Decizia civilă nr. 69/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 69/RC/2012

Ședința publică din data de 2 octombrie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.

JUDECĂTORI: S.-C. B.

I.-R. M.

GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea A. N. A A. P. în nume propriu și în calitate de reprezentant statutar și convențional al contestatorilor V. M. G. și POP V. împotriva deciziei civile nr. 2508/(...), pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), privind și pe intimatele C. N. DE P. ȘI A. D. DE A. S., C. J. DE P. M. și CASA DE PENSII A M. B., având ca obiect contestație decizie de pensionare.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin D. civilă nr. 2. din 21 mai 2012 a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții Pop V. și M. G. prin A. N. a A. P., împotriva Sentinței civile nr. 2206/(...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...), care a fost menținută.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere următoarele:

„În mod corect a reținut instanța de fond incidența în cauză a Deciziilor nr.

871 și 873 din 25 iunie 2010, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, statuându-se (obligatorie conform dispozițiilor art. 330^{7 alin. 4}

Cod procedură civilă) că instanțele de drept comun nu puteau să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiilor neretroactivității legii și discriminării.

Având în vedere că în prezenta cauză retroactivitatea L. 1. se invocă numai în raport de dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, Curtea de A. apreciază că în mod corect instanța de fond a apreciat că această analiză excede competențelor sale întrucât ar însemna să efectueze un control de constituționalitate, care se poate realiza numai de Curtea Constituțională, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată. De altfel, deciziile C. Constituționale sunt obligatorii și (așa cum s-a arătat anterior) instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect.

În mod similar, așa cum s-a statuat de Înalta Curte de Casație și Justiție în D. nr. 29 din (...), nici referitor la discriminare instanța de drept comun nu poate face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție, iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cupensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i E. a D. O. (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. Constituționale.

De asemenea, se constată că instanța de recurs și-ar depăși atribuțiile dacă ar examina pretinsa neconstituționalitate a L. 1. în raport de dispozițiile art. 47 și

44 din Constituție, Curtea Constituțională pronunțându-se și cu privire la aceste dispoziții prin D. nr. 8. Curtea Constituțională.

Jurisprudența anterioară a C. Constituționale în materie nu poate fi reținută de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.

Este adevărat că prin D. nr. 2. s-a stabilit că este necesară o analiză circumstanțiată pentru fiecare reclamant în parte, însă această analiză se referă la compatibilitatea recalculării pensiilor dispusă prin L. 1. cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O.

Astfel, în plus față de considerentele reținute judicios de către T., Curtea de

A. a reținut următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a D. O.:

1) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție

„În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați,personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de

C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din

12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71),

Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, Cauza Wieczorek împotriva Poloniei din

8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimulrând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care

Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (Cauza Hasani împotriva Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei, Cauza Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, Cauza Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011, Cauza Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.";

2) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzeleconexate Ana M. Frimu, Judita Vilma , Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiuîmpotriva R..

„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari";.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs va înlătura criticile reclamanților referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări (inclusiv cu privire la nerespectarea P. nr.12 din C.), la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 2..

Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamanților în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

În concret, reclamantul Pop V. beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1343 lei superioară pensiei medii pentru limită de vârstă din anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului. R. V. M. G. beneficiază de o pensie de asigurări sociale de 1905 lei superioară pensiei medii pentru limită de vârstă din anul 2010 în cuantum de 858 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantului.

Drept urmare, reținând și că în cauză reclamanții nu au invocat alte criterii care să fie avute în vedere la stabilirea raportului de proporționalitate (deși s-a pus în discuție D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în care se evidențiază că în raport de jurisprudența C. E. a D. O. este necesar să se analizeze situația particulară a fiecărui reclamant), Curtea de A. apreciază în raport de probele administrate în cauză că reclamanții nu suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a aprecia că raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit nu ar fi respectat.

În ceea ce privește, nerespectarea Directivelor 86/378/CEE și 9. a C. (care a modificat 86/378/CEE), Curtea reține că acestea se referă la regimurile profesionale de securitate socială definite în art. 2 alin. 1 ca fiind „. care nu sunt reglementate de D. 7. și al căror scop este de a asigura lucrătorilor, care desfășoară activități salariate sau independente, dintr-o întreprindere sau un grup de întreprinderi, dintr-un domeniu de activitate economică, sector profesional sau grup de sectoare, prestații menite să suplimenteze prestațiile prevăzute de regimurile legale de securitate socială sau să le înlocuiască, indiferent dacă apartenența la aceste regimuri este obligatorie sau opțională";.

În mod evident, pensia care a fost acordată în România reclamanților nu a fost constituită având la bază principiile menționate anterior, garantate de normele europene, respectiv o contribuție privată suplimentară a contestatorului ori o convenție între angajat și angajator cu privire la acordarea unei compensări pentru asumarea riscurilor unei anumite profesii. Acest tip de pensie prevăzut de L. nr. 2. nu este garantat de niciun principiu de drept comunitar și nu se încadrează în niciunul dintre tipurile de pensie recunoscute de normele comunitare.

Drept urmare, în cauză nu se poate reține existența unui drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene, ci mai degrabă despre un drept temporar acordat de stat, în limita posibilităților economice.

Conform art. 52 din C. drepturilor fundamentale a U. E. (1) Dispozițiile prezentei carte se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor U., cu respectarea principiului subsidiarității, precum și statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul U.. Prin urmare, acestea respectă drepturile și principiile și promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuțiile pe care le au în acest sens și cu respectarea limitelor competențelor conferite U. de tratate. (2) Prezenta cartă nu extinde domeniul de aplicare a dreptului U. în afara competențelor U., nu creează nici o competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

Întrucât prin L. 1. nu se pune în aplicare dreptul U., în cauză nu se poate reține că prin recalcularea pensiilor militare ale recurenților s-a încălcat C. drepturilor fundamentale a U. E.. De altfel, Curtea de Justiție a U. E. s-a pronunțat în mod similar într-o cauză având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare referitoare la interpretarea articolului 17 alineatul (1), a articolului 20 și a articolului 21 alineatul (1) din C. drepturilor fundamentale a U. E., respectiv O. din 14 decembrie 2011 (cauza C-434/11).

Contrar celor invocate de recurenți, art. 45 din T. de la L. nu prevede că

„pensia nu poate fi diminuată nici prin recalculare, nici confiscată";. Dimpotrivă, se constată că art. 153 din T. privind Funcționarea U. E. prevede că U. susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile privind securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor, însă conform alin. 4 din același articol dispozițiile adoptate în acest sens „nu aduc atingere dreptului recunoscut statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere echilibrului financiar";. Drept urmare, întrucât orice stat membru este pe deplin suveran să își organizeze sistemul de securitate socială, nu se poate reține că pensia de serviciu este un drept câștigat, garantat pentru viitor, în sensul normelor europene.

Este adevărat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la art. 30 din

Declarația Universală a D. O., însă această omisiune va fi suplinită de instanța de recurs. D. legală invocată de recurenți prevede că „Nicio dispoziție a prezentei Declarații nu poate fi interpretată ca implicând pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta

Declarație";. Din simpla redare a acestei prevederi rezultă că ea nu consacră teoria drepturilor câștigate (așa cum susțin recurenții raportat la dreptul de proprietate prevăzut de art.17 din Declarație), ci interzice restricțiile sau derogările de la drepturile fundamentale ale omului, sub pretextul că Declarația nu recunoaște aceste drepturi sau le recunoaște într-o mai mică măsură.

Curtea de A. constată că prin L. nr. 1. nu s-a suprimat dreptul la pensie al reclamanților, astfel încât nu se poate reține că a existat o privare de bun, în sensul celei de-a doua teze a primului paragraf al art. 1 din Protocolul nr. 1 și, drept urmare, neacordarea unei despăgubiri pentru suma cu care s-a diminuatcuantumul pensiei reclamanților ca urmare a intrării în vigoare a L. 1. nu conduce, de drept, la reținerea unei încălcări a art. 1 din Protocolul nr. 1.

În fine, nu se poate reține nici incidența motivului de recurs prin care s-a invocat nerespectarea art. 6 din C., întrucât recurenții nu l-au dezvoltat prin indicarea în mod concret sub ce aspect invocă nerespectarea dreptului la un proces echitabil.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta A. N. A A. P. (ANAP), în nume propriu și în calitate de reprezentant statuar și convențional al contestatorilor V. M. G. și POP V., prin care au solicitat anularea deciziilor emise reclamanților în baza L. nr. 1. (și în baza O. nr. 5. de revizuire a deciziilor de recalculare date în baza L. nr. 1.) pentru reclamanții din prezenta cauza, prin care sunt revizuite/recalculate deciziile de pensionare anterioare emise în baza L. nr. 2.; obligarea paratelor la repunerea în plata pe viitor a pensiilor avute de reclamanți conform deciziilor anterioare emise în baza L. nr. 2.; obligarea paratelor la plata diferențelor dintre pensiile încasate în baza deciziilor date conform L. nr. 1. și O. nr. 5. și pensiile stabilite în beneficiul reclamanților prin deciziile anterioare de pensionare emise conform L. nr.2.: începând cu data de 1 septembrie 2010 și pana la data punerii în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauza, ca efect al anularii deciziilor emise în baza L. nr.

1.; începând cu data de 1 august 2011 și până la data punerii în executare a hotărârii judecătorești pronunțate în prezenta cauză, ca efect al anulării deciziilor emise pe O. nr. 5..

În motivare contestației au arătat că prin acțiunea principală s-au contestat deciziile de pensionare emise reclamanților-persoane fizice în baza L. nr. 1., respectiv a deciziilor de recalculare nr. 2./(...) pentru Pop V. și nr. 2./(...) pentru

V. M. G..

Prin acțiunea completatoare formulata în raport de art. 132 C. s-au contestat deciziile emise reclamanților-persoane fizice în baza O. nr. 5., act normativ diferit de L. nr. 1., decizii prin care s-a dispus revizuirea drepturilor de pensie. În baza acestui nou act normativ reclamanților-persoane fizice le-au fost emise noi decizii de pensie respectiv nr. 2./(...) (pentru Pop V.) și nr. 2./(...) (pentru V. M.-G.).

Instanța de recurs nu a analizat în nici un fel cererea formulata de reclamanți împotriva modului de soluționare a acțiunii completatoare de către instanța de fond, aceasta aflându-se într-o evidenta omisiune.

După cum se poate observa cu ușurința, în considerentele deciziei de recurs nr. 2805/(...) (solicită a se vedea pag. 4-11 din decizie) se fac numai aprecieri cu privire la legalitatea emiterii deciziilor de recalculare în baza L. nr. 1., fără a exista un aliniat/fraza/propoziție în cuprinsul deciziei de recurs din care sa rezulte faptul ca instanța de recurs s-ar fi raportat și la O. nr. 5. și ar fi analizat cererea de recurs și prin prisma motivării acesteia și în ceea ce privește acțiunea completatoare.

Motivele de recurs s-au subscris dispozițiilor art. 304^{1 C. și art. 304 pct. 7 și}

9 C., or, din considerentele hotărârii rezulta faptul că instanța de recurs a analizat cererea numai prin prisma art. 304 pct. 9 C., lăsând necercetate motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. (respectiv analizarea motivelor contradictorii din sentința de fond) și de art. 304^{1 C. (respectiv analizarea cauzei sub toate aspectele, sentința de fond nefiind susceptibila de calea de atac a apelului).}

Arată faptul că prin cererea de recurs au avut în vedere următoarele argumente și motive în susținerea acesteia: instanța de fond a realizat o greșita interpretare și aplicare a legii; caracterul contradictorial și nelegalitatea argumentelor reținute de instanța de fond în considerentele hotărârii; soluția data de instanța de fond reprezintă o încălcare grava a convenției europene adrepturilor omului și a P. 1 adițional la convenție; judecătorul fondului nu a dat aplicabilitate principiului de drept prevăzut de art. 20 alin. 2 din constituție, refuzând efectiv sa soluționeze litigiul prin prisma normelor internaționale, considerentele hotărârii cuprinzând numai "argumente" pentru neaplicarea normelor internaționale; judecătorul de fond interpretează greșit și nu da aplicabilitate art. 15 alin. 2 din constituție privind neretroactivitatea legii civile; soluția instanței de fond nu analizează drepturile fundamentale ce le-au fost încălcate cu prilejul emiterii deciziilor contestate și nici nu da aplicabilitate temeiurilor si principiilor de drept ce guvernează prezentul litigiu.

Motivele reținute de instanța de fond în respingerea acțiunii se regăsesc în cuprinsul pag. 13 alin. 7- pag. 18 din considerentele hotărârii, acestea fiind numai cu privire la analiza a doua dintre problemele invocate și dezvoltate prin acțiune și cererea completatoare, restul problemelor de drept invocate, a principiilor de drept aplicabile și a textelor de lege implicate în soluționarea litigiului ramând total neanalizate de către instanța.

Astfel cele doua elemente analizate și nereal concluzionate de către instanța, se raportează la analiza efectelor deciziilor C. Constituționale și la interpretarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la convenția europeana a drepturilor omului prin prisma dreptul statului de a legifera.

În ceea ce privește analiza efectelor deciziilor C. Constituționale, se arată de către contestatori, că instanța de recurs a preluat ad literam concluziile din aceste decizii, fără să analizeze in concreto acțiunea reclamanților și fără să aprecieze faptul că existența acestor decizii nu împiedică instanțele de drept comun să analizeze în concret, raportat la circumstanțele fiecărei spețe, dacă aplicarea aceleiași norme nu antrenează pentru reclamant consecințe incompatibile cu C., protocoalele ei adiționale sau jurisprudența C..

Chiar dacă există o decizie a C. Constituționale prin care s-a constatat constituționalitatea unei norme interne, aceasta nu împiedică judecătorul național să procedeze la o analiză a compatibilității textului național cu prevederile internaționale referitoare la drepturile fundamentale ale omului și cu dispozițiile date de forurile internaționale competente.

Referitor la interpretarea de către instanța de recurs a art. 1 din Protocoul nr. 1 adițional la C., prin prisma dreptului statului de a legifera, se arată de către contestatori faptul că, invocându-se "criza economica", carentele bugetului de stat, precum și necesitatea uniformizării legislației în domeniul pensiilor, în realitate, scopul vădit al adoptării L. nr.1. l-a reprezentat scăderea drastica a cuantumului pensiilor categoriilor de pensionari prevăzuți în art.1 din cuprinsul acesteia, în meta cu peste 80% pentru reclamantul Pop V. și cu peste 65% pentru reclamantul V. M.-G. în raport de cuantumul deținut anterior. Un alt efect urmărit l-a reprezentat transformarea juridica a naturii drepturilor de pensie din pensie de serviciu în pensie de asigurări sociale.

Aplicând cu prioritate reglementările internaționale în materia drepturilor omului, instanțele de judecata nu depășesc limitele puterii judecătorești și nu își aroga atribuții specifice celorlalte doua puteri în stat (legislativa și executiva). Acestea nu creează noi norme juridice ci doar dau aplicabilitate cele internaționale existente în defavoarea celor interne, norme internaționale care prin ratificare sau prin aderarea R. la U. E. oricum au devenit parte a dreptului intern.

Sub imperiul principiului priorității dreptului comunitar consacrat prin art. 20 alin. 2 din Constituția R., instanța trebuia sa cerceteze legalitatea emiterii deciziilor pe L. nr. 1. și pe OUG nr. 5. prin prisma prevederilor art. 20 din C. D. Fundamentale a U. E., art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, art. 1 paragraful 1 și 2 din

Protocolul nr. 12 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, D. nr. 861378/C.E.E. modificata prin D. nr. 9., art. 45

T. de la L. - P. nu poate fi diminuata prin recalculare, nici confiscata, art. 17 C.

D. Fundamentale a U.E., art. 17 Declarația Universala a D. O., art. 25 și arte 34

C. D. Fundamentale a UE, art. 25 Declarația Universala a drepturilor omului - Persoanele în vârsta au asigurat dreptul la securitate și asistenta sociala. la o viata demna și independenta, art. 41 C. D. Fundamentale a U.E. - Orice cetățean are dreptul la o buna administrare, art. 30 din Declarația Universala a drepturilor omului - D.le și libertățile câștigate nu pot fi desființate și art. 6 din C. E. a D. O. etc.

Reglementarea pensiei de serviciu pentru anumite categorii profesionale, inclusiv pentru pensionarii aviatori (cazul semnatarilor prezentului Memoriu), au ca fundament legal in legislația europeana, D. C. Comunităților E. nr.

86/138/CEE din 24 iulie 1986 privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament intre barbari și femei în cadrul regimurilor profesionale de securitate sociala. astfel cum a fost modificata prin D. nr. 9. a C. U. E. din 20 decembrie 1996. Acest act european creează cadrul legal la nivelul U. E. pentru ca statele membre, în rolului unui anumit sector profesional, sa stabilească pentru acesta un regim profesional de securitate sociala.

Prin L. nr. 1. și OUG nr.5., România se diferențiază de regulile comunitare, intervenind o incompatibilitate evidenta intre dreptul internațional și dreptul intern în materia pensiilor.

Mai mult, pensia stabilita tuturor categoriilor de pensionari prevăzute la art. 1 din L. nr. 1. reprezintă un drept câștigat definitiv sub aplicația legislației în vigoarea la data deschiderii dreptului de pensie iar aceasta, în integralitatea ei, este asimilata dreptului de proprietate prin prisma art. 1 din Protocolul 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a deciziilor C. E. de la S.

Rațiunea instituirii principiului neretroactivității legii are în vedere asigurarea stabilității circuitului civil.

O revizuire/recalculare a acestor pensii, acordate și aflate în plata, echivalează cu o încălcare de către stat a propriei legislații, iar o modificare retroactiva ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept.

Dreptul fundamental la pensie, stabilit definitiv, este un drept câștigat în raport de care statul nu mai are drept de dispoziție, acesta nemaiputând fi afectat/limitat în conținutul și exercitare sa de nici un act normativ ulterior.

Orice act normativ ulterior prin care se intervine asupra pensiei deja câștigate - pe aspectul naturii juridice a acesteia: pe aspectul părților sale componente sau a cuantumului acesteia în sensul diminuării sale - reprezintă o ingerinta a statului în dreptul de proprietate sub forma unei exproprieri. Fără justa și prealabila despăgubire și cu respectarea art. 44 din Constituție.

Fiind invocate încălcări ale art. 1 din Primul Protocol, instanța de fond trebuia sa analizeze: existenta în patrimoniul pretențiilor a "bunului" în sensul art. 1 alin. 1 din Primul protocol; daca prin L. nr. 1. s-a realizat o ingerința a statului în exercitarea dreptului la respectarea bunului, ce a avut ca efect privarea contestatorilor de bunul lor; daca sunt îndeplinite condițiile privării de proprietate, respectiv daca ingerința a intervenit pentru o cauza se utilitate publica și daca aceasta este proporționala cu scopul legitim urmărit, fiind menținut un "just echilibru" intre cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Ori, Curtea E. a D. O. de la S. s-a pronunțat în nenumărate rânduri, chiar împotriva R., în sensul ca și dreptul de creanța reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și alibertăților fundamentale, daca este suficient de bine stabilit pentru a fi exigibil sau daca reclamantul poate pretinde ca a avut cel puțin o "speranța legitima de a îl vedea concretizat" (cauza Pressos Compania Naviera S.A și alții contra Belgiei, hotărâre din 20 noiembrie 2005; Hotărârea din 24 martie 2005 în cauza Sandor împotriva R.; Hotărârea din 28 iunie 2005 în Cauza V. I. împotriva R.).

Suplimentar fata de cele mai sus arătate, învederează și faptul ca, în speța, instanța de fond trebuia sa verifice daca ingerința invocata de reclamanți putea fi apreciata ca proporționala cu scopul legitim urmărit și aceasta numai daca s-ar fi putut aprecia ca s-a menținut un minim ""just echilibru" intre cerințele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Ori, nici L. nr. 1. și nici O. nr. 5. nu oferă pensionarilor posibilitatea de a obține despăgubiri pentru privarea de proprietate în cauza. Lipsa totala a despăgubirilor nu se poate justifica, avându-se în vedere circumstanțele spetei, cu atât mai mult cu cat nicio circumstanța excepționala nu a fost invocata de G. în acest sens. în cuprinsul L. nr. 1. și a O. U.G nr. 5. a fost justificata numai necesitate a luării acestei masuri, dar nu și lipsa totala a despăgubirilor.

Intimata, C. J. de P. M., prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, arătând în motivare faptul că atât instanța de fond cât și instanța de recurs a avut în vedere toate cele patru decizii contestate (deciziile de recalculare a pensiei și deciziile de revizuire a pensiei), astfel că nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de art. 318 teza a II-a C..

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației, invocată de intimată, Curtea constată că aceasta nu poate fi primită, contestatoarea prevalându-se de motivul de contestație în anulare prevăzut la art. 318 alin. 1 teza a II-a C. - când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

De altfel, intimata, deși a invocat formal excepția inadmisibilității contestației în anulare, în susținerea excepției formulează apărări ce se circumscriu unor aprecieri de netemeinice a căii de atac, arătând că instanța de recurs a avut în vedere la soluționarea cauzei toate cele patru decizii contestate în cauză, atât cele de recalculare a pensiei cât și cele de revizuire, motiv pentru care nu ne aflăm în ipoteza textului art. 318 alin. 1 teza a II-a C..

În ceea ce privește analiza pe fond a motivelor de contestație, Curtea reține,cu opinie majoritară, următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 318 alin. 1 teza a II-a C., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În cauza dedusă judecății se arată de către contestatori faptul că au invocat prin motivele de recurs prevederile art. 304^{1 C. și art. 304 pct. 7 și 9 C., or, din considerentele hotărârii rezulta faptul că instanța de recurs a analizat cererea numai prin prisma art. 304 pct. 9 C., lăsând necercetate motivele de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. (respectiv analizarea motivelor contradictorii din sentința de fond) și de art. 3041 C. (respectiv analizarea cauzei sub toate aspectele, sentința de fond nefiind susceptibila de calea de atac a apelului).}

De asemenea, se arată faptul că și în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C., instanța de recurs a procedat la o analiză parțială a acestuia doar prin prisma analizei efectelor deciziilor C. Constituționale și a interpretării dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., în ceea ce privește dreptul statului de a legifera, și acestea fiind analizate în modnereal, restul problemelor de drept invocate, a principiilor de drept aplicabile și a textelor de lege implicate în soluționarea litigiului ramând total neanalizate de către instanță.

Criticile aduse de contestatori sunt nefondate.

Astfel potrivit dispozițiilor art. 304^{1 C., „recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C., instanța putând să analizeze cauza sub toate aspectele";.}

Textul legal menționat nu reglementează un nou motiv de recurs distinct de cele menționate la art. 304 C., ci conferă instanței de recurs posibilitatea de a analiza cauza prin prisma tuturor motivelor de nelegalitate și netemeinice invocate de recurent care, datorită faptului că hotărârea primei instanțe nu este susceptibilă de a fi atacată pe calea apelului, nu ar putea altfel să fie supusă vreunui control jurisdicțional.

Analizând considerentele Deciziei nr. 2./2012, atacată prin prezenta contestație în anulare, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că instanța de recurs a răspuns tuturor motivelor de netemeinicie și nelegalitate în raport de care au fost aduse critici hotărârii de fond.

Deși, formal, se invocă de către contestatori faptul că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. - când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, în realitate contestatorii formulează critici prin prisma faptului că instanța de recurs nu s-ar fi pronunțat asupra motivelor de nelegalitate invocate raportat la prevederile OUG nr. 5., or, asemenea critici se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C..

În ceea ce privește motivele de recurs ce se subsumează reglementării art. 304 pct. 9 C., Curtea constată, din analiza considerentelor deciziei pronunțată în recurs, că acestea au fost analizate punctual, instanța de recurs răspunzând tuturor criticilor aduse de recurenții contestatori în prezenta cauză.

Astfel, aceștia au investit instanța cu analiza legalității deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu emise în temeiul L. nr. 1. și a celor de revizuire emise în temeiul OUG nr. 5., arătând că cele două acte normative contravin prevederilor constituționale prin aceea că încalcă principiul neretroactivității legii iar prin suprimarea pensiilor de serviciu cu consecința diminuării drepturilor de pensie cu 80% și, respectiv, 60%, se încalcă principii și drepturi fundamentale reglementate prin prevederi internaționale a căror aplicabilitate se impune cu prioritate în fața judecătorului național.

Se constată astfel că recurenții contestatori au înțeles să invoce aceleași motive de nelegalitate atât față de deciziile de recalculare a pensiei de serviciu emise în temeiul L. nr. 1. cât și în ceea ce privește deciziile de revizuire emise în temeiul OUG nr. 5., iar faptul că instanța de recurs nu a procedat la o analiză distinctă a acestora, în raport de fiecare act normativ invocat, nu poate avea semnificația nepronunțării asupra tuturor motivelor de recurs, cum greșit se susține de către contestatori.

Instanța de recurs are obligația să răspundă fiecărui motiv de recurs și nu fiecărui argument de fapt și de drept invocate de parte, putând să procedeze la gruparea lor și să răspundă motivului de recurs prin considerente comune, cum de altfel s-a procedat în cauza dedusă judecății.

Astfel, după cum reiese din D. nr. 2./2012, instanța de recurs a apreciat ca fiind corecte statuările instanței de fond privind incidența în cauză a Deciziei nr.

8. și a Deciziei nr. 873/2010 ale C. Constituționale și a arătat argumentat de cenu se încalcă principiul neretroactivității legii și de asemenea, de ce în situația litigioasă dedusă judecății nu poate fi vorba de o discriminare.

Totodată instanța de recurs, răspunzând criticilor recurenților, a analizat și a concluzionat faptul că în cauză nu s-a produs o încălcare a prevederilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C., făcând trimitere la statuările Î. C. de C. și

Justiție date prin D. nr. 2., pronunțată în recurs în interesul legii, și de asemenea, la jurisprudența C. incidentă, inclusiv la cea pronunțată în cauza Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R., în care Curtea E. a analizat compatibilitatea măsurilor luate în temeiul L. nr. 1. cu prevederile convenționale.

De asemenea, prin considerentele deciziei de recurs, instanța a răspuns criticilor invocate de contestatorii recurenți referitoare la încălcarea unor prevederi din D. 86/378/CEE și D. 9., precum și la cele referitoare la pretinsa nerespectare a unor principii consacrate prin T. de la L., C. drepturilor fundamentale a UE, Declarația Universală a D. O.

Referitor la aprecierile instanței de recurs prin care acesta a răspuns motivelor de nelegalitate invocate de recurenți, acestea nu pot forma obiectul unor critici în prezenta contestație în anulare, contestatorii neputând invoca greșita interpretare dată de instanța de recurs a prevederilor legale invocate de aceștia.

Într-adevăr, contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, limitată la motivele expres prevăzute la art. 317 și 318 C., nefiind posibil ca, pe această cale, să se aducă critici modului în care instanța de recurs a apreciat materialul probator administrat în cauză sau a interpretat dispozițiile legale incidente, o interpretare contrară ar echivala cu transformarea ei într-un recurs la recurs, ceea ce nu este posibil.

Raportat la considerentele arătate, apreciind că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 318 alin. 1 teza a II - a c.pr.civ., Curtea urmează a respinge contestația în anulare formulată, cu consecința menținerii în întregime a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E

Respinge excepția inadmisibilității invocate de intimata C. J. de P. M..

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondată contestația în anulare formulată de A. N. A A. P. împotriva Deciziei civile nr. 2508 din 21 mai 2012 a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 octombrie 2012.

PREȘEDINTE JUDECATORI

C. M. S.-C. B. I.-R. M.cu opinie separată, în sensul admiterii contestației în anulare

GREFIER

G. C.

Red.I.R.M/Dact.S.M

2 ex./(...)

Opinia separată a judecătorului C. M.

Analizând contestația în anulare formulată de către contestatorii: V. M. G. și POP V., prin A. N. A A. P., consider că aceasta se impunea a fi admisă, fiind întrunite în cauză condițiile prevăzute de disp.art.318 C., pentru următoarele considerente:

Potrivit disp.art. 318 C., hotărârile instanței de recurs mai pot fi atacate cu contestație(…)când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Analizând decizia atacată raportat la motivele de recurs invocate, apreciez că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor de recurs invocate în cauză.

Astfel, deși recurenții au criticat și modul în care prima instanță a soluționat acțiunea completatoare, prin care aceștia au contestat deciziile de revizuire emise în baza O.nr.5., respectiv deciziile nr. 2. din (...) și nr. 2./(...), instanța de recurs nu a cercetat în nici un mod acest motiv de recurs.

Având în vedere faptul că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuimotiv de recurs invocat în cauză, fiind incidente în cauză disp.art.318 Cod. proc. civilă, consider că trebuia să se admită contestația în anulare formulată în cauză și să se anuleze în parte decizia contestată.

Judecând recursul formulat de către recurenții: V. M. G. și POP V., prin A. N.

A A. P., în urma retractării parțiale deciziei împotriva căreia s-a exercitat calea deatac extraordinară, prin prisma disp.art.3041 C., consider că acesta este în partefondat, pentru următoarele considerente:

În mod greșit prima instanță a respins cererea completatoare formulată de către reclamanți considerând că aceștia au invocat doar aspecte ce țin de ingerința în dreptul lor la pensie de serviciu, la data „. acesteia, potrivit dispozițiilor L. nr.1. și a H. nr.737/2010.

Astfel, reclamanții-recurenți au invocat de fapt noua ingerință a Statului, de fapt a puterii executive, în dreptul lor la pensie, după ce instanțe de contencios administrativ au semnalat aparența de nelegalitate și chiar nelegalitatea recalculării pensiei lor de serviciu, prin hotărâri definitive și executorii.

S-a mai invocat că noua decizie a fost emisă în temeiul O. nr.5., în timp ce primul act administrativ ce a afectat dreptul lor la pensie specială era încă în faza evaluării, din punct de vedere a legalității, de către jurisdicția competentă.

De asemenea, ceea ce s-a mai invocat este lipsa condiției necesității acestei ingerințe a Statului, întrucât, prin decizii denumite de revizuire a pensiei lor, care presupuneau deci o corectare a unor erori de stabilire a acestora, le-a fost stabilit de fapt un cuantum al pensiei identic cu cel rezultat în urma primei ingerințe în dreptul lor.

Î n consecință, reclamanții au invocat aspecte ce țin de cea de -a doua

ingerință a statului în dreptul lor la pe nsie, considerând implicit că s -a adus atingere astfel dreptului lor la un proces echitabil, garantat de art.6 din C.

pentru apărarea d repturilor omului și a libertăților fundamentale, prin

intervenția nejustificată a ex ecutivului, printr -o ordonanță de urgență, într -

o procedură jurisdicțională aflată în curs de derulare, în care statul este

parte, și care a lipsit de efecte hotărâri judecătorești ex ecutorii.

Analizând în timp evoluția situației pensiei reclamanților, se reține că aceștia au beneficiat de pensia de serviciu, în temeiul L. nr.2..

Recurentului Pop V. avea stabilit dreptul la pensie specială, începând cu data de (...), în temeiul deciziei nr.2./(...), și, începând cu luna martie a anului

2009, cuantumul acestei pensii a fost stabilit la suma de 8859 lei, pentru o vechime de 29 de ani realizată în calitate de personal aeronautic civil, respectiv perioada de 23 de ani și 2 luni lucrată în grupa I-a de muncă și 6 ani și 4 luni, în condiții speciale, în calitate de pilot, pilot instructor, pilot comandant, planorist.

Recurentului V. M. G. avea stabilit dreptul la pensie specială, începând cu data de (...), în temeiul deciziei nr.2./(...) și, începând cu luna ianuarie a anului 2010, cuantumul acestei pensii a fost stabilit la suma de 5885 lei, pentru o vechime de 28 de ani realizată în calitate de personal aeronautic civil, respectiv perioada de 24 de ani și 11 luni lucrată în grupa I-a de muncă, în calitate de pilot, pilot instructor, comandant de aeroclub.

La data de (...), au fost emise, în temeiul L. nr.1. și H. nr.737/2010, deciziile nr.282099/2010, pentru Pop V. și nr. 2./(...), pentru V. M. G., pensiile fiindu-le stabilite la sumele de 1343 lei, respectiv 1905 lei.

Împotriva acestor decizii, reclamanții-recurenți au formulat contestație, ce a format inițial obiectul dosarului nr.47028/3/(...) al T. B. și, în urma declinării competenței de soluționare, cauza a fost înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M..

M ai treb u ie menț ion at c ă, în cursul judec ăr ii aces te i c auze, în baz a sentinței

civile nr.491/(...) pronunțată de Curtea de A. C. -Secția de contencios

administrativ și fiscal , în dosarul nr.(...), s-a dispus suspendarea executării

H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fon d.

De asemenea, prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., Secția a V. -a de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a dispu s suspendarea e xecutării H. nr.7 37/2010 până la

pronunțarea instanței de fond.

Prin sentinț a civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H.

nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios ad ministrativ și

fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Prin sentința civil ă nr.1575/(...), pro nunțată în dosarul nr.(...) a C. de

A. B., s-a dispus suspendarea executării H.nr.737/2010 până la datasoluționării irevocabile a acțiunii de anulare a acestui act administrativ.

Prin sentința civil ă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția c omercială, de

contencios admini strativ și fiscal s -a dispus și anular ea H. nr.737/2010 ,

act administrativ no r mativ cupr inz ând me todolog ia de c alc ul în te me iul c ăre ia a

f ost e mis ă dec iz ia de rec alcul are a pens iei de serviciu a reclamantului.

Potrivit disp.art.23 din L. nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive

și irevocabile prin care s -a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu

caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pent ru viitor.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal , pronunțată în dosarul nr.(...), nu a fostsoluționat până la data emiterii deciziilor de revizuire contestate în prezenta cauză.

Conform art.15 alin.4 din L. nr.554/2004,în ipoteza admiterii acțiunii defond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei , chiar dacă reclamantul nua solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. 1.

Abia la data de (...), prin decizia nr. 5960, după abrogarea H.

nr.737/2010, Înalta Curte de Casaț ie și Justiție s-a pronunțat asupra

recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței ci vile nr.491/(...) a

C. de A. C.-Secția co mercială, de contencios administrativ și f iscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea.

La data de (...), în cursul judecării contestațiilor împotriva deciziilor d e

recalculare a pensiilor speciale, G. a emis O. nr.5., reținând în preambulul

acestui act normativ că acesta ar fi fost adoptat:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1., în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

Cu toate acestea, astfel cum au arătat și recurenții-reclamanți, prin cererea completatoare formulată în cauză, măsurile luate de către G. prin acest act normativ nu au fost în sensul înlăturării aspectelor de nelegalitate sesizate atât de către instanțele de contencios administrativ din întreaga țară, prin hotărâri cu efect erga omnes, în ceea ce privește actul administrativ normativ, cât și de către instanțele de asigurări sociale, ce au soluționat acțiunile de anulare a actelor administrative individuale emise în baza H.nr.737/2010, astfel încât nu au fost revocate deciziile de recalculare a pensiilor speciale, cu repunerea

particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de

serviciu.

Prin O. nr.5. s-a abrogat H.nr.737/2010, stabilindu-se o metodologie de

calcul privind revizuirea pensiilor prevăzute la 1 lit. c)-h) din L. nr. 1..

În temeiul art.1 din O. nr.5., C. J. de P. M. emite, la data de (...), deciziile nr.2. și nr. 2. ,contestate în cauză, prin care au fost „revizuite"; pensiile recurenților, stabilindu-se de fapt același cuantum rezultat în urma recalculării, respectiv de 1343 lei, pentru recurentul Pop V. și de 1905 lei, pentru recurentul V. M. G..

Prin sentința civilă nr.2206 din 13 decembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-au respins atât contestațiile formulate de către reclamanți împotriva deciziilor de recalculare, cât și cererea completatoare prin care se contestau deciziile de revizuire a pensiei.

La data de 21 mai 2012, Curtea de A. C. a pronunțat decizia nr.

2./2012, prin care a respins recursul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 2206/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, care a menținut atât deciziile de recalculare a pensiei emise în temeiul L. nr.1., cât și deciziile de revizuire emise în temeiul O. nr.5..

Mai trebuie subliniat faptul că, deși H.nr.737/2010 a fost abrogată la data

intrării în vigoare a O. nr.5., efectele ace stei hotărâri s -au produs în patrimoniul

recurenților, timp de un an, până la data adoptării de către G. a acestui din urmăact normativ.

Prin urmare, la data emiterii deciziilor de revizuire contestate în

prezenta cauză, în temeiul O. nr.5., reclamanții aveau pronunțate, înfavoarea sa, cel puțin două hotărâri definitive și executorii.

Prima, prin care instanța de contencios administrativ, printr-o hotărâre cu efect erga omnes, a suspendat executarea H. nr.737/2010,

măsura prelungindu -se de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

acțiunii de anulare a actului normativ ce a stat la baza emiterii deciziei de ". .

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspendarea este ex ecutorie de drept . R. nu este suspensiv de executare.

Conform alin.7 al aceluiași articol , suspendarea ex ecutării a ctului

administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de ex ecutare, până la

ex pirarea duratei suspendării.

Mai trebuie mențion at că, Î nalta Curte de Casație și Justiți e, prin decizia nr.38/(...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ având ca obiect suspendarea executării H. nr.735/2010, adoptate în scopul organizării aplicării L. nr.1. privind recalcularea pensiilor militare, a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta

timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat, este

echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați .";

De asemenea, s-a mai reținut că: „...instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...) - act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes, ca și sentința recurată .";

De altfel, prin R. nr.R (89)8 din (...) a Comitetului de M. din cadrul C. Europei,s-a arătat că particularilor trebuie să li se ofere, când este necesar, o protecțiejurisdicțională provizorie, apreciindu-se că autoritățile administrative acționează

în numeroase domenii și că activitățile lor pot fi de natură a afecta drepturile,

libertățile și interesele persoanelor.

S-a mai constatat prin aceeași R. că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite condiții, cauza un prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat în măsura posibilului.

R. prevede printre principiile enunțate în acest domeniu, la art.II, că

asemenea măsuri pot fi luate mai ales atunci când executarea actului

administrativ este d e natură a cauza p agube grave, dificil de reparat și când

există un argume nt juridic aparent valabil față d e legalitatea actului administrativ.

Cea de-a doua hotărâre judecătorească definitivă și executorie este cea prin care instanța de contencios administrativ a dispus anularea H. nr.737/2010, act administrativ normativ cuprinzând metodologia de calcul în temeiul căreia a fost emisă decizia de recalculare a pensiei de serviciu a

reclamanților.

Practic, în urma pronunțării sentințelor civile nr.491/(...) și nr.333/(...) ale C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , s-ar fi impus ca recurenta C. J. de P. M. să suspende executarea deciziilor de recalculare și să

mențină în plată pensia de serviciu a recurenților, astfel cum au procedat casele

teritoriale de pens ii din țară în ca zul altor particula ri aflați în situații

comparabile.

În situația prezentată anterior, în care, la data de (...), reclamanții aveau

pronunțate în favoa rea lor două hotărâ ri judecătorești exe cutorii , emiterea și

punerea în plată a unor decizii de revizuire emise în temeiul O. nr.5., cu

nerespectarea dispozițiilor a cestora, reprez in tă o înc ălcare a dreptului

reclamanților la un proces echitabil, garantat de at.6 din C. europeană

privind apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Potrivit c auze i Horn sby con tr a Grec ie i, ho tăr âre d in (...), executarea unei

hotărâri judecăt orești face par te integrantă d in proces. Dac ă

administrația refuză sau omite să execute o hotărâre sau întârzie să o

facă, garanțiile oferire de art.6 și -ar pierde orice rațiune.

Se reține în acest sens și jurisprudența C. în cauza Antonakopoulos

Vortsela și Antonkopoulou contra Greciei, în care s-a constatat că principiul

supremației dreptului și noțiunea de proces echitabil se opun oricărui amestec al

puterii legislative în administrarea justiției în scopul influențării

deznodământului j udiciar al litigiului în care statul este parte.

Curtea EDO a statuat, prin jurisprudența sa, că „. puterilor etatice

care au o influență asupra drepturilor și libertăților garantate de C., atrage

răspunderea statului, independent de forma în care sun t ex e rcitate aceste puteri ( Vodopyanovy împotriva Ucrainei, nr.22214/2006) și că

administrația constituie un element al statului de drept al cărui interes se

identifică, așadar cu cel al unei bune administrări a justiției ( Hornsby

contra Greciei, 1997).

Mai consider că drepturile reclamanților -recurenți au fost afectate prin

decizii de revizuire care încalcă art.20 și 22 din O. nr.5..

Potrivit art.20 din O. nr.5., stabilirea pensiei revizuite se face prin decizieemisă de casele teritoriale de pensii, care va cuprinde în mod obligatoriu

temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza revizuirii.

Art.22 din aceeași ordonanță prevede că procedura de stabilire, plată, recalculare, suspendare, reluare și încetare a pensiilor revizuite potrivitmetodologiei din anexa la acest act normativ, este c ea prevăzută de L.

nr.263/2010.

Potrivit disp.art.171 din L. nr.263/2010, la data intrării în vigoare a acestei

legi, pensiile din sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,inclusiv categoriile de pensii prevăzute la art.1 din legea nr .1. privind stabilirea

unor măsuri în domeniul pensiilor, devin pensii în înțelesul prezentei legi.

În raport cu titulatura deciziilor nr.2. și nr. 2./ (...), de revizuire a

pensiei, se reține c ă, potrivit L. nr.263/2010, lege organi că ce reglementează

regimul general privind pensiile publice-în condițiile art.73 alin.3 din Constituție -

ase mene a ac te ad min is tr ative po t f i e mis e do ar în s itu aț iile p rev ăzu te l a art.107

alin.1 din lege, respectiv: „În situația în care, ult erior stabilirii și /sau plății

drepturilor de pensie, se constată diferențe între sumele stabilite și /sau

plătite și cele legal cuvenite, c as a ter itor ial ă de pens ii, resp ec tiv c as a ter itor ial ă,

opere az ă, d in of ic iu s au l a sol ic itare a pe ns ion arulu i, mod if ic ăr ile ce se imp un, pr in

dec iz ie de rev izu ire.";

În același sens erau și dispozițiile art.89 din L. nr.1., ce prevedeau că în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, casa teritorială de pensii operează revizuirile și modificările legale.

Analizând cele două decizii emise de casa de pensii pentru recurenți în

temeiul L. nr.1. și ale O. nr.5. , se remarcă doar două diferențe între acestea,respectiv data emiterii celor două acte și actul normativ în temeiul cărora au f ost adoptate, fiind practic emis cel de-al doilea act administrativ cu același

conținut, astfel încât nu a fost corectată nicio eroare de stabilire a pensiei,

nu s-a constatat ni cio diferență între drepturile de pensi e stabilite prin cele

două decizii - cuantumul pensiei fiind același, calculat p entru același punctaj

mediu anual, la valoarea punctului de pensie de 732,8 lei-, toate celelalte elemente privind stagiile de cotizare, vârsta de pensionare fiind identice, astfel încât nu se justifica emiterea unei decizii de revizuire în sensul art.107 alin.1 din L. nr.263/2010.

Orice act administrativ este emis în scopul de produce, potrivit legii, anumite efecte juridice recunoscute de lege, ori se poate lesne observa în

cauză că decizia de revizuire nu a produs niciun efect asupra cuantumului

pensiei reclamanților, nu a corectat nicio eroare de stabilire a acesteia.

Pe de altă parte, n u a fost motivată defel decizia în fa pt, astfel cum

prevede și art.20 din O. nr.5., deși aceasta se impunea cu atât mai pregnan t în

speță, cu cât actul administrativ emis lipsea de efecte cel puțin două

hotărâri judecătorești definitive , aceasta fiind de altfel și singura consecință

juridică a noii decizii de „. a pensiei reclamanților.

Î n acest sens, doctrina și jurisprudența de contencios administrativ, au

statuat, în privința actelor administrative, mai ales a celor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale, că asemenea acte unilaterale trebuie

să îmbrace forma scrisă, să cuprindă în chiar conținutul lor motivarea în

fapt și în drept a măsurii luate și să fie comunicate, aduse la cunoștința

persoanelor interesate în mod legal.

Art.31 alin.1 și 2 din Constituție garantează dreptul persoanei de a aveaacces la orice informație de interes public. Autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

Potrivit art.19 din Declarația Universală a D. O., orice om are libertateade a căuta și de a primi informații.

Art.10 din C. E. a D. O. garantează dreptul persoanei la libera exprimare,ce include și dreptul de a primi sau comunica informații.

De asemenea, art.2 4 alin.1 din Const ituția R. garantează dreptul la apărare.

Î n speță, decizii le nr. 2. și nr. 2./(...) emise de C. J. de P. M., contestate în cauză, nu cuprind în concret nicio motivare în fapt a măsurii luate pri n aceste act, a erorilor de calcul constatate, a căror revizuire a fost necesară, purtând doar mențiunea că au fost emise în temeiul O. nr.5..

Astfel, se reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței instanței supreme,

motivarea este necesară mai ales în cazul actelor prin care se suprimă

drepturi sau situații juridice individuale , cum este cazul în speță, aceasta trebuind să fie suficient de precisă astfel încât motivul actului să transpară clar și trebuie să fie intrinsecă actului, adică trebuie conținută nu neapărat înînscrisul ce cuprinde manifestarea de voință în sine, ci de oricare dintre înscrisurile ce formează actul și care se comunică particularului odată cu acesta.

Doar printr-o motivare concretă a actului decizional se asigura atât informarea corectă a părții cu privire la problema de interes personal, anterior formulării contestației, cât și exercitarea de către subiectul de drept căruia i se adresează a dreptului la apărare și a celui la un proces echitabil.

De asemenea, în lipsa motivării actului decizional, instanța nu poate aprecia asupra legalității acestui act. Pentru a-și putea exercita atribuția de control a legalității actelor decizionale ale instituțiilor publice, instanța de judecată trebuie să cunoască rațiunile pentru care emitentul actului, în îndeplinirea puterii sale discreționare, a ales soluția criticată de cel vătămat, iar această motivare trebuie să fie intrinsecă actului administrativ, neputând fi complinită în cursul cercetării judecătorești.

Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul adoptat în cadrul marjei de apreciere conferită de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen prin art.2 alin.1 lit.n) din L. nr.554/2004.

Nemotivând măsura luată, ce privește revizuirea drepturilor de pensie ale

recurenților, pe lângă faptul că au fost încălcate drepturile acestora la apărare

și la informare, nu a fost demonstrat în cauză că interesul public impunea o

asemenea vătămare a dreptului recla manților, cu atât mai mult cu cât, actul

administrativ emis în temeiul L. nr.1. era încă în curs de evaluare în cadrul

jurisdicției asigurărilor sociale.

Consider că, având în vedere faptul c ă dreptul afectat prin deciziile de

rev izu ire a c ăror anul are se cere er a men it s ă as igure secur itate a soc ial ă al

recl amanț ilor, d ar ș i încredere a aces tor a în s ta tul de drep t ș i soc ial, se imp une a

anularea deciziilor de revizuire nr.2. ș i nr . 2. /(...) emise de C. J. de P. M., ca fiind

acte prin care sta tul a încălcat dre ptul acestora la u n proces echitabil,

fără ca această i ngerință să fie ne cesară pentru pro tejar ea interesului general.

Av ând în vedere s itu aț ia ex is ten tă l a d ata in troducer ii acț iun ii ș i l a d ata

judec ăr ii acț iun ii în pr imă ins tanț ă, recl amanț ii au sol ic itat în c auz ă, c a o

consec inț ă a anul ăr ii aces te i dec iz ii de rev izu ire ș i repun ere a lor în s itu aț i a

an ter io ar ă e miter ii ac es tor a, respec tiv men ț inere a în pl ată a pe ns ie i lor de serv ic iu.

În prezen t în s ă, av ând în vedere d ispoz iț iile dec iz ie i c iv ile nr. 2. pronunț ată

de Curtea de A. C., la data de (...), prin care s-a respins recursul formulat de reclamanți în acțiunea având ca obiect anularea deciziilor de recalculare, decizie

irevocabilă, se reți ne că nu se mai poate repune în di scuție îndreptățirea

recurenților la plata pensiei lor de serviciu.

Astfel, practic, această decizie a consfințit atât leg alitatea măsurii de

înlocuire a pensiei de serviciu, cu o pensie de asigurări sociale de stat, cât și

cuantumul pensiei brute cuvenit reclamanților începând cu data de (...).

Consider însă că, având în vedere atitudinea Statului în cauză, ce a

condus la încălcare a dreptului reclam anților la un proce s echitabil, garanta t

de art.6 din C. E. a D. O., precum și speranța legitimă pe care reclamanții o

aveau, la data celei de-a doua ingerinț e a Statului, privin d dreptul lor la un

„. în sensul art.1 d in Protocol ul adițio nal la C., mai ales în ceea ce privește

practica judiciară ex istentă în vara anului 2011 în pricinile având ca obiect

recalcularea pensiilor speciale, aceștia sunt îndreptățiți, în urma anulării

deciziei de revizuire, pentru prejudiciul suferit, având în vedere și disp.art.8

și art.18 alin.3 din L. nr.554/2044, la despăgubiri, pentru repararea pagubei

cauzate prin actul administrativ.

As tf el, f ăr ă a pu te a in tu i c are v a f i so ar ta l itig iulu i de as ig ur ăr i soc iale în

c adrul c ăii de atac ce ur ma s ă s tab ile asc ă în mod irevoc ab il leg al itate a, neces itate a

ș i proporț ion al itate a pr ime i inger ințe în d rep tul recl aman ț ilor l a pens ie de serv ic iu

ș i cu to ate c ă de ja ins tanțele de con tenc ios ad min is tr ativ ș i as igur ăr i soc ial e

cons tataser ă mo tive de ap arenț ă de nelegalitate, respectiv de nelegalitate a acestei

măs ur i, S tatul a con s ider at to tuș i neces ar s ă in terv in ă cu o a dou a inger inț ă, p e

care am analizat-o î n prezen ta c auz ă, c are, pr in conț inu tul s ău, nu pu te a s ă aib ă

niciun efect asupra drepturilor de pensie rec alcul ate ale recl aman ț ilor, d ar c are a

l ips it de f ap t de ef ec te ho tăr âr ile judec ătoreș ti def in itive ș i execu tor ii f avor ab il e

acestora.

Prin urmare, pentru încălcarea dreptului reclamanților la un proces

echitabil, consider că aceștia sunt îndreptățiți l a despăgubiri, reprezentând

diferențele de drepturi de securitate socială care ar fi trebuit să le fie plătite în perioada august 2011-mai 2012, în temeiul hotăr ârilor judecătoreșt i definitive, în lipsa celei de-a doua ingerințe în dreptul acesteia la pens ie,

produsă prin intervenția nejustificată a ex ecutivului, printr -o ordonanță de

urgență, într -o pro cedură jurisdicțională aflată în curs de derulare, în car e

statul era parte.

Consider că aceste despăgubiri se cuvin reclamanților -recurenți și

pentru faptul că, î n speță, prin emit erea actelor admin istrative contestat e,

respectiv a decizi ilor de revizuire, cu nerespectarea dispozițiilor uno r

hotărâri judecătorești definitive și executorii și cu încălcarea disp.art.107 din L. nr.263/2010, C. J. de P. M. nu a corectat nici eroarea de stabilire a stagiului complet de cotizare pentru recurentul Pop V..

Astfel, deși acesta are un stagiu realizat ca personal navigant de 29 de ani, nu i s-a recunoscut nici cel puțin dreptul la un stagiu complet redus de cotizare, fiind raportate drepturile sale de pensie la stagiul complet de cotizare general, de

31 de ani și 4 luni, deși, conform art.20 alin.1 lit.c, coroborat cu art.43 alin.2 și art.77 alin.2 din L. nr.1., această categorie de personal avea recunoscut dreptul la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi dorit stabilirea unui sistem într-adevăr echitabil de pensii, s-ar fi recunoscut și recurentului, în calitate de pilot, ca fiind stagiu complet de cotizare, stagiul minim de cotizare de 20 de ani prevăzut de art. 43 alin.1 din L. nr.2..

În acest sens trebuie menționat că, în cadrul altui proces de recalculare a pensiilor din sistemul public, în conformitate cu principiile L. nr. 1., respectiv cel reglementat prin H. nr.1550/2004 și O. nr.4/2005, au fost prevăzute norme derogatorii, speciale privind stagiile complete de cotizare, ce vor fi utilizate în acest proces, tocmai pentru a asigura stabilirea echitabilă a acestora, prin luarea în considerare a condițiilor legislației speciale în temeiul căreia s-au acordat inițial drepturile la pensie.

Astfel, potrivit art.2 alin.4 din Normele metodologice de evaluare a pensiilor

din sistemul public, stabilite în fostul sis tem al asigurărilor s ociale de stat potrivi t

legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în

conformitate cu principiile L. nr. 1., norme ce fac parte integrantă din H. nr.1550/2004, pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiil e

prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare

utilizat la determi narea punctajului mediu anual este vechimea în munc ă

necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte

normative.

Conform Normelor tehnice emise de C. N. de P. și alte D. de A. S. în aplicarea H. nr.1550/2004, înregistrate sub nr.5388/(...), s-au stabilit

următoarele:

"În înțelesul Hotărârii G.ui nr.1550/ 2004, stagiul comp let de cotizare

reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legi slația în vigoare la data

deschiderii dreptului la pensie de care pensionarul beneficiază la data începeri i

operațiunilor de evaluare, sau care i se cuvine la această dată.";

Potrivit punctului A.4.6. din aceste norme tehnice, " Î n situația pensiil or

stabilite potrivit prevederilor Hotărârii G.ui nr.478/1990, cât și a celor stabilite

potrivit Decretului-lege nr.114/1990, stagiul complet de cotizare ce se va utilize

la determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri încadrate în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate în locuri de muncă încadrate în grupa a II-a de muncă, atât pentru femei, cât și pentru bărbați.";

Conform art.4 din Decretul-lege nr.114/1990, personalul navigant din

aviația civilă care r ealizează anual un număr de ore de zbor, de salturi o ri

starturi, în raport de funcția îndeplinită, se încadrează în gr upa I de munca sau

grupa II de munca, potrivit criteriilor prevăzute în ane xa nr. 4.

Prin urmare, consider că cel puțin la data revizuirii pensiei acestuia trebuia

să fie corectat stagiul complet de cotizare în raport care a fost avut în vedere la „.

drepturilor sale de pensie potrivit principiilor L. nr.1..

Pentru aceste motive, consider că se impunea admiterea contestației în anulare, anularea în parte a deciziei civile atacate, admiterea parte a recursului formulat de către reclamanți, modificarea în parte a sentinței primei instanțe, admiterea în parte a cererii completatoare, în sensul anulării deciziilor de revizuire și obligării Casei Județene de P. M. la despăgubiri către reclamanți.

Judecător,

C. M.

Red./Tehnored.: C.M.;

2 ex.-(...).

← Decizia civilă nr. 2528/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 1327/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2139/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 624/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2528/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 22/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1363/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1613/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2541/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale