Decizia civilă nr. 531/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 531/R/2012
Ședința publică din data de 8 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. T. M. împotriva sentinței civile nr. 1404 din 6 septembrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. A. N. și
CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților intimați, consilier juridic P. L. C., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea pârâților intimați întâmpinare.
De asemenea se constată că la data de 25 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus din partea reclamantului recurent note de ședință prin care solicită respingerea excepției tardivității invocată de instanță la termenul anterior.
Se comunică reprezentantei pârâților intimați un exemplar din notele de ședință.
Instanța, dispune rectificarea încheierii de la termenul anterior în sensul că excepția tardivității a fost invocată cu majoritate de opinii, doamnajudecător C. M. având opinie separată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților intimați solicită admiterea excepției tardivității formulării recursului invocată de instanță din oficiu.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1404 din 6 septembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtul M. A. N. și în consecință s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul C. T. M. reprezentat de S. C. M. D., ÎN R. ȘI ÎN R. în contradictoriu cu intimații M. A. N. și CASA DE PENSII A M. A. N., având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că decizia contestată a fost emisă la data de (...) în baza H.G. 735/ 2010, conform L. nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
Potrivit art. 1 lit. a și b din L. nr. 119/2010, pe data intrării în vigoare a acesteia ((...)) pensiile militare de stat, pensiile de stat ale polițiștilor și ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, stabilite pe baza legislației anterioare, au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, HG 735/(...) cuprinzând metodologia de recalculare a acestor pensii.
S-a reținut că decizia de recalculare a pensiei a fost emisă la data de (...)
și i-a fost comunică reclamantului după data de (...)- data intrării în vigoare a L. 263/2010, iar potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, contestarea deciziei de pensionare trebuia realizată conform procedurii instituite de legea nouă, nu de L. 1. (în ipoteza suspendării dispozițiilor art. 14 din H.G.
735/2010).
În art. 174, L. 263/2010 a prevăzut expres ultra-activitatea L. 19/
2000, însă exclusiv pentru litigiile aflate pe rolul instanței la intrarea sa în vigoare, stipulând astfel: „litigiile care se referă la drepturile ce fac obiectul prezentei legi, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a acesteia, se vor judeca potrivit legii în baza căreia a fost stabilit dreptul";.
Or, aplicând art. 171 din L. 263/2010, dreptul reclamantului la pensie face obiectul L. 263/2010, însă litigiul referitor la acest drept nu se afla pe rolul instanței la (...), cererea fiind introdusă ulterior.
Ca atare atât în baza H.G. 735/2010 care a stat la baza emiterii deciziei contestate, cât și în conformitate cu dispozițiile L. 263/2010, act normativ în vigoare la momentul înregistrării contestației, era prevăzută în mod imperativ procedura administrativă prealabilă privind atacarea deciziei de recalculare a pensiei, procedură ce trebuia exercitată într-un termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei, contestația direct la instanța de judecată fiind admisibilă doar dacă era îndreptată împotriva hotărârii pronunțate de comisia de contestații din cadrul M. A. N..
T. a apreciat ca fiind întemeiată excepția inadmisibilității contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de recalculare a pensiei nr.43344/(...) mai înainte de parcurgerea și finalizarea procedurii administrative prealabile.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. T. M.reprezentat de S. C. M. D. în R. și R., solicitând casarea hotărârii, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii excepțiilor invocate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului a invocat excepția nulității absolute a deciziei de recalculare a pensiei ca fiind emisă de o persoană necompetentă, în speță
Ministerul Administrației și Internelor, deși competența aparținea Casei
Sectoriale de pensii.
Decizia de recalculare a pensiei reclamantului a fost emisă de după data de 23 dec. 2010, dată la care s-a înființat C. sectorială de pensii, care a preluat toate atribuțiile fostelor structuri organizatorice din cadrul M. Administrației și Internelor, astfel că acesta nu avea competență cu privire la recalcularea pensiilor.
În conformitate cu dispozițiile art.105 din L. nr.263/2010, Casele sectoriale de pensii sunt cele care au competența emiterii deciziilor de pensionare precum și a deciziilor de recalculare și revizuire așa cum rezultă din disp.art.107 aln.1 și 3.
Cu privire la motivele respingerii contestației reclamantului arată că în conformitate cu OUG nr.1/2011 deoarece aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, se impune adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor aspecte în scopul revizuirii pensiilor potrivit art.1 lit.a și b din L. nr.110/2010.
Ceea ce reglementează OUG nr.1/2011 nu este altceva decât revizuirea pensiilor recalculate conform art.1 lit.a și b din L. nr.119/2010.
Argumentul Comisiei de S. a C. conform căruia decizia contestată a rămas fără obiect nu are temei juridic, atâta vreme cât conform OUG nr.1/2011, urmează a se emite decizii de revizuire pe care o contestă.
Referitor la procedura prealabilă arată că a contestat în termenul legal decizia de recalculare la comisia de contestații din cadrul MAI însă acesta nu a analizat și nu a soluționat în mod real contestația.
Referitor la motive de nelegalitate arată că membrii SCMD au avut calitatea de militari, polițiști, funcționari speciali în prezent fiind beneficiari ai pensiilor de stat aferente activității desfășurate, vechimii și gradului avut, conform deciziilor de pensionate anexate.
Prin decizia pe care o contestă s-a dispus în mod netemeinic și nelegal recalcularea pensiilor de care beneficiază membri, s-a produs o diminuare nejustificată a cuantumului acestora și implicit a patrimoniului membrilor SCMD.
Prin L. nr.119/2010 și normele de aplicare ale acesteia se încalcă dreptul de proprietate, se creează o discriminare între cadrele militare, personalul civil, magistrați care beneficiază prin lege de un mod de calcul al pensiei mult mai favorabil.
Prin recalcularea pensiilor reclamantului se încalcă principiul dreptului câștigat, deoarece pe parcursul anilor în care a fost militar a câștigat dreptul de a beneficia de sistemul de pensii sub imperiul căruia și-a desfășurat activitatea.
Acest drept a fost câștigat prin suportarea regimului militar, prin suportarea privațiunilor specifice acestui sistem.
Decizia contestată și implicit procesul de recalculare a pensiilor sunt nelegale raportat la dispozițiile C. R., ale dreptului comun cât și ale Legislației Europene în materie.
Deciziile de recalculare a pensiilor au fost emise în baza disp. HG nr.735/21 iulie 2010, deși prin sentința civilă nr.338/2010 pronunțată de Curtea de A. C. a fost suspendată executarea acesteia până la pronunțarea instanței de fond, astfel că recalcularea pensiilor s-a făcut în temeiul unui act normativ lipsit de orice efect.
În conformitate cu disp. art.6 alin.4 din HG nr.735/2010 pentru perioadele care constituie stagiu de cotizare și pentru care nu au putut fi dovedite veniturile realizate lunar sau documentele doveditoare nu au fost depuse în termenul pentru recalculare prevăzut de lege, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează salariul mediu brut pe economie din perioadele respective.
Așadar, deși membrii SCMD au desfășurat activitate și au obținut venituri diferențiate în funcție de pregătirea fiecăruia, de gradul pe care l-au avut, de meritele recunoscute prin decorare, la stabilirea cuantumului pensiei acestora a fost luat în considerare doar salariul mediu brut pe economie pentru perioadele respective.
Calculul pensiei la salariul mediu brut pe economie, reprezintă pentru o parte dintre membri SCMD o degradare, deoarece sunt asimilați persoanelor cu grade inferioare care se bucură de același venit ca și al celor cu grade superioare, deși pe parcursul desfășurării activității ca militari activi între veniturile gradelor militare au existat diferențe specifice.
Prin impunerea calculării cuantumului pensiei rezervistului la salariul mediu brut se încalcă un drept de proprietate fundamental, deoarece pentru activitatea desfășurată, cadrul militar beneficiază de solda lunară compusă dinsolda de grad, solda de funcție, gradații și indemnizații, precum și prime, premii, sporuri și alte drepturi bănești, elemente componente care ar trebui să se regăsească în adeverințele pe baza cărora se face recalcularea pensiilor militare.
Neluarea în considerare a tuturor veniturilor care compuneau solda lunară reprezintă o expropriere de bunurile pe care le-a câștigat diferența dintre veniturile obținute și salariul mediu brut pe economie.
Apreciază că, constatarea de către Curtea Constituțională a R. în cuprinsul Deciziei nr.871/(...) că L. nr.119/2010 nu încalcă dispozițiile C. R., nu împiedică instanțele de judecată să facă aplicarea dispozițiilor art.20 din legea fundamentală și să dea prioritate pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care R. este parte.
Conform art.1 din protocolul nr.1 la C. E. a D. O. se constată că membrii
S.ui SMCD beneficiază de un drept de proprietate asupra pensiei a cărei recalculare a fost dispusă de către pârâte însă este lipsită de această proprietate, prin dispozițiile legale naționale.
Membrii SMCD erau titularii unui bun în sensul art.1 din Protocolul 1, iar reducerea pensiei pentru viitor și lipsirea acestora de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente acestui procent reprezintă, indiscutabil, o ingerință ce a avut ca efect privarea acestora de bunul lor, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul nr.1.
Reducerea pensiei membrilor SCMD ca urmare a recalculării și imposibilitatea acestora de a-și mai recupera vreodată sumele de bani aferente acestui procent au dus la ruperea, în defavoarea pensionarilor, beneficiari ai pensiilor stabilite prin acte normative speciale, a justului echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general. Procedându- se în acest fel, s-a adus atingere chiar substanței dreptului de proprietate al reclamanților, atingere care, în concepția instanței europene, este incompatibilă cu dispozițiile art.1 din Protocolul nr.1 la C.
De asemenea, interesul public urmărit, respectiv asigurarea unui sistem unitar de pensii, încalcă principiul proporționalității consacrat de jurisprudența C., prin aceea că rupe justul echilibru ce trebuie păstrat între protecția proprietății și cerințele interesului general prin privarea membrilor SCMD de dreptul de a beneficia de pensie în suma garantată de dispozițiile legii speciale, respectiv a L. nr.164/2001.
Arată că există discriminare între aceleași persoane deoarece HG nr.735/2010 la art.6 prevede că recalcularea se face pe baza adeverințelor care să dovedească venitul lunar realizat sau în lipsa acesteia calculul se va face la nivelul salariului mediu brut pe economie, situație în care pentru cei care pot aduce adeverințe cuantumul pensiei poate fi mai mare, iar în situația celor care nu pot aduce adeverințe, cuantumul pensiei va fi calculat la salariul mediu brut.
Există discriminare între cadrele militare și personalul civil, deoarece cadrele militare nu au avut cărți de muncă, actul oficial prin care se dovedește vechimea în serviciul militar și funcțiile îndeplinite este fișa matricolă, care nu cuprinde salariile avute.
Mai există discriminare între categorii asemănătoare deoarece din moment ce magistraților, care au aceleași interdicții ca și militarii, li s-a acordat dreptul la pensie calculat proporțional cu salariul avut, ținându-se cont de statutul acestora, în care un rol esențial îl joacă interdicțiile pe durata mandatului și militarilor care au aceleași interdicții trebuie să li se aplice aceeași modalitate de calcul.
Cu privire la retroactivitatea legii, arată că măsura privind recalcularea pensiilor stabilite prin legi speciale, aflate în plată la data introducerii sistemului unitar de pensii publice nu se poate face decât prin încălcarea principiului neretroactivității legii, prevăzut la art.15 alin.2 din Constituția R., conform căruia legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Atunci când o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi juridice, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare.
Reglementările privind recalcularea pensiilor pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statul special, încalcă principiul neretroactivității prevăzut de aret.15 alin.2 din Constituția R..
Prin recalcularea pensiilor reclamantului se încalcă un principiu al drepturilor câștigate.
P.le aflate în plată constituie drepturi legal câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.
Intimatul M. A. N. prin întâmpinare (f.21-28) a solicitat respingerearecursului.
Învestită cu soluționarea căi de atac, Curtea a invocat, la primul termen de judecată, excepția tardivității recursului declarat de reclamant, excepție care,constatându-se a fi întemeiată, va fi admisă cu opinie majoritară în bazaurmătoarelor considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 301 din C.proc.civ., termenul de recurs este de
15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de fond, iar prevederile art. 103 alin. 1 Cod procedură civilă sancționează cu decăderea neexercitarea căii de atac în termenul legal, cu excepția cazului în care partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În cauza dedusă judecății, hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantului la data de 27 septembrie 2011, astfel cum rezultă din dovada de predare-primire aflată la fila 53 din dosarul primei instanțe.
Deși prin notele de ședință depuse pentru utimul termen de judecată, reclamantul a indica faptul că a formulat cererea de recurs în termenul de 15 zile de la data comunicării sentinței, acesta nu a indicat care este momentul declarării căii de atac.
Or, conform rezoluției de primire a cererii se constată că recursul a fost declarat doar la data de 21 octombrie 2011, prin urmare, cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 301 din C.proc.civ.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul reclamantului ca fiind tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul C. T. M. împotriva sentinței civile nr. 1404 din 6 septembrie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.cu opinie separată
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: C. M.
Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.
G. G. C.
Consider că recursul reclamantului C. T. M. a fost introdus în termenul legal prevăzut de art301 C..
Astfel, conform acestor dispoziții, termenul de recurs este în cauză de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ceea ce presupune însă existența unei proceduri legale de comunicare a sentinței recurate.
În consecință, momentul la care începe să curgă termenul de recurs poate fi doar cel care rezultă dintr-o dovadă de primire a hotărârii și a unui proces-verbal întocmit în acest sens, legale, deci care cuprind toate mențiunile prevăzute de C. de procedură civilă sub sancțiunea nulității.
Trebuie menționat, în primul rând, faptul că, astfel cum rezultă din acțiunea formulată, reclamant în cauză este C. T. M. reprezentat prin S. C. M.
D. în R. și în R., cu sediul în B., str.Bogota nr.6 , sector 1, prin mandatar S. P. de A. D., M., M. și A., acesta indicându-și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul mandatarului, în B., str.A. I., nr.8, jud.B.- Năsăud.
Conform art.93 C., în caz de alegere de domiciliu, dacă persoana a arătat
și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părții.
În speță, din dovada de îndeplinire procedurii de comunicare depusă la fila nr.53 dosar de fond, rezultă doar că ";dispozitivul hotărârii hotărâre civilă nr.1404/2011 pronunțată de TRIBUNALUL MARAMUREȘ-SECȚIA C. ar fi fost comunicat „la adresa numitulului/ei „. C. M. D. ÎN R. ȘI ÎN R. P. C. T. M., fără
a fi indicată în acest act de procedură pe rsoana însărcinată d e către reclamant
cu primirea actelor de procedură, respe ctiv mandatarul S. P . de A. D., M., M. și
A.
În schimb, cu toate că s -a menționat , astfel cum am precizat anterior, că
sentința ar fi fost comunicată la adresa sindicatului, în dova da de comunicare
nu este menționat sediul acestuia, din B., str.Bogota nr.6 , sector 1, ci este
înscris sediul Biroului de avocatură, respectiv domiciliul ales de cătrereclamant din B., str.A. I., nr.8, jud.B.-Năsăud
Potrivit art.91 C., înmânarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură atunci când actul urmează să fie înmânat unui avocat, se poate face funcționarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenței, care își ca arătat în clar numele și prenumele, precum și calitatea, iar apoi va semna dovada.
Dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii cuprinde însă, în speță, doar un nume indescifrabil, fără a fi indicată calitate a primitorului actului, sublinierea mențiunii „ acesta a primit semnând în fața
noastră"; și o semnătură indescifrabilă, lipsind în clar nu mele și prenumele persoanei care a primit actul, calitatea acesteia, actul de identitate al primitorului.
De altfel, în lipsa u nei parafe a sindica tului sau biroului d e avocatură , dovada depusă la dosar nu poate forma convingerea instanței privind persoana care a primit actul, conform disp. art.91 și 93 C..
Din acest punct de vedere comunicarea hotărârii este lovită de nu litate, având în vedere și dispozițiile art.88 alin.1 pct.4 C., întrucât aceasta nu cuprinde, cu respectarea art.93 C., numele, domiciliul și calitatea celui citat.
Se reține ca fiind lov it de nulitate absolu tă, în temeiul art.10 0 alin.3 C. și procesul-verbal înc heiat de cel însărci nat cu comunicare a hotărârii primei
instanțe, întrucât acesta nu cuprinde, cu respectarea art.93 C. , mențiunea
prevăzută de art. 100 alin.1 pct.4 din cod, privind numele, prenumele celui
căruia i s -a făcut comunicarea, precum și mențiunea prevăzută de art. 100
alin.1 pct.7 din cod, privind numele și calitatea celui căruia i s -a făcutînmânarea.
Î n consecință, consider că o dovadă de îndeplinire a procedurii de
comunicare a hotărârii nulă, pentru motivele arătate anterior, în situa ția
cărora legiuitorul a prezumat vătămarea reclamantului -recurent, nu putea fi
luată în considerar e ca probă a mome ntului de la care î ncepe să curgă în
cauză termenul de recurs.
Consider că, din ace ste motive, instanța de control judiciar n u putea face în cauză aplicarea art.103 alin.1 Cod. proc. civilă, privind decăderea părții din
dreptul de a exerc ita calea de atac, nefiind probată în cauză împlinirea termenului legal de recurs la data de (...), astfel încât cererea pentru
exercitarea căii de atac trebu ia consid erată ca fiind intro dusă în termenul legal, urmând a fi soluționat recursul formulat.
Judecător,
C. M.
Red./Tehnored.:(...).
| ← Decizia civilă nr. 2416/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 3582/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
