Decizia civilă nr. 628/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 628/R/2012
Ședința 13 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta H. D. L. împotriva sentinței civile nr. 845 din 17 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta recurentă H. D. L., asistat de avocat L. I. P., în substituirea avocatului titular avocat C. A., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost repusă pe rol, din oficiu, de către instanță, care a dispus citarea reclamantei recurente cu mențiunea că are posibilitatea de a depune la dosar note de ședință și înscrisuri în probațiune conform considerentelor Deciziei nr. 29/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în MO 925/(...)), referitoare la raportul de proporționalitate între efectele concrete ale măsurii recalculării pensiei pentru reclamant/ă și scopul urmărit prin aplicarea L. nr.
1..
De asemenea, se constată că la data de 10 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta recurentă a depus la dosar note de ședință și înscrisuri în probațiune conform mențiunii de pe citație referitoare la raportul de proporționalitate între efectele concrete ale măsurii recalculării pensiei pentru reclamant/ă și scopul urmărit prin aplicarea L. nr. 1..
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar o factură de utilitate privind consumul de gaze naturale și arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului cu mențiunea ca reprezentantul reclamantei recurente să-și expună punctul de vedere și în raport de D. nr. 29 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recursul în interesul legii.
Reprezentantul reclamantei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificare sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar și notele de ședință depuse la dosar .
Referitor la D. nr. 29 din 12 decembrie 2011, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recursul în interesul legii, reprezentantul reclamantei recurente arată că fiecare instanță în va analizadacă a fost afectat dreptul în substanța lui. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin cererea înregistrată lainstanță în data de (...) reclamanta H. D.-L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C., să se dispună printr-o hotărâre, anularea Deciziei de recalculare a pensiei de serviciu nr. 242146/(...) si încetarea efectelor acesteia începând cu (...) si pentru viitor, invocând în esență că reducerea pensiei de serviciu este nelegală deoarece:
- pensia de serviciu constituie un drept câștigat, fiind stabilită printr-o lege previzibilă, clară;
- prin măsura eliminării sale s-a adus atingere unui bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., fără să existe o justificare rezonabilă, fără să existe un raport de proporționalitate între măsura luată și mijloacele folosite;
- măsura este discriminatorie în raport cu situația magistratului, căruia i s-a menținut beneficiul pensiei de serviciu, în condițiile în care și el era supus acelorași incompatibilități ca magistratul;
- măsura este discriminatorie în condițiile în care se află în situație analogă și comparabilă cu cea a magistratului, iar diferența de tratament nu a fost justificată obiectiv și rezonabil, motivul determinant al menținerii pensiei de serviciu al magistratului fiind cel declarat, al compensării parțiale a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutului special al magistraților;
- măsura nesocotește principiul neretroactivității legii, care impune aplicarea prevederilor legii noi, privitoare la eliminarea pensiilor de serviciu numai pentru viitor, adică pensiilor care se stabilesc după intrarea în vigoare a legii noi;
- măsura încalcă principiul instituit de art. 180 din L. nr. 1., acela al menținerii în plată al cuantumului mai avantajos în situația recalculării pensiei.
Prin sentința civilă nr. 8., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins acțiunea formulată de reclamanta H. D. L. împotriva pârâtei C. J. DE P. C.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin L. nr.1. au fost recalculate pensiile de serviciu, nicidecum anulate, precum și că măsura nu încalcă principiul neretroactivității, afectând pe viitor doar partea necontributivă a pensiei de serviciu, conform Deciziei nr.871/2010 a C. C.. De asemenea, a reținut că această măsură nu este discriminatorie în raport de categoria magistraților, întrucât situația celor două categorii profesionale nu sunt nici similare și nici analoge, respectiv nu încalcă nici principiul drepturilor câștigate.
Doar drepturile la pensie reprezintă un „bun"; în înțelesul art.1 din Protocolul adițional nr.1 la C. europeană, nu și cuantumul acestui drept, care poate fi determinat până la concurența părții contributive, nefiind garantat dreptul de a beneficia de un anumit cuantum al pensiei.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta H. D. L., solicitândmodificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanta critică hotărârea recurată prin prisma motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 și în considerarea dispozițiilor art. 3041 C.pr.civ.. Învederează că prima instanță a încălcat dispozițiile art. 261 pct. 5 C.pr.civ., în condițiile în care hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea.Prin sentința recurată, T. s-a referit exclusiv la criticile privitoare la dreptul de proprietate recunoscut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și de C. și la dreptul de a nu fi discriminat, omițând să se pronunțe cu privire la restul susținerilor acesteia. De asemenea, arată recurenta că delimitarea realizată de către prima instanță între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu are niciun fundament legal. Niciunde în L. nr. 1. sau în actele normative care reglementează pensiile de serviciu nu se face nicio distincție între aceste categorii. Singura care a operat distincția este Curtea Constituțională, pentru a justifica constituționalitatea L. nr. 1., în ceea ce privește eliminarea pensiilor speciale în raport de toate categoriile în afară de magistrați. T. remarcat că, în cazul magistraților, aceeași Curte C. nu a mai făcut nicio distincție considerând că trebuie renunțat la orice discuție raportată la noțiunea de pensie contributivă. Pe de altă parte, nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive, întrucât pensia primită nu este o retrocedare a unor sume de bani achitate anterior, ci o prestație socială la care statul este obligat prin C. și prin alte norme legale să o suporte. Pensia de serviciu a fost stabilită tot prin lege, le fel ca și pensia de drept comun, legea stabilind condițiile de exercitare a acestui drept constituțional. Nu se poate nega dreptul legiuitorului de a modifica cuantumul sau condițiile de pensionare, dar numai pentru viitor. Condiționarea plății pensiei de serviciu de existența unor resurse la bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale nu este prevăzută de niciunul dintre actele normative în vigoare. Nici legea pensiilor, nici legea nr. 567/2004 nu condiționează plata acestor sume de bani periodice de existența unor resurse financiare. De altfel, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit de multă vreme că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a justifica omisiunea de a-și executa obligațiile stabilite prin lege. Prin întâmpinarea formulată, C. J. de P. C. a solicitat respingerearecursului. Prin notele de ședință (f. 56), depuse de reclamantă ulterior pronunțării Deciziei nr.29/2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a arătat că potrivit statuărilor C. Europene statele dispun de o marjă largă de apreciere pentru a stabili ceea ce este în interesul public, mai ales atunci când este vorba despre adoptarea și aplicarea unor măsuri de reformă economică și justiție socială. S-a statuat de asemenea de către Curtea E. și faptul că un stat nu poate invoca o stare generală de necesitate pentru a justifica restrângeri de drepturi și libertăți dacă această stare, în tot sau în parte, este rezultatul unor politici anterioare greșite. Oricum, criza economică, un prea ridicat cuantum al cheltuielilor publice ori dezechilibrul bugetar nu sunt circumstanțe anume prevăzute în cuprinsul art. 53 din Constituția României și nu pot fi asimilate cu situațiile excepționale menționate în cuprinsul acestui text fundamental. Scopul L. nr. 1. a fost diminuarea dezechilibrelor existente prin înlăturarea așa numitor "pensii speciale" privite ca "privilegii" ale unor categorii profesionale. Or, de aceste "pensii speciale" și "privilegii" s-a beneficiat în baza unor legi clare și previzibile ale Statului român. Dacă Statul român agreșit atunci când a adoptat acele legi clare și previzibile, nu își poate invoca acum propria culpă pentru a justifica restrângeri de drepturi. Măsura transformării pensiei de serviciu în pensie de asigurări sociale, cu consecința diminuării severe a drepturilor bănești ale pensionarului, nu poate fi apreciată ca prezentând un raport rezonabil de proporționalitate între mijlocul utilizat și scopul urmărit. Privarea unor anumite categorii de pensionari de un procent covârșitor al veniturilor lor în condițiile în care alți pensionari și-au păstrat intacte aceste venituri nu este o situație compatibilă cu prevederile C.i Europene, așa cum a decis de altfel și Curtea în afacerea Buchen c. Cehia din 2002. Consideră că nu se poate vorbi despre o reală analiză a raportului rezonabil de proporționalitate, atâta vreme cât această analiză o privește doar pe reclamantă. Nu există niciun motiv rezonabil pentru ca doar drepturile acesteia, respectiv ale celorlalți pensionari aflați în aceeași situație, să fie afectate în vederea protejării interesului public. Recurenta face trimiteri la practica neunitară a instanțelor. Privitor la situația particulară, recurenta arată că are grave probleme de sănătate, care îi impun urmarea unui tratament medicamentos și un stil de viață care generează cheltuieli mult mai mari decât cele ale unei persoane sănătoase. Învederează că este văduvă și o are în întreținere pe mama acesteia care este deosebit de bolnavă(demență mixtă). După recalculare, veniturile personale cumulate cu cele ale mamei (495 lei) nu îi sunt suficiente pentru a acoperi cheltuielile lunare. În probațiune, recurenta a depus înscrisuri privind cheltuielile curente, acte medicale, acte de stare civilă. Recursul este nefondat. Nu pot fi primite criticile potrivit cărora L. 1. încalcă flagrant principiul nere tro ac tiv ităț ii leg ii , consacrat în art. 15 alin (2) din C., prin prisma faptuluică actul normativ menționat a făcut obiectul controlului de constituționalitate a priori, exercitat în temeiul art. 146 lit. a) din C., Curtea Constituțională pronunțând deciziile nr. 871 din 25 iunie 2010 și, respectiv, nr. 873 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010. Astfel, prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010 Curtea Constituțională a statuat faptul că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, prin D. nr. 873 din 25 iunie 2010 s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)-i) și art. 2-12 din L. nr. 1., privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, fiind analizată din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate. Totodată, s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. c) din aceeași lege (la data formulării obiecției de neconstituționalitate) sunt neconstituționale, din perspectiva prevederilor art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C. (referitoare la statutul judecătorilor și procurorilor). În raport cu dispozițiile art. 147 alin. (4) din C., precum și față de jurisprudența C. C. (D. nr. 1 din 4 ianuarie 1995 a Plenului C. C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995), atât dispozitivul, cât și considerentele deciziilor C. C. sunt general obligatorii și se impun cu aceeași forță tuturor subiectelor de drept, deopotrivă, în cazul deciziilor prin care se constată neconstituționalitatea unor norme, dar și în ipoteza celor prin care se resping obiecții sau excepții de neconstituționalitate. O lege care este contrară C.i nu poate subzista în ordinea juridică internă. Având în vedere caracterul obligatoriu al deciziilor C. C., precum și al considerentelor acestora, în limitele controlului de constituționalitate, instanța de judecată nu este în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii din perspectiva C.i europene a drepturilor omului impunându-se în mod distinct, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Însă, în jurisprudența C. Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza L. nr. 1., nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestei plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului. Pe de altă parte, neretroactivitatea L. nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. Referitor la discriminare, s-a statuat prin considerentele deciziei nr. 29din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 29/2011, că instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale. În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C.. Analizând cauza din perspectiva dispozițiilor art. 1 din Protoco lul ad iț ion al nr. 1 la C. europe an ă a drep tur ilor o mul u i , Curtea de A. constată că pensia deserviciu a reclamantei, stabilită conform L. nr. 567/2004, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în acest sens materializându-se și jurisprudența C. Europene a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004). Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor L. nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, acest act normativ reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. (C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009, C. Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010, C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004). Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat. Din perspectiva acestor condiții, Curtea constată că ingerința este legală, întrucât este reglementată de L. nr. 1. și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. Europene a D. O. (C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale. De asemenea, în jurisprudența C. Europene a D. O. se statuează faptul că statul se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor sale în acest domeniu. Curtea mai constată, că nu este rolul său de a verifica în ce măsură existau soluții legislative mai adecvate pentru atingerea obiectivului de interes public urmărit, cu excepția situațiilor în care aprecierea autorităților este vădit lipsită de orice temei. (Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în C. Wieczorek contra Poloniei, paragraful 59; Hotărârea din 19 decembrie 1989, pronunțată în C. Mellacher și alții contra Austriei, paragraful 53). Mai mult, prin D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. Europene a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva României a stabilit că „…deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55). Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele celemai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fostfundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii. De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor. În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu potfi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii. Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari."; În raport de aspectele evocate, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantei în raport de circumstanțeleparticulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional . În concret, reclamanta beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1351 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă stabilită pentru lunaseptembrie 2010 la un cuantum de 861 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei. Actele cu caracter medical de care se prevalează reclamanta (f. 27, 29) ar putea fi considerate relevante în stabilirea stării de nevoie în care se află, numai în măsura în care ar reflecta sarcina financiară impusă de diagnosticul atestat, de a cărui gravitate depinde în mod inevitabil și situația cheltuielilor medicale suportate în acest sens. Or, în absența unor acte medicale de specialitate din care să rezulte caracterul absolut obligatoriu al urmării unui tratament medical de duratăpentru ameliorarea, menținerea sau evitarea degradării stării de sănătate a reclamantei, a unei situații bazate pe documente justificative din care să rezulte costul medicamentelor necesare, instanța de recurs nu poate conchide sau prezuma asupra consecințelor patrimoniale pe care le implică tratamentul medical. O atare concluzie ar fi posibilă doar în situațiile excepționale când starea de sănătate a pensionarului este grav afectată de existența unor infirmități sau maladii grave, a căror înlăturare sau tratament impun în mod notoriu costuri suplimentare extrem de mari, care se adaugă inconvenientelor evidente ale unor asemenea afecțiuni (imposibilitatea deplasării, deplasarea cu ajutorul unor proteze sau scaune cu rotile, necesitatea urmării unui regim alimentar special ce ar preveni conservarea stării de sănătate etc.). În consecință, doar în asemenea situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61). Nu au caracter excepțional nici circumstanțele subiective referitoare la starea de sănătate, sau după caz, financiară, a mamei, în contextul în care în raport de aceasta persoană nu subzistă în sarcina reclamantei recurente o obligație legală de întreținere. În privința cheltuielilor lunare cu utilitățile (40-45) se reține că acestea se încadrează în sfera cheltuielilor curente, valoarea acestora fiind determinată de consum, fiind prin natura lor subordonate conduitei subiective a reclamantei, astfel că acestea nu se circumscriu noțiunii de criteriu obiectiv în sensul deja arătat. Prin urmare, cum reclamanta nu a invocat existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, Curtea de A. constată, în raport de cuantumul venitului său lunar (1351 lei) că prin aplicarea L. nr. 1. nu a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul Adițional. Nu pot fi primite nici criticile recurentei privitoare la practica altor instanțe, în contextul în care în actuala reglementare hotărârile instanțelor nu constituie izvor de drept. Mai mult, așa cum s-a arătat anterior, în vederea unificării practicii Înalta Curte de Casație și Justiție a pronunțat recursul în interesul legii, respectiv decizia nr. 29/(...), prin care a statuat că fiecare cerere se impune a fi analizată în funcție de particularitățile acesteia. Ca atare, discriminarea la care face trimitere recurenta în raport de alți colegi cărora li s-au menținut pensiile prin hotărâri judecătorești nu ar putea fi primită. Recurenta critică sentința atacată și din perspectiva necercetării fondului, critici pe care Curtea le găsește nefondate, prin prisma faptului că prin considerentele hotărârii prima instanță a analizat toate aspectele invocate și dezvoltate de către recurentă, iar nu și cele care au fost doar exemplificate de către aceasta, respectiv au fost expuse de o manieră mult prea generală. Ținând seama de considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art.312 alin.1 Cod de procedură civilă va respinge recursul reclamantei. Fără cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. D. L. împotriva sentinței civile numărul 845 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. D. G. S. D. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: E.B.
| ← Decizia civilă nr. 55/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 908/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
