Decizia civilă nr. 4291/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.4291/R/2012
Ședința publică din data de 16 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant al C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4568 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimații reclamanți H. V., C. D. și P. A. O., având că obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtelor recurente, lipsind reclamanții intimați.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se precizează de către reprezentantul pârâtelor că recursul este declarat de M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant al C. S. de P., sens în care instanța dispune îndreptarea citativului în sensul că aceasta din urmă are calitatea de recurentă și nu de intimată.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentelor solicită admiterea recursului pentru motivele arătate în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4568 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea formulata de reclamanții H. C.-V., C. D., P. A. O. în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII S. A M. A. N.
S-a dispus anularea următoarelor Decizii de revizuire a pensiei militare : D. nr. 61543 emisa la data de (...), D. nr. 82388 emisa la data de (...).
S-a obligat pârâta sa plătească reclamanților despăgubiri reprezentând diferența dintre pensia achitata în baza deciziei anulate și pensia datorata în temeiul Deciziilor privind stabilirea pensiei de serviciu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin D. nr. 0106203 din (...) a fost deschis dreptul la pensia de serviciu pentru reclamantul H. V., prin D. nr. 0112179 din (...) a fost deschis dreptul la pensie de serviciu pentru reclamantul C. D., iar prin D. nr. 0111645 din (...) a fost deschis dreptul la pensia de serviciu pentru reclamantul P. A. O., toți reclamanții beneficiind de prevederile L. nr. 1..
În temeiul HG nr. 735/2010 au fost emise deciziile nr. 61543/(...), nr.
82388/(...) și nr. 81526/(...) prin care a fost eliminata pensia de serviciu , stabilindu-se dreptul reclamanților la pensie de asigurări sociale.
D. contestate în cauza de fata au fost emise în procedura revizuirii pensiei de serviciu a reclamanților, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor și OUG nr. 1..
Potrivit prevederilor art 1 lit a din L. nr 1. "Pe data intrării în vigoare aprezentei legi, următoarele categorii de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare: a) pensiile militare de stat(…)";.
In ce privește legalitatea formala a deciziei contestate, instanța a reținut ca aceasta decizie a fost emisa in vederea punerii in aplicare a L. nr 1., la data de
(...), așadar sub imperiul dispozițiilor art 4, art 132 si art 193 din L. nr 2., articole in vigoare începând cu data de 23 decembrie 2010.
Conform prevederilor 4 alin 2 din L. nr 2. "Administrarea sistemului publicde pensii se realizează prin C. și prin casele de pensii sectoriale, care se înființează, funcționează și îndeplinesc atribuțiile prevăzute de prezenta lege.";
De asemenea, conform prevederilor art 132 din același act normativ " Casele de pensii sectoriale se înființează în subordinea M. A. N., M. A. și I. și Serviciului Român de I., după caz, ca structuri cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul B.
(2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de dreptale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituțiile menționate la alin. (1).";
Conform prevederilor art 193 din L. nr 2."; Prezenta lege intră în vigoare ladata de 1 ianuarie 2011, cu excepția art. 70 alin. (1), art. 132, 135 și 194, care intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.";
In privința algoritmului avut in vedere la stabilirea cuantumului pensiei instanța a constatat ca in vederea calculării cuantumului pensiei reclamantului organul emitent a avut in vedere dispozițiile HG nr 735/2010 cu toate ca la data emiterii deciziei contestate efectele acestei hotărâri de guvern erau suspendate, cu efecte "erga omnes";, prin S. nr 338/(...) a C. de A. C., definitiva si irevocabila prin D. nr 38/(...).
Mai mult, prin sentința civila nr 443/(...) pronunțata in dosarul nr (...) a C. de A. C. s-a dispus anularea dispozițiilor art 2 alin 2,3,4,6 si 7, ale art 6 alin 1,2 si 54 s ale art 10 alin 2 din HG nr 735/2010.
Așadar, calculul pensiei reclamantului s-a efectuat de către un organ fara atribuții in acest sens si in temeiul unor dispoziții legale a căror aplicare era suspendata la data emiterii deciziei de stabilire a cuantumului pensiei, astfel ca decizia contestata apare ca fiind in mod evident nelegala .
Mai mult, deși HG nr 735/2010 a fost abrogata prin OUG nr 1. C. S. de P. a M. A. si I. nu a emis nici pana in prezent o decizie de anulare a deciziei contestate, respectiv o decizie prin care sa se procedeze la stabilirea pensiei reclamantului in conformitate cu dispozițiile L. nr 1..
Pe de alta parte, instanța a apreciat ca se impune analizarea legalității deciziei emise nu doar prin prisma legilor în vigoare ci și a reglementarilor internaționale, urmând a stabili daca normele interne sunt conforme cu dispozițiile dreptului comunitar in materie precum si cu dispozițiile C.i Europene a D. O..
În privința fondului, făcând o amplă analiză a convenționalității măsurii ce l-a vizat pe reclamant prin recalcularea pensiei de serviciu, prima instanță a reținut în esență că, prin emiterea deciziei contestate, a fost încălcat principiul neretroactivității, că L. nr.118/2010 înfrânge stabilitatea, siguranța și coerența legislativă rezonabilă, motiv pentru care nu este îndeplinită condiția legalității ingerinței, că ingerința este una discreționară, că mijloacele utilizate de stat pentru scopul declarat în expunerea de motive a legii sunt insuficient motivate, că mijlocul folosit, de eliminare definitivă a dreptului la pensia de serviciu nu se află într-un raport de proporționalitate rezonabilă cu caracterul temporar al crizei economice, concluzia fiind că reclamanta a fost supusă unei poveri excesive și disproporționate, măsura aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantei, contrar art.1 din Protocolul adițional nr.1 din C. europeană.
În considerarea celor menționate mai sus, constatând inclusiv violarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborate cu cele art. 14 din C., instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M. A. N. în nume propriu și încalitate de reprezentant al C. S. DE P. A M. A. N. solicitând în temeiul art. 304 pct.
9 modificarea sentinței atacate în sensul respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului recurentul a arătat în fapt, pensia reclamanților a fost revizuită în conformitate cu prevederilor art. 1 al (1) și Anexei nr. 3 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin L. nr. 1..
Revizuirea pensiei reclamanților s-a făcut în temeiul L. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și în baza prevederilor O. nr. 1., iar pârâta, la stabilirea cuantumului acesteia, a avut în vedere documente aflate la dosarul de pensionare.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au solicitat anularea deciziei de revizuire, precum și restabilirea situației anterioare, în sensul menținerii în plată a deciziei emise în temeiul L. nr. 164/2001 (adică a pensiei de serviciu), în cuantumul plătit în decembrie 2010 și plata despăgubirilor reprezentând diferența dintre pensia achitată în baza deciziilor de revizuire atacate și pensia datorată în temeiul deciziilor emise în temeiul L. nr. 164/2001
Prin hotărârea recurată, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamanți, reținând pe de o parte, că reclamanții nu au beneficiat de posibilitatea de a analiza modalitatea în care a fost stabilită pensia de asigurări sociale în conformitate eu L. nr. 1., întrucât C. S. de P. nu a emis nicio decizie în acest sens, procedând direct la revizuirea pensiei în baza O. nr.1., iar pe de altă că au fost violate dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 coroborate cu cele ale art. 14 din C.
De asemenea, prima instanță a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziilor de revizuire.
Recurentul a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a
M. A. N.
Reclamantul a solicitat anularea unei deciziei de revizuire a pensiei în contradictoriu cu MAPN organ de specialitate al administrației publice centrale care nu are atribuții în materia emiterii deciziilor privind drepturile de asigurări sociale.
Începând cu ianuarie 2011 dreptul la asigurări sociale se exercită în condițiile L. nr. 263/2011 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Potrivit art.104 alin. (2),, pensiile se stabilesc prin decizie a casei teritoriale sau a casei de pensii sectoriale, după caz, emisă în condițiile prevăzute de lege se acorda de la data înregistrării cererii,,.
Hotărârea G. nr. 233/2011 privind atribuțiile organizarea și funcționarea caselor de pensii sectoriale, prevede la art. 1 alin. (1 ) Casele de pensii sectoriale sunt structuri de specialitate cu personalitate juridică, infinitate prin ., în subordinea M. A. N. ... ". Potrivit art. 8 alin. (1) lit. b). Casele de pensii sectoriale stabilesc drepturile de asigurări sociale prevăzute de lege, emit decizii de pensie pe care le comunică solicitanților, în termenul prevăzut de lege.,,
Față de obiceiul cererii de chemare în judecată, raportat la prevederile legale anterior menționate a rezultat că M.Ap.N nu poate avea calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției invocate.
Apreciază că prima instanță a pronunțat o soluție netemeinică și nelegală având în vedere următoarele considerente:
În ceea ce privește considerentele pentru care prima instanță a reținut că reclamanții nu au beneficiat de posibilitatea de a analiza modalitatea în care a fost stabilită pensia de asigurări sociale în conformitate cu L. nr. 1. întrucât C. S. de P. nu a emis nicio decizie în acest sens, procedând direct la revizuirea pensiei în baza O. nr. 1..
Instanța de fond se contrazice în propriile argumente, arătând pe de o parte ca deciziile contestate au fost emise în procedura revizuirii pensiei de serviciu a reclamanților, în vederea aplicării dispozițiilor L. nr. 1. și O. nr. 1., precum și faptul ca, în temeiul H.G. nr. 735/2010 au fost emise decizii pe numele fiecărui reclamant la pensie de asigurări sociale, iar pe de alta parte a reținut că cu a fost emisa nici o decizie în sensul L. nr. 1..
Or, recalcularea pensiilor de serviciu militare și transformarea acestora în pensii de asigurări social, în interesul dat de L. nr. 1., abrogata prin L. nr. 2. s-a făcut în temeiul L. nr. 1. și nu în temeiul H.G. nr. 735/2020, cu modalități de eliminare a pensiei de serviciu.
De asemenea prima instanță a omis sa sesizeze faptul ca nu s-a trecut direct la revizuirea pensiilor în temeiul O. nr. 1. așa după cum greșit afirma prima instanța, deoarece acestea două acte normative sunt metodologii de aplicare a L. nr. 1., nu modalități de eliminare a pensiei de serviciu.
De asemenea prima instanța a omis să sesizeze faptul că nu s-a trecut direct la revizuirea pensiilor în temeiul O. nr. 1., ci așa după cum se precizează și prin art. 1 din O. nr.1., pensiile prevăzute la art. 1 L. nr. 1. se revizuiesc adică pensiile recalculate respectiv pensiile de asigurări sociale nu pensiile de serviciu cum greșit s-a reținut.
Reclamantul a solicitat în principal iar instanța în mod greșit a admis revenirea la situația anterioara, respectiv obligarea la plata pensie militare stabilite în temeiul L. nr. 164/2001, abrogată pensie care a fost plătita și în decembrie 2010, iar instanța în mod greșit a admis acest capăt de cerere.
Or, reclamantul nu a solicitat emiterea unei noi decizii de pensie în temeiul și cu aplicarea L. nr. 1., conform metodologiei de calcul prevăzute de O. nr. 1., iar lucru vizat de reclamant ca finalitate a cererii sale, nu este emiterea unei noi decizii de revizuire în baza legii aplicabile în domeniul asigurărilor sociale, cel vizat fiind repunerea în plată a pensiei militare anterioare.
Sub acest aspect precizează că în conformitate cu prevederile art. 171 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.
Prin cerea formulată reclamantul a solicitat numai menținerea în plată a pensiei militare deși ea nu mai exista ca atare, ci a fost recalculata și convertita la noua pensie prin decizia de revizuire ca efect al L. nr. 1., nu poate fi admisibila.
Instanța investita cu soluționarea cererii nu poate dispune repunerea în plata a unei pensii mai vechi, existente anterior, dar care si-a încetat existenta, decât dacă ar aprecia ca un act juridic decizia de revizuire este nulă în condițiile în care art. 4 din L. nr. 1. cu raportare la încălcarea normelor C.i Europene a D. O..
În consecință, în măsura în care prima instanță a dispus menținerea în plata a pensiei stabilite anterior, acesta echivalează cu a statua asupra dreptului reclamantului de a beneficia și după intrarea în vigoare a L. 1., de pensia speciala stabilita în baza L. nr. 164/2001, abrogata.
Din aceeași perspectivă nu poate fi ignorat nici faptul că prima instanță prin anularea deciziilor de revizuire atacate a stabilit cu caracter definitiv ca reclamanților nu i se aplică dispozițiile L. 1..
Procedura de revizuire și stabilire a pensiei într-un anumit cuantum nu constituie un motiv de nulitate absolută a deciziei de pensie ci poate fi solicitată
și admisă numai emiterea unei noi decizii, în baza legii în vigoare, care reglementează acordarea drepturilor de asigurări sociale.
Or, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire și menținerea deciziei de pensie emisă în temeiul L. nr. 164/2001, iar prima instanță a admis acțiunea , fără a observa că astfel încalcă dispozițiile legale în vigoare în materia asigurărilor sociale, deoarece nu a fost solicitată emiterea unei noi decizii sau modificarea celei contestate, în sensul calculării cuantumului pensiei potrivit dispozițiilor OUG nr.1., ale legii nr. 19/2011 și ale legii nr. 2., în vigoare la data formulării acțiunii și emiterii deciziei, nu ale L. nr. 164/2001 cu atât mai mult cu cât potrivit art. 1 din legea nr. 1. pensiile militare de stat stabilite în baza L. nr. 164/2011 au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale cu modificările și completările ulterioare.
Mai mult la data formulării acțiunii L. nr. 164/2001 era abrogată expres prin L. nr. 2.. astfel că nu se poate dispune emiterea unei decizii cu menținerea în plată a cuantumului pensiei în baza legii anterioare L. nr. 1. deoarece nu mai exista bază legală pentru plata pensiei militare.
De asemenea, L. nr. 1. a fost la rândul ei abrogată tot prin L. nr.2..
În sensul celor mai sus precizate apreciază că instanța de fond prin admiterea acțiunii si menținerea în plată a deciziilor de pensie militară, emise în baza L. nr. 164/2001 a înfrânt voința legiuitorului, exprimată în cuprinsul L. nr.1. si L. nr. 2..
Or, de ia 01 ianuarie 2011 cadrul legal referitor la drepturile de pensie și asigurări sociale este stabilit prin L. nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice.
Potrivit art.1";Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în condițiile prezentei legi, prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, denumit în continuare sistemul public de pensii.";
În consecință, măsura menținerii în plată a pensiei militare stabilite anterior echivalează cu a statua asupra dreptului reclamantului de a beneficia, și după intrarea în vigoare a legii nr. 1., de pensia speciala stabilită în baza L. nr.
164/2011, ceea ce este inadmisibil.
Raportat la considerentele pentru care prima instanță a încălcat art.1 din
Protocolul nr.1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, coroborate cu art. 14 din convenție.
În primul rând L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor a fost supus controlului anterior de constituționalitate, iar prin D. nr. 8. referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor (M.Of. nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea C., a analizat criticile testelor din L. nr. 1. atât în raport cu dispozițiile art. 44 din Constituție căt și cu prevederile art.1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a constatat că, în raport cu criticile formulate, dispozițiile L. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituționale.
A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii art.16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53-restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit, f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr.873 din 25 iunie 2010 prin care s~a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b). d-i) și art, 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 ( restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, deciziile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
A. decizie a fost confirmată În mod repetat, ultima fiind D. nr. 75 din (...) publicată În Monitorul Oficial nr. 178 din (...), decizie prin care Curtea Constituțională a statuat că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 1-4 și art. 7 din L. nr. 1. prin raportare la critici de constituționalitate similare, în acest sens fiind D. nr. 1.286 din 29 septembrie
2011, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 2.9 noiembrie 2011.
Cu acel prilej, Curtea a reținut că pensiile de serviciu sunt compuse din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea stalului care prin adunare cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment, neavând ca temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subestimează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv ai acestuia. Prin urmare, dobândirea dreptului la pensie specială nu poate fi considerată ca instituind o obligație ad aetrnum a statului de a acorda acest drept, singurul drept câștigat reprezentând doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări și asupra cărora legiuitorul nu ar putea interveni decât prin încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție. Conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Constituție, textele de lege criticate afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta elegibilă nu sunt afectate de noile reglementări. De asemenea, L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării sale în vigoare, care constituie facta praeterita. Curtea a mai statuat că partea necontribuivă a pensei de serviciu chiar dacă poate fi încadrată potrivii interpretării pe care Curtea E. a D. O. a dat-o art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în noțiunea de „.", ea reprezintă totuși , din această perspectivă, un drept câștigat numai eu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificația exproprierii.
Referitor la susținerea potrivit căreia dispozițiile L. nr. 1. nu permite ca, în arma recalculării, titularul pensiei să poată opta pentru cuantumul mai avantajos. Curtea a reținut că un asemenea drept a fost prevăzut de L. nr. 1. numai pentru pensiile din sistemul public de pensii, respectiv cele întemeiate pe sistemul contributiv, întrucât numai în acest caz cuantumul pensiei poate fi considerat ca fiind un drept câștigat. Se impune a fi amintite, în acest context, cele reținute de Curtea Constituțională prin D. nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficia! al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 prin care s-a statuat în privința cuantumului pensiei, stabilit potrivit principiului contributivității, în sensul că acesta se constituie într-un drept câștigat, astfel încât diminuarea lui nu poate fi acceptată nici măcar cu caracter temporar. Prin sumele plătite sub forma contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, persoana în cauză practic și-a câștigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivității; astfel, contributivitatea ca principiu este de esența dreptului la pensie, iar derogările, chiar și temporare, referitoare la obligația statului de a plăti cuantumul pensiei, rezultat în urma aplicării acestui principiu, afectează substanța dreptului la pensie. A. nu înseamnă că legea nu poate, în viitor, să reașeze sistemul de calcul al pensiilor, bazându-se însă tot pe principiul contributivității, pentru că în caz contrar, s-ar ajunge la negarea evoluției în reglementarea juridică a acestui domeniu.
Curtea a constatat că în jurisprudența sa s-a pronunțat și cu privire la aceste critici de neconsțituționalitate. A., prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 a arătat ca legiuitorul a menținut într-adevăr în vigoare reglementările referitoare la stabilirea pensiei de serviciu, însă prin art. 12 al legii criticate a stabilit că
„Persoanele ale căror drepturi la pensie sunt stabilite în condițiile legii ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi, vor fi supuse automat procesului de recalculare, astfel cum este reglementat de prezenta lege". A. reglementare are semnificația faptului că legile care stabilesc pensii speciale trebuie interpretate coroborat cu această nouă și ultimă lege.
Eo ipso această situație nu produce efecte neconstituționale întrucât actelenormative în cauză cuprind și alte referiri cu privire la condițiile specifice pe care trebuie să le îndeplinească persoana în cauză pentru a dobândi calitatea de pensionar potrivit statutelor speciale pe care le au; practic, condițiile de pensionare specifice pensiilor speciale rămân în vigoare, fiind mai favorabile decât cele prevăzute de L. nr. 1., iar noua lege reglementează numai cuantumul pensiei la care beneficiarii acesteia sunt îndrituiți.
De asemenea, Curtea a apreciat că sunt lipsite de temeinicie și susținerile referitoare la inexistența unei fundamentări a L. nr. 319/2010 elaborarea actului normativ fiind însoțita de o expunere de motive în care sunt prezentate motivul emiterii actului normativ, impactul socio-economic, impactul financiar, efectele actului normativ asupra legislației în vigoare și consultările efectuate în vederea elaborării legii.
În al doilea rând, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 29/(...) cu privire la recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție și de colegiile de conducere ale Curților de A. B., C., C. și G., privind aplicarea dispozițiilor L. nr.
1., raportat la art. 20 alin. (2) din Constituție, art. 1 din Protocolul nr. I adițional la C. E. a D. O. și an. 14 din C., referitoare la recalcularea pensiilor prevăzute de art. 1 din lege, publicată în M.O. nr. 925 din (...) a reținut, în ceea ce privește critica adusă neretroactivității legii și discriminării, că instanțele judecătorești nu sunt în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății, deoarece în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011). premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport ca legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992 republicată.
În susținerea celor mai sus prezentate invocat prin întâmpinare, fără ca prima instanță să ia în considerare și decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauzele conexate Ana M. Frimu și alții împotriva României, prin care Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. Roman a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1., reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În plus, a invocat pe această cale și decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de (...) în cauza Albăluță și alți 306 pensionari militari împotriva României, prin care Curtea E. a D. O. a constatat neîncălcarea de către S. Roman a articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public, în temeiul L. nr. 1., reținând și faptul că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor de prestații sociale.
În ceea ce privește respectarea principiului proporționalității, Curtea E. a
D. O. în hotărârea A. O. ș.a. împotriva Spaniei reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acei reclamanți suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care în acest domeniu, este una extensivă): asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În cadrul recursului în interesul legii (D. nr. 29/2011 )Înalta Curte de
Casație și Justiție a indicat, fără a fi limitative în cadrul circumstanțelor obiective de analiză, că ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară respective dacă în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Este esențial de reținut că raportul procentual al diminuării pensiei nu constituie un criteriu esențial pentru a determina existența raportului de proporționalitate fiind relevante, cu aceeași forță, dacă nu mai mare, și alte criterii, precum: raportul dintre acest cuantum și cuantumul obținut de alți beneficiari ai sistemului asigurărilor sociale de stat, raportul dintre acest cuantum și venitul minim pe economie, pensia medie de asigurări sociale de stat.
A., salariu] de bază minim brut pe țară garantat în plată, începând cu (...) este de 700 lei, pensia medie de asigurări sociale de stat a fost de 777 lei în trimestrul IV 2011.
Conform informațiilor furnizate de C. în luna decembrie 2011, din totalul pensionarilor de asigurări sociale de stat. 31,30% aveau pensii sub 700 lei (pensia medie fiind de 777 lei) salariul minim brut pe economie era la nivelul lunii decembrie 2011, 670 lei și salariul mediu brut 2.209 lei, pensia medie reprezintă
35,17% din salariul mediu brut și 48,73% din salariul mediu net (1.604 lei).
Raportat la aceste valori nu se poate considera că pensia revizuită este atât de redusă, încât ar echivala cu negarea dreptului de proprietate, iar valoarea cuantumului pensiei stabilită în favoarea reclamantului prin decizia de revizuire, începând cu (...) nu este în mod evident infimă și de natură a-l pune pe acesta în situația de a fi total lipsit de mijloace de subzistentă.
În concluzie, pentru toate motivele arătate a solicitat admiterea recursului
și modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În drept. art. 304 și ari. 3041 Cod proc. civ., L. nr. 1., L. nr. 2.. art.1 alin.(1), art.6 alin.(l) și (2) din OUG nr. 1. și celelalte dispoziții legale invocate.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Înaltei Curți de C. și
Justiție și ale C. Europene a D. O.:
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituți onale, în raport c u
dispozițiile constituționale ale art. 15 ali n. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 -egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-
12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat
din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din
Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru ap ărarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea
"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
A. orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea
L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta Curte de Casație și Justiție a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost
stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate)
a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța
constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție const ituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de dr ept comun nu
puteau face reevaluări în temeiul art. 1 6 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adiț ional la C.
„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 2. privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un „interes patrimonial"; ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din
12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o „. din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie
2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§
39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.
1., și urmărește un „scop legitim";, de uti litate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. Europene a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existen ța „raportului
rezonabil de proporționalitate"; a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici „. nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva
„dreptului la respectarea bunurilor"; (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul „. de proprietate";
(cea de-a doua normă din același text).
A., prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce
reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii
beneficiului social în discuție pentru r eclamantul cauzei, iar nu indicarea une i
marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de „., în afara statutului de „. (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere cri terii precum indemn izația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 11 8/2010 privind unele măsuri necesare în
vederea restabilirii e chilibrului bugetar) ori pensia medie lu nară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit „. de dificultate"; pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adiționalla C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. Europene a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de „. în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C.
Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii
Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din
18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. Europene a D. O. reiese că stabilirea
raportului de propo rționalitate nu este decât o chestiune d e apreciere în fiecar e
cauză în parte, în funcție de circ umstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României.
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost
fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume
contextul economic actual și corectar ea inegalităților exi stente între diferite le sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în nici un fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, con stituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibrabugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a
reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus
atingere drepturilor la prestații sociale , dobândite în tem eiul contribuți ilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu .
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.
În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această
diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a
concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii .
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
Ca urmare, au fost declarate inadmisibile sesizările conexate cu privire la
invocata încălcare a dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Prin aceeași decizia, a fost amânată analiza încălcării art. 6 și 14 din C.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamantei referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004, ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamantului.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „.ul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări socialesuperioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită bărbaților în anul 2010 în cuantum de 863 lei, conform datelor statistice ale C. N. de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale acestora.
Cu privire la previzibilitatea legii, la care s-a raportat prima instanță în aprecierea caracterului neconvențional al măsurii prin care s-a recalculat pensia reclamantei, instanța de recurs reține că această cerință este în mod constant atașată, în jurisprudența C. de la S., de condiția ca o anumită măsură dispusă de stat să fie prevăzută de lege, cum este și în cazul art. 1 din Primul Protocol adițional la C.
Se reține de către prima instanță că reclamantul recurent a beneficiat de pensie de serviciu în baza unor legi clare și previzibile, fiind eventual culpa statului pentru adoptarea acestora, dacă ulterior s-au dovedit nesustenabile.
Or, se invocă astfel caracterul imprevizibil al L. nr. 1., însă nu s-a indicat la care anume jurisprudență a C. se referă atunci când invocă necesitatea de a cerceta, pentru a se stabili dacă legea a fost previzibilă, în ce măsură putea fi anticipată adoptarea legii cu un anumit interval înainte de adoptarea ei.
Or, în lipsa unei spețe în care Curtea de la S. să fi făcut atari statuări, instanța națională nu se află în poziția de a statua pentru prima dată în sensul unei atari extinderi a modului de interpretare a acestui text al C.i. A., în condițiile în care textul C.i se impune instanțelor naționale doar în lumina dezlegărilor jurisprudențiale ale C., deci în sensul interpretărilor date de aceasta, acolo unde un anume sens al dispozițiilor C.i nu este suficient de clar pentru a fi aplicat fără o minimă interpretare.
În aprecierea instanței de recurs, chestiunea invocată de prima instanță ca determinând imprevizibilitatea legii (faptul adoptării L. nr. 1. fără ca acesta să fi putut fi avut în vedere în anii anteriori, începând cu anul 2004, când a intrat în vigoare L. nr. 567/2004 care reglementa posibilitatea obținerii unei pensii speciale de către personalul auxiliar din justiție) ține mai degrabă de aprecierea proporționalității ingerinței, iar nu de calitatea legii. L. nr. 1. a fost previzibilă, prin aceea că i-a putut fi înțeles sensul de către destinatarii săi și totodată, aceștia și-au putut da seama că aplicarea legii îi privește. În acest mod este explicitat în jurisprudența sa sensul cerinței de previzibilitate de către C.
Eventual, s-ar putea susține că, prin caracterul intempestiv al măsurii recalculării pensiilor speciale, ingerința nu respectă raportul de proporționalitate între interesul general urmărit și cel particular al persoanelor vizate prin măsura respectivă, însă în raport de modul de soluționare de către Curtea de la S. a primelor cauze de acest gen cu care a fost sesizată, instanța de recurs nu poate aprecia ca certă o eventuală statuare a C. de la S. în sensul că pentru acest considerent, a avut loc o încălcare a garanțiilor date de art. 1 din Primul Protocol adițional la C., iar în lipsa unei jurisprudențe date asupra acestei chestiuni, având în vedere că prin cuantumul păstrat în urma recalculării, nu sunt afectate mijloacele de subzistență ale reclamantului, apreciază că nu există suficiente argumente pentru admiterea acțiunii din această perspectivă.
De asemenea, Curtea constată neîntemeiată și nelegală dezlegarea instanței de fond vizând suspendarea HG nr. 735/2010. A., se reține că într- adevăr prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s-a dispus suspendarea executării HG 735/21 iulie 2010, însă prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține imposibilitatea verificării legalității modului de calculul a pensiei. Ceea ce contestă în cauză reclamantul intimat este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară la pensia publică bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., măsura fiind constituțională, legală și justificată, așa cum au arătat Curtea Constituțională a României, Înalta Curte de Casație și
Justiție și C. în soluțiile menționate mai sus, iar principiile modului de calcul a pensiei se regăsesc în L. nr. 1..
Procesul de recalculare a pensiei s-a realizat în temeiul L. nr. 1., astfel că nu prezintă relevanță faptul că prin hotărâre judecătorească au fost suspendate
și, ulterior, anulate dispoziții ale HG nr. 735/2010, act normativ care reglementează doar metodologia efectivă de calcul a pensiei și nu pune în discuție trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militare.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul declarat de pârâtul
M. A. N., va modifica în parte hotărârea în sensul respingerii acțiunii reclamantului, menținând celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de M. A. N. în nume propriu și în calitate de reprezentant al C. S. DE P. A M. A. N. împotriva sentinței civile nr. 4568 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.(...) pe care o modifică în tot în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul P. A. O. în contradictoriu cu pârâta C. S. DE P. A M. A. N.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER, N. N.
Red. D.C.G./dact.V.R.
2ex/(...)
Jud. fond M. F. B.
| ← Decizia civilă nr. 1370/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 1360/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
