Decizia civilă nr. 1208/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 1208/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din:
P.: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. împotriva sentinței civile nr. 14232 din 7 iulie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. C. D., în R. ȘI în R., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4232 din 7 iulie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive, excepție invocata de paratul Ministerul Administrației și Internelor.
A fost respinsă excepția nulității absolute a decizie de recalculare, excepție invocată de către reclamanți.
A fost admisă cererea precizata a reclamanților S. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. B., în numele membrilor de sindicat: L. G., B. G. M., O. M., S. I., P. M., O. I., M. I., P. G., I. M. O., A. L., P.-D. V., A. G. V., P. O., C. I., B. G., S. J., C. I., M. R. I., B. P., Ț. P. I., S. M., B. G., A. M., J. L.-P., H. V., N. R. I., C. I. V., C. F., O. I., C. R. D., P. P., A. M., M. S., B. I. V., P. I., C. V., P. A., P. M., Ș. Ș., T. I. în contradictoriu cu pârâții M. A. și I. și Casa de pensii sectorială a M. A. și I. și în consecința s-a dispus anularea deciziilor emise în favoarea reclamanților, în baza L. nr. 1., și a fost menținută în plata deciziile emise in baza L. nr. 1., L. nr.
179/2004, a D. nr. 214/1977 în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
A fost admisă cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4.850 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Partea reclamantă a beneficiat de o pensie de serviciu stabilită prin decizia emisă de pârâtă.
Prin decizia contestată, emisă de pârâtă, s-a recalculat pensia aflată în plată și s-a stabilit cuantumul ei în baza L. nr.1. (art.1 lit. h), pensia fiind redusă la doar 31%.
Potrivit art.1 alin.1 lit. h din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare:
Conform art. 3 din L. nr.1. „P.le prevăzute la art. 1, stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.
În situația pensiilor dintre cele prevăzute la alin. (1), care au fost stabilite în baza legilor speciale, pensia din sistemul public se determină considerându-se a fi îndeplinite condițiile de acordare prevăzute de L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare.";
Deci, pârâta Casa de pensii a aplicat direct prevederile L. nr.1..
Se impune analizarea legalității decizie emise prin prisma legilor în vigoare, dar și a C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Curtea europeană a constatat că statutul conferit C.i în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu C. și protocoalele sale adiționale.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică instanța națională să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i.
Pentru cercetarea nesocotirii prevederilor art.1 al primului Protocol adițional la C. coroborat cu art.14 din aceasta, se impune ca fiecare cauză concretă dedusă judecății să fie analizată amănunțit, sub toate aspectele sale particulare de fapt, pentru a se putea decela „in concreto";: 1. dacă partea reclamantă deține un „. existent; 2. dacă a apărut o ingerință a statului asupra dreptului la respectarea bunului; 3. dacă ingerința îndeplinește condițiile: (3.1) legalității; (3.2) a existenței unui scop legitim (sau de utilitate publică) în acord perfect cu interesul general; (3.3) a proporționalității rezonabile a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; (3.4) a prezervării unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății; (3.5) a nediscriminării.
În cele ce urmează, sunt examinate punctual aceste condiții.
Instanța de fond, citând jurisprudența CEDO în cauzele Stec și alții v.
Regatul Unit, Andrejeva v. Letonia, W. v. P., Azinas v. Cipru, Apostolakis v. Grecia, Gauygusuz v. A., Bunchen v. Republica Cehă Banfield v. Regatul Unit, Kjartan Asmudsson v. Islanda, R. v. P., a concluzionat în sensul că prevederile abrogative ale art.1-3 din L. nr.1. (menținute și prin art.196 lit. i din L. nr.263/2010) au avut ca efect eliminarea totală și intempestivă a pensiei de serviciu, inclusiv a părții reclamante (deși aceasta continua să îndeplinească condițiile de acordare a pensiei de serviciu - spre deosebire de C. R. v. P.), ceea ce reprezintă o incontestabilă ingerință asupra proprietății din partea statului. Aceasta chiar dacă acest „. (pensia de serviciu) a fost înlocuit cu alt bun, dreptul la pensia de drept comun.
Având în vedere că pensia de serviciu („bunul";) a fost total suprimată, fiind abrogată însăși această instituție juridică în integralitatea ei, această situație poate echivala cu o veritabilă privare de proprietate. Î.-adevăr, este cazul unei eliminări integrale și ireversibile a dreptului, iar nu o suspendare sau amânare a plății acestuia ori o reducere parțială de cuantum. Iar testul de proporționalitate a ingerinței constă în verificarea acordării de către stat a unei despăgubiri adecvate. În caz de privare de proprietate, chiar dacă compensația nu trebuie să fie integrală în anumite circumstanțe, totuși ea trebuie să fie rezonabilă. Ori, acordarea în locul vechiului bun (pensia de serviciu), a unui alt bun (pensia de drept comun) cu o valoare substanțial și vădit discriminată la aproximativ doar
31%, nu se încadrează în limitele rezonabilului.
Rezultă, că trebuie procedat la analizarea condițiilor ingerinței statului asupra dreptului la respectarea bunurilor, condiții fixate de C. (3.1.)legalitatea;
(3.2.)existența unui scop legitim în acord perfect cu interesul generale;
(3.3.)proporționalitatea rezonabilă a ingerinței (mijloacelor utilizate) cu scopul legitim urmărit; (3.4.)prezervarea unui echilibru echitabil între imperativul protecției dreptului fundamental de proprietate a individului și cerințele interesului general al societății; (3.5.)nediscriminarea.
Înainte de a putea fi pusă în discuție problema dacă a fost prezervat un
„echilibru echitabil"; trebuie mai întâi să se stabilească dacă ingerința în cauză a satisfăcut cerințele legalității și nu a fost arbitrară (cauzele Beyeler v. Italia, Iatridis v. Grecia, W. v. P.). Principiul legalității comportă trei aspecte: existența normei legale care reglementează ingerința; caracteristicile normei legale; aplicarea normei într-o manieră care să nu fie vădit eronată sau arbitrară.
Ingerința este „prevăzută de lege"; și anume de art.1-3 din L. nr.11., deci există o normă legală în materie.
Întotdeauna, principiul legalității mai presupune ca norma aplicată din dreptul intern să fie suficient de accesibilă, precisă și predictibilă (cauzele
Hentrich v. Franța, Beyeler v. Italia). Este necesar ca reglementările legale interne să prevadă în mod clar și neechivoc, timp de mai mulți ani, că o anumită cauză (precum condamnarea pentru infracțiuni săvârșite în legătură cu serviciul sau încetarea îndeplinirii condițiilor care permiteau păstrarea pensiei - cum ar fi nedepunerea declarației de lustrație), atrage pierderea totală sau parțială a pensiei de serviciu (ocupaționale), iar pensionarul să poată cu ușurință cunoaște aceste dispoziții ale legii, lipsite de orice ambiguitate, fiind prevenit asupra consecințelor intervenirii respectivelor cauze legale exacte de încetare a acordării pensiei (cauzele Banfield v. Regatul Unit, R. v. P.).
Ori, în cazul de față, nicio dispoziție din legislația specială sau generală a pensiilor (L. nr.1.) nu prevede printre cazurile legale de încetare a plății pensiilor de serviciu dificultățile financiare ale bugetului de pensii.
Mai mult, stabilitatea și coerența plății pensiilor este garantată expres de către stat, care și-a asumat necondiționat obligația finanțării deficitului bugetului de pensii (art. 16 din L. nr. 1., reluat și de art. 26 din L. nr.
263/2010).
Devine evident că această condiție a legalității ingerinței nu este îndeplinită, deoarece acesta implica și o accesibilitate, precizie și predictibilitate a normei legale interne. În cazul de față stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabil sperată a fost înfrântă fără nicio prevenire prealabilă, care să fie lipsită de ambiguitate. A., a fost încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.
Condiția legalității implică și imperativul ca legea să nu fie aplicată vădit eronat sau arbitrar. Având în vedere că o aplicare retroactivă a legii înfrânge flagrant principiul securității juridice (care se aplică unei situații legale finalizate, indiferent dacă aceasta a fost stabilită printr-un act judiciar sau administrativ, inclusiv printr-o decizie de pensionare a cărui efect este definitiv - art.88 din L. nr.1. - C. Moskal v. P.), aplicarea retroactivă a legii (L. nr.1.) față de partea reclamantă reprezintă o aplicare vădit eronată și arbitrară.
Operațiunea de recalculare a dreptului nou (noua pensie de drept comun), prevăzută de art.3-4 din L. nr.119/200, vizează în mod expres cuantumul noii pensii de drept comun, „. la art.1"; din aceeași lege, deci se aplică unei „facta praeterita";. Deci, operațiunea recalculării este ulterioară novației obiective legale și vizează cuantumul noii pensii de drept comun aflată în plată, astfel cum aceasta a fost stabilită anterior.
Ori, pensiile aflate în plată nu pot fi recalculate în baza unei legi noi care încalcă însăși substanța dreptului la pensie (reducerea substanțială a niveluluipensiei poate fi considerată ca afectând substanța dreptului de proprietate - C.
M. v. A.), ceea ce echivalează cu aplicarea retroactivă a legii de recalculare.
În consecință, prin aplicarea retroactivă a normei de recalculare a pensie, autoritățile naționale au încălcat art.1 din Protocolul nr.1 al C.i.
Analizând dacă măsura luată potrivit dispozițiilor L. nr. 1. a avut un scop legitim și a respectat principiul proporționalității, instanța de fond a concluzionat referitor la cele două scopuri legitime invocate - asigurarea echilibrului bugetar în condițiile crizei economice și eliminarea privilegiilor, în sensul că mijlocul folosit - al eliminării definitive a dreptului la pensia de serviciu - nu se află într- un raport de proporționalitate rezonabil cu caracterul temporar al crizei economice și a perioadei rezonabile în care statul trebuie să găsească soluțiile adecvate. Acest scop legitim (al apărării față de criza economică) justifică numai măsuri pe durata determinată a crizei, deci temporare, precum suspendarea temporară a exercițiului unui drept (cum ar fi cel la pensie de serviciu). Deci, a fost încălcat art.1 al primului Protocol adițional, pentru nerespectarea condiției proporționalității. Nici pentru al doilea scop legitim invocat, al eliminării privilegiilor, mijloacele utilizate nu sunt într-un raport de proporționalitate cu acest scop urmărit în condițiile în care partea reclamantă se află într-o situație de vulnerabilitate financiară socială sub aspectul mijloacelor de subzistență, deoarece statutul profesional i-a impus interdicții profesionale, concomitent cu suportarea riscurilor profesionale și a altor obligații statutare deosebite. Ori, în urma supunerii părții reclamante la toate aceste privațiuni economice și sociale, este excesivă și disproporționată lăsarea acesteia fără compensația materială adecvată și proporțională privațiunilor suportate, fiind pusă intempestiv într-o situație neprevăzută de mare dificultate și marginalizare socială, prin reducerea unicei surse de venit cu aproximativ 84%.
De asemenea, partea reclamantă a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, prin faptul că i-a fost redusă integral pensia de serviciu, iar nu proporțional cu ponderea acestor pensii în deficitul bugetului de pensii. Ori, este excesiv să se ceară cetățeanului pensionar să suporte integral cheltuieli discreționare ale bugetului de pensii.
Instanța de fond a apreciat totodată că a fost încălcat și principiul nediscriminării, existând o gravă violare a dispozițiilor art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art.14 din C..
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții MINISTERUL
ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I.
Prin recursul declarat de pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI
INTERNELOR B. s-a solicitat să se constate că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, având în vedere următoarele aspecte:
Hotărârea a fost pronunțată în contradictoriu cu o persoană juridică fără calitate procesuală pasivă, motiv pentru care reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a M. A. și I. în cauza de față, pentru următoarele motive:
Consideră că aspectele reținute de instanța de fond în motivarea soluției de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a M. fie sunt eronate, fie au la bază raționamente care vin în totală contradicție cu prevederile legale incidente.
A., solicită instanței de recurs să rețină faptul că atribuțiile instituției sunt strict reglementate în cuprinsul O. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea M. A. și I., cu modificările și completările ulterioare, fără însă ca printre acestea să se numere activități legate de stabilirea și plata drepturilor de pensie.
Totodată, solicită să se constate faptul că, potrivit prevederilor art. 139 din
L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările șicompletările ulterioare, colectarea și virarea contribuții1or de asigurări sociale, precum și stabilirea și plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.
Participarea instituției pârâte în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că, astfel cum am arătat mai sus, Casa de pensii sectorială a M. se află în subordine a M. A. și I., întrucât, în ceea ce privește stabilirea, plata, precum si recalcularea drepturilor de pensie ale membrilor intimatului, instituția în cauză beneficiază de competentă deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestor operațiuni de către M. A. si I. (cu atât mai mult cu cât activitatea Casei de pensii sectoriale a M. este "coordonată metodologie de C.".
Cu privire la fondul cauzei arată instanței de recurs următoarele aspecte:
Odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H.R. nr. 735/2010 pentru reca1cularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. S. a M. a procedat la reca1cularea pensiilor membrilor intimatului, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.
În aceste condiții, în considerarea art. 6 din R.G. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referință), pensiile membrilor intimatului au fost reca1culate, sens în care la data de (...) au fost emise deciziile de reca1culare a pensiilor contestate de intimat și anulate de instanța de fond, prin care a fost stabilit noul cuantum al acestora, începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 10 din O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 81 din (...) și intrată în vigoare la data de (...) "pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Hotărârea G. nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, conform L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea L nr. 527 din 28 iulie 2010".
În opinia pârâtei, aceste prevederi lipsesc de efecte hotărârea instanței de fond. Sau, altfel spus, prevederile invocate lipsesc total de efecte deciziile emise în temeiul H. nr. 735/2010 care stabilesc cuantumuri mai mici ale pensiei decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010.
În concluzie, solicită să se constate faptul că repunerea în situația anterioară emiterii deciziilor având ca temei prevederile H. nr. 735/2010 a operat prin efectul prevederilor O. nr. 1., astfel încât pronunțarea unei hotărâri judecătorești în același sens în care dispune și actul normativ mai sus menționat nu se justifică.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului formulat și, rejudecând cauza, respingerea acțiunii intimatului fie ca neîntemeiată, fie ca lipsită de obiect.
Referitor la suma la care a fost obligat să o plătească cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, respectiv 4850 lei RON, consideră că este nepotrivit de mare față de munca îndeplinită de avocat în acest dosar.
Prin recursul declarat pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. a solicitatadmiterea recursului și respingerea acțiunii intimatului-reclamant ca neîntemeiată.
În motivarea recursului pârâta consideră că soluția instanței de judecată este greșită, fiind în neconcordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății, motiv pentru care învederează următoarele:
Așa cum a arătat instanței de fond, odată cu intrarea în vigoare a L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, precum și a H. nr.
735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor (act normativ în vigoare în perioada de referință), C. de P. S. a M.. a procedat la recalcularea pensiilor membrilor de sindicat în numele cărora a fost formulată acțiunea, conform reglementărilor din cuprinsul actelor normative incidente.
În aceste condiții, în considerarea dispozițiilor art. 6 din H. nr. 735/2010 (act normativ în vigoare în perioada de referință), pensia reclamanților a fost recalculată, sens în care la data de (...) au fost emise deciziile de recalculare a pensiilor contestate, prin care au fost stabilite noile cuantumuri al acestora, începând cu data de (...).
Efectul expres la aplicării dispozițiilor art. 1 și art. 6 din O. nr. 1. constă în menținerea în plată a pensiei reclamantului în cuantumul avut în luna decembrie
2010, până la emiterea deciziei de revizuire la care face referire art. 1 din actul normativ mai sus menționat.
Cu alte cuvinte s-a consfințit dreptul reclamanților de a primi începând din luna ianuarie 2011 un cuantum al pensiei identic cu cel din luna decembrie
2010, până la data la care se va realiza revizuirea pensiei, conform procedurii instituită de O. nr. 1..
Instanța de fond trebuia să observe faptul că, deși legiuitorul nu a menționat expres nulitatea deciziilor de recalculare a pensiilor, decizii emise până la data intrării în vigoare a O. nr. 1. și la care se face referire în art. 6 alin. 1 din acest act normativ, totuși, din precizarea menținerii în plată a cuantumului acestor pensii și după data de 01 ianuarie 2011, rezultă în mod explicit intenția și voința legiuitorului de a lipsi de efecte juridice deciziile la care face referire art. 6 alin. 1 din O. nr. 1..
Lipsirea de orice efecte juridice a deciziilor de recalculare la care se face referire în art. 6 alin. 1 din O. nr. 1. este una totală deoarece deciziile respective nu produc absolut niciun efect.
În consecință, atât timp cât legiuitorul a înțeles să lipsească de orice efecte juridice deciziile contestate și atât timp cât prin art. 6 alin. 2 din O.U.O. nr. 1. s-a restabilit și situația anterioară emiterii deciziei respective, nu mai subzistă niciun interes legitim al reclamantului/. pentru anularea acesteia, consecința anulării deciziei de reca1culare dispusă de instanța de fond fiind identică cu consecința produsă de art. 6 din O. nr. 1. și anume, lipsirea de efecte juridice a deciziei și restabilirea situației anterioare.
Recurenta mai critică sentința instanței de fond și în ceea ce privește obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că partea care câștigă procesul are obligația de a proba cererea de acordare a cheltuielilor de judecată. Regula este că dovada cheltuielilor de judecată se face cu acte, documente, înscrisuri justificative.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilorlegale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursurile sunt fondate, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu este întemeiată excepția lipsei de interes, cu consecința respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect în raport de păstrarea temporară în plată a pensiei militare de stat în baza OUG nr. 1.. Este adevărat că prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamanților privitor la noul cuantum al pensiei, însă acestcuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamanții este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia militară de stat, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziilor de recalculare s-a păstrat în plată pensia de serviciu, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
Asupra fondului, Curtea reține punctual următoarele aspecte:
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor reclamanților, așa cum rezultă în mod expres din considerentele deciziei) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din C., prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de reclamanți.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. 2 neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. 2 lit. f privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a, b, d - i și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor).
A., în D. nr. 871/2010 se reține că „având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale de elemente variabile, așa cum sunt resursele financiare de care dispune, faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă aceste drepturi, precum și caracterul succesiv al acestor prestații, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aeternum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C.. Relevantă în acest sens este și D. nr. 458 din 2 decembrie 2003,publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, în care s-a statuat că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare".
Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C., textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor, și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. privind instituirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita";.
Î.ucât, în prezenta cauză retroactivitatea L. nr. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din C., Curtea de A. apreciază că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. 2 din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.
Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. Constituționale, precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
A., în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. 1 din C., ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, în care Curtea E. a statuat în sensul că puterii legislative nu îi este interzis să reglementeze, prin prevederi retroactive, drepturi derivate din legile aflate în vigoare, principiul legalității și noțiunea de proces echitabil consacrată de art. 6 excluzând, cu excepția motivelor convingătoare de interes public, doar amestecul legislativului în administrarea justiției menit să influențeze rezolvarea juridică a unei dispute, ceea ce nu este cazul în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
Referitor la nediscriminare, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. 3 și art. 132 alin. 1 din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio aintenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații identice) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.
Analizând ingerința S. prin prisma prevederilor art. 1 din Primul Protocol la
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că în numeroase decizii Curtea E. a reținut că dreptul la pensie intră sub protecția art. 1 din Protocolul nr. 1, ca drept de a primi o prestație socială (C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie
2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, paragraf 71), C. Kjartan
Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004, paragraf 39).
În jurisprudența organelor C.i, noțiunea de „. de proprietate"; semnifică preluarea completă și definitivă a unui bun, titularul dreptului asupra acelui bun nemaiavând posibilitatea exercitării vreunuia dintre atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său. A., în C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei (paragraf 48), s-a statuat că pierderea unei pensii complementare nu constituie o ingerință de tipul „. de proprietate";, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1. În mod similar a statuat Curtea E. a D. O. și în cauzele R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, (paragraf 71) sau Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (paragraf
40).
De asemenea, Curtea E. a reținut în C. Kjartan Asmundsson contra Islandei
(paragraf 39) următoarele: „totuși, chiar dacă art. 1 din Protocolul adițional garantează persoanelor dreptul la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, acest lucru nu poate fi interpretat ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum";.
În C. Keckho contra Ucrainei din 8 noiembrie 2005 (paragraf 23) Curtea E. a considerat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, prin modificări corespunzătoare ale legislației. Totuși, din momentul în care o dispoziție legală în vigoare prevede plata anumitor beneficii și condițiile legale sunt îndeplinite, autoritățile nu pot, în mod deliberat, să refuze plata acestora, atâta timp cât acele dispoziții legale sunt încă în vigoare.
Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamanților, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamanților ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.
Prin L. nr. 1. pensiile de serviciu prevăzute de L. nr. 1. au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar reclamanții care anterior beneficiau de o pensie de serviciu, au devenit titularii unei pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei; prin urmare L. nr. 1. reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru ca ingerința să nu determine încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. a D. O., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să existe un raport de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele sale de realizare.
Fiind prevăzută de L. nr. 1. transformarea pensiilor de serviciu în pensii de asigurări sociale de stat are caracter legal.
Referitor la calitățile pe care trebuie să le îndeplinească legea, așa cum au fost ele determinate în jurisprudența C. E., respectiv să fie accesibilă, precisă și previzibilă, Curtea de A. apreciază că jurisprudența reținută de prima instanță nu este relevantă în prezenta cauză întrucât prin L. nr. 1. s-a dispus recalcularea tuturor pensiilor de serviciu și transformarea acestora în pensii de asigurări sociale de stat, astfel încât faptul că reglementările interne nu au prevăzut anterior cazurile și condițiile în care pensia poate fi diminuată sau suprimată trebuie examinată din perspectiva marjei de apreciere pe care o are statul în reformarea sistemelor de asigurări sociale (analiză care se va realiza ulterior în cadrul acestui recurs).
Din expunerea de motive ce a stat la baza legii, rezultă că motivele care au determinat adoptarea L. nr. 1. sunt: evoluția crizei economice în anul 2009 și extinderea acesteia în cursul anului 2010; respectarea angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale; diminuarea dezechilibrelor bugetare existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile; existența unui decalaj uriaș între cea mai mică pensie și cea mai mare pensie plătită de stat generată de apariția unor sisteme speciale de pensii publice care au introdus o serie de privilegii și tratamente favorabile unor categorii profesionale; eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice.
Așa cum s-a reținut constant în jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, în C. Andrejeva împotriva Letoniei din 8 decembrie 2009, par. 83) „statul dispune de o marjă largă de apreciere în ceea ce privește măsurile economice și sociale de ordin general. Datorită unei cunoașteri directe a propriei societăți și a nevoilor acesteia, autoritățile naționale sunt, în principiu, mai bine poziționate decât judecătorul internațional pentru a stabili ceea ce reprezintă utilitate publică în materie economică sau socială. În principiu, Curtea respectă modul în care statul concepe imperativele de utilitate publică cu excepția cazului în care judecățile emise se dovedesc a fi „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă"; (a se vedea spre exemplu, N. and Provincial Building Society și alții împotriva Regatului Unit, 23 octombrie 1997, paragraf. 80, et Stec și alții, paragraf 52)";.
De asemenea, Curtea E. a constatat ca nu este rolul său de a verifica în ce măsura existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor in care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (W. c. Poloniei din 8 decembrie 2009, paragraf 59 sau Mellacher c. Austriei din 19 decembrie 1989, paragraf 53). În mod similar, se apreciază că instanța de recurs nu ar putea decât cu depășirea atribuțiilor să constatate că statul ar fi putut găsi sau identifica alte soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivelor de interes public urmărit.
Î.ucât reformarea sistemului de pensii, eliminarea inechităților existente în sistem și criza economică și financiară a statului nu sunt „în mod vădit lipsite de o bază rezonabilă";, Curtea de A. apreciază că ingerința urmărește un scop legitim.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R. a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuțiila bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232
/11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anumecontextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitelesisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În cazul concret dedus judecății, pentru a se putea analiza raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, se impune o analiză a pensiei reclamanților, care au fost beneficiarii unei pensii obținută în temeiul L. nr. 1.. În temeiul L. nr. 1. pensiile militare de stat au devenit pensii de asigurări sociale de stat și au fost recalculate utilizându-se algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.1.. Î.ucât la recalcularea pensiilor militare de stat s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, aceste pensii au fost revizuite conform art. 1 din
OUG nr. 1., iar conform art. 6 alin. 1 din același act normativ pentru anul 2011 s-a menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 (diferențele aferente lunii ianuarie 2011 fiind restituite reclamanților).
Deși obiectul prezentei cauze îl constituie anularea deciziilor de recalculare emisă în temeiul L. nr. 1., Curtea de A. constată că, urmare a modificărilor legislative prezentate anterior, reclamanții nu au primit drepturi de pensie diminuate conform deciziilor de recalculare decât în ianuarie 2011, drepturi care l-au fost restituite ulterior. În consecință, nu se poate reține că reclamanților le-a fost diminuată pensia militară de stat în cuantumul stabilit prin decizia de recalculare. A., singurul efect pe care l-a avut L. nr. 1. cu privire la pensia militară de stat a reclamanților a fost de transformare a acesteia în pensie de asigurări sociale de stat, cuantumul pensiilor acestora începând cu anul 2011 fiind stabilit prin deciziile de revizuire emise în temeiul OUG nr.1.. Î.ucât prin acest ultim act normativ au fost revizuite deciziile prevăzute de L. nr. 1. și nu deciziile de pensie emise în temeiul L. nr.1., Curtea de A. apreciază că L. nr. 1. a modificat sistemul pensiilor, însă în analiza raportului de proporționalitate se impune referirea la cuantumul pensiei stabilit prin deciziile de revizuire, procentul de diminuare a pensiei militare de stat pentru reclamanți urmând a fi stabilit în raport de acest cuantum.
În concret, Curtea de A. reține că reclamanții au avut o pensie militară de stat ce a fost diminuată în urma procesului de recalculare, astfel: L. G. de la
2.842 lei la 1.749 lei, B. G. M. de la 4.079 la 2.246 lei, O. M. de la 3.831 lei la
1.682 lei, S. I. de la 4.414 lei la 2.531 lei, P. M. de la 3.323 lei la 1.057 lei, O. I. de la 4.599 lei la 2.393 lei, M. I. de la 4.414 lei la 2.118 lei, P. G. de la 2.254 lei la
2.057 lei, I. M. O. de la 2.218 lei la 1.280 lei, A. L. de la 2.940 lei la 2.098 lei, P.- D. V. de la 4.229 lei la 2.259 lei, A. G. V. de la 3.736 lei la 1.450 lei, P. O. de la
4.414 lei la 2.243 lei, C. I. de la 3.058 lei la 2.003 lei, B. G. de la 2.053 lei la
1.530 lei, S. J. de la 4.343 lei la 2.525 lei, C. I. de la 4.414 lei la 2.334 lei, M. R. I. de la 4.082 lei la 2.231 lei, B. P. de la 4.414 lei la 2.408 lei, Ț. P. I. de la 2.231 lei la 1.350 lei, S. M. de la 1.509 lei la 1.299 lei, B. G. de la 2.911 lei la 1.794 lei, A. M. de la 1.649 lei la 1.589 lei, J. L.-P. de la 3.759 lei la 1.386 lei, H. V. de la
2.346 lei la 1.727 lei, N. R. I. de la 2.961 lei la 1.675 lei, C. I. V. de la 2.450 lei la
891 lei, C. F. de la 2.600 lei la 1.526 lei, O. I. de la 3.193 lei la 1.426 lei, C. R. D. de la 1.445 lei la 1.211 lei, P. P. de la 4.414 lei la 1.995 lei, A. M. de la 4.514 lei la
1.877 lei, M. S. de la 2.207 lei la 1.169 lei, B. I. V. de la 2.542 lei la 1.878 lei, P. I. de la 4.343 lei la 2.110 lei, C. V. de la 2.001 lei la 1.456 lei, P. A. de la 1.851 lei la 1.623 lei, P. M. de la 1.594 lei la 1.175 lei, Ș. Ș. de la 3.060 lei la 1.946 lei, T. I. de la 1.736 lei la 1.674 lei.
Prin urmare, pensiile recalculate ale reclamanților nu sunt mai mici decât pensia medie pentru limită de vârstă în ianuarie 2011 în R., care este de 860 lei.
Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanții nu au invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că, în raport de jurisprudența C. E. a D. O., este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanții nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite, cu opinie majoritară, recursrile declarate de pârâți, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul respingerii contestației reclamanților, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Dată fiind soluția de admitere a recursurilor pentru considerentele anterior menționate, cu consecința respingerii contestației, ceea ce are ca efect și înlăturarea obligației pârâților de la plata cheltuielilor de judecată, Curtea apreciază că nu se mai impune a fi analizate și celelalte motive de recurs invocate de recurenți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite, cu opinie majorară, recursurile declarate de pârâții MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. împotriva Sentinței civile nr. 4232 din 7 iulie 2011 a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge contestația formulată de S. C. D. în R. și în R.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate. D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
P. JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată în sensulrespingerii recursurilor
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. R.a M.lena
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că recursurile formulate de MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și de către CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. sunt nefondate, atât în ceea ce privește motivele de recurs privind rămânerea fără obiect a acțiunii, a lipsei de interes a reclamantului în promovarea acesteia, cât și în ceea ce privește cele privind greșita constatare în cauză, de către prima instanță, a unei încălcări a art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Recurenții, argumentând motivele pentru care apreciază că acțiunea reclamanților este rămasă fără obiect și interes, susțin că aceștia au avut ca scop, prin cererea de anulare a deciziilor de recalculare, numai menținerea cuantumului pensiei din luna decembrie 2010.
Trebuie să subliniat în acest sens că reclamanții s -au adresat instanțeipentru proteguirea unui drept de securitate socială, considerând că pensia lor d e
serviciu era un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care aceștia aveau speranța legitimă d e a -l primi lunar în cuantumul, actualizat, stabilit potrivit
următoarelor decizii:
-nr. 143044/(...) pentru reclamantul L. G., în baza L. nr.1., pentru ovechime efectivă ca polițist de 30 de ani;
-nr. 154985/(...) pentru reclamantul B. G. M., în baza L. nr.1. și a L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 32 de ani;
-nr. 157861/(...) pentru reclamantul O. M., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 25 de ani;
-nr. 125444/(...) pentru reclamantul S. I., în baza D. nr.214/1977 și a L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 32 de ani;
-nr. 156969/(...) pentru reclamanta P. M., în baza L. nr.179/2004;
--nr. 122348/(...) pentru reclamantul O. I., în baza D. nr.214/1977, pentru o vechime efectivă ca polițist de 34 de ani;
-nr. 143522/(...) pentru reclamantul M. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 32 de ani;
-nr. 158018/(...) pentru reclamantul P. G., în baza L. nr.1. și a L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 28 de ani;
-nr. 137562/(...) pentru reclamantul I. M. O., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 19 de ani;
-nr. 131915/(...) pentru reclamanta A. L., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 30 de ani;
-nr. 113188/(...) pentru reclamantul P. D.-V., în baza D. nr.214/1977, pentru o vechime efectivă ca polițist de 32 de ani;
-nr. 131918/(...) pentru reclamantul A. V., în baza L. nr.1., pentru ovechime efectivă ca polițist de 20 de ani;
-nr. 143116/(...) pentru reclamantul P. O., în baza L. nr.179/2004, pentruo vechime efectivă ca polițist de 32 de ani;
-nr. 148233/(...) pentru reclamantul C. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 28 de ani;
-nr. 133890/(...) pentru reclamantul B. G., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 22 de ani;
-nr. 129569/(...) pentru reclamantul S. J., în baza L. nr.1., pentru ovechime efectivă ca polițist de 36 de ani;
-nr. 141079/(...) pentru reclamantul C. I., în baza L. nr.179/2004, pentru ovechime efectivă ca polițist de 34 de ani;
-nr. 139806/(...) pentru reclamantul M. R. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 30 de ani;
-nr. 144854/(...) pentru reclamantul B. P., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 34 de ani;
-nr. 134491/(...) pentru reclamantul Ț. P., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 20 de ani;
-nr. 131362/(...) pentru reclamanta S. M., în baza L. nr.1., pentru ovechime efectivă ca polițist de 11 de ani;
-nr. 133561/(...) pentru reclamantul B. G., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 26 de ani;
-nr. 120634/(...) pentru reclamantul A. M., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 24 de ani;
-nr. 145220/(...) pentru reclamantul J. L.-P., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 16 de ani;
-nr. 98286/(...) pentru reclamantul H. V., în baza D. nr.214/1977 și a L.nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 19 de ani;
-nr. 152181/(...) pentru reclamanta N. R. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 23 de ani;
-nr. 133718/(...) pentru reclamantul C. I. V., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 10 de ani;
-nr. 139805/(...) pentru reclamantul C. F., în baza L. nr.179/2004, pentruo vechime efectivă ca polițist de 22 de ani;
-nr. 139802/(...) pentru reclamantul O. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 21 de ani;
-nr. 463484/(...) pentru reclamanta C. R. D., în baza D. nr.214/1977 și a
L. nr.1.;
-nr. 142223/(...) pentru reclamantul P. P., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 30 de ani;
-nr. 140232/(...) pentru reclamantul A. M., în baza L. nr.179/2004, pentruo vechime efectivă ca polițist de 24 de ani;
-nr. 149991/(...) pentru reclamantul B. I. V., în baza L. nr.179/2004,pentru o vechime efectivă ca polițist de 27 de ani;
-nr. 152991/(...) pentru reclamantul P. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 29 de ani;
-nr. 157149/(...) pentru reclamantul C. V., în baza L. nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 26 de ani;
-nr. 141945/(...) pentru reclamantul P. A., în baza L. nr.179/2004, pentruo vechime efectivă ca polițist de 22 de ani;
-nr. 157771/(...) pentru reclamantul P. M., în baza L. nr.1., pentru ovechime efectivă ca polițist de 16 de ani;
-nr. 107067/(...) pentru reclamantul Ș. Ș., în baza D. nr.214/1997 și a legii nr.1., pentru o vechime efectivă ca polițist de 37 de ani;
-nr. 140329/(...) pentru reclamantul T. I., în baza L. nr.179/2004, pentru o vechime efectivă ca polițist de 22 de ani.
De asemenea, reclamanta M. S. s-a ad resat instanței pent ru proteguirea
unui drept de securitate socială, considerând că pensia sa specială de urmaș era
un „., în sensul jurisprudenței C.E.D.O., pe care ace asta avea speranța legitimă de a-l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit deciziei nr.124895/(...), în
temeiul L. nr.1., în calitate de urmaș, respectiv soție a polițistului M. P. V., ce a avut o vechime efectivă ca polițist - de 36 de ani.
În cauză, reclamanții invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul lor la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, dar percepția lor certă și, de aici, principalul lor motiv de
nemulțumire și chiar nelămurire cu privire la situația nouă creată în urm a
recalculării este, în primul rând, c ă dre p tul lor la pensie de serviciu, respectiv, de
pens ie spec ial ă de u r maș, er a un "drep t c âș tig at";, un drept acordat de o lege în
vigoare, prin decizii administrative ce au rămas definitive și executorii, în temeiul raportului de serviciu pe care l-au avut, respectiv, în temeiul raportului avut de
către susținător, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestora, lunar, în
continuare, în cuantumul stabilit conform legilor speciale menționate anterior.
Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ su bliniază că "nimeni nu
are dreptul să preti ndă menținerea une i anumite stări nor mative";, voi analiza în
cele ce urmează situația acestor particulari, pentru a înțelege și a aprecia dacă, în
urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, a ceștia erau sau nu
îndreptățiți să se bucure în continuare de bunul său.
A., în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei (cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptat posibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.
În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale.";
Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C.privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta,complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecțiesocială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite-în urma îndeplinirii condițiilor de eligibilitate-de drept (a se vedea Stec și alții).";
Percepția reclamanților asupra dreptului lor la pensie de ser viciu, respectiv,
la pensie specială de urmaș, ca fiind un drept câștigat și, de aici, aprecierea ca
act abuziv al S. a măsurii de recalculare a acestei pensii - de fapt, astfel cum voiargumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei lor speciale și de schimbare totală a statutului lor, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care aceștia nu l- au solicitat - trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care,
realitățile istorice privind protecția socială în țara noastră, au creat acestor particulari convingerea fermă că pot renunța liniștiți la locuri de muncă sigure și
bine plătite, la un anumit statut și că se pot baza pe o pensie specială într -unanumit cuantum, legal stabilit, de acte normative în vigoare.
A., în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902, toate legile careau reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care aceste
reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.
A., L. generală de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și 1906,
care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și unificatoare a
sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că:
"Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor anterioare, precum
și a statutelor căil or ferate, fie că tit ularii și -au exercitat sau nu drepturile,
vor continua să fi e servite conform titlurilor ce posed ă cei în drept și c u
reținerile ce li se făceau în virtu tea legilor anterioare promulgării acestei
legi";.
Aceleași dispoziții tranzitorii privind păstrarea drepturilor de pensie
câștigate le regăsim și în art.54 din L. generală de pe ns iuni republicată l a
data de (...).
De asemenea, L. pentru unificarea asigurăr ilor sociale din (...) a
prevăzut, în art.127 că: "Drepturile câștigate până la punerea în aplicare a
prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce privește pensiunile lor de
bază.";
L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".
transitorii";, în art.319 alin.3, că: "Drepturile de pensie stabilite potrivit
diferitelor legi de asigurări sociale p ână la punerea în aplicare a legii d e
față, se respectă";.
Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul
Asigurărilor Sociale de S., c are or icu m nu se apl ic a ș i c adrelor mil itare
permanente, preved ea că: "Pierd drep tul la pensie și la ajutor social acel e
persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate
antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care au
militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -fasciste,
precum și acei care manifesta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.
Prin L. nr.27/1966 privind pensiile de asigurări sociale de stat și
pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social
stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu pot fi anulate decît în
situațiile prevăzute la art.56, și nici r evocate."; Situațiile de la art.56 din legeaveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.
Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigur ări sociale de
stat și de asistență socială, "P.le și ajutoarele sociale stabilite pînă la
data prezentei legi, se mențin în continuare, atît timp cît sînt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
D. nr.214/(...) privind pensiile militare de stat, cupri ndea dispoziții tranzitorii similare, în art.73, în se nsul că: "P.le sta bilite pînă la dat a prezentului decret se mențin, în continuare, atât timp cât sunt îndeplinite
condițiile în baza cărora au fost acordate.";
De altfel, deciziile de pensie emise în temeiul acestui decret cuprind
mențiunea că drepturile de pensie se acordă începând cu data de ……, "..
L. nr.1. privind pensiile militare de stat reglementa recalcularea
pens iilor mil itare s tab il ite în b az a leg isl aț ie i an ter io are d ate i in tr ăr ii în v igo are a acestei legi, potrivit art.79 alin.1 lit.a), însă, la lit.b, prev ede a c ă: "în cazul î n care cuantumul pensiei obținut conform lit.a) este mai mic decât
cuantumul pensiei în plată se menține cuantumul pensiei în plată";.
L. nr.1. privind sis temul public de pe nsii publice și alte drepturi de
asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite conform
leg isl aț ie i an ter io ar e, îns ă, conf or m a rt.180 alin.7, "în situația în care
cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel stabilit
în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos";.
Din analizarea aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman ț ii ș i, de al tf el
toț i pens ion ar ii d in R ., ave au to ate d atele c are s ă le f or meze c onv ingere a f er mă c ă
drep tur ile lor de pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def initiv ă, er au c âș tig ate,
putând fi cel mult recalcul ate pe al te b aze , index ate, major ate, f ără a f i îns ă af ectat
cu an tu mul pens ie i af late în pl ată, as tf el înc ât, mai mu l t, nu ave au n ic iun ele men t
c are s ă le insp ire u n sen time n t de inc er titud ine pr iv ind pl ata pe v iitor a aces te i
pensii lunare.
Mai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat în R. al te c azur i de d iminu are a
cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în ur ma punerii în apli care a dispozițiilo r
unui act normativ de reformare a pensiilor, cu atât mai mult cu cât, L. nr.1. s-
a vrut a fi un act normativ emis în scopul respec tăr ii pr inc ip iilo r ech ităț ii.
În al doilea rând, recl amanț ii au avu t în vedere, to t d in pr iv it d in
perspec tiv ă is tor ic ă, cadrul normativ în care au fost stabilite pensiile
militarilor și ale f uncționarilor stat ului, prin regleme ntări spe ciale, în că
din anul 1889.
T rebuie subl in iat în aces t s ens c ă recl aman ț ii au f ost, în to tal itate s au în
mar e a major itate a p er io ade i lucr ate în c al itate de pol iț iș ti, c ad re mil itare, respec tiv
p ân ă în anul 2002, c ând, pr in L. nr.3 60/2002, s -a modificat statutul acestei
c ategor ii prof esion ale , deven ind f uncțion ar i publ ic i cu s tatu t spe c ial.
Conform art.1 și 2 din L. pentru pensiuni militare din 1 iulie 1889 , cu
mo d if ic ăr i d in 1891, 1893 ș i 1897, ofițer ii, asimilații lor și funcționarii civili
în serviciul armatei aveau dreptul la o pensiune de retragere, în raport de
vechimea în serviciu, iar cuantumul pensiei, reprezenta, în raport cu
această vechime, u n anumit procent din solda de mijloc a gradului avut în
momentul retragerii, respective din "mijlocia sold ei gradului ce a avut în
cei din urmă 2 ani de serviciu";.
M ai trebu ie subl in iat ș i f ap tul c ă , po trivit art.22 din aceeași lege,
aceasta s-a pus în aplicare doar de la 1 iulie a anului următor, asigurând
as tf el tr anz iț ia de l a un s is te m de pens ii l a al tul.
Potrivit L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904 și
1906, d ispoz iț iile aces te ia er au apl ic ab ile tu turor f uncțion ar ilor s tatulu i, c iv il,
mil itar i,ecles ias tic i, î ns ă de l a mo dul de c alcul gener al al pe ns ie i s tab il it de ar t. 1,
erau exceptați ofițerii generali și superiori și ofițerii inferiori și asimilații
lor, pentru care, la art.2, erau prevăzute anumite condiții speciale de
vechime și de cal cul al pensiei, ba za de calcul a ac esteia constituind -o solda mijlocie a celor 2 ani anteriori datei înscrierii la pensie.
Dispoziții similare, de excepție în ceea ce îi privește pe mili tari, regăsim și în art.2 alin.1 din L. generală de pensiuni republicată la data de (...).
De asemenea, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor
sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea
dispozițiilor acestei legi "salariații su puși legii generale de pensiuni";, deci
și militarii.
Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a militarilor, de fapt a tuturor
funcționarilor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L.
asigurărilor sociale din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că n u
intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.
Mai mult, în anul 1 959, în timp ce le gea generală a pensiilor era D.
nr.292/1959, a ap ăru t o nouă reglem entare specială privind pensiile ce se
acordă ofițerilor și subofițerilor , respectiv D. nr.293/1959, ce prevedea, în
art.1 și art.2 lit.a) c ă of ițer ii ș i subof ițe r ii, dup ă trecere a lor în rezerv ă s au d i rect
în re tr agere, au drep tul l a pens ie în co nd iț iile aces tu i ac t nor mativ, iar în art.5, că
fondurile neces are pl ăț ii pens iilor se asi gură de stat.
Conform art.11 din acest decret, cuantumul pensiei se stabilea, în
raport cu vechimea, într-un anumit procent din dreptul de sol dă
corespunzător ultimului grad avut în activitate.
În anul 1977, în timp ce actul normativ general privind pensiile de
stat a devenit L. nr.3/1977, a fost adoptat D. nr.214/1977 privind pensiile militare de stat, î n b az a c ăru ia pensiile cadrelor militare permanente se
calculau în raport cu media retribuțiilor tarifare din 5 ani de serviciu
consecutivi în cadrele permanente, la alegere, din ultimii 10 ani
premergători ieșirii din cadrele permanente, medie la care se lua în calcul solda gradului pe care îl are militarul la data ieșirii din cadrele permanente.
Ul ter ior, o nou ă lege spec ial ă pr iv ind pens iile mil itare de s tat a f ost adop tată în anul 2001, respectiv L. nr.1., ul ter io r sch imb ăr ii c adrulu i nor mativ gener al al pensiilor din sistemul public, prin L. nr.1..
Această lege, în temeiul căreia reclamantului i s -a stabilit dreptul la
pensia de serviciu, prevedea, în art. 1, că: "dreptul la pensii și asigurări
sociale pentru ca drele militare est e garantat de sta t și se exercită î n
condițiile prezentei legi";, iar în art. 2, că: " S.ul pensiil or mil itare de s tat ș i
as igur ăr ilor soc iale în do men iul ap ăr ăr ii n aț ion ale, ord in ii publ ice ș i s igur anțe i
n aț ion ale acoperă riscurile activității militare, precum și pierderile de
venituri datorate inval id ităț ii, b ătr âneț ii ș i decesulu i";.
Conform art.5 din legea nr.1., fondurile necesare pentru plata pensiilor
mil itare de s tat ș i a al tor drep tur i de as ig ur ăr i soc iale se as ig ur ă de la bugetul de
stat prin bugetele M..N., M., S.R.I..
Potrivit art.21 din această lege, b az a de c alcul f olosită p en tru s tab il ire a
pensiei militare de stat este solda lunară brută avută în ultima lună de
activitate, care include solda de gra d corespunzătoare la data trecerii î n
rezervă.
Dup ă mod if ic are a s tatu tulu i pol iț iș tilor, î n anul 2002, legiuitorul a considerat
neces ar ă regle men tare a unu i drep t al ac es tor a l a pens ie de serv ic iu în te me iul L.
nr.179/2004, care, în art.1 alin.2 prevede a c ă dreptul la pensii si asigurari
sociale pentru polițiști este garantat de stat si se exer cita in conditiile
prezentei legi, iar în art.2 că: "S.ul pens iilor de s tat s i al te drep tur i d e
as igur ar i soc iale de c are benef ic iaz a po l iț iș tii acopera riscurile activitatii de
polițișt, precum si pierderile de venituri profesionale datorate invaliditatii,
b atr ane tii, acc iden tel or, bol ii, matern ităț ii s au decesulu i.";
Potrivit art.5 alin.2 din lege, fondurile necesare pentru plata pensiilor de
s tat s i a al tor drep tu r i de as igur ar i soc ial e ale pol iț iș tilor se as igur a de la bugetul de stat, prin bugetul M. A. si I.
Conform art.22 alin.1 și 2 din L. nr.179/2004 , baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei polițiștilor este salariul de baza brut avut in ultima luna de activitate, care include salariul pentru gradul profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu. În cazul in care au avut loc modificari ale salariului pentru functia indeplinita, in ultimele 6 luni de activitate, baza de calcul o constituie media salariilor de baza lunare brute din aceasta perioada, cu exceptia salariului pentru gradul profesional. La media obținută se adaugă salariul gradului profesional prevazut la alin.1.
În al treilea rând, recl amanț ii au avu t î n vedere , în formarea convingerii lor
c ă pens ia de serv ic iu, respec tiv pens ia s pec ial ă de ur maș, e s te un d rep t c âș tig at,
f aptul c ă, atât la d ata adoptării L. nr.1., a H. nr.735/2010, cât și la dat a
emiterii deciziilor administrative de „. a pensiei lor din data de (...), L.
nr.179/2004 și nr. 1. erau în vigoare, fiind abrogate abi a după jumătate de
an de la data intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).
Pr ac tic, ne abrog ând, pr in L. nr.1., L. pr iv ind pens iile pol iț iș til or ș i L. pr iv ind
pensiile militare, chiar legiuitorul a recunoscut beneficiarilor acestor pensii
un drept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar militar sau
din serviciul poliției, cons ider ând c ă, în aces t f el, măsur a l u ată v a ap ăre a do ar
c a o reducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pens ie i, de te r min ată de in teresu l
publ ic, ș i n u c a o af ectare subs tanț ial ă ș i irev oc a b il ă/per man en tă a drep tulu i
aces tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serv ic iu.
În acest context, r eclamanții au suferit o ingerință esențială în
drepturile lor, prin următoa rele decizii, emise în temeiul L. nr.1.:
-nr. 143044/(...), pentru reclamantul L. G.
-nr. 154985/(...), pentru reclamantul B. G. M.
-nr. 157861/(...), pentru reclamantul O. M.
-nr. 125444/(...), pentru reclamantul S. I.,;
-nr. 156969/(...), pentru reclamanta P. M.
--nr. 122348/(...), pentru reclamantul O. I.,;
-nr. 143522/(...), pentru reclamantul M. I.
-nr. 158018/(...), pentru reclamantul P. G.
-nr. 137562/(...), pentru reclamantul I. M. O.
-nr. 131915/(...), pentru reclamanta A. L.
-nr. 113188/(...), pentru reclamantul P. D.-V.
-nr. 131918/(...), pentru reclamantul A. V.
-nr. 143116/(...), pentru reclamantul P. O.
-nr. 148233/(...), pentru reclamantul C. I.
-nr. 133890/(...), pentru reclamantul B. G.
-nr. 129569/(...), pentru reclamantul S. J.
-nr. 141079/(...), pentru reclamantul C. I.
-nr. 139806/(...), pentru reclamantul M. R. I.
-nr. 144854/(...), pentru reclamantul B. P.
-nr. 134491/(...), pentru reclamantul Ț. P.
-nr. 131362/(...), pentru reclamanta S. M.
-nr. 133561/(...), pentru reclamantul B. G.
-nr. 120634/(...), pentru reclamantul A. M.
-nr. 145220/(...), pentru reclamantul J. L.-P.
-nr. 98286/(...), pentru reclamantul H. V.
-nr. 152181/(...), pentru reclamanta N. R. I.
-nr. 133718/(...), pentru reclamantul C. I. V.
-nr. 139805/(...), pentru reclamantul C. F.
-nr. 139802/(...), pentru reclamantul O. I.
-nr. 463484/(...), pentru reclamanta C. R. D.
-nr. 142223/(...), pentru reclamantul P. P.
-nr. 140232/(...), pentru reclamantul A. M.
-nr. 149991/(...), pentru reclamantul B. I. V.
-nr. 152991/(...), pentru reclamantul P. I.
-nr. 157149/(...), pentru reclamantul C. V.
-nr. 141945/(...), pentru reclamantul P. A.
-nr. 157771/(...), pentru reclamantul P. M.
-nr. 107067/(...), pentru reclamantul Ș. Ș.
-nr. 140329/(...), pentru reclamantul T. I.,
nu numai prin diminuarea cuantumului pensiei lor, ci, mai ales prin
pierderea calității, a statutului de pensionar militar, respectiv de
pensionar din serviciul poliției, ce le fusese recunoscut prin deciziile de
pensie emise în te meiul L. nr.1. și a L. nr.179/2004, c u atât mai mult c u
cât aceste acte normative mai erau în vigoare.
De asemenea, și intimata-reclamantă M. S. a suferit, prin decizia
nr.124895/(...), o ingerință esențială în drepturile s ale, prin pierderea
calității, a statutului de pensionar în condițiile L. nr.1..
Se constată, în acest sens, că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.
Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu au fost abrogate L. nr.1. și nr.179/2004, intimații, în mod justificat, se prevalează destatutul lor de pensionari din serviciul poliției, pe care-l aveau nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei lor, pe data de (...).
În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:
„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.
În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prinabrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";
De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ.
Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";
Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevedecă: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinateexpres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";
Prezumția că anumite norme au făcut obiectul modificării,
completării sau a brogării lor implic it e es te pos ib il ă, co nf or m art.67 alin.1
din aceeași lege, doar în cazuri deosebite, în care la elaborarea și
adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă, în speț ă, nu n e pu te m af la în prez enț a u nu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile de
perso ane c are benef ic iaz ă de pens ii în te me iul unor leg i spe c iale, ac te nor mative
pr in tre c are se af lă ș i L. nr.179/2004.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuri luate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";
Dacă în ce ea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea EDO
a reținut că nu ne aflam în situația pr ezentată mai sus, c onsiderând că pentr u lunile iulie-decembrie 2010 salariul rec lamanților era cel s tabilit prin această
lege, aceasta fiind considerată le gea în vigoare, nu aceeași este situația în speță,
în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pensiilor se serviciu cu un anumit
procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.179/2004, lege î n vigoare, eliminând
dreptul reclamanților la pensie special ă, la statutul de pen sionari din serviciul
poliției, cu toate drepturile aferente.
În speță, deciziile contestate, au fost emise în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1
l it. a ș i b) , prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de stat alepolițiștilor și funcționarilor public cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor și pensiile militare de stat, devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special,
cuvenite sau aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr. 1..
Chiar prin textul art . 3 din L. nr. 1., legi uitorul precizează c ă aceste pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu caracter
special"; și sunt „cuvenite";.
Consider că primea ză în cauză sublini erea unor aspecte particulare ale
pensiilor de serviciu ale polițiștilor și militarilor, care, în lipsă de practică
judiciară neunitară la data pronunțării deciziei nr.29/2011 a Î. C. de C. și
Justiție, nici nu au putut fi analizate în cadrul acestui recurs în interesul legii.
În acest sens, chiar din considerentele acestei decizii, se reține că reprezentantul Procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a reliefat că, având în vedere faptul că jurisprudența neunitarăatașată recursului în interesul legii vizează în majoritatea covârșitoare litigii generate de aplicarea dispozițiilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1., s-ar impune chiar amânarea judecării recursului în interesul legii, pentru a fi verificată jurisprudența la nivelul curților de apel, în vederea identificării și depunerii la dosar a hotărârilor judecătorești prin care au fost soluționate și litigii generate de aplicarea celorlalte dispoziții ale art. 1 din legea respectivă.
Aces te aspec te spe c if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a
inger ințe i S. în drep tul recl amanț ilor, su n t ur măto arele :
I. deciziile de recalculare a pensiilor speciale ale reclamanților a u fost emise de către Mi nisterul Administr ației și Internelor - Casa de pensii- la
data de (...), în tem eiul H. nr.735/2010, după suspendarea ex ecutării acestei
hotărâri de guvern, prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția
comercială, de con tencios administrativ și fiscal - și anul area unor dispoziți i
esențiale ale acestei hotărâri, prin sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C. -
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Pentru motivele pe care le voi dezvolta ulterior, consider că existența acestor hotărâri judecătorești prin care a fost suspendată executarea, respectiv a fost anulat actul administrativ normativ dat în aplicarea și organizarea L. nr.1., constituie, în analizarea ingerinței statului în dreptul reclamanților la un "., prin actele administrative individuale emise în baza acestei hotărâri de guvern, chiar
o problemă a aprecierii dacă ingerința, la data emiterii actelor, "era prevăzută de
lege";, respectiv de un act normativ în vigoare, care să -și poată produce efectele, întrucât, astfel cum voi argumenta în continuare, doar dispozițiile L. nr.1., fără norme de organizare corespunzătoare, nu permiteau practic, la data respectivă, recalcularea scontată a acestui tip de pensii.
Chiar și în situația în care s-ar putea considera că totuși ingerința era prevăzută de L. nr.1.- act normativ practic inaplicabil, astfel cum a constatat și G., adoptând însă O. nr.1. cu mare întârziere și oricum, după data când s-a produs ingerința în dreptul reclamanților la pensia specială- cu siguranță atitudinea S., care nu a adoptat o poziție onestă, de a se abține de la emiterea unor acte administrative prin care să fie afectate drepturi ale particularilor atât timp cât puterea judecătorească a constatat motive de nelegalitate a actului administrativ normativ în baza cărora a fost emis, trebuia analizată și din
perspectiva necesității ingerinței pentru proteguirea unor interese publice.
II. Pensia specială a rec lamanților nu cuprindea o parte contributivă și
una necontributivă, fondurile necesare pentru plata pensiilor militare și ale
polițiștilor nefiind asigurată niciodată din bugetul asigurărilor sociale de stat, ci doar din bugetul de stat, prin cel al M. A. N., practic acestora fiindu-le
stabilit un drept la pensie ca o recunoaștere adusă pentru serviciile lor puse în
slujba țării, a devotamentului în perioada în care au servit intereselor statului.
A., potrivit art.5 alin.2 din L. nr.179/2004, fondurile necesare pentru plata
pensiilor de serviciu se asigură din bugetul de stat, prin bugetul M..
III. Riscurile sociale acoperite prin a cest drept de secu ritate socială,
pensia de serviciu, nu au fost decât în ultimă instanță de natură fizică,
pentru bătrânețe, ci , în primul rând , cele inerente act ivității de polițist,
precum și cele de natură economică și psihologică.
Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consi derat necesară
stabilirea pensiei de serviciu a reclamanților au fost: riscurile activității de
polițist, cu toate responsabilitățile, privațiunile, interdicțiile și
incompatibilitățile acestei profesii, precum și dimin uarea veniturilor ca
urmare a pensionării din acest sistem, precum și pierderile de venituri ale membrilor familiei, în cazul decesului susținătorului acestora, care făcea
parte din această categorie de personal.
IV. În cauză ingerința în drepturile intimaților la pensie este una esențială, av ând în vedere atât f ap tul c ă tipul de prestație de care beneficiau
aceștia, pensia specială, a fost asimilată de către normele comunitare
noțiunii de „., cât și faptul că perioada relativ îndelungată, în care au
beneficiat de acest drept, precum și lipsa absolută de previzibilitate a
măsurii luate, au fost de natură a crea convingerea fermă a recl amanților
că se pot baza pe un anumit venit lunar, cu acest titlu.
I. Argumentarea primului aspect specific al "recalculării"; pensiei de
serviciu a reclamanților .
Prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...), până la pronunțarea instanței de fond, constatându-se întrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei.
S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
În ceea ce privește caracterul iminent al pagubei, s-a reținut că acesta se desprinde din cuprinsul prevederilor art.1 al H. nr.735/2010, în sensul cărora recalcularea pensiilor se va face într-o perioadă de 5 luni de la data intrării în vigoare a acestei hotărâri. Cum H. nr.735/2010 a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2010, iar pensiile astfel recalculate în perioada mai sus menționată urmau să intre în plată începând cu luna ianuarie 2011, s-a apreciat că se justifică susținerea reclamanților privitoare la iminența pagubei ca prejudiciu viitor ce se va realiza în perioada de timp arătată.
Prin R.a nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europeis-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecție jurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează
în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,
libertățile și interesele persoanelor.
S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în
anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca
fiind de evitat în măsura posibilului.
R.a prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că
asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului
administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când
există un argume nt juridic aparent valabil față de legal itatea actului administrativ.
Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin car e se pronunță suspendarea este executorie de drept. R. nu este suspensiv de executare.
Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea ex ecutării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de ex ecutare, până la
ex pirarea duratei suspendării.
Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea dispozițiilor art.2 a lin.2, 3, 4, 6 și 7, a rt.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H . nr.735/(...).
Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios
administrativ a reținut, în esență, următoarele:
L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că reca lcularea pensiilor prevăzute
la art.1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află
persoanele beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pe nsiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu
pot fi dovedite ve nituri de natură s alarială, la determ inarea punctajului
mediu anual se ut ilizează salariul mediu brut pe eco nomie din perioada
respectivă";.
Din interpretarea logică a acestor dispoziții legale rezultă că prin
hotărârea de guvern atacată se adaugă la lege, întrucât L. nr.1. nu conține
nicio dispoziție care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de
depunere a cererilo r de recalculare a pensiei și a docum entelor doveditoare a veniturilor pe care le-au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calculul cuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în
care nu pot fi do vedite veniturile de natură salarial ă, nu și în ipotez a
prevăzută de hotărârea de guvern și anume "în cazul în care nu au fost depuse documentele doveditoare în termenul de recal culare prevăzut d e
lege";.
S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din C., hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.
S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
În ceea ce privește ingerința statului s-au reținut următoarele:
"Cu privire la baza legală a ingerinței, instanța europeană a decis în mod constant că expresia "prevăzută de lege"; care figurează în art.8,9,10 și
11 din C. impune nu numai o simplă existență a unor reglementări, ci privește însăși calitatea legii în cauză, care trebuie să fie suficient de accesibilă și previzibilă, astfel ca orice individ să fie în măsură să-și adapteze conduita socială. De asemenea, principiul legalității implică existența unor norme de drept intern suficient de accesibile, precise și previzibile (Hentrich împotriva Franței, hotărârea din (...), paragraful 42). În plus, preeminența dreptului este inerentă tuturor articolelor convenției. Rezultă că necesitatea de a analiza dacă s-a păstrat un echilibru just între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale individului, nu poate avea loc decât dacă se dovedește că ingerința litigioasă a respectat principiul legalității și nu era arbitrară ( Iatridis contra Greciei, hotărârea din (...)).
Prevederile în temeiul căreia se pretinde ingerința trebuie să conțină garanții procedurale suficiente pentru evitarea abuzului de putere din partea autorităților (Hentrih împotriva Franței, hotărârea din (...)).";
Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru aprocura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.
Potrivit art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
În urma acestei hotărâri prin care s-a admis acțiunea reclamanților, în temeiul art. 15 alin.4 din L. nr.554/2004, măsura suspendării executării actului normativ, dispusă în condițiile art. 14, s-a prelungit de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În consecință, la data de (...), data emiterii deciziilor de recalculare a
pensiei speciale, ingerința în drepturile intimaților s-a produs în baza unei
hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată, cu efecte erga
omnes, și care era anulată, în ceea ce privește dispoziții esențiale ale sale,
de către instanța de contencios administrativ, prin hotărâre definitivă.
Practic, aspectele de aparență de nelegalitate și ulterior, de nelegalitate, constatate de către instanțele de contencios administrativ, în sensul că pensionarii militari și polițiști, categorii din care fa c parte și intimații , au fost
obligați, prin H. nr.735/2010 să depună, într -un interval de timp insuficient,eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare privind
veniturile lunare obținute într -o perioadă de timp îndelungată , deși dispozițiile L.nr.1. prevedeau că recalcularea pensiilor se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare, precum și sancționarea acestora cu stabilirea pensiei în raport cu salariul mediu brut pe economie, în ipoteza în
care nu depun doc umentele doveditoare în termenul de re calculare prevăzut de lege, conduc implicit la nelegalitatea deciziilor administrative individuale contestate în prezentul litigiu.
A., ignorând aceste măsuri dispuse de către instanțele judecătorești
în ceea ce privește efectele actului administrativ normativ, S. a afectat drepturi de securitate socială ale reclamanților, fără a avea practic un temei
legal, cunoscând că nu a avut posibilitatea, până la data de (...), de a lua
măsuri de recalcul are legală a pensie i particularilor în r aport cu veniturile
reale obținute de c ătre aceștia în peri oa da vieții active ș i că, deși L. nr.11 9
era în vigoare, nu ex ista la acea da tă posibilitatea ap licării acesteia, în
sensul recalculării pensiei, fără o vătă mare gravă a intere selor pensionarilor, ci doar stabilirea unui cuantum stabilit în tot sau în cea mai mare parte, pe baza salariului mediu brut pe economie, cu mult sub drepturile ce ar fi rezultat dintr-un calcul real, onest și echitabil.
De altfel, toate deciziile de recalculare contestate în cauză precizează că:
„Recalcularea s-a efectuat din oficiu pe baza salariului mediu pe economie pentru perioada de militar/polițist/funcționar public penitenciare respectiv salariul minim pe economie pentru perioadele de civil";.
Mai trebuie subliniată și lipsa absolută de previzibilitate a măsurii ce
a afectat în mod substanțial dreptu l intimaților la pensie de serviciu, ce
rezultă cu deosebit ă claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010,
adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași
perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.
330/2009.
Acest articol prevede că: „ În an ul 2010 , măsurile prevăzu te de L. cadru
nr. 330/2009 și de prezenta ordonanț ă de urgență referitoare la reîncadrarea
și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte
asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de stat și pensiilor
de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.
După data de 1 ianuarie 2010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în
funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a f i
afectate de măsurile de reduce re a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";
Pentru aceste considerente privind previzibilitatea măsurii luate, dar având în vedere și istoricul legislației din țara noastră privind pensiile militare și ale funcționarilor statului cu statut special, intimații nu aveau niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele și salariile obținute în perioada de zeci de ani, cât aceștia au avut calitatea de militar și funcționar public, deci nu li se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, aceștia muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor lor de pensie.
În al doilea rând, trebuie avut în vedere faptul că S., după numai o lună de la data emiterii acestei decizii, recunoaște, în preambulul O. nr.1., că în termenul stabilit de L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului de recalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact negativ
asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor ac estei legi, în sensul
că, pentru cei care nu au prezentat acte care să dovedească veniturile
obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul mediu brut pe economie";.
Toate aceste aspecte erau și trebuiau să fie cunoscute S. și la data de
(...), cu atât mai mult cu cât instanțele judecătorești, constatând aceste
neajunsuri, au dispus măsuri prin care să evite ca, prin acte normative nelegale, să se ajungă la ingerințe de esență în drepturile recurenților.
În consecință, S. avea obligația, pe de parte, să înlă ture situația
nelegală și discriminatorie constatată, iar, pe de altă pa rte, să se abțină a aduce atingere drepturilor particularilor în temeiul dis pozițiilor analizate anterior.
Cu toate acestea, S. a emis actele administrative individuale
contestate în cauză, afectând în mod substanțial drepturi de securitate
socială ale reclamanților, sancționându -i practic pe aceștia pentru neîndeplinirea unei obligații în privința căreia nu li se poate reține vreo
culpă, cu atât mai mult cu cât, după numai o lună, G. recunoaște că nici
instituțiilor statului nu le era posibilă procurarea documentelor necesare
recalculării legale a pensiei acestora în termenul stabilit prin H. nr.735/2010.
Mai trebuie subliniat că , prin decizia nr.38/(...), Înalta Curte de Casație
și Justiție a respin s recursurile declar ate de Guvernul R omâniei și M. A. și
I. și a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. - Secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a dispus suspendarea
ex ecutării H. nr.735/(...), reținând următoarele:
"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-unproces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este echitabil ca acesta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.";
"Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, la o analiză în aparență a L. nr.1., se observă că ea nu conține dispoziții care să oblige pensionarii să depună cereri de recalculare a pensiei, să solicite și să depună acte doveditoare privind veniturile realizate sau în temeiul cărora să fie obligați să suporte vreo consecință, ca urmare a neefectuării de către aceștia a demersurilor prevăzute în actul normativ. La rândul lor, nici dispozițiile L. nr.1. nu impun o asemenea obligație, ci se referă doar la posibilitatea beneficiarilor săi de a dovedi, în situațiile prezentate în reglementare, cu înscrisuri probatorii, stagiile de cotizare.
Cu toate acestea, art.2 alin.3 și 4, art.6 alin.2 și art.10 alin.2 din H. nr.735/(...) obligă pensionarii aflați sub incidența sa să solicite documentele necesare recalculării pensiilor și să depună cererile de recalculare și actele doveditoare privind veniturile obținute.";
"…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată.";
"Putem aprecia că există urgență atunci când executarea actului administrativ aduce o atingere gravă și imediată unui interes public, situației reclamantului sau intereselor pe care acesta înțelege să le apere.";
"În speța de față, Î. Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanțe, în sensul că H. nr.735 din (...) creează o situație discriminatorie prin determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele pentru care beneficiarii pensiilor nu au depus cereri de recalculare și documente doveditoare.
În plus, după cum s-a evidențiat și de către judecătorul fondului, pentru prima dată, actul administrativ cu caracter normativ prevede o asemenea modalitate de calcul a drepturilor de pensie.";
„De asemenea, trebuie reamintit faptul că instanța europeană a drepturilor omului a decis în mod constant că noțiunea de „., ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat și protejat de art.1 paragraful 1 din
Primul Protocol Adițional al C.E.D.O., include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economică, astfel încât dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate.
Prin dispoziția referitoare la obligarea pensionarilor de a depune cereri de recalculare a pensiilor și a documentelor doveditoare a veniturilor pe care le-au dobândit în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunului, reprezentat de pensie.";
În ceea ce privește hotărârea judecătorească de anulare a dispozițiilor
H. nr.735/2010, respectiv sentința civilă nr.443/(...) a C. de A. C.-Secț ia
comercială, de c ontencios admini strativ și fiscal , aceasta a răm as
irevocabilă, prin de cizia nr.5364/(...) a Î. C. de C. și Justi ție, s-au respins ca fiind lipsite de interes recursurile declarate de Guvernul României și de către Ministerul Administrației și Internelor, menținându-se această sentință.
III. Motivații privind specificului riscurilor sociale acoperite prin
pensia de serviciu, respectiv pensia specială de urmaș , de care beneficiau
reclamanții-intimați .
A., prin E. de motive prezen tată de c ătre Guvernul României în vederea
adop tăr ii L. nr.179/2 004 s -au menț ion at ur măto arele:
„Pr in L. nr.360/20 02 polițistului i se conferă un statut special,
determinat de îndatoririle și riscurile deosebite ale serviciului polițienesc,
de portul de armă și de consecințele sale care decur g d e aici, precum și d e
multe alte deose biri față de regi mul juridic al ce lorlalți funcționari
publici.";
„Pe lângă îndator irile specifice și restrângerea exercițiului unor
drepturi și libert ăți, prin S. poliț istului s -au legiferat unele drepturi
bănești sa u mater iale, precum și m ăsuri de protecție socială de care po t
beneficia polițiștii .";
S-a mai argu men tat c ă se imp une neces itate a adop tăr ii aces tu i ac t nor mativ
avându-se în veder e „ evoluția fenomenelor curente și de perspectivă ale
asigurării ordinii publ ice din R., care presupune și sporirea continuă a
capacității de reacție a forței de poliție ";, ur măr indu -se:
-„asigurarea atractivității unei profesii deosebit de riscante;";
-„asigurarea de că tre societate a uno r condiții de trai d ecent și după
încetarea activității de polițist;";
-„person alul c ăru ia i se adrese az ă regle me n tare a, pr in spec if icul atr ibuț iilor,
a r iscur ilor ș i con d iț iilor de munc ă, nu se îndepărtea ză foarte mult de
specificul activității militare, urmărindu -se menținerea acelorași principi i
și condiții în baza cărora se stabilesc pensiile militare de stat, având în
vedere că vechimea în activitate în calitate de cadru militar și cea în
calitate de poliți st se recunoaște reciproc și se s tabilește o singur ă
pensie.";
-„pensia de serviciu pentru pol iț iș ti nu constituie un privilegiu, ci este
justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensare parțială a
specificului serviciului polițienesc, a riscurilor sp ecifice pe care l e
comportă acesta în mod obișnuit, a restrângerii unor drepturi și a
impunerii unor interdicții, constrângeri care, în mod obișnuit nu sunt
caracteristice și altor categorii de salariați.";
-„caracterul stimulativ al pens ie i de s tat a pol iț is tulu i con stă în modul
de determinare a cuantumului acesteia în raport de salariul de bază avut
la data ieșirii la pensie;";.
M ai trebu ie reț inu t ș i f ap tul c ă pro ie c tul L. nr.179/200 4 a f ost av iz at
f avorab il atât de c ătre C. L., precu m ș i de c ătre C. de bu ge t, f in anțe ș i b ănc i, C.
pen tru munc ă ș i pro tecț ie soc ial ă, C. jur id ic ă, de d isc ipl in ă ș i imun ităț i d in c adrul
C amere i Depu taț ilor
Pensia de serviciu a fost stabilită de către legiuitor, pe lângă cele
menționate anterior, și în considerarea interdicțiilor și
incompatibilităților care au a fectat drepturile reclamanților în perioada
de activitate.
A., potrivit disp.art.28 din L. nr.80/1995 privind statutul cadrelor militare, cadrelor militare în activitate le este interzisă exercitarea următoarelor drepturi: a) sa facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice; b) sa candideze pentru a fi alese în administrația publică locală și în
Parlamentul României, precum și în funcția de P. al R.
Conform art.80 din același act normativ, ofițerii, maistrii militari și subofițerii în activitate au obligația de a nu efectua activități care contravin demnității, prestigiului și normelor de comportare ce decurg din calitatea lor de cadre militare.
C. militare în activitate le este interzis:a) sa îndeplinească alte funcții decît cele în care sînt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale; b) sa fie asociat unic ori sa participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale, cu excepția celor numite în consiliile de administrație ale regiilor autonome și societăților comerciale din subordinea M. A. N., din cadrul industriei de apărare sau în legătura cu aceasta.
Potrivit disp.art.45 din L. 360/2002, politistului ii este interzis: a) să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propaganda în favoarea acestora; b) să exprime opinii sau preferințe politice la locul de munca sau în public; c) să candideze pentru autoritățile administrației publice locale, Parlamentul
României și pentru funcția de P. al R. d) să exprime în public opinii contrare intereselor R. e) să declare sau sa participe la greve, precum și la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau orice alte întruniri cu caracter politic; f) să adere la secte, organizații religioase sau la alte organizații interzise de lege; g) să efectueze, direct sau prin persoane interpuse, activități de comerț ori sa participe la administrarea sau conducerea unor societăți comerciale, cu excepția calității de acționar; h) să exercite activități cu scop lucrativ de natura sa lezeze onoarea și demnitatea politistului sau a instituției din care face parte; i) să dețină orice alta funcție publica sau privată pentru care este retribuit, cu excepția funcțiilor didactice din cadrul instituțiilor de învățământ, a activităților de cercetare științifică și creație literar-artistică.
Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în ceea ce privește statutul personalului ce beneficia de aceste pensiile speciale, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la consacrarea lor legislativă, în pensii inechitabile în ansamblul sistemului de pensii.
Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabilirii
pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea Constituțională de-a lungul anilor, aceasta apreciind că drepturile stabilite prin actele
normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar compensații parțiale ale
inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr.
20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.
Se mai reține în acest sens că, tot Curtea Constituțională , prin decizianr.279/2006, anali zând sesizarea de n econstituționalitate a dispozițiilor privin d
pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu contravin
dispozițiilor constituționale întrucât, „… nici o prevedere din C. nu impune
uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru deputați și
senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt magistrații,
cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate aceste cazuri,
nu este contrară p revederilor art.16 din C. și se justifică prin specificitatea
activității acestei categorii socioprofesionale.";
IV. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus ati ngere, în mod
indirect, și (sau mai ales), unui alt „. al intimaților, respectiv dreptul la
muncă, ce include și dreptul la soldă.
Considerente privind calificarea pen siilor speciale de către dreptul
comunitar ca un „. de remunera ț ie"; și privind l ipsa absolută de
previzibilitate a acestei „recalculări";.
Dreptul reclamanților la pensie specială, în temeiul L. nr.1. și nr.179/2001, respectiv la pensie calculată potrivit acestor legi atât la momentul cererii de pensionare, cât și, ulterior, prin actualizare, precum și celelalte drepturi de protecție socială reglementate de aceste legi au fost tocmai cauza care i-au determinat pe majoritatea dintre aceștia să renunțe
la dreptul lor la muncă, la vârste l a care aceștia se aflau în deplină tatea
capacității lor biologice de muncă.
A., intimații au fost înscriși la pensie specială, după cum urmează:
-reclamantul L. G., în anul 2006, când acesta avea doar vârsta de 49 de ani;
-reclamantul B. G. M., în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de
53 de ani;
-reclamantul O. M., în anul 2010, când acesta avea doar vârsta de 47
de ani;
-reclamantul S. I., în anul 2002, când acesta avea doar vârsta de 57 de ani;
-reclamanta P. M., în anul 2010, când aceasta avea doar vârsta de 55 de ani;
-reclamantul M. I., în anul 2006, când acesta avea doar vârsta de 52
de ani;
-reclamantul P. G., în anul 2010, când acesta avea doar vârsta de 50
de ani;
-reclamantul I. M. O., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de
44 de ani;
-reclamanta A. L., în anul 2002, când aceasta avea doar vârsta de 50 de ani;
-reclamantul A. V., în anul 2002, când acesta avea doar vârsta de 54 de ani;
-reclamantul P. O., în anul 2007, când acesta avea doar vârsta de 48
de ani;reclamantul C. I., în anul 2006, când acesta avea doar vârsta de 51 de
ani;
-reclamantul B. G., în anul 2002, când acesta avea doar vârsta de 44
de ani;
-reclamantul S. J., în anul 2002, când acesta avea doar vârsta de 54 de ani;reclamantul C. I., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 54 de
ani;
-reclamantul M. R. I., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de
53 de ani;
-reclamantul B. P., în anul 2006, când acesta avea doar vârsta de 53 de ani;
-reclamantul Ț. P., în anul 2003, când acesta avea doar vârsta de 43 de ani;
-reclamanta S. M., în anul 2002, când aceasta avea doar vârsta de 52
de ani;
-reclamantul B. G., în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de 52
de ani;
-reclamanta N. R. I., în anul 2009, când aceasta avea doar vârsta de
46 de ani;
-reclamantul C. I. V., în anul 2002, când acesta avea doar vârsta de 46 de ani;
-reclamantul C. F., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 51 de ani;
-reclamantul O. I., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 45
de ani;
-reclamantul P. P., în anul 2007, când acesta avea doar vârsta de 52 de ani;
-reclamantul A. M., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 48 de ani;
-reclamantul B. I. V., în anul 2008, când acesta avea doar vârsta de
46 de ani;
-reclamantul P. I., în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de 50
de ani;
-reclamantul C. V., în anul 2009, când acesta avea doar vârsta de 48
de ani;
-reclamantul P. A., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 45 de ani;
-reclamantul T. I., în anul 2005, când acesta avea doar vârsta de 46 de ani.
Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, aceștia puteau fi pensionați pentru limită de vârstă, în condițiile art.12 din L. nr.1. și a art.12 din L. nr.179/2004, abia la vârsta de 55 de ani.
Mai mult, art.26 alin.1 și 2 din L. nr.1. și L. nr.179/2004, prevedea că persoanele care beneficiază de pensie de serviciu pot fi încadrate și în muncă, pe durată nedeterminată sau pe durată determinată, după caz, inclusivîn sectorul public, beneficiind de drepturile salariale corespunzătoare funcției în care sunt încadrate, inclusiv de sporul de vechime corespunzător vechimii în muncă, dobândite până la data pensionării. Persoanele prevăzute mai sus puteau cumula pensia cu veniturile realizate, indiferent de nivelul veniturilor respective.
Prin urmare, intimații aveau, potrivit legislației în domeniu,speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin platapensiei de serviciu și, eventual, cumularea acesteia cu salariul obținut în alte domenii de activitate, să poată realiza venituri care să se apropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continuecariera, asigurând pentru ei și familia lor un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea lor pentruînscrierea la pensie.
Practic, pentru munca prestată în calitate de polițiști, intimaților li s- au recunoscut, prin legile speciale din domeniu, o serie de drepturi cu
caracter de remunerație, printre care plata soldei, salariului și a altor
drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar și plata pensiei de serviciu,
după încetarea ra porturilor de mu ncă. Acestor drep turi le corespund e
obligația corelativă a S., ca angajator, prin diferitele sal e instituții publice ,
să le plătească, astfel cum acestea au fost reglementate, având î n vedere
faptul că, la fel ca și salariul, și pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și
obiectul raportului de muncă.
De altfel, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -262/88, Barber vs.Royal
Exchange Assurance Group, Curtea de Justiție a C. E. a decis că toate formele
de pensie ocupați onală constituie un element de re munerație în sensul art.141 din Tratat.
Această hotărâre a C.J.C.E. a fost avută în vedere la adoptarea D. 9. a
C. din (...), de modificare a D. 8. p r iv ind apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de
tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c adr ul reg imur ilor prof esion ale de secur itate
soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.
În conf or mitate cu h o tăr âr ile pronunț ate de Cur te a de Ju s tiț ie în c auz a C -
7/93, Bestuur van het Algemeen burgerl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în c auz a
C-351/00, P irkko N ie mi, un s is te m de p ens ie pen tru f uncțio n ar i in tr ă în do men iul
de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, în cond iț iile în c are sistemul de
pensii se referă la o anumită cat egorie de lucrători, prestațiile se plătesc
în baza relației acestora de muncă cu angajatorul public, în cadrul unui
sistem ce face parte din sistemul general prevăzut de lege, iar prestațiile
depind în mod direct de vechimea în muncă realizată și sunt cal culate pe
baza ultimului salariu al funcționarului .
Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a P. E.
ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mu n itar.
Desigur, acestea sunt norme comunitare privind eg al itate a de re muner aț ie
în tre f e me i ș i b ărb aț i în mate r ie de înc ad r are în munc ă ș i de mu nc ă, d ar cons ider
c ă trebu ie reț inu tă c alificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca drept
sui generis, izvorâ nd din raporturile de muncă sau de serviciu, pe c are
Curtea de Justiție a C. E. o aco rdă drepturilor beneficiarilor unor
asemenea forme de prestații de secu ritate socială, asimilându -le noțiunii
de remunerație , apreciindu-le c a f iind plătite în b az a rel aț ie i de munc ă al aces tor
lucr ător i cu ang ajatorul p ubl ic, drep tur il e de pensie av ând c a te me i d ispoz iț iile
leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r ap or tur i jur id ice.
De altfel, prin E. de motive a L. nr.355/2007, de aprobare a de urgenta a
G. nr. 8. pentru modificarea si completarea L. nr. 179/2004 privind pensiile deserviciu ale polițiștilor, s-au reț inu t ur măto arele: „ Prin dob ândirea calității de
stat membru al Uniunii E., R. și -a asumat, de la data de 1 ianuarie 2007,
obligația de a transpune aquis -ul comunitar, implicit de a asigura respectarea
pr inc ip iulu i eg al ităț ii de ș anse în tre f e me i ș i b ărb aț i în cadrul schemelor
ocupaționale de s ecuritate socială, inclusiv în ceea c e privește sistemu l
pensiilor de serviciu, reglementat prin L. nr.179/2004.";
De asemenea, s-a mai reț inu t c ă: „ur mare a consultări lor bilaterale,
desfășurate între experții C. E. și reprezentanții instituțiilor române care
se încadrează în sistemele de pensi i ocupaționale, a rezultat caracterul
imperativ al modificării legislației incidente, sens în care M. Muncii,
Familiei și Egalității de Ș. a promovat proiectul Ordonanței de urgență a
G. privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în cadrul
schemelor profesionale de securitate socială. Acesta transpune dispozițiile
D. 8. privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbați și
femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate socială, astfel cum a
fost modificată prin D. 9..";
De al tf el, și Cur te a E . a D. O., pr in hotăr ârea pronunțată la data de (... ), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătu r ă cu o contestați e
inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin
lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face uz
de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un
angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de dreptul
privat.";
Î n consecință, coroborând cele statuate de către Curtea de J ustiție de la L.
cu cele reținute de Curtea E. a D. O. în cauza anterior menți onată, dar și în C. F.
M. ș i A. G. S. contr a R., rezultă că dreptul la pensie de serviciu era datorat
intimaților în temeiul raporturilor lor de serviciu, pe care le-au avut în calitate de
polițiști, po tr iv it d isp oz iț iilor L. nr.1. ș i a L. nr.179 /2004, cu atât mai mult cu câtaceste acte normative mai erau în vigoare și la data emiterii deciziilor administrative de recalculare.
De asemenea, dreptul la pensie specială de urmaș era datorat intimatei M.
S. în temeiul raporturilor de serviciu pe care le-a avut soțul acesteia, M. P. V..
A., legiuitorul român a considerat că se impune și protejarea membrilor
familiei acestei cat egorii de personal, care suportă deo potrivă neajunsuril e
specifice profesiei, pentru acoperirea riscurilor de natură psihologic ă și
economică cărora ac eștia sunt expuși în cazul decesului sus ținătorului lor, prin
acordarea unei pensii speciale de urmaș, care, din punct d e vedere material și
moral, să le asigure, cel puțin în parte, un nivel comparabil de trai cu cel avut î n perioada anterioară.
A., obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost
asumată, respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu
poate fi considera tă ca fiind execut ată, potrivit princ ipiilor generale ale
dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata
unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui asigurat în
sistemul public, în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.
Putem afirma că dreptul la pensie specială s-a realizat practic zi cu zi, înperioada prestării muncii de către reclamanți, până la atingerea vechimii înspecialitate necesară pentru a fi înscriși la pensie de serviciu.
Potrivit disp.art.8 din Codul muncii, raporturile de muncă se bazează
pe principiul conse nsualității și al bu nei -credințe. În ca uză, intimații și-au
executat cu bună -credință toate obli gațiile lor decurgâ nd din raporturile
de serviciu, mai ales cele privind prestarea muncii, în condițiile grele
menționate anterior, având numero ase interdicții și incompatibilități. În
consecință, S. ar e obligația de a -și executa, cu b ună -credință, toate
îndatoririle asuma te prin L. nr.179/2 004, deci să plăte ască reclamanților
pensia de serviciu, astfel cum a î nțeles să o reglementeze prin legea
organică.
Consider că în speță sunt aplicabile, din acest punct de vedere,
principiile generale ce guvernează executarea obligațiilor civile, și anume:
Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care recurenții-pârâțitrebuiau să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a
obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare
totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul
are dreptul la despăgubiri.
De asemenea, art.1100 din acelaș i Cod civil, conform căruia „creditorul
nu poate fi silit a primi alt lucru decât acela care i se datorește, chiar dacă
valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";
Interesul intimaților este, în speță, acela de a obține obiectul specific
și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre părți.
În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, încazul obligației de rezultat, debitorul este ținut să procure creditorului rezultatul promis.
Conform art.1350 alin.1 din Codul ci vil actual, orice pe rsoană trebuie
să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.
Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că o biectul obligației este prestația la
care se angajează debitorul.
Potrivit art.1270 di n același cod, cont ractul valabi l încheiat are putere
de lege între părțile contractante.
Art.1272 Cod civil, prevede că un contract valabil încheiat obligă nu
numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care
practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau
contractului, după natura lui.
De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost
prevăzute a fi plătit e din bugetul asigur ărilor social e de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci din bugetul S., ca angajator sui generis.
Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu
puteau fi integrat e în sistemul pens iilor prevăzute de L. nr.1., având î n
vedere faptul că, potr ivit art.7 d in această lege: „ În sistemul public
prestațiile de as igu r ăr i soc iale reprez in tă venituri de înlocuire pentru pierderea
to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a u r mare a bătrâneții , invalidității sau
decesului"; , ori, pensiile de serviciu ale recurenț ilor nu po t f i înc adr ate în vreun a
d in tre aces te c ateg or ii de pres taț ii, av ând în vedere r isc ur ile soc iale l imitati v
prev ăzu te în aces t ar ticol.
A., pensia special ă a fost acordată acestora, prioritar, nu pentru a
constitui venit de înlocuire în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor
riscuri decurgând din specificul activității prestate în calitate de polițiști.
Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G. S.
con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 din Codul muncii republicat,
S., în cadrul mar je i s ale de aprec iere, av e a pos ib il itate a, cu respec tare a cond iț iilor
leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege, măsur i de d imin u are a
pensiei de serviciu, pe perioada crizei economice, astfel cum a procedat, în calitate
de ang ajator su i ge ner is, pr in L. nr.118/2010, d ar nu s ă e l imine, pr in L. nr.1.,
drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l înloc u iasc ă, în f az a exec u tăr ii obl ig aț ie i, cu un
al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.
Aceasta pen tru c ă, as tf el cu m a reț inu t Cur te a E. a D. O. în acele aș i c auze
amin tite an ter ior, atunc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v ig o are ș i prevede pl ata
anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au to r ităț ile nu po t ref uza
în mod deliberat pl ata aces tor a atâta timp c ât d ispoz iț iile leg ale r ămân în v igo are.
Având în vedere fa ptul că dreptul la pensie specială îș i are izvorul
în raportul de serv iciu al reclamanțil or, respectiv în rap ortul de serviciu al
susținătorului, în timp ce dreptul la pensia de asigur ări sociale, își are
izvorul într-un contract de asigurare socială, consider că intimații în
niciun caz nu pute au fi lipsiți de dre ptul la pensie de s erviciu recunoscut
de o lege în vigoare și, cu atât mai mult, nu se putea ajunge la aceast ă
finalitate, prin dispozițiile unei legi organice, dar din domeniul
asigurărilor sociale.
În acest context trebuie subliniat și faptul că, bazându-se mai întâi, în calitate de militari, pe dispozițiile D.-lege nr.214/1977, ale L. nr.1. și ulterior, în calitate de funcționari publici cu statut special, pe dispozițiile L. nr.179/2004, încondițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare apensiilor, reclamanții nu au fost în măsura de a-și lua, în cunoștință de cauză și din timp, în cursul vieții active, măsuri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor lor și ale familiei, ca urmare a pensionării, respectiv de a încheia contracte de asigurări private de pensie sau de a cotiza la alte fonduri de pensii ocupaționale.
Mai trebuie subliniat faptul că, în R., cadrul normativ privind pensiile private a fost stabilit abia prin L. nr.411/2004, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie
2006, iar cel pr iv ind pens iile f acul tative, pr in L. nr.204/2006, în cond iț iile în c are,
astf el cu m am menț ion at an ter ior, leg isl aț ia în v igo are în în tre ag a per io ad ă în c are
recl amanț ii ș i-au d esf ășur at ac tiv itate a a regle men tat d rep tul mil itar ilor ș i
pol iț iș tilor l a pens ie s pec ial ă.
De asemenea, perioada îndelungată, în care au încasat lună de lună pensia
de serviciu, a creat acestora convingerea că se pot bizui pe acest venit lunar, orientându-și conduita în raport cu dispozițiile legale existente.
A., reclamanții sunt puși în situația de a suporta sarcina acestei măsuri, în condițiile în care nu li se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceea ce privește modul în care aceștia au acționat atât în cursul vieții active, cât și în calitate de pensionari.
În condițiile în care legislația ce-i privea ar fi prevăzut că dreptul lapensia de serviciu se va acorda doar în măsura în care vor exista fondurile necesare finanțării acesteia, desigur că aceștia și-ar fi luat din timp măsuri pentru asigurarea riscurilor pe care le implică bătrânețea și diminuarea veniturilor prin pensionare.
Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile intimaților.
Considerente avut e în vedere în apr ecierea încălcării de către S. a
drepturilor reclamanților garantate de art. 1 din Prot ocolul adițional la
C. pentru apărar ea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:
Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărar ea drepturilor
omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.
Potrivit art. 25 din D eclarația Universală a D. O., orice om are dreptul la unnivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.
Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevede că: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune șide a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;
Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.
„Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.
Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.
Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.
Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritatereglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Potrivit art. 8 din De clarația Universală a D. O., orice persoană are dreptulla satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.
Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a reținut
următoarele:
"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. R. împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";
Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului Unit,
Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementafolosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.
În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci când legislația națională îi recunoaște unei persoane un drept la
prestație socială, chiar non contributivă, art. 1 din Protocolul adițional la C. este aplicabil.
Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva
Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este important să
se ia în considerare dacă dreptul reclam antului de a primi p ensie în cauză a fost
încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dre ptului la
pensie al acestuia.
Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul
reclamanților.
Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadr ul ingerinței sale, tr ebuie subliniat
faptul că, acesta, în loc să se abțină de la atingeri ad use drepturilor acestor
particulari, în cond ițiile în care prin se ntințele civile nr.33 8/(...) și nr.443/(... ) ale C. de A. C., cu efecte erga omnes, i nstanțele de contencios administrativ au
dispus măsuri tocm ai în scopul prevenir ii unor pagube imine nte , a emis totuși , ladata de (...), în temeiul H. nr.735/2010, actele administrative individuale de recalculare a pensiilor acestora.
S. a luat anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...), după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a
deciziei nr.38/(...), ce a menținut sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -
Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal -, prin care s-a
dispus suspendarea ex ecutării H. nr.735/(...) .
A., la data de (...), după o lună de la emiterea deciziilor de recalculare, S. a considerat necesar, prin O. nr.1., constatând dificultățile de recalculare a pensiilor militare și lipsurile acestei măsuri, precum și "ex igențele
subliniate de puter ea judecătorească";, să stabilească o nouă metodologie de stabilire a pensiilor, noi termene pentru revizuirea acestora și, în orice caz, menținerea cuantumului pensiilor stabilite conform L. nr.1., până la revizuirea preconizată.
Însă, chiar și la această dată, S. a luat doar măsuri tem porare și
parțiale de înlăturare a situației nelegale create, în sensul că nu a revocat actele administrative individuale nelegale, cu repunerea intimaților în
situația anterioară emiterii acestora, ci a menținut în plată doar fostulcuantum al pensiei, până la emiterea unor noi decizii de revizuire a pensiei și regularizarea drepturilor bănești în funcție de pensiile ce se vor stabili în procedura de revizuire.
Trebuie av ut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată în
cauză, în care, a stf el cum am mențion at anterior, L. nr.1. și nr.179/2004 ma i erau în vigoare, dar G. pregătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, această lege fiind deja publicată în M.Of. nr.852 din (...), la data emiterii deciziei de recalculare a pensiei, care abroga,
începând cu data de (...), această lege specială.
Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:
„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";
A., pe lângă aspectele menționate anterior, privind emiterea actelor contestate în cauză în baza unei hotărâri de guvern a cărei executare fusese suspendată și anulate dispoziții esențiale ale acesteia, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși atât L. nr.1., cât și L. nr.179/2004 erau în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamanților, ci îi lipsește pe aceștia de alte importante garanții prevăzute de L. privind pensiile polițiștilor și ale militarilor, cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei lor în raport cu veniturile unui funcționar în activitate.
Ingerința S. trebuie însă raportată la momentul în care aceasta a intervenit, respectiv la data de (...), când, după mai mult de 5 luni de la intrarea în vigoare a H. nr.735/2010 de aplicare a prevederilor L. nr.1., în care intimații au trăit cu nesiguranța recalculării pensiei lor, a cuantumului ce va rezulta în urma acestei operațiuni, care le era totalmente inaccesibil și imposibil de prevăzut, însă urmărind interesul urmărit de către legiuitor, le crea o temere că acesta va fi diminuat, mai ales că acestora le era imposibil să procure documentele necesare recalculării, au primit decizii ce într- adevăr le-au confirmat faptul că dreptul lor va fi afectat pe viitor printr-o eliminare a dreptului la pensie militară, având drept consecință o reducere substanțială a cuantumului său, după cum urmează:
-reclamantului L. G., de la suma de 2842 lei, la cea de 1749 lei;
-reclamantului B. G. M., de la suma de 4079 lei, la cea de 2246 lei;
-reclamantului O. M., de la suma de 3821 lei, la cea de 1682 lei;
-reclamantului S. I., de la suma de 4414 lei, la cea de 2531 lei;
-reclamantei P. M., de la suma de 3323 lei, la cea de 1057 lei;
-reclamantului M. I., de la suma de 4414 lei, la cea de 2118 lei;
-reclamantului P. G., de la suma de 2254 lei, la cea de 2057 lei;
-reclamantului I. M. O., de la suma de 2218 lei, la cea de 1280 lei;
-reclamantei A. L., de la suma de 2940 lei, la cea de 2098 lei;
-reclamantului A. V., de la suma de 3736 lei, la cea de 1450 lei;
-reclamantului P. O., de la suma de 4414 lei, la cea de 2243 lei; reclamantului C. I., de la suma de 3058 lei, la cea de 2003 lei;
-reclamantului B. G., de la suma de 2053 lei, la cea de 1530 lei;
-reclamantului S. J., de la suma de 4343 lei, la cea de 2525 lei; reclamantului C. I., de la suma de 4414 lei, la cea de 2334 lei;
-reclamantului M. R. I., de la suma de 4082 lei, la cea de 2231 lei;
-reclamantului B. P., de la suma de 4414 lei, la cea de 2408 lei;
-reclamantului Ț. P., - de la suma de 2231 lei, la cea de 1350 lei; reclamantei S. M., de la suma de 1509 lei, la cea de 1299 lei;
-reclamantului B. G., de la suma de 2911 lei, la cea de 1794 lei;
-reclamantei N. R. I., de la suma de 2961 lei, la cea de 1675 lei;
-reclamantului C. I. V., de la suma de 2450 lei, la cea de 891 lei;
-reclamantului C. F., de la suma de 2600 lei, la cea de 1526 lei;
-reclamantului O. I., de la suma de 3193 lei, la cea de 1426 lei;
-reclamantului P. P., de la suma de 4414 lei, la cea de 1995 lei;
-reclamantului A. M., de la suma de 4514 lei, la cea de 1877 lei;
-reclamantului B. I. V., de la suma de 2542 lei, la cea de 1878 lei;
-reclamantului P. I., de la suma de 4343 lei, la cea de 2110 lei;
-reclamantului C. V., de la suma de 2001 lei, la cea de 1456 lei;
-reclamantului P. A., de la suma de 1851 lei, la cea de 1623 lei;
-reclamantului T. I., de la suma de 1736 lei, la cea de 1674 lei;
-reclamantului O. I., de la suma de 4599 lei, la cea de 2393 lei;
-reclamantului P. D.-V., de la suma de 4299 lei, la cea de 2259 lei;
-reclamantului A. M., de la suma de 1649 lei, la cea de 1589 lei;
-reclamantului J. L.-P., de la suma de 3759 lei, la cea de 1386 lei;
-reclamantului H. V., de la suma de 2346 lei, la cea de 1727 lei;
-reclamantei C. R. D., de la suma de 1445 lei, la cea de 1211 lei;
-reclamantuui P. M., de la suma de 1594 lei, la cea de 1175 lei;
-reclamantului Ș. Ș., de la suma de 3060 lei, la cea de 1946 lei;
-reclamantei M. S., de la suma de 2207 lei, la cea de 1169 lei, fiindu-le returnate drepturile reținute din pensie, în luna februarie 2011, în urma adoptării O. nr.1..
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că intimații, în loc să se bucure liniștiți de drepturile lor, a fost puși în situația de a se adresa instanțelor de jurisdicție a asigurărilor sociale, suportând, desigur și cheltuielile de judecată aferente.
Pe de altă parte, conform art.6 din O. nr.1., aceștia au fost doar în mod aparent "despăgubiți"; și numai cu titlu provizoriu, întrucât lecturând dispozițiile acestui act normativ, reclamanții au trăit în continuare cu temerea că aceste sume le vor fi din nou reținute, printr-o regularizare a pensiei, în lipsa unui act cu adevărat reparator, de revocare a actelor administrative nelegale din data de (...) și a emiterii unor noi decizii de pensii, care să consacre într- adevăr dreptul la pensia ce li se cuvenea.
În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcție
de importanța și co mplexitatea acestora, de o activitate de d ocumentare și analiz ă
științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -sociale care
urmează să fie regle mentate, a istoricului legislației din acel domeniu, precum ș i
a reglementărilor similare din legislația străină.
Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să
instituie reguli necesare, suficiente și p osibile care să conducă la o cât mai mare
stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica
legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblu l reglementărilor interne
și ale armonizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu tratatele
internaționale la care R. este parte, precum și cu jurisprudența C. E. a D. O..
Consider că, mai ale s în situația pensiilo r militarilor și polițiș ti lor, categorie din care fac parte intimații, dacă în cadrul activității de documentare și analiză
științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în cazul
adoptării unor legi ce tind la reformări es ențiale ale sistemului legis lativ, cum este
L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea unei singure deciziide pensie, prin luarea în considerare a tuturor documentelor doveditoare ale
soldelor obținute de pensionar în perioada de activitate, s -ar fi putut cu uș urință
afla atât durata și di ficultățile unui asem enea proces, cât și c uantumul pensiei ce
ar putea rezulta, de ci implicit măsura î n care o asemenea i ngerință era necesar ă pentru protejarea unor interese publice.
Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. P ăduraru contra R., Curtea EDO a
arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de cătr e stat, ea trebuie
implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posib il
insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă
măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul
că incertitudinea, fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile
aplicate de autorități este un factor i mportant ce trebuie luat în consi derare
pentru a aprecia conduita statului.";
Mai trebuie subliniat faptul că, mecanismul legislativ folosit de către
Guvernul României, prin dispozițiile O. nr.1., ce prevede, la art.6, că în cazul în care pensiile recalculate pe baza documentelor care atestă veniturile realizate și a salariului mediu brut pe economie sau exclusiv pe baza salariului mediu brut pe economie și ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010, se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010, începând cu luna ianuarie 2011 și până la emiterea deciziei de revizuire, când se va efectua regularizarea acestora, pare să asigure reclamanților-intimați o reparație integrală a prejudiciului suferit prin emiterea deciziei contestate în cauză, recunoscându-se practic culpa S. în ceea ce privește emiterea unui act profund nelegal, însă acesta nu a dispus și revocarea deciziilor de recalculare emise în aceste condiții.
Cunoaștem însă din întreaga doctrină că un act normativ nu poate acorda unui particular decât o vocație la un drept, în speță a unui drept la pensie într-un anumit cuantum, în timp ce dreptul efectiv al reclamanților nu putea să ia naștere în mod valabil decât în temeiul unor decizii de pensie valide, care în cauză lipsesc cu desăvârșire.
De altfel, imediat după adoptarea O. nr.1., Ministerul Administrației și Internelor a început să invoce, în cauzele de acest tip, excepțiile rămânerii fără obiect a acțiunii și a lipsei de interes, care au convins chiar, în numeroase situații, instanțele de fond să pronunțe soluții în acest sens, tribunalele omițândsă analizeze ingerința statului, prin măsura dispusă, nu numai în ceea ce privește cuantumul pensiei reclamanților, ci mai ales în dreptul lor la pensie cu un anumit statut special, recunoscut printr-o lege ce era în vigoare chiar și la data emiterii deciziilor de recalculare.
Aceleași argumente aduse în fața instanței, reclamanții le-au prezentat și
C. de contestații pensii din cadrul ministerului intimat, fără ca în cadrul acestei proceduri să se revoce deciziile de recalculare, fără a se analiza în vreun fel aspectele de nelegalitate invocate de către acești particulari.
Mai consider că reclamanții, prin decizia contestată, așa -zis "de
recalculare"; a pen siei de serviciu, la o dată l a care L. n r.1. și nr.179/2004
erau în vigoare, pierzând calitatea pe care o aveau dobândită, de
pensionari din serviciul poliției, au suferit doar aparent doar o diminuare a
cu an tu mulu i pens ie i lor, c are, conf or m jur isprudențe i CEDO, în măsur a în c are ar fi
f ost proporț ion al ă cu scopul ur măr it, ar f i in tr at în mar ja de apr ec iere a s tatulu i.
În realitate, principala lor pierdere, în privința căreia nu a existat
nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în
timp evoluția pen siei lor, este că mecanismul de re calculare a pensi ei
adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.735 /2010 și a O. nr.1. implică LIPSIREA
LOR DE S. DE PENSIONAR DIN SERVICIUL POLIȚIEI și implicit, de P. PE C.
LE-O O. A(...) L. N. și N., privind ACTUALIZAREA P.LOR DE S ERVICIU, ce
prevede a c ă:"; a) o ri de câte ori s e majorează salariul corespunzator
gradului profesional si/sau salariul functiei maxime ale politistilor in activitate, potrivit gradului profesional detinut la data incetarii raporturilor de serviciu, in raport cu procentele de stabilire a pensiei in conditiile prevazute la art. 23-25 si la art. 78 alin. 1; b) în funcție de
posibilitățile financiare, în cursul ex ecuției bugetare, p rin indexare cu un
procent care să acopere cu până la 1. rata inflației, prin ho tărâre a G., cu
excepția situației de la lit.c), în care aceste indexări se regăsesc în
majorarea salariilor de la lit.a).
Aceasta constituie o pierdere însemnată pentru intimați , întrucât
aceste dispoziții, pe care chiar L. n r.179/2004 le con sidera în art .48, ca
fiind de ". socială";, aveau menirea de a garanta acestora o menținere a
pensiei lor la un nivel apropiat ultimului venit avut în viața activă, ori
simplele indexări acordate de căt re S., doar at un ci când mijloacele
financiare îi permit acest lucru, în cadrul sistemului unitar de pensii
publice, vor determina în timp o sc ădere treptată, tot mai accentuată, a
pensiei acestora în raport cu ultima lor soldă avută în activitate.
Prin urmare, iată că S., prin decizii le de recalculare contestate în
cauză, anulând practic dispozițiile unor legi în vigoare și la data emiterii
acestora, drepturi ce decurgeau din calitatea reclama nților de pensiona ri
în serviciul poliției, și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie
de stabilire a pensiei, a afectat drepturile acestora nu numai la data
emiterii sale, ci și pe termen lung, respectiv pentru toată viața acestora.
Pentru toate aceste motive, ingerința în drepturile reclamanților, fără a întruni condițiile legalității și necesității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziilor de recalculare.
Practic, aceste acte administrative atât de viciate din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii lor, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, acte prin care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu pot fi menținute, nulitatea lor neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.
Mai consider că, și în ipoteza în care s -ar considera ingerința statului ca
fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința
proporționalității, întrucât atingerea adusă drepturilor intimaților a fost de
natură a afecta chiar esența acestora.
În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra
Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o mă sură privativă de proprietate
trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al
comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are dreptul la o protecție
socială adecvată și la prestații de securitate socială la un nivel suficient.
În analizarea aces tui criteriu consi der că, în cazul reclamanților, trebuie pornit de la aspectele eviden țiate anterior, în s ensul că aceștia n u
sunt beneficiarii u nor pensii obișnuit e pentru bătrânețe /limită de vârstă ș i nici al unor ajutoare sociale pentru pensionari, ci al unor pensii acordate de
către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor deosebite ale serviciului
polițienesc, interdicțiilor, incompatibilităților specifice, pentru asigurarea
atractivității acestei profesii riscante, precum și pentru asigurarea, după pensionare, a unor venituri apropiate celor pe care le-ar fi obținut în curs ul
activității de funcționar cu statut special .
Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității
măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul intimaților, pensia medie lunară
pe economie sau indemnizația so cială pentru pens ionari, ci, în trucât
această măsură a afectat de fapt un element de remunerație, controlul de
proporționalitate trebuie să pornească de la câștigul pe care aceștia,
respectiv susținătorul acestora, l -ar fi putut obține din m uncă în anul 2010,
situație în care este evide nt că recalcularea pensiei lor la sumele anterior
menționate, constituie o sarcină ex cesivă pe care aceștia trebuie să o suporte.
De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul
stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public , tocmai în temeiul
dispozițiilor L. nr. 1., în sistemul căr ora legiuitorul a înț eles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egale de pensionare pensii
egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.
Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații
sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna egalizarea tuturor pensiilor,
întrucât se raportează chiar la condițiile de pensionare care sunt, în speță
diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind cele prevăzute în statutul special al beneficiarului.
Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță,
încă din faza de proiect a legii au fos t semnalate neajunsurile acesteia:
Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al
P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sist ematizării, unificării
și coordonării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației R.
A., prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării
L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale Uniunii E., cât și
în legislația altor state, există și alte categorii profesionale care be neficiază de
sisteme proprii de pensionare, în funcție de importanța socia lă a muncii prestate,
…. ";.
S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul stabilirii. O
recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat
a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupracaracterului de stat de drept";.
S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există
posibilitatea ca un mare număr de pen sionari afectați de recalcularea pensiilor
să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentrucontestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";
De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 873/2010 a
C. Constituționale, 86 de judecători p rezenți din totalul de 113 judecători î n
funcție în cadrul Î . C. de C. și Justiți e au votat, în ședi nța din (...), pentru
adoptarea hotărârii nr.2 a Secțiilor Un ite ale instanței su preme , de sesizare a
instanței de contencios constituțional cu neconstituționalitatea dispozițiilor
L. nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând
și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea
privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, apreciind că acestea
contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru
apărarea drepturilor omului și li bertăților fundamentale .
S-a susținut, prin a ceastă sesizare, că: " …legea criticată imp une o pierdere
ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta echivalând cu o v eritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C. pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea criticată impune o
restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului la pensie,….";
S-a mai arătat de c ătre autorul sesizării că:";….diminuarea substanțială a cuantumului pensiil or, determinată de recalcularea acestor a impusă prin legea
criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referitoare la caracterul
rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…";.
Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:
"Totodată, din persp ectiva art.1 din Protocolul nr.1 și a jurisprudenței C.
E. a D. O. referitoare la aceste dispoziții, drepturile care decurg din contribuțiile
în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din Protocol.
Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale,
Curtea E. a D. O. a subliniat obligația a utorităților publice de a menține un jus t
echilibru între interesul general și impera tivele protecției drepturilor
fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin
diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină
excesivă și disproporționată. Î . -o astfel de situație, există o încăl care a art.1 din
Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și
proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale. (C. Kjartan Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).
Or, diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de lege a criticată, cu
consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le
este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a menține un just
echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., în
aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită pentru
anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în cazuri
excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce înseamnă c ă
măsura aplicată să fie justificată de scopul legitim urmărit ( C. Banfield contra
Regatului Unit, 2005).";
De altfel, și P.le Senatului, exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. Constituționale, că L.
nr. 1. ";impune o pie rdere ireversibilă a p ensiei de serviciu, aceasta echivalând cu
o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din Protocolul nr. 1 la
C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale";.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsur a luată,
dreptul reclamanților de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestora.
În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamanților, pornind de la modificarea statutului pensiei lor, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român.
Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamanților, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior doar din bugetul de stat, sunt în prezent achitate chiar din bugetul asigurărilor sociale de stat.
Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.
Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la se curitate socială și
juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, s ă nu -l pună pe ac esta într -o situați e total, substanțial
disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a
părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorificadreptul la pensie de serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a
măsurii și a unei perioade tranzitorii, nu i -au permis acestuia să ia măsuri
personale necesare de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei, cu atât mai mult cu cât perioada îndelungată în ca re acesta a încasat
lună de lună pensia de serviciu, a creat acestuia convingerea că își poate
orienta întreaga conduită în raport cu dispozițiile legale ex istente .
Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea respingerea recursurilor formulate de pârâții: MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
C. M.
Judecător
Red./Tehnored.:C.M.;
2 ex./(...).
| ← Decizia civilă nr. 2789/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
