anumit cuantum al pensiei.
Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantei prin decizia de revizuire, începând cu (...), nu este în mod evident infimă și de natură a o pune pe aceasta în situația de a fi total lipsită de mijloace de subzistență.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 26 iunie 2012, reclamanta asolicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că nu se opune admiterii recursului și casării sentinței pentru nelegala citare a recurentei-intimate, în măsura în care susținerea este probată.
În ceea ce privește criticile recurentei vis a vis de neîntrunirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, acestea sunt nefondate.
Pensia de serviciu reprezenta un drept câștigat menit să asigure securitatea socială a reclamantei, iar aceasta, având reprezentarea încasării lună de lună a pensiei stabilite și-a stabilit un anumit standard de viață care, în mod evident, nu mai poate fi atins prin diminuarea cuantumului pensiei în urma revizuirii.
Este greșită și susținerea recurentei potrivit căreia nu există o „aparență a dreptului"; în favoarea acesteia, față de prevederile art. 22 alin. 1 și art. 47 din
Constituția României, ale C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 2.1., art. 3 și art. 1 din Primul protocol adițional la această C., S. fiind obligat să asigure cetățenilor săi condiții de viață decente, care să nu le pună în pericol viața sau integritatea psihică și fizică și, în egală măsură, să nu îi supună la tratamente și măsuri degradante.
În ceea ce privește urgenta măsurii aceasta rezultă din punerea în executare a deciziei de revizuire contestate și, implicit prin diminuarea cuantumului acesteia, fapt ce determină vătămarea gravă a dreptului său de proprietate asupra pensiei, vătămare iminentă care nu poate fi oprită decât prin luarea măsurii solicitate.
O.U.G. nr. 1/2011 încalcă Constituția României în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. 2, art. 44.
Fiind vorba despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul L. nr. 164/2001, în vigoare de altfel și astăzi, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări.
În fine, condiția vremelniciei rezultă din faptul că a solicitat luarea acestei măsuri până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului de fond.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată.
Primul motiv de recurs urmează a fi înlăturat, cu următoarele observații: Potrivit prevederilor art. 581 alin. 3 C.proc.civ., ordonanța va putea fi dată
și fără citarea părților.
Se constată, așadar, că în această materie specială, legiuitorul a prevăzut o excepție de la principiul asigurării dreptului la apărare în forma obligativității citării părților, tocmai pentru a asigura celeritatea judecății.
Desigur, nu se abrogă cu totul acest principiu, întrucât în ipoteza judecării cererii fără citare, termenul de recurs curge de la comunicarea ordonanței, iar în recurs se revine la regula obligativității citării, astfel încât în această secundă fază a judecății se asigură dreptul la apărare al părților.
În cauză, raportat la excepția instituită de legiuitor cu privire la obligativitatea citării părților, Tribunalul Maramureș a pășit la judecarea cauzei fără a avea îndeplinită procedura de citare cu pârâta, însă în acest mod nu s-a adus o atingere dreptului la apărare al acesteia, așa cum îl garantează legiuitorul român în această procedură specială, întrucât s-a procedat la comunicarea ordonanței cu părțile iar pârâta a formulat în termen legal recurs, expunându-și cu această ocazie poziția procesuală și fiind citată pentru susținerea acesteia în fața instanței de recurs.
S-a asigurat astfel întreaga protecție a dreptului la apărare pe care legiuitorul a prevăzut-o în materia ordonanței președințiale, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu alte cuvinte, nu se poate reține nici incidența art. 304 pct. 5
C.proc.civ., ce reglementează ca motiv de casare încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2
C.proc.civ. (citarea nefiind obligatorie în procedura de judecată a ordonanței președințiale în primă instanță, după cum s-a arătat mai sus), nici incidența art. 312 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., ce reglementează ca motiv de casare cu trimitere judecata în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, pentru aceleași motive ca și cele de mai sus (citarea nu este obligatorie în primă instanță în această materie, deci nu se poate vorbi despre o neregulată citare, ci necitarea este în această materie regulată, legitimă).
Cât privește al doilea motiv de recurs, Curtea constată că așa cum corect a reținut tribunalul, cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție care este ordonanța președințială, trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea.
De altfel, pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere, cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, alături de urgență și vremelnicie, fiind cea a aparenței dreptului.
Or, Curtea reține că, așa cum se arată în cererea de recurs, nu este îndeplinită în cauză condiția urgenței, de o manieră care să justifice admiterea cererii formulate, astfel încât nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la aparența dreptului și caracterul vremelnic al măsurii.
Sub acest aspect, Curtea observă că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";.
Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționar prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident.
Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționară, având în vedere că se invocă de către aceasta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T.ui M..
În opinia Curții, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului.
Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pecalea litigiului de drept comun a dreptului reclamantei asupra pensiei de serviciu, paguba pe care aceasta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va fi reparată.
Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționar și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența.
Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";.
Curtea apreciază că nu se poate considera situația creată prin revizuirea pensiei ca implicând o urgență de natură a conduce la admiterea cererii, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or față de reducerea veniturilor pe care petiționara le considera stabile, de la 3372 lei
(pensia militară) la 2440 lei (pensia revizuită), nu se poate considera că ar pune- o într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă.
Trimiterea pe care petiționara o face la prevederile ce se susține a fi fost încălcate prin decizia de revizuire, din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale vizează aparența dreptului, or pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge a cerceta această condiție, considerând neîntemeiată cererea de ordonanță președințială ca o consecință a analizei condiției urgenței.
Văzând dispozițiile art. 312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâta C. DE P. A M. A. N. B. împotriva sentinței civile nr. 581 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta Ș. G. în contradictoriu cu pârâta C. DE P. A M. A. N. B.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. C. V.
N. N.
G.,
| ← Decizia civilă nr. 1754/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 364/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
