Decizia civilă nr. 4619/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 4619/R/2012
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A. M. G. împotriva sentinței civile nr. 2702 din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați CASA DE PENSII S. A M. A. ȘI I. și MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR B., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2702 din 23 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului A. M. G.împotriva pârâților C. S. DE P. A M. A. ȘI I. și M. A. ȘI I.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că procedura de revizuire a pensiilor recalculate a vizat toate acele pensii care au fost calculate parțial său integral pe baza salariului mediu brut pe economie.
Întreaga Lege nr. 1., conformându-se dispozițiilor art. 15 alin. (2) din
Constituție, afectează pensiile speciale doar pe viitor și numai în ceea ce privește cuantumul acestora. Celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în acea profesie și vârsta eligibila, nu sunt afectate de noile reglementări.
Pensia de serviciu este compusă, principial, din două elemente, indiferent de modul de calcul specific stabilit de prevederile legilor speciale, și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care, prin adunarea cu pensia contributivă, să reflecte cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Acordarea acestui supliment tine de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, ca element constitutiv al acestuia. Obligația statului este aceea de a nu reduce cuantumul pensiei sub nivelul stabilit în sistemul general de pensionare, întrucât, prin calitatea de asigurat la sistemul de asigurări sociale, persoana în cauză și-a garantat dreptul la pensia de drept comun tocmai prin plata contribuțiilor. Este un drept pe care l-a obținut și realizat prin plata contribuțiilor legal datorate. De asemenea, nu există un drept constituțional la pensie de serviciu, astfel încât, cu privire la suplimentul acordat de stat, nu se poatesusține că este un drept viitor câștigat ad aeternam din moment ce este sub condiție.
P.le de serviciu nu reprezintă un privilegiu, ci au o justificare obiectivă și rațională, acestea pot fi eliminate doar dacă există o rațiune, o cauză suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul L. nr. 1., o atare cauza o reprezintă necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea să, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confrunta statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel al asigurărilor sociale de stat. A., aceasta măsură nu poate fi considerată ca fiind arbitrară; de asemenea, textul criticat nu impune o sarcină excesivă asupra destinatarilor ei, ea aplicându-se tuturor pensiilor de serviciu, nu selectiv, nu prevede diferențieri procentuale pentru diversele categorii cărora li se adresează pentru a nu determina ca una sau alta să suporte mai mult sau mai puțin măsura de reducere a venitului obținut dintr-o atare pensie.
Curtea E. a D. O. a reiterat jurisprudența sa cu privire la faptul că drepturile decurgând din sistemul de asigurări sociale sunt drepturi patrimoniale protejate de art. 1 din Protocolul adițional la C., dar acest lucru nu înseamnă că implică un drept la dobândirea proprietății sau la o pensie într-un anumit cuantum.
Prin decizia nr. 44/2012, Curtea Constituțională a constatat că eliminarea pensiilor de serviciu reglementată de L. nr. 1. nu a reprezentat o sarcină individuală excesivă.
Prin urmare cuantumul pensiei reclamantului nu a fost diminuat ca efect al emiterii deciziei contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A. M. G. solicitândmodificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că respingerea acțiunii este nelegală și netemeinică.
Obiectul acțiunii îl constituie anularea deciziei de revizuire a pensiei emisă în baza OUG nr.1., iar revizuirea vizează decizia de recalculare nr.1. din (...) emisă în baza H. nr.7..
D. de recalculare este lovită de nulitate absolută întrucât actul administrativ normativ în baza căruia a fost emisă H. nr.7. fusese suspendat prin sentința nr.338 din (...) a C. de A. C. rămasă irevocabilă prin decizia nr.38 din (...) a Înaltei Curți de C. și Justiție iar ulterior a fost și anulat prin sentința nr.443 din (...) a C. de A. C. rămasă irevocabilă prin D. nr.5364 din (...) a Înaltei Curți de C. si J.
Faptul că revizuirea vizează decizia de recalculare emisă în baza HG nr. 7.
și nu decizia emisă la data pensionării sale în baza legii speciale privind pensiile militare, rezultă tocmai din OUG nr.1/ 2011.
Un alt argument în sensul că revizuirea instituită de OUG nr.1. a vizat deciziile de recalculare este acela că o "revizuire" a deciziilor inițiale de pensie ar fi însemnat, de fapt, o prelungire a termenului de recalculare de 5 luni prevăzut de art.4 al.1 lit. a din L. nr.119/ 2010.
Fată de aspectele arătate mai sus și conform principiului de drept roman quod nullum este, nullum producit effectum, este evident că decizia de recalculare nu poate să producă nici un efect, astfel încât nu poate sta la baza emiterii deciziei de revizuire.
În consecință, revizuind o decizie de recalculare care este nulă pentru motivele mai sus arătate, decizia de revizuire este, la rândul ei, lovită de nulitate absolută.
Menținerea în plată a cuantumului pensiei din luna decembrie 2010 nu are nici o relevantă în cauză deoarece această menținere a fost doar una temporară
(până la emiterea deciziei de revizuire).
În motivarea hotărârii prima instanță pornește de la premisa greșită că și pensiile militare erau alcătuite din două elemente: partea contributivă si un supliment din partea statului.
Faptul că întregul cuantum al pensiilor militare se plătea de la bugetul de stat nu înseamnă că aceste pensii erau un "supliment" în sensul suplimentului cuprins în celelalte pensii ocupaționale. D. l-ar considera astfel ar însemna că întregul cuantum al pensiei militare nu se subsumează unui drept constituțional la pensie. Ar ajunge astfel la concluzia absurdă și inacceptabilă că, în condiții de criză, pensionarilor militari li se poate anula dreptul la pensie.
S-a ajuns la astfel de raționamente deoarece nu s-a avut în vedere că pensiile militare nu pot fi recalculate pe baza principiului contributivității, întrucât pe lângă faptul că militarii nu au contribuit și că nu există o evidentă completă și suficient de accesibilă a veniturilor lor - aceste pensii au o altă natură juridică.
Pentru a fi în concordantă cu specificul profesiei militare, pensiile militare au avut întotdeauna o natură juridică și un regim juridic proprii, diferite de ale tuturor celorlalte pensii de serviciu. D. celelalte pensii ocupaționale erau compuse din două elemente - partea contributivă și partea necontributivă (suplimentul din partea statului) -, pensiile militare nu pot fi considerate nici pensii contributive și nici "supliment din partea statului" pentru că, pe de o parte, militarii nu au contribuit la fondul de pensii si, pe de altă parte, dreptul la pensie militară a fost conceput ca o compensare parțială a sacrificii lor, restricțiilor, îngrădirilor și atribuțiilor speciale.
Aplicarea forțată și nerațională a principiului contributivitătii acolo unde nu poate fi vorba de contributivitate și unde nu există o evidentă completă și suficient de accesibilă a veniturilor, a dus, pe de o parte, la consecința contrară scopului declarat inițial, acela de scădere a cheltuielilor bugetare în condiții de criză economică. Este deja de notorietate că fondul necesar plătii acestor pensii a crescut.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Prin art.1 lit. b din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pensiile de stat ale polițiștilor au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza veniturilor realizate.
În aplicarea acestui act normativ, Ministerul Administrației și Internelor a emis decizia nr. 1. din 27 decembrie 2010 prin care, începând cu data de 1 ianuarie 2011, s-au recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului, stabilindu-se în favoarea acestuia o pensie de asigurări sociale în cuantum de
1.877 lei brut, care înlocuia pensia de serviciu stabilită în temeiul L. nr. 179/2004.
După apariția OUG nr. 1., pârâta C. de P. S. a M. A. și I. a emis decizia nr.
1. din data de 12 decembrie 2011, contestată în prezenta cauză, prin care au fost revizuite drepturile de pensie ale reclamantului, stabilindu-se începând cu data de 1 ianuarie 2011 un cuantum brut al pensiei de 3.990 lei.
Prin demersul său judiciar, reclamantul a solicitat anularea deciziei de revizuire a pensiei, invocând în principal încălcarea principiului neretroactivității, lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și încălcarea dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 al C.i E. a D. O.
În ceea ce privește neretroactivitatea, după cum s-a statuat prin D. nr. 29 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, (aplicabilă pentru identitate de rațiune și în cazul recalculării pensiilor destat ale polițiștilor) nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. și OUG nr. 1. încalcă flagrant principiul neretroactivității legii, prevăzut în art. 15 alin. 2 din
Constituție, prin prisma faptului că actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a din
Constituție, Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie
2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 decizii care au un caracter obligatoriu, în limitele controlului de constituționalitate.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 1 din Primul Protocol la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, se constată că prin L. nr. 1. și, respectiv OUG nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamantului, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuat cuantumul pensiei reclamantului ca urmare a intrării în vigoare a L. nr. 1. și a OUG nr. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a prevederilor menționate.
În considerentele hotărârii recurate, instanța de fond a reținut faptul că pensiile de serviciu ar fi fost compuse dintr-o „parte contributivă și un supliment din partea statului";.
Argumentele recurentului, corecte în ceea ce privește caracterul necontributiv al pensiei de stat, nu sunt însă de natură să conducă la nulitatea deciziei de revizuire. A., decizia are la baza o noua filozofie a legiuitorului în domeniul pensiilor, ce a impus trecerea tuturor pensiilor într-un sistem integrat.
Se constată că atributul statului de a modifica sistemul de calcul al pensiilor, precum și regimul juridic al pensiilor, a fost confirmat și prin deciziile pronunțate de Curtea E. a D. O.
A., în cauza Abaluță și alții c/a României, Curtea E. a D. O. a respins ca inadmisibilă cererea reclamanților, pensionari militari, prin care aceștia s-au plâns de faptul că măsurile legislative adoptate prin L. nr. 1., HG nr. 7. și ulterior prin OUG nr. 1., ce au avut ca efect diminuarea pensiilor lor, încalcă prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. și art. 14 din C..
A., Curtea a reținut faptul că S.ele părți la C. se bucură de o mare marjă de apreciere în ceea ce privește reglementarea politicilor sociale iar reducerea
pensiilor reclamanților a constituit o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 2., pentru a echilibra bugetul de S. și a corecta diferențele existente între diferitele sisteme de pensie. Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate și, de asemenea, că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv, iar durata în care reclamanții au prestat serviciul militar a fost asimilată perioadelor de cotizație în sensul legii.
Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. încauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României, releavantă și în cauza dedusă judecății datorită similitudinii situației analizate, a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia
Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
S.ele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie
2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea E. a D. O. a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea E. a D. O. a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea E. a D. O. a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, Curtea de A. va înlătura susținerile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la încălcarea dreptului de proprietate și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de stat în cuantumul stabilit în baza L. nr. 179/2004.
În cazul concret dedus judecății, analizând raportul de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele de realizare, Curtea de A. reține că reclamantul a avut o pensie de stat în cuantum brut de 4.514 lei și o pensie revizuită de 3.990 lei. Prin urmare, pensia revizuită a reclamantului nu este mai mică decât pensia medie pentru limită de vârstă în luna ianuarie 2011, care este de 860 lei conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S. în R., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.
Drept urmare, reținând și că în cauză recurentul nu a invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate, având în vedere și D. nr. 29/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant, Curtea de A. apreciază că în raport de probele administrate reclamantul nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că nu ar fi respectat raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit.
Motivul de recurs privind pronunțarea hotărârii atacate cu nesocotirea principiului de drept quod nullum est, nullum producit effectum, potrivit căruia actul a cărui nulitate a fost pronunțată nu produce nici un efect, este nefondat.
A., recurentul a susținut nulitatea deciziei de revizuire a pensiei nr.
1410232 din (...) pornind de la argumentul potrivit căruia este lovită de nulitate decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr. 1..
Curtea reține că, într-adevăr, prin decizia de revizuire contestată în prezenta cauză, nu a fost revizuită în temeiul OUG nr. 1. pensia de serviciu pe care reclamantul a avut-o anterior datei de (...) ca polițist, ci a fost revizuită pensia acestuia stabilită prin decizia recalculare din (...).
Însă, în prezentul cadru procesual reclamantul nu a contestat decizia de recalculare a pensiei emisă în temeiul L. nr. 1., astfel încât formularea unor critici în legătură cu această decizie nu poate conduce la anularea deciziei de revizuire contestată în prezentul dosar, deoarece legiuitorul a stabilit o procedură de contestare distinctă pentru fiecare dintre deciziile de pensie emise de C. de P. S.
În raport de aceste considerente, Curtea constată că sentința instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea corectă a probelor administrate în cauză și cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor legale, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. M. G. împotriva sentinței civile nr. 2702 din (...) a Tribunalul Sălaj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M. Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzeispre rejudecare
G. C.
GREFIER
Red. S.C.B. Dact.V.R./2ex. (...)
Jud.fond: C. N.C.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
Consider că în cauză se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul A. M. G., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
A., pe lângă aspectele privind îndreptățirea la plata în continuare a pensiei de serviciu, reclamantul a invocat, în subsidiar, faptul că este în imposibilitate de a verifica chiar legalitatea și temeinicia cuantumului pensiei sale recalculate prin decizia de revizuire, conform principiilor/algoritmului L. nr.1..
Î n acest sens, reclamantul, chiar la pu nctul 1 din contesta ția sa, a invocaturmătoarele:
„D. de revizuire a pensiei mele nu are la bază o evi dență reală a veniturilor care trebuie luate în calcul conform art.8 alin.1 din Anexa 3 (Metodologia de calcul) la O. nr.1. iar pârâții nu au făcut dovad a
corectitudinii și integralității datelor cuprinse în tabelul anex at acestei decizii.
În abordarea problemei răspunderii pentru corectitudinea și integralitatea datelor privind veniturile care trebuie luate în calcul, trebuie pornit de la faptul că eu nu dețin carnet de muncă ori vreun alt document cu care să fac dovada veniturilor mele din perioada în care am avut calitatea de polițist și, prin urmare, nu mie îmi revine sarcina probei. Încercarea de a transfera această răspundere în sarcina pensionarilor polițiști (militari) prin adoptarea H. nr.7. nu putea fi decât una sortită eșecului, acest act administrativ fiind suspendat și anulat irevocabil de către instanțele judecătorești,….";
De asemenea, s-a mai arătat că:
„Având în vedere că eu nu am posibilitatea de a verifica realitatea datelor privind veniturile cuprinse în tabelul anexat la decizia de revizuire a pensiei, ar fi trebuit ca emitentul acestei decizii să-mi facă dovada indubitabilă privind realitatea cuantumului veniturilor mele lunare care au stat la baza determinării punctajului mediu anual. Cu alte cuvinte, ar fi trebuit ca la decizie să fie anexat un act (adeverință, etc.) emis cu respectarea prevederilor legale, în care să se ateste autenticitatea datelor pe care le conține și care să poată atrage răspunderea persoanei (persoanelor) implicate în elaborarea lui, în cazul în care datele înscrise nu sunt reale ori nu sunt complete. Pentru a mi se da posibilitatea să fac o minimă verificare a realității și integralității veniturilor lunare cuprinse în tabelul anexat la decizia pe care o contest ar fi trebuit, cel puțin, ca în acest tabel să fie evidențiate distinct drepturile salariale și cele asimilate acestora, așa cum sunt prevăzute în art.8 alin.1 din Anexa 3 (metodologia de calcul) la O. nr.1.. Or, cu toate că tabelul conține mai multe coloane în acest sens, sunt completate (cu aceleași cifre!) doar coloanele „Salariul"; și „Total lunar";. De ce nu sunt evidențiate separat sporurile, indemnizațiile, premiile, etc., așa cum se prevede în art.8 alin.1 din O. nr.1..
Înscrisul anexat la decizia pe care o contest nu poate avea caracterul unei adeverințe întrucât nu a fost emis cu respectarea prevederilor legale. A., art.5 din O.G. nr.33/2002 privind reglementarea certificatelor și adeverințelor de către autoritățile publice centrale și locale prevede că: „certificatele și adeverințele eliberate vor conține, în mod obligatoriu, pe lângă situațiile sau datele a căror confirmare sau atestare se solicită, și menționarea documentului din care rezultă acestea.";
De asemenea, art.125 din H.nr.257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor L. nr.2. privind sistemul unitar de pensii publice prevede că: „Angajatorii sau orice alți deținători de arhive sunt direct răspunzători, în condițiile legii, de legalitatea, exactitatea și corectitudinea datelor, elementelor și informațiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deținute, în adeverințele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie.";
Concluzia care se poate trage din cele expuse mai sus este aceea că, prin revizuire, cuantumul pensiei mele a fost stabilit, în mare măsură, în funcție de „. care l-am avut în identificarea bazelor de date. Or, cuantumul pensiei, ca expresie a unui drept fundamental, trebuie să țină nu de hazard ci de elemente certe și cuantificabile.";
Consider că prima instanță nu a cercetat în niciun mod motivele invocate în acest sens de către reclamant, ceea ce este de natură a cauza acestuia o serioasă vătămare întrucât toate elementele menționate în această decizie, ce servesc la calculul pensiei sale, chiar și în continuare, rămân astfel în mod definitiv stabilite, doar pe cale administrativă, fără a fi de fapt analizate niciodată de către o instanță de asigurări sociale, deși aceasta a fost investită în acest sens.
Reclamantul a invocat înaintea instanței competente un aspect specific recalculării/revizuirii pensiilor militarilor/polițiștilor, lesne de înțeles, care a făcut însă practic imposibilă apărarea acestuia în cauză, cu respectarea dreptului său la informare.
Această problemă o constituie faptul că pensionarii militari/polițiști, astfel cum au reținut instanțele de contencios administrativ, dar și de asigurări sociale din întreaga țară, nu au avut, la data recalculării drepturilor lor de pensie, potrivit dispozițiilor L. nr.1.-practic de trecere la o categorie de pensie la alta- posibilitatea de a prezenta caselor de pensii documente privind veniturile, condițiile de muncă ș.a., întrucât majoritatea dintre aceștia nu au avut nici cărți de muncă, au activat în unități militare diferite, iar legislația României din ultimii zeci de ani a prevăzut dreptul acestora la pensii de serviciu care se calculau din soldele realizate în ultimele luni de activitate.
A. cum rezultă cu claritate din dispozițiile art.12 ale O. nr.1/2010, adoptate cu doar câteva luni înainte de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr.
330/2009, nici la începutul anului 2010 nu era previzibilă o asemenea măsură de eliminare a pensiilor de serviciu ale militarilor/polițiștilor, astfel încât recurentul nu avea niciun motiv să păstreze, într-o arhivă proprie, documente privind soldele obținute în perioada de aproape 25 de ani, cât acesta a avut calitatea de militar, în cadrul unor unități militare diferite, deci nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în acest sens, acesta muncind și trăind cu convingerea că acestea nu vor conta niciodată la stabilirea drepturilor sale de pensie.
Tocmai din acest motiv, prin sentința civilă nr.338/(...) a C. de A. C. -Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus suspendarea
executării H. nr.735 /(...) , până la pronunțarea instanței de fond, constatându-seîntrunite în cauză condițiile art.14 din L. nr.554/2004 și avându-se în vedere
Recomandarea nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului
Europei.
S-a reținut în esență că în cauză este îndeplinită condiția "cazului bine justificat";, întrucât dispozițiile actului administrativ normativ contestat fac pentru prima dată referiri la situația în care beneficiarii acestora nu depun cereri de recalculare și documente doveditoare, caz în care se va proceda în mod discriminatoriu la determinarea punctajului mediu anual pe baza salariului mediu brut pe economie din perioadele respective.
Instanța de contencios a mai constatat că această stare de fapt este de natură a crea un dezechilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor fundamentale ale persoanei, care există, ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o sarcină excesivă și disproporționată.
Mai mult, la data de (...), prin sentința civilă nr.443 a C. de A. C.-Secția
comercială, de contencios administrativ și fiscal -, s-a dispus anularea
dispozițiilor art.2 alin.2, 3, 4, 6 și 7, art.6 alin.1,2,4 și a art.10 alin.2 din H. nr.735/(...).
Pentru a pronun ța această hotărâre, jurisdicția de contencios
administrativ a reținut, în esență, următoarele:
L. nr.1. precizează în art.4 alin.1 "că r ecalcularea pensiilor prevăzute la
art.1 se realizează de către instituțiile în evidența căror a se află persoanele
beneficiare….";, în art.5 alin.4 că: "în cazul pensiilor prevăzute la alin.1 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare pentru care nu pot fi dovedite
venituri de natură salarială, la dete rminarea punctajului mediu anual s e utilizează salariul mediu brut pe economie din perioada respectivă";.
Din interpretarea lo gică a acestor dispo ziții legale rezultă că prin hotărârea
de guvern atacată s e adaugă la lege, înt rucât L. nr.1. nu co nține nicio dispoziți e
care să prevadă în sarcina reclamanților obligația de depunere a cererilor de
recalculare a pensie i și a documentelor doveditoare a venit urilor pe care le -au realizat, iar raportarea la salariul mediu brut pe economie, pentru calcululcuantumului pensiei, se face doar în ipoteza în care nu pot fi dovedite veniturile
de natură salarială, nu și în ipoteza pre văzută de hotărârea de guvern și anum e
"în cazul în care n u au fost depuse d ocumentele doveditoare în termenul de
recalculare prevăzut de lege";.
S-a constatat astfel că, potrivit art.4 alin.1 și 3 din L. nr.24/2000, art.108 din Constituție, hotărârea de guvern contestată, care adaugă la lege, se impune a fi anulată.
S-a mai reținut că, prin prevederea referitoare la obligația reclamanților de a depune cereri de recalculare a pensiilor și documentele doveditoare ale veniturilor pe care le-au realizat în decursul carierei, se realizează o ingerință în dreptul lor la respectarea bunurilor, inclusiv în dreptul de a beneficia de un bun.
Cu privire la cerința proporționalității, s-a reținut că reclamanții au fost puși în situația de a suporta o consecință excesivă și disproporționată, în sensul că o categorie de persoane a fost obligată prin actul atacat să depună într-un interval de timp insuficient eforturi considerabile pentru a procura documentele doveditoare pentru recalcularea pensiei în termenul prevăzut și să depună o cerere în acest sens.
S-a mai constatat că, prin prevederile cuprinse în hotărârea de guvern atacată, care impun în sarcina reclamanților obligația de a depune cereri pentru recalcularea pensiilor, de a depune documentele doveditoare ale veniturilor, stabilind și sancțiunile în caz de neîndeplinire a acestor obligații, au fost încălcate și prevederile art.14 din C., articol privitor la interzicerea discriminării.
De altfel, prin preambulul O. nr.1.-actul normativ în baza căruia a fost
emisă decizia de revizuire a pensiei reclamantului, contestată în cauză -S.ul a
recunoscut că în termenul stabilit d e L. nr.1., "nu au fost identificate documentele necesare dovedirii în totalitate a veniturilor în cadrul procesului derecalculare pentru aproximativ 1. de persoane, lucru care a avut un impact
negativ asupra valorificării dreptului la pensie al beneficiarilor acestei legi, în
sensul că, pentru cei care nu au prezentat acte ca re să dovedească veniturile
obținute, în funcție de care s -a recalculat pensia de serviciu, s-a utilizat salariul
mediu brut pe economie";.
Guvernul a mai justificat adoptarea acestui act normativ, prin necesitatea
". unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să identifice și să
transmită caselor de pensii sectoriale toate elementele necesare pentru stabilirea drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat ,";
Conform art.1 din O. nr.1., pensiile prevăzute la 1 lit. a) și b) din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie, potrivit art. 5 alin. (4) din aceeași lege, se revizuiesc, din oficiu, cel mai târziu până la data de
31 decembrie 2011, pe baza actelor doveditoare ale veniturilor realizate lunar de beneficiari.
(2) Obligația identificării și transmiterii la casele de pensii sectoriale a
veniturilor realizate lunar de către fiecare beneficiar, în vederea efectuării
revizuirii prevăzute la alin. (1), revine instituțiilor din sistemul de apărare,
ordine publică și siguranță națională în cadrul căr ora beneficiarul și -a
desfășurat activitatea.
(3) Instituțiile prevăzute la alin.2 transmit datele necesare revizuirii la
casele de pensii sectoriale, cel mai târziu până la data de 31 octombrie
2011.
Datorită acestor realități legislative menț ionate anterior, constatate și de
către instanțele de judecată, reclamantul, la data la care trebuia să își ex ercite dreptul de a contesta, în termenul d e 30 de zile prevă zut de art.22 alin. 1,
decizia de revizuire emisă în temeiul O. nr.1., nu se afla în posesia
documentelor ce trebuiau luate în considerare în vederea recalculării pensiei sale militare conform principiilor L. nr.1., respe ctiv a adeverințelor
privind soldele și alte drepturi obținute în întreaga per ioadă de activitate,
privind condițiile de muncă ș.a..
Având în vedere faptul că O. nr.1. a dat în sarcina instituțiilor statului competența de a colecta și transmite caselor de pensii asemenea documente în vederea realizării recalculării pensiilor militare, adeverințe esențiale pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, se impunea ca, cel mai târziu la data la care a fost comunicată decizia de revizuire a drepturilor de pensie în temeiul acestui act normativ, să fie transmisă acestuia, pe lângă acest act și a buletinului de calcul aferent, și această documentație avută în vedere la calculul pensiei.
Ori, se constată că, în cauză C. de P. S. a M. A. și I. nu a comunicat recurentului toate actele care erau de natură a motiva propriu-zis recalcularea pensiei acestuia.
Prin urmare, reclamantul a nu a avut la dispoziție aceste documente, pe care și-a întemeiat decizia intimata, stabilind un nou cuantum al pensiei, nici în termenul de contestare/exercitare a dreptului de formula plângere prealabilă, prevăzut de art.22 alin.1 din O. nr.1., nici la data la care, conform alin.3 din același articol, acesta se putea adresa instanței specializate.
Pentru aceste motive, consider că pri ma instanță trebuia să constate
că aspectul invocat de către reclamant prin acțiune, privind imposibilitatea
verificării corectitudinii stabilirii punctajului său mediu anual, implicit a cuantumului pensiei, datorită faptului că îi lipseau chiar datele luate în
considerare de către casele de pensii î n vederea stabilirii punctajelor anuale,
este fondat și, avâ nd în vedere culp a S.ului în cauză î n ceea ce privește necomunicarea acestor documente, se impunea, pentru respectarea
dreptului recurentului la informare, precum și a dreptu lui său la apărare ș i
la un proces echitabil și a asigurării unei căi de atac eficace împotriva
actului administrativ, obligarea pârâtei la depunerea documentației complete ce a stat la baza acestuia, cu acordarea unui termen de judecată
pentru ca particularul să -și poată preciza ex pres care au fost elementele
care nu au fost l uate în calcul sa u care au fost gr eșite în stabilirea drepturilor sale.
Din acest punct de vedere, trebuie constatat că, deși legislația ce a avut ca punct de pornire L. nr.1. a dorit, pentru principii de echitate și nediscriminare în sistemul public de pensii, aducerea reclamantului într-o situație comparabilă cu cea a celorlalți pensionari care, începând cu data de (...), au beneficiat de drepturi stabilite potrivit L. nr.1., modul în care au acționat autoritățile statului în procesul recalculării pensiei sale militare nu au asigurat nediscriminarea acestuia în raport cu ceilalți pensionari care, în principal, au fost în posesiacărților de muncă, ce sintetizau practic datele din întreaga perioadă activă, fiind necesare doar în anumite cazuri, în care aceștia constatau că elementele menționate nu corespundeau realității, sau mai precis se impuneau a fi completate, depunerea unor adeverințe obținute de la foștii angajatori.
Oricum, toate aceste documente erau cunoscute de către acești din urmă pensionari, fiind depuse chiar de către ei la casele de pensii, astfel încât aveau posibilitatea de a urmări modul în care a fost stabilită pensia lor în temeiul L. nr.1. și a indica instanțelor de asigurări sociale competente elementele de calcul eronate sau neluate în considerare.
Cu toate acestea, chiar și pentru unii dintre acești pensionari, stabilirea corectă a drepturilor lor de pensie, cu luarea în considerare a tuturor elementelor prevăzute de L. nr.1., a constituit un proces anevoios, ce a presupus uneori și repetate litigii, ceea ce demonstrează cu prisosință că, în lipsa aducerii la cunoștința recurentului a datelor ce au fost avute în vedere de către casele de pensii la stabilirea drepturilor sale de pensie în temeiul L. nr.1., dreptul său la o instanță în sensul art.6 din C. EDO, pentru cercetarea corectitudinii cuantumului pensiei sale revizuite, rămâne unul iluzoriu.
Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au
statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă
drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie
să îmbra ce forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în
fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința persoanelor interesate în mod legal.
Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a aveaacces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.
Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare,ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.
De asemenea, art. 24 alin.1 din Co nstituți a României garantează dreptul la apărare.
Potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme, motivarea actului administrativ trebuie să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să
transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu
neapărat în înscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de
oricare dintre în scrisurile ce for mează actul și care se comunic ă
particularului odată cu acesta.
Ori, în speță, parte dintre înscrisurile ce motivau practic modul de calcul al pensiei revizuite, nu au fost niciodată comunicate reclamantului.
Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.
De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.
Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.
Mai mult, conform art.1326 alin.1 Cod civil, actul unilateral este supus
comunicări i atunci când constituie, modifică sau stinge un drept al
destinatarului și o ri de câte ori inf ormarea destinata rului este necesar ă potrivit naturii actului.
Consider că, în speță, având în vedere specificul situației recalculării pensiei recurentului, comunicarea ce trebuia făcută destinatarului, având în vedere natura actului, nu privește doar strict decizia de pensie, ci și toate actele care au stat la baza emiterii acesteia, întrucât doar în acest mod se putea realiza în mod real scopul informării acestuia.
În speță, se constată nu numai faptul că reclamantului nu i -a fost
comunicată, odată cu decizia de revizuire și documentația avută în vedere
de către casa de p ensii în vederea ap licării metodologiei de calcul a pensie i
sale, prevăzute de O. nr.1., pentru ca acesta să -și poată concretiza
contestația pe care avea dreptul de a o formula într -un anumit termen
ex pres stabilit de c ătre legiuitor , dar, mai mult, prima in stanță a soluționat
practic contestația sa împotriva deciziei de revizuire a pensiei s ale emise în
temeiul acestui act normativ, fără a solicita e mitentului actului
documentația avută în vedere, care nu era accesibilă recurentului.
De altfel, conform art.13 din L. nr.554/2004, la primirea cererii,instanța dispune citarea părților și poate cere autorității al cărei act este atacat să îi comunice de urgență acel act, împreună cu întreaga documentație care a stat la baza emiterii lui, precum și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei.
Chiar dacă, prin decizia de revizuire a pensiei recurentului, cuantumul pensiei sale s-a apropiat de cel al fostei pensii de serviciu pe care acesta o obținea, aceasta nu exclude o reală verificare a legalității și temeiniciei drepturilor astfel stabilite, având în vedere că ceea ce legiuitorul și-a propus, prin L. nr.1., a fost o recalculare corectă a acestor pensii potrivit algoritmului L. nr.1., cu luarea în considerare a soldelor obținute în întreaga perioadă de activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul.
Pentru toate aceste considerente, apreciez că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul A. M. G., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru cercetarea fondului cererii privind stabilirea cuantumului pensiei revizuite a acestuia conform Metodologiei de calcul a pensiei prevăzute de O. nr.1..
Red./Tehnored.:C.M.. Judecător,C. M.
| ← Decizia civilă nr. 2132/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4127/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
