Decizia civilă nr. 5002/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 5002/R/2012
Ședința 03 decembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. K. M. împotriva sentinței civile nr. 3. din 09 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. B.-N., având ca obiect contestație decizie de pensionare L. 1..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care referitor la cererea de repunere pe rol a cauzei, Curtea, dispune anularea acesteia pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a domnului avocat C. K. A.
Curtea, din oficiu, invocă excepția perimării prezentului recurs, având în vedere că această cauză a fost suspendată în temeiul prevederilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pe lipsa părților la data de 24 octombrie 2011, și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin contestația înregistrată sub nr. de mai sus contestatorul C. K. M. a chemat în judecată pe intimata C. J. de P. B.-N., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să anuleze D. nr.
114893/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu și să mențină în plată pensia de serviciu stabilită anterior, prin decizia nr. 114893/(...).
Prin sentința civilă nr. 3./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosar nr. (...), s-a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul C. K. M., împotriva Deciziei de recalculare a pensiei, nr. 114893/(...), emisă deintimata C. județeană de P. B.-N. cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Niciunul din motivele invocate de contestator în susținerea nelegalității deciziei contestate nu este întemeiate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin decizia nr. 114893/(...)(f.8), contestatorului i s-a acordat o pensie de serviciu de 3279 lei, în baza L. nr.96/2006, în calitate de fost parlamentar, din care suma de 2139 lei suportată din bugetul de stat iar, prin decizia nr.
114893/(...), privind recalcularea pensiei de serviciu, emisă de intimată,contestată în această cauză, s-a stabilit în favoarea contestatorului o pensie de asigurări sociale de 1189 lei(f.6).
P. art. 1 din L. nr.1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, la data intrării in vigoare a acestei legi, categoriile de pensii, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000 privind sistemulpublic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, respectiv, pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pensiile de serviciu ale personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, pensiile de serviciu ale personalului diplomatic și consular, pensiile de serviciu ale funcționarilor publici parlamentari, pensiile de serviciu ale deputaților și senatorilor, pensiile de serviciu ale personalului aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă și pensiile de serviciu ale personalului Curții de conturi. P. art.3 din lege, pensiile prevăzute de art.1 stabilite potrivit prevederi legilor cu caracter special cuvenite sau aflate în plată, se recalculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii utilizând algoritmul de calcul prevăzut de legea nr.19/2000, iar recalcularea pensiilor de serviciu prin determinarea punctajului mediu anual în sistemul public se face pe baza documentelor existente în dosarele de pensii.
Din conținutul acestor dispoziții legale rezultă că pensiile de serviciu ale parlamentarilor sau foștilor parlamentari (deputați și senatori) au fost recalculateîn funcție de principiul contributivității.
Chiar dacă criticile formulate de contestator privind neconcordanța dintre legea internă și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale au fost examinate de Curtea constituțională a României cu ocazia soluționării obiecțiilor de neconstituționalitate a L. nr.1.(anterior promulgării ei) instanța de judecată este competentă să analizeze aceleași critici din perspectiva articolelor 11 și 20 din Constituție.
În consecință, constatarea anterioară a constituționalității L. 1. nu împiedică judecătorul cauzei, să verifice dacă aplicarea legii în concret nu produce efecte contrare C.i, verificare care trebuie făcută în funcție de jurisprudența
CEDO în materie.
Critica potrivit căreia, prin L. nr.1. care dispune că pensiile de serviciu devin pensii în înțelesul L. nr.19/2000, se încalcă principiul neretroactivității legii civile și se nesocotește dreptul câștigat, astfel că nu poate fi considerată lege în sensul C.i, nu este întemeiată.
T. a reținut că, pensia de serviciu a unei categorii profesionale, reglementată printr-o lege specială, are două componente, și anume pensia contributivă și un supliment din partea statului. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, pe când partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat. A. acestui supliment ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie, astfel cum este reglementat în art.47 alin.(2) din Constituție.
Chiar dacă pensiile speciale, au fost instituite de către legiuitor în considerarea unui anumit statut special al categoriei profesionale respective, ele pot fi totuși eliminate dacă există o rațiune suficient de puternică spre a duce în final la diminuarea prestațiilor sociale ale statului sub forma pensiei. Or, în cazul de față, Curtea constituțională a României, prin D. nr.873/2010, a reținut că o atare rațiune este dată și că aceasta reiese din expunerea de motive a legii, atât grava situație de criză economică și financiară cu care se confruntă statul
(bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale de stat), cât și necesitatea reformării sistemului de pensii, prin eliminarea inechităților din acest sistem.
Așa cum a reținut și Curtea constituțională, prin D. nr.871/2010, tribunalul constată că, în conceptul de „. câștigate"; pot intra doar prestațiile deja realizate până la intrarea în vigoare a noii reglementări. Prin urmare, numai dacă legiuitorul ar fi intervenit asupra acestor prestații deja încasate sau prestații care deși au fost încasate ulterior apariției legii, au fost datorate pentru perioadaanterioară intrării ei în vigoare, s-ar fi încălcat dispozițiile art. 15 alin.(2) din Constituție. Textele de lege respectă art.15 alin.2 din Constituție pentru că afectează pensiile speciale doar pentru viitor și numai în ce privește cuantumul acestora, iar celelalte condiții privind acordarea acestora, respectiv stagiul efectiv de activitate în profesie și vârsta eligibilă nu sunt afectate și că legea nu se răsfrânge asupra prestațiilor deja obținute anterior intrării legii în vigoare. O lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.
În ce privește noțiunea de bun, prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C.,
Curtea constituțională, soluționând obiecțiile de neconstituționalitate, a examinat legea și din această perspectivă și a statuat că partea necontributivă a pensiei se include în această noțiune și reprezintă un drept câștigat, însă numai cu privire la prestațiile de asigurări sociale realizate până la intrarea în vigoare a legii și că suprimarea acestora pe viitor nu are semnificația unei exproprieri. De asemenea, în D. nr.873/2010, referitor la noțiunea de bun, analizată prin prisma art.1 din Protocolul nr. 1 la C., Curtea constituțională a reținut că CEDO, în cauza Muller contra Austriei a arătat: convenția garantează drepturile patrimoniale ale unei persoane ce a contribuit la sistemul de asigurări sociale, dar că acesta nu poate fi interpretat în sensul că acea persoană ar avea dreptul la o pensie într-un anume cuantum.
În speță, nu s-a încălcat dreptul la respectarea bunului recunoscut și ocrotit de art.1 din Primul Protocol adițional la C. deși acesta acoperă și drepturile patrimoniale sub forma prestațiilor succesive, în cazul de față, însă, așa cum s-a arătat mai sus, constituie bun doar dreptul la pensie conferit prin lege iar nu și întinderea concretă a cuantumului acesteia, care poate evolua în funcție de formula de calcul prevăzută de lege, pentru că admițând o interpretare contrară, ar însemna că cuantumul pensiei odată stabilit, acesta nu mai poate fi modificat, nici redus, dar nici majorat, interpretare care nu este în spiritul jurisprudenței constante a CEDO. Contestatorul, în calitate de pensionar în baza legii speciale și beneficiar al unei pensii de serviciu, a beneficiat de un bun în sensul jurisprudenței CEDO, dar această noțiune convențională nu acoperă și cuantumul pensiei avute la un moment dat. Așa fiind, în condițiile în care pensia acordată prin decizia contestată, calculată potrivit algoritmului prevăzut de L. nr.19/2000, respectă principiul contributivității, nu se poate considera că, prin aceasta, contestatorul ar mai fi în continuare îndreptățit la un supliment asigurat din bugetul de stat, în condițiile în care legiuitorul a înțeles să reglementeze unitar pensiile reglementate prin legi speciale și să fie plătită cu titlu de pensie doar suma corespunzătoare contribuțiilor de asigurări sociale plătite de fiecare asigurat.
Se constată că prin recalculare a fost redus cuantumul pensiei doar cu privire la partea plătită din bugetul statului și nu și cu privire la pensia cuvenită contestatorului din bugetul asigurărilor sociale, potrivit contribuției sale din perioada activă și cum legea în baza căreia i-a fost acordată contestatorului pensia de serviciu prevedea, la data acordării, că partea ce depășește pensia contributivă se suportă din bugetul de stat, posibilitatea ca statul să reducă sau să înlăture acest supliment era cunoscută contestatorului încă de la pensionare, cât timp acordarea acestui supliment nu are la bază contribuția sa la fondul de pensii, ci este lăsată la latitudinea statului, în funcție de posibilitățile acestuia de acordare.
Prin urmare o „speranță legitimă"; a contestatoarei cu privire la dreptul de a încasa un anumit cuantum al pensiei s-a putut naște cert doar cu privire la partea din pensie corespunzătoare contribuției sale din perioada de activitate.
Deși Curtea a statuat în cauza Muler contra Austriei , că art.1 din Primul Protocol adițional nu garantează dreptul de a primi o pensie într-un anumit cuantum, în spețe concrete s-ar putea ajunge, în anumite situații la concluzia încălcării C.i atunci când, în circumstanțele concrete ale unui caz dat persoana ar urma să suporte o sarcină disproporționată și excesivă (de exemplu, prin reducerea pensiei situația financiară a familiei ar fi grav afectată, nemaiputând să fie plătite ratele, întreținerea pensionarul fiind astfel lipsit de mijloace de subzistență). Totuși și, în aceste situații, CEDO a reținut că, reducerea pensiilor nu trebuie analizată ca fiind o ingerință sub forma „privării de proprietate"; ci din perspectiva regulii generale privind dreptul la respectarea bunurilor (Hotărârea - Aizupurua Ortiz c. Spaniei, 2 februarie 2010).
În acest sens, tribunalul a reținut că, în concret, deși cuantumul pensiei contestatorului a fost redus, acest cuantum redus al pensiei este unul considerabil și nu este derizoriu, în condițiile în care salariul minim brut pe economie la data respectivă era doar de 600 lei iar pensia minimă doar de 350 lei astfel că prin reducerea cuantumului pensiei, contestatorul nu a suportat o sarcină disproporționată și excesivă.
P.le speciale fiind instituite și reglementate de legiuitor prin legi speciale, în funcție de anumite considerente legate de statutul anumitor categorii profesionale, tot prin lege, pe baza principiului simetriei juridice, pot să fie modificate ori transformate în pensii de drept comun pentru limită de vârstă potrivit legii cadru, fiind un atribut exclusiv al legiuitorului.
T. a reținut că decizia contestată a fost emisă cu respectarea prevederilor L. nr.1. și că, la determinarea cuantumului pensiei contestatorului, au fost luate în calcul toate veniturile probate cu adeverințe, aflate la dosarul de pensie.
Nu se poate reține că măsura eliminării pensiei de serviciu de care abeneficiat anterior contestatorul ar încălca dispoziția instituită de art.180 din L.nr.19/2000, în sensul că s-ar impune menținerea în plată a cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei, respectiv cel primit anterior de contestator, pentru că, pe de o parte, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite și calculate anterior pe baza stagiului de cotizare și punctajului realizat, calculat potrivit 76 din L. nr.19/2000 or, în cauză, cuantumul pensiei de serviciu acordată contestatorului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de un procent anume prevăzut de legea specială, din veniturile realizate iar, pe de altă parte, prevederile art.180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal ce nu-și găsește aplicare în cauză.
Având în vedere toate aceste considerente de fapt și de drept contestația a fost respinsă ca neîntemeiată.
Intimata nu a solicitat obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. K. M., solicitând admiterea recursului formulat, casarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii contestației și a anulării deciziei de pensie atacate, cu menținerea in plata a deciziei de pensionare emisa anterior recalculării.
Recursul este perimat.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., reținândcă părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la dezbateri și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Cum ulterior acestei suspendări, pricina a rămas în nelucrare, din motive imputabile părților mai mult de 1 an, în temeiul dispozițiilor art. 248 și art. 252 al. 1 și 2 C. proc. civ., urmează a se constata perimarea prezentului recurs.
Este real faptul că la data de (...) s-a formulat o cerere de repunere a cauzei pe rolul instanței, însă aceasta nu este natură să aibă ca efect întreruperea termenului de perimare, în contextul în care această solicitare a fost anulată de către instanță.
În concret, cererea de repunere pe rol a fost formulată în numele reclamantului prin avocat(f.16), fără a fi însă semnată și, de asemenea, fără a fi însoțită de o delegație avocațială în acest sens.
Constatând această neregularitate, Curtea a amânat cauza pentru data de
(...)(f. 20), termen pentru care reclamantul a fost citat cu mențiunea să facă dovada calității de reprezentant a domnului avocat C. K. A.
Cum la termenul din (...) nu s-a făcut nici o dovadă în sensul arătat, în conformitate cu art. 161 Cod de procedură civilă, cererea a fost anulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul C. K. M. împotriva sentinței civile nr. 392 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. L. D. S. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia civilă nr. 534/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 47/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
