Decizia civilă nr. 3241/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.3241/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T. G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. A. N. în calitate de reprezentant legal al Casei de P. S. a M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 600 din 30 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat T. G., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei - consilier juridic C. R., lipsind reclamantul intimat.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei constatându-se că în ședința publică de azi reclamantul a transmis prin fax la dosar întâmpinare solicitând judecata cauzei și în lipsa sa de la dezbateri.
Reprezentantul recurentei arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul pârâtului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și pentru motivele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 600/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul T. G., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a M. A. N. și în consecință: S-a dispus suspendarea deciziei de revizuire nr. 87268/(...), emisă de pârâtă, până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului nr. (...) al T.ui M.. A fost obligată pârâta să mențină în plată decizia de pensionare nr. 0114936/(...) privind pensia de serviciu. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată sub numărul de mai sus, reclamantul T. G. a chemat în judecată pârâta C. de P. a M. A. N. solicitând suspendarea deciziei de revizuire a pensiei de serviciu nr. 87268/(...) emisă de pârâtă, până la soluționarea în mod irevocabil a contestației care face obiectul dosarului nr. (...) și menținerea în plată a deciziei de pensionare privind pensia de serviciu stabilită prin decizia nr. 0114936/(...), emisă de aceiași pârâtă. Examinând cererea de ordonanță președințială tribunalul a apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 581 C.pr.civ., ordonanța președințială reprezintă o procedură specială în temeiul căreia la cererea părți interesate instanța poate lua măsuri vremelnice, în cazuri urgente, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială sunt ur- mătoarele: - urgența măsurii so licitate , aceasta urmând a fi apreciată de către instan- ță în raport cu situația existentă în momentul judecării cererii de ordonanță pre- ședințială; - nesoluționarea (neprejudecarea) fondului cauzei , aceasta însemnând ca măsura luată să nu prejudece fondul dreptului. În soluționarea unei cereri de or- donanță președințială, instanța nu analizează fondul dreptului discutat de părți. - vremelnicia măsurii , respectiv prin intermediul acestei proceduri nu pot fi luate măsuri definitive care să rezolve în fond litigiul dintre părți. P. ne- mulțumită de măsura luată prin ordonanță are posibilitatea de a se adresa ins- tanței, pe calea dreptului comun. De regulă, măsurile dispuse pe calea ordonanței președințiale sunt limita- te în timp, până la soluționarea pe fond a cauzei. În speță decizia a cărei suspendare se solicită, a fost emisă de pârâtă, ca urmare a revizuirii pensiei în baza L. nr. 1. și a OUG nr. 1.. Împotriva deciziei de revizuire, reclamantul a formulat contestație, prin a- ceasta invocându-se nelegalitatea și caracterul abuziv al emiterii deciziei de re- vizuire. C. a fost înregistrată în dosarul nr. (...) al Tribunalului M.. Cererea formulată de reclamant nu prejudecă fondul cauzei, are un carac- ter urgent și cuprinde motive bine justificate pentru a dispune suspendarea e- xecutării deciziei de revizuire și menținerea în plată a deciziei inițiale. Astfel, pensia de serviciu de care reclamantul a beneficiat, era un drept menit să asigure securitatea socială a acestuia. Având reprezentarea sumei stabi- lită inițial și care urma să fie încasată cu certitudine lună de lună, reclamantul și-a stabilit un anumit mod de viață, afectat acum ca urmare a reducerii veniturilor avute în vedere. Măsura care se solicită a fi dispusă, respectiv suspendarea deciziei de re- vizuire, are un caracter vremelnic, aceasta urmând a fi dispusă doar până la so- luționarea contestației înregistrate împotriva deciziei de revizuire a pensiei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. de P. S. a M. A. N. B.,solicitând constatarea nulității, casarea hotărârii cu retrimiterea dosarului spre rejudecare instanței de fond, iar în subsidiar, pe fond, admiterea recursului, modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii reclamantului și suspendarea executării hotărârii atacate în temeiul art. 300 pct. 2 C.pr.civ., cu scutirea depunerii cauțiunii potrivit art. 17 din L. nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru. Cu privire la constatarea nulității sentinței se arată că deși se menționează că procedura de citare a fost legal îndeplinită, pârâta nu a fost legal citată și nici reprezentată, acest aspect rezultând din actele existente la dosar. Mai mult, cum acțiunea a fost înregistrată în data de (...), iar ședința de judecată a avut loc la data de (...), pârâta nu putea fi citată în acest termen, având în vedere că are sediul în B.. Consideră că judecarea litigiului în primă instanță a fost făcută cu încălcarea regulilor de desfășurare a procesului civil, reguli reglementate prin dispoziții exprese ale legii, în ceea ce privește legala citare a părților și acordarea dreptului la apărare, care impun sancționarea hotărârii judecătorești atacate cu nulitatea. În ce privește îndeplinirea condițiilor cumulative de admisibilitate a ordonanței președințiale: Cerința de a nu prejudeca fondul. Prima instanță reține greșit că cererea formulată de reclamant nu prejudecă fondul, pe motivul că dreptul la pensie militară era menit să asigure securitatea socială a acestuia. Prin cererea formulată, reclamantul a solicitat și menținerea în plată a deciziei privind pensia militară de serviciu, acest fapt prezentând relevanță în analiza privind îndeplinirea cerințe referitoare la nerejudecarea fondului. Or, o asemenea cerere de repunere în plată a pensiei anterioare (menținere a vechii pensii militare, deși ea nu mai există ca atare, ci a fost recalculată și convertită în noua pensie prin decizia de revizuire, ca efect al L. nr. 1.), nu poate fi decât subsecventă soluționării unei acțiuni de anulare a deciziei de revizuire a pensiei. Instanța investită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială nu poale fi spune repunerea în plată a unei pensii mai vechi, existente anterior, dar care și-a Încetat existența, decât ducă ar aprecia că un act juridic - decizia de revizuire - este nul, în condițiile În care art. 4 din L. nr. 1. a produs deja efectul încetării pensiei anterioare. Or, calea ordonanțe! președințiale nu-i permite sa anuleze un act ci doar să „pipăie fondul"; - adică să observe dacă există aparenta dreptului și nu certitudinea lui. Decizia de revizuire a pensiei a avut la bază un act normativ în vigoare și a cărui constituționalitate a fost constată prin mai multe decizii de către Curtea Constituțională. care a analizat dreptul legiuitorului de a interveni în acest domeniu raportat și la documentele europene. Or, suspendarea executării deciziei de revizuire a pensiei și menținerea în plată a pensiei de serviciu implică efectuarea unei analize detaliate a dreptului reclamantului la pensia de serviciu în temeiul L. nr. 164/2011 în condițiile existenței și constituționalității L. nr. 1. și a deciziei de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții Împotriva României, prin care Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. Român a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 119/1210, reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale. În consecință, astfel cum s-a dispus, suspendarea deciziei de revizuire și menținerea în plată a pensiei stabilite anterior, este echivalent cu a statua asupra dreptului reclamantului de a beneficia, și după intrarea în vigoare a L. 1., de pensia specială stabilită în baza L. nr. 1., ceea ce implică antamarea fondului contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de revizuire a cărei suspendare se solicită în prezenta cauză. Având în vedere incidenta prevederilor L. nr. 1. și ale L. nr. 263/2010 asupra deciziei de revizuire a cărei suspendare a fost solicitată, nu există o aparentă a dreptului, deoarece dreptul alegat de reclamant nu este prevăzut de dispozițiile legale în vigoare. Din aceeași perspectivă. nu poate fi ignorat faptul că prin suspendarea deciziei de revizuire a pensiei s-a stabilit că reclamantului nu i se aplică dispozițiile L. nr. 1., iar eventualele sume ce s-ar plăti astfel reclamantului, ca diferențe între pensia revizuită conform deciziei a cărei suspendare s-a dispus și pensia de serviciu de care acesta beneficia în baza L. nr. 1., nu ar mai putea fi vreodată supuse restituirii, având în vedere că această plată s-ar tace în baza unei hotărâri judecătorești. iar nu ca plății necuvenită sau din eroare. În concluzie, condiția nerejudecării fondului nu este îndeplinită. Urgenta măsurii solicitate, respectiva suspendării executării deciziei de revizuire. S. reclamantului de menținere în plată a unei decizii anterioare se poate dispune la cerere, doar după cercetarea fondului cauzei, iar în situația încare s-ar costata producerea unei pagube iminente prin plata pensiei revizuire, aceasta ar putea fi reparată prin restituirea sumelor care i s-ar cuveni, în măsura în care soluția ce va fi pronunțată pe fondul contestației i-ar fi favorabilă. Așadar, având ca efect doar suspendarea plății pensiei revizuite. suspendarea executării deciziei de revizuire în baza art. 581 C.proc.civ. nu este o cerere urgentă. În al doilea rând, instituția suspendării plății pensiei este reglementată prin dispozițiile art. 114 din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. iar potrivit alin. 4 al acestui articol, reclamantul poate obține oricând suspendarea plății pensiei (lucru care, de altfel, nu este cel ce a fost vizat de către reclamant ca finalitate a cererii de ordonanță președințială; cel vizat fiind repunerea în plată a pensiei anterioare) printr-o simplă cerere pe care o poate depune la pârâtă. Instanța de fond apreciază că modul de viață al reclamantului este afectat ca urmare a reducerii veniturilor acestuia, dar fără a argumenta această afirmație. Referitor la afirmația reclamantului că este „pus în imposibilitatea de a trăi";, consideră că pentru o susținere pertinentă a acestei afirmații este relevant a fi luate în calcul următoarele criterii: raportul dintre cuantumul revizuit al pensiei și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economie, pensia medie de asigurări sociale de stat. Astfel, salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu (...) este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011. Conform informațiilor fumizate de C., în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat. 31,30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei), salariul minim brut pe economic era la nivelul lunii decembrie 2011. 670 lei și salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă 35,17% din salariul mediu brut și 48.73 % din salariul mediu net (1.604 lei). Mai mult, legea fundamentală garantează numai dreptul la pensie, nu și un anumit cuantum al pensiei. Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantului prin decizia de revizuire, începând cu (...), nu este în mod evident infimă și de natură a-l pune pe acesta în situația de a fi total lipsit de mijloace de subzistență. În concluzie, reclamantul nu a justificat urgența unei cereri de ordonanță. În concluzie, pentru toate motivele arătate supra, solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii și suspendarea executării hotărârii atacate, în temeiul art. 300 alin. 2 C.proc.civ. Prin întâmpinarea formulată, reclamantul T. G. a solicitat respingerea recursului declarat de către recurență, ca fiind neîntemeiat, cu consecința menținerii dispozițiilor sentinței civile recurate, ca fiind legale și temeinice, cu obligarea recurente la plata cheltuielilor de judecată care vot fi ocazionale de purtarea prezentului proces. În motivare reclamantul a arătat că în ceea ce privește criticile de nulitate ale hotărârii recurate, în speță, cele vizând nelegala citare a recurentei-intimate înaintea primei instanțe, fac precizarea că, în măsura în care susținerea este probată și procedura de citare a acesteia nu a fost îndeplinită, potrivit prevederilor art. 85 și urm. C.pr.civ. se impune admiterea recursului acesteia pentru acest motiv și casarea hotărârii recurate. În ceea ce privește însă, faptul imposibilității teoretice de citare a recurentei pentru termenul din data de 30 martie 2012, având în vedere că pricina a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș la data de 23 martie 2012, face precizarea că, potrivit prevederilor art. 89 alin. 1 teza a doua, în pricinile urgente, termenul de citare poate fi și mai scurt (n.red. de 5 zile), după aprecierea instanței. Așadar, acesta nu este un argument de nulitate a sentinței recurate, cu atât mai puțin cele legat de „. intimatei, atâta vreme cât, astfel cum rezultă din dosarul cauzei nici reclamantul nu a fost reprezentat la termenul de judecată din data de 30 martie 2012. În ceea ce privește criticile recurentei vis a vis de neîntrunirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, acestea sunt nefondate. Se susține că nu este îndeplinită condiția nerejudecării fondului, întrucât admiterea cererii de ordonanță președințială astfel cum a fost formulată, în concret, capătul de cerere vizând menținerea în plată a deciziei de pensionare de la momentul pensionării mele implică, in opinia recurentei, pronunțarea instanței cu privire la fondului problemei deduse judecății. Această susținere nu este corectă, deoarece, astfel cum, în mod corect a reținut prima instanță, pensia de serviciu pe care am avut-o reprezenta un drept câștigat menit să asigure securitatea socială a reclamantului, iar aceasta, având reprezentarea încasării lună de lună a pensiei stabilite și-a stabilit un anumit standard de viață care, în mod evident, nu mai poate fi atins prin diminuarea cuantumului pensiei în urma revizuirii acestuia. E. greșită și susținerea recurentei potrivit căreia nu există o „aparență a dreptului"; în favoarea acesteia, atâta vreme cât, potrivit arta 47 din Constituția României statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, iar cetățenii au dreptul la pensie. De asemenea, potrivit art. 22 alin. 1 din legea fundamentală în stat, dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adoptată la R. la 4 noiembrie 1950 și ratificată de R. prin L. nr. 3., publicată în Monitorul oficial al României nr. 135 din 31 mai 1994 conține o serie de prevederi cu caracter imperativ referitoare la obligația S. de a asigura cetățenilor săi condiții de trai decente, de a-i feri de tratamente degradante și de a le garanta dreptul de proprietate. E. vorba despre prevederile conținute în art. 2.1., art. 3 și arta 1 din Primul protocol adițional la această C. Conform acestor texte de lege S. este obligat să asigure cetățenilor săi condiții de viață decente, care să nu le pună în pericol viața. sau integritatea psihică și fizică și, în egală măsură, să nu îi supună la tratamente și măsuri degradante. Or, în cazul acesta, din acest punct de vedere, statul român atunci când i-a diminuat pensia la această manieră și-a frânt obligația pe care și-a asumat-o prin aceste texte de lege față de aceasta, cetățean al lui, de a-i asigura viața, integritatea fizică și psihică, precum și bunurile mele, proprietatea acesteia privată. În ceea ce privește urgenta luării măsurii solicitate aceasta rezultă din punerea în executare a deciziei de revizuire contestate și, implicit prin diminuarea cuantumului acesteia, fapt ce determină vătămarea gravă a dreptului meu de proprietate asupra pensiei, vătămare iminentă care nu poate fi oprită decât prin luarea măsurii solicitate. Pe de altă parte, din punct de vedere constituțional O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți dinsistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial nr. 81 din 31 ianuarie 2011 încalcă Constituția României în ceea ce privește neretroactivitatea legii civile și încălcarea dreptului de proprietate, fiind în contradicție cu prevederile art. 15 alin. 2 care consacră principiul neretroactivității legii civile și ale arte 44 care garantează dreptul la proprietate privată. într-adevăr, prin O. nr. 1. s-a încălcat un drept dobândit de către reclamantă, identic sau similar dreptului de proprietate, ca urmare a prestației pe care am executat-o și a statutului special care i-a fost conferit de L. nr. 1. privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare. Fiind vorba, așadar, despre un adevărat drept de proprietate asupra pensiei, născut sub imperiul legii menționate, în vigoare de altfel și astăzi, legiuitorul nu avea dreptul de a o modifica în cuantumul ei printr-o lege ulterioară, iar dacă a procedat astfel înseamnă că a încălcat prevederile art. 44 și art. 15 alin. 1 din Constituție, fiind în prezența unei adevărate naționalizări sau confiscări. Având în vedere cele mai sus menționate, reclamanta crede că rezultă cu prisosință atât urgenta în luarea măsurii solicitate. În fine, condiția vremelniciei rezultă din faptul că a solicitat luarea acestei măsuri până la soluționarea contestației care face obiectul dosarului de fond. Prin urmare, raportat la considerentele mai sus exprimate solicită respingerea recursului declarat ca fiind neîntemeiat. În drept, a invocat prevederile art. 115 C.pr.civ., precum și textele legale mai sus menționate. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele: Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială formulată. Primul motiv de recurs urmează a fi înlăturat, cu următoarele observații: Potrivit prevederilor art. 581 alin. 3 C.proc.civ., ordonanța va putea fi dată și fără citarea părților. Se constată, așadar, că în această materie specială, legiuitorul a prevăzut o excepție de la principiul asigurării dreptului la apărare în forma obligativității citării părților, tocmai pentru a asigura celeritatea judecății. Desigur, nu se abrogă cu totul acest principiu, întrucât în ipoteza judecării cererii fără citare, termenul de recurs curge de la comunicarea ordonanței, iar în recurs se revine la regula obligativității citării, astfel încât în această secundă fază a judecății se asigură dreptul la apărare al părților. În cauză, raportat la excepția instituită de legiuitor cu privire la obligativitatea citării părților, Tribunalul Maramureș a pășit la judecarea cauzei fără a avea îndeplinită procedura de citare cu pârâta, însă în acest mod nu s-a adus o atingere dreptului la apărare al acesteia, așa cum îl garantează legiuitorul român în această procedură specială, întrucât s-a procedat la comunicarea ordonanței cu părțile iar pârâta a formulat în termen legal recurs, expunându-și cu această ocazie poziția procesuală și fiind citată pentru susținerea acesteia în fața instanței de recurs. S-a asigurat astfel întreaga protecție a dreptului la apărare pe care legiuitorul a prevăzut-o în materia ordonanței președințiale, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Cu alte cuvinte, nu se poate reține nici incidența art. 304 pct. 5 C.proc.civ., ce reglementează ca motiv de casare încălcarea de către instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 C.proc.civ. (citarea nefiind obligatorie în procedura de judecată a ordonanței președințiale în primă instanță, după cum s-a arătat mai sus), nici incidența art. 312 alin. 5 teza a II-a C.proc.civ., ce reglementează ca motiv de casare cu trimitere judecata în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, pentru aceleași motive ca și cele de mai sus (citarea nu este obligatorie în primă instanță în această materie, deci nu se poate vorbi despre o neregulată citare, ci necitarea este în această materie regulată, legitimă). Cât privește al doilea motiv de recurs, Curtea constată că așa cum corect a reținut tribunalul, cele trei condiții de admisibilitate prevăzute de lege pentru acest act procedural de excepție care este ordonanța președințială, trebuie întrunite cumulativ pentru a se admite cererea. De altfel, pentru rigoarea demersului, se impune precizarea că neprejudecarea fondului nu este impusă ca o condiție de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, ci ca o limită a judecății în cadrul procesual oferit de o atare cerere, cea de-a treia condiție de admisibilitate a cererii, alături de urgență și vremelnicie, fiind cea a aparenței dreptului. Or, Curtea reține că, așa cum se arată în cererea de recurs, nu este îndeplinită în cauză condiția urgenței, de o manieră care să justifice admiterea cererii formulate, astfel încât nu se mai impune analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, anume, cele privitoare la aparența dreptului și caracterul vremelnic al măsurii. Sub acest aspect, Curtea observă că urgența pe care o indică codul de procedură civilă ca o condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, prin sintagma „. grabnice";, nu este una oarecare, ci o anumită urgență, circumscrisă la situațiile enumerate limitativ în cod, anume, „. păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări";. Fiind exclusă ultima ipoteză din textul citat, raportat la situația de fapt expusă de petiționar prin cererea introductivă de instanță, rămân a fi analizate primele două ipoteze ale textului legal incident. Se constată, astfel, că nu se poate invoca pierderea dreptului pe care îl protejează de către petiționar, având în vedere că se invocă de către acessta apărarea dreptului său de proprietate asupra pensiei de serviciu prin acțiunea de drept comun inițiată în fața T.ui M.. În opinia Curții, ordonanța președințială nu va putea fi admisă ori de câte ori este litigios și contestat un drept, atâta timp cât temporizarea pe care o presupune judecarea litigiului de drept comun asupra fondului dreptului nu ar putea atrage o pierdere definitivă a dreptului. Cu alte cuvinte, doar ca o excepție se va putea da ordonanță președințială, acolo unde este pericol ca dreptul în esența sa să se piardă (să se păgubească, după formula folosită de legiuitor) până la soluționarea pe calea acțiunii de drept comun a pretenției asupra dreptului. Raportat la cea de-a doua ipoteză propusă de textul legal citat, sunt aplicabile aceleași considerente, anume, în speța de față, nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă și care nu s-ar putea repara, dat fiind că prin tranșarea pe calea litigiului de drept comun a dreptului reclamantului asupra pensiei de serviciu, paguba pe care acesta o suportă prin diminuarea drepturilor de pensie va fi reparată. Toate acestea, raportat la situația de fapt conturată de petiționar și la invocarea urgenței prin raportare la înlocuirea pensiei de serviciu cu pensia pentru limită de vârstă, nefiind invocate alte cauze care să justifice mai concret urgența. Se susține de către recurentă că urgența este implicită în cauză, prin aceea că se invocă privarea de o parte considerabilă a unui „bun";. Curtea apreciază că nu se poate considera situația creată prin revizuirea pensiei ca implicând o urgență de natură a conduce la admiterea cererii, întrucât, după cum s-a arătat mai sus, situația ipotetic nelegală la a cărei corectare vremelnică se tinde prin inițierea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să se circumscrie unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, altfel spus, gravitatea consecințelor situației create să facă a nu putea fi reparate, or față de reducerea veniturilor pe care petiționarul le considera stabile, de la 4373 lei (pensia militară) la 3471 lei (pensia revizuită), nu se poate considera că l-ar pune într-o situație atât de precară încât să se considere că îi provoacă, dincolo de orice probațiune punctuală, o pagubă ireparabilă. Trimiterea pe care petiționarul o face la prevederile ce se susține a fi fost încălcate prin decizia de revizuire, din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale vizează aparența dreptului, or pentru considerentele expuse la început, Curtea nu ajunge a cerceta această condiție, considerând neîntemeiată cererea de ordonanță președințială ca o consecință a analizei condiției urgenței. Văzând dispozițiile art. 312 alin.1-3 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 Cod proc.civ., PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta M. A. N., în calitate de reprezentant al pârâtei CASA DE PENSII S. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 600 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul T. G. în contradictoriu cu pârâta C. sectorială de P. a M. A. N. Irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G. L. T. Red.DCG Dact.SzM/3ex. G. N. N.
| ← Decizia civilă nr. 4467/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3716/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
