Decizia civilă nr. 4327/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4327/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 393 din 9 martie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 septembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării, dosarul rămânând în nelucrare din data de 14 septembrie 2011.
Se mai constată că la data de 15 octombrie 2012, prin fax, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare.
De asemenea, se constată că la data de 17 octombrie 2012, prin fax s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent o cerere de amânare motivată pe faptul că nu a putut lua legătura cu apărătorul său, iar prin serviciul de registratură al instanței a înregistrat o cerere de repunere pe rol.
Instanța deliberând, constată nejustificate ambele cereri formulate de reclamantul recurent în acest stadiu procesual, astfel cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției perimării.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față.
Prin contestația înregistrată sub nr. (...), contestatorul S. I. a chemat în judecată pe intimata C. J. de P. B.-N. solicitând instanței ca, prin sentința ce o va pronunț, să anuleze decizia nr. 102.174/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu ca nelegală și netemeinică și menținerea în plată a pensiei de serviciu anterioară recalculării, arătând că prin decizia contestată s-a recalculat pensia de serviciu stabilită anterior, în baza dispozițiilor asrt.49-50 din L. nr.96/2006 raportat la art.82 din L. nr.303/2004, în calitate de fost parlamentar, și că această recalculare s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor constituționale, ale C.i pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și ale dreptului comunitar, susținând, în esență, atât prin contestația inițială cât și prin dezvoltarea de motive depuse ulterior că reducerea pensiei este nelegală deoarece:
- măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, care impune aplicarea prevederilor legii noi, privitoare la eliminarea pensiilor de serviciu numai pentru viitor, adică pensiilor care se stabilesc după intrarea în vigoare a legii noi;
- pensia de serviciu constituie un drept câștigat, fiind stabilită printr-o legeprevizibilă, clară;
- prin măsura eliminării sale s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., fără să existe o justificare rezonabilă, fără să existe un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite;
În motivarea cererii, s-a arătat că L. nr.119/2010 retroactivează, încălcându-se dispozițiile art. 15 alin.2 din Constituție și astfel se aduce atingere dreptului câștigat și speranței legitime de încasare a expresiei materiale a dreptului la pensie și se încalcă și dispoziția instituită de art.180 din L. nr.19/2000, în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei.
De asemenea, s-a susținut că prin recalcularea pensiilor speciale ale parlamentarilor încalcă disp.art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, ratificat prin L. 30 din 1994, precum și art.14 din C. europeană care interzice discriminarea.
P. disp.art.20 al.2 din Constituția României, „Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile";. Este real faptul că este competența exclusivă a Curții Constituționale de a verifica concordanța legilor cu Constituția României și că prin deciziile nr.871/2010 și 8. ale Curții Constituționale aceste texte legale au fost declarate ca fiind constituționale, însă acest fapt nu înlătură obligația instanței române de drept comun de a verifica dacă textul legal pus în discuție este în concordanță sau nu cu Tratatele privitoare la drepturile omului la care R. este parte. În situația în care instanțele de drept comun constată existența unor astfel de neconcordanțe au obligația izvorâtă din însăși Constituție de a înlătura textul național chiar constituțional fiind, și de a aplica prioritar reglementările internaționale.
P. art.1 - Protecția proprietății din primul Protocol la C., „. persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
P. celor reținute de Curtea E. a D. O., noțiunea de „. înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economică, astfel că dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată. Așa fiind, recalcularea pensiilor speciale, cu consecința reducerii acestora, echivalează practic cu o expropriere, a cărei utilitate publică nu este justificată de legiuitor. În sprijinul acestor argumente se invocă jurisprudența Curții Europeane a D. O. cu privire la pensii . Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației sociale, Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată. Într-o astfel de situație, există o încălcare a art.1 din protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului rezonabil și proporțional al diminuării drepturilor patrimoniale.
S-a mai arătat că diminuarea drepturilor patrimoniale prevăzută de legea criticată, cu consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor cărora le este aplicabilă o sarcină excesivă și disproporționată, fără a mențiune un just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei.
În cazul concret, s-a arătat că justificarea recalculării a fost întemeiată de statul român pe efectele crizei economice, ceea ce a dus la o scădere a bugetului de stat și a bugetului de asigurări sociale. În primul rând, situația specială este recunoscută însăși de statul român ca fiind una temporară, în tip e măsura de diminuare a pensiei are caracter permanent. În al doilea rând, așa cum a arătat CEDO, trebuie să existe o proporționalitate între interesul general .
Reclamantul a mai arătat că instanța europeană a renunțat la distincția dintre partea contributivă și partea necontributivă atunci când este vorba de protecția ce trebuie asigurată dreptului de pensie.
Contestatorul a invocat și jurisprudența CJCE în sensul că pensiile ocupaționale nu pot fi reduse.
În drept, s-au invocat dispozițiile L. nr.19/2000, Constituția României, art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
Intimata, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea contestației și a atașat întâmpinării actele în baza cărora a fost emisă decizia contestată.
Prin sentința civilă nr. 393 din 9 martie 2011, pronunțată de T. B.-N. îndosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul S. I. împotriva deciziei de recalculare a pensiei, nr. 102174/(...) emisă de intimata C. județeană de P. B.-N.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că decizia de recalculare a pensiei de serviciu nr. 102.174/(...) este legală și temeinică, nefiind niciun motiv de anulare a acesteia.
S-a reținut astfel că niciunul din motivele invocate de contestator în susținerea nelegalității deciziei contestate nu este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 102.174/(...), contestatorului i s-a acordat o pensie deserviciu de 4313 lei, în baza L. nr.96/2006, în calitate de fost parlamentar(anterior fiind pensionat anticipat parțial, potrivit L. nr.19/2000), pensie de serviciu ce a fost actualizată periodic, începând cu (...), pensia de serviciu fiind de 4756 lei, din care suma de 3126 lei suportată din bugetul de stat, iar, prin decizia nr. 102.174/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu, emisă de intimată, contestată în această cauză, s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de 2048 lei.
P. art. 1 din L. nr.119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la data intrării in vigoare a acestei legi, categoriile de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților șisenatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă și pensiile de serviciu ale personalului Curții de conturi. P. art.3 din lege, pensiile prevăzute de art.1 stabilite potrivit prevederi legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumuluifiecărei pensii utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legea nr.19/2000, iar recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că pensiile de serviciu ale parlamentarilor sau foștilor parlamentari(deputați și senatori) au fostrecalculate în funcție de principiul contributivității.
Chiar dacă criticile formulate de contestator privind neconcordanțadintre legea internă și C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale au fost examinate de Curtea constituțională a României cu ocazia soluționării obiecțiilor de neconstituționalitate a L. nr.119/2010(anterior promulgării ei) instanța de judecată este competentă să analizeze aceleași critici din perspectiva articolelor 11 și 20 din Constituție.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L.
119/2010 nu împiedică judecătorul cauzei, să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i, verificare care trebuie făcută în funcție de jurisprudența CEDO în materie.
S-a reținut de către prima instanță că motivul invocate de către reclamant, potrivit căruia, prin L. nr.119/2010 care dispune că pensiile deserviciu devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000, se încalcă principiul neretroactivității legii civile și se nesocotește dreptul câștigat, astfel că nu poate fi considerată lege în sensul C.i, nu este întemeiată.
T. a reținut că, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art.47 alin.(2) din Constituție. Chiar dacă pensiile speciale, au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, ele pot fi totuși eliminate dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, Curtea constituțională a României, prin D. nr.8., a reținut că o atare rațiune este dată și că aceasta reiese din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Așa cum a reținut și Curtea constituțională, prin D. nr.871/2010, tribunalul a constatat că, în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate sau prestații care deși au fost încasate ulterior apariției legii, au fost datorate pentru perioada anterioară intrării ei în vigoare, s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin.(2) din Constituție. Textele de lege respectă art.15 alin.2 din Constituție pentru că afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ce privește cuantumul acestora, iar celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate și că legea nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării legii în vigoare. O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În ce privește noțiunea de bun, prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C., Curtea constituțională, soluționând obiecțiile de neconstituționalitate, a examinat legea și din această perspectivă și a statuat că partea necontributivă a pensiei se include în această noțiune și reprezintă un drept câștigat, însă numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a legii și că suprimarea acestora pe viitor nu are semnificația unei exproprieri. De asemenea, în D. nr.8., referitor la noțiunea de bun, analizată prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C., Curtea constituțională a reținut că CEDO, în cauza Muller contra Austriei a arătat: convenția garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane ce a contribuit la sistemul de asigurări sociale, dar că acesta nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anume cuantum.
T. a reținut că, în speță, nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. deși acesta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, însă, așa cum s-a arătat mai sus, constituie bun doar dreptul la pensie conferit prin lege iar nu și întinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO.
Contestatorul, în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu, a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței CEDO, dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așa fiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de L. nr.19/2000, respectă principiul contributivității, nu se poate considera că, prin aceasta, contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat.
S-a constatat că, prin recalculare a fost redus cuantumul pensieidoar cu privire la partea plătită din bugetul statului și nu și cu privire la pensia cuvenită contestatorului din bugetul asigurărilor sociale, potrivit contribuției sale din perioada activă și cum legea în baza căreia i-a fost acordată contestatorului pensia de serviciu prevedea, la data acordării, că partea ce depășește pensia contributivă se suportă din bugetul de stat, posibilitatea ca statul să reducă sau să înlăture acest supliment era cunoscută contestatorului încă de la pensionare, cât timp acordarea acestui supliment nu are la bază contribuția sa la fondul de pensii, ci este lăsată la latitudinea statului, în funcție de posibilitățile acestuia de acordare.
Prin urmare, prima instanță a reținut că o „speranță legitimă"; a contestatorului cu privire la dreptul de a încasa un anumit cuantum al pensiei s-a putut naște cert doar cu privire la partea din pensie corespunzătoare contribuției sale din perioada de activitate.
T. a mai reținut că, deși Curtea a statuat în cauza Muler contra Austriei , că art.1 din Primul Protocol adițional nu garantează dreptul de a primi o pensie într-un anumit cuantum, în spețe concrete s-ar putea ajunge, în anumite situații la concluzia încălcării C.i atunci când, în circumstanțele concrete ale unui caz dat persoana ar urma să suporte o sarcină disproporționată și excesivă (de exemplu, prin reducerea pensiei situația financiară a familiei ar fi grav afectată, nemaiputând să fie plătite ratele, întreținerea pensionarul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență). Totuși
și, în aceste situații, CEDO a reținut că, reducerea pensiilor nu trebuie analizată ca fiind o ingerință sub forma „privării de proprietate"; ci din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor
(Hotărârea - Aizupurua Ortiz c. Spaniei, 2 februarie 2010).
În acest sens, tribunalul a constatat că, în concret, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care salariul minim brut pe economie la data respectivă era doar de 600 lei iar pensia minimă doar de 350 lei astfel că prin reducerea cuantumului pensiei, contestatorul nu a suportat o sarcină disproporționată și excesivă.
P.le speciale fiind instituite și reglementate de legiuitor prin legi speciale, în funcție de anumite considerente legate de statutul anumitor categorii profesionale, tot prin lege, pe baza principiului simetriei juridice, pot să fie modificate ori transformate în pensii de drept comun pentru limită de vârstă potrivit legii cadru, fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
T. a mai reținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.119/2010 și că, la determinarea cuantumului pensiei contestatorului, au fost luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie.
S-a mai reținut că faptul că anterior recalculării contestatorul a beneficiat de pensie anticipată de serviciu și nu de pensie pentru limită de vârstă iar, conform art..2 alin.2 din L. nr.119/2010, prin recalculare, pensia a devenit pentru limită de vârstă, în sensul L. nr.19/2000, nu afectează dreptul contestatorului în ce privește partea contributivă a pensiei, fiind înlăturată doar partea pensiei suportată din bugetul de stat. P. anticipată a fost opțiunea contestatorului și aceasta nu a fost impusă, el pensionându-se anterior datei la care i s-a acordat pensia de serviciu și la data acordării pensiei de serviciu avea cunoștință de faptul că o parte din pensie este suportată din bugetul de stat, statul putând oricând să renunțe la acordarea acestui beneficiu, speranța legitimă a contestatorului putându-se naște doar în ce privește partea contributivă a pensiei. și cu privire la această parte a pensiei stat.
În consecință, tribunalul a constatat că nu se poate reține că măsura eliminării pensiei de serviciu de care a beneficiat anterior contestatorul ar încălca dispoziția instituită de art.180 din L. nr.19/2000, în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, respectiv cel primit anterior de contestator, pentru că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite și calculate anterior pe baza stagiului de cotizare și punctajului realizat, calculat potrivit 76 din L. nr.19/2000 or, în cauză, cuantumul pensiei de serviciu acordată contestatorului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de un procent anume prevăzut de legea specială, din veniturile realizate iar, pe de altă parte, prevederile art.180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal ce nu-și găsește aplicare în cauză.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept, contestația reclamantului a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs în termen legalreclamantul S. I., motivele de recurs fiind depuse însă după împinireatermenului de recurs, la data de (...).
La data de 14 septembrie 2011, judecata recursului a fost suspendată pentru lipsa părților.
La data de 18 septembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol din oficiu pentru constatarea perimării.
Constatând că prezenta cauză a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an, urmează ca, în temeiul disp.art. 248 alin.1 din Codul de procedură civilă, să se constate perimarea recursului formulat de către reclamantul S. I. și să se mențină sentința pronunțată de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S. I. împotriva sentinței civile nr. 3. din 9 martie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.C.M.; Tehnored.: C.M.;
2 ex./(...);
Jud.fond: T. B.-N.:R.I.B..
| ← Decizia civilă nr. 9/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 5053/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
