Decizia civilă nr. 719/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ NR. 719/R/2012

Ședința publică din data de 15 februarie 2012

Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.

JUDECĂTORI: C. M.

S.-C. B. GREFIER: G. C.

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. T. împotriva sentinței civile nr. 127 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C., având ca obiect recalculare pensie.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, av. P. I. L. în substituirea av. Coroian A., lipsă fiind reclamantul și reprezentantul pârâtei intimate.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 februarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului recurent note de ședință.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii introductive de instanță, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, în concluziile scrise și în notele de ședință. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 127 din 11 ianuarie 2011 pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B. T.împotriva pârâtei C. J. DE P. C., având ca obiect drepturi de asigurări sociale.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu stabilită în condițiile L. 94/1992. Prin decizia contestată, emisă de către pârâtă în baza dispozițiilor L., această pensie a fost recalculată stabilindu-i-se o pensie de asigurări sociale.

Conform prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. E. a D. O., orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Reducerea pensiei reclamantului pentru viitor și lipsirea acesteia de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente, reprezintă indiscutabil o ingerință ce a avut ca efect privarea reclamantului de bunul său, adică de pensia de serviciu stabilită în baza Lg.567/2004.

Privarea reclamantului de pensia de serviciu este stabilită prin L. privind stabilire a unor măsuri în domeniul pensiilor și H. nr.737/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensiei de serviciu prevăzute la art. 1 literele „c-h"; din L., acte normative accesibile precise și previzibile în sensul jurisprudenței CEDO.

L. 1. a fost adoptată în vederea respectării angajamentelor asumate de R. prin semnarea acordurilor de împrumut cu organismele financiare internaționale, acorduri absolut necesare pentru stabilitatea economică a țării, ca o măsură cu caracter excepțional prin care să se continue eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare în anul 2010, apreciindu-se că diminuarea dezechilibrelor existente și menținerea deficitului bugetar în limite sustenabile creează premisele relansării economice, măsura fiind necesară și pentru menținerea acordurilor cu organismele financiare internaționale.

Transformarea pensiei reclamantului stabilită pe baza legislației anterioară în pensie în înțelesul Lg.19/200 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale au fost determinate de menținerea deficitului bugetar și relansarea economică, de asigurare a sustenabilității financiare a sistemului de pensii publice, de eliminarea discrepanțelor privind contribuția la bugetul asigurărilor sociale și inegalitățile de alocare a resurselor pentru finanțarea pensiilor publice, precum și de eliminarea legilor speciale de pensionare care prevăd criterii diferite mai avantajoase în favoarea anumitor categorii profesionale.

Stabilitatea economică a țării este noțiune care se circumscrie celei de cauză de utilitate publică prevăzute de art. 1 din Protocolul nr.1 la C.

Având în vedere că privarea de pensia de serviciu este prevăzută prin L., o lege clară, accesibilă, precisă și previzibilă și că transformarea pensiei stabilite în baza legislației anterioare este determinată de menținerea stabilității economice a țării, noțiune care se circumscrie cauzei de utilitate publică, instanța apreciază că cererea reclamantului cu privire la încălcarea prevederilor art. 1 din Protocolul nr.1 la C. este neîntemeiată și a fost respinsă.

P.le de serviciu care s-au bucurat de un regim juridic diferit în raport cu pensiile acordate în sistemul public de pensii sunt compuse din două elemente și anume: pensia contributivă și un supliment din partea statului care adunat cu pensia contributivă reflectă cuantumul pensiei de serviciu stabilit în legea specială. Partea contributivă a pensiei de serviciu se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, iar partea care depășește acest cuantum se suportă din bugetul de stat.

Acest supliment din partea statului a urmărit instituirea unui regim special compensatoriu pentru categoria socio-profesională din care a făcut parte reclamantul și nu are temei contribuția la sistemul de asigurări sociale, ține de politica statului în domeniul asigurărilor sociale și nu se subsumează dreptului constituțional la pensie ca element constitutiv al acestuia.

Având în vedere aceste din urmă drepturi de asigurări sociale, legiuitorul are dreptul exclusiv de a dispune în funcție de politica socială și fondurile disponibile asupra acordărilor, asupra cuantumului și asupra condițiilor de acordare.

Deoarece, acordarea pensiilor speciale cu cele două elemente este condiționată de resursele financiare de care dispune statul, de faptul că acestor prestații ale statului nu li se opune contribuția asiguratului la fondul din care se acordă, de caracterul succesiv al prestațiilor, dreptul câștigat reprezintă doar prestațiile realizate până la intrarea în vigoare a L., asupra cărora legiuitorul a intervenit cu respectarea dispozițiilor art. 15 alin. 2 din C..

În D. nr.458/(...) Curtea Constituțională a statuat că „ o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituie sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare";.

Având în vedere condiționarea posibilității statului de a acorda pensiile speciale și decizia C. C. cu privire la retroactivitatea legii, instanța apreciază că cererea reclamantului cu privire la anularea deciziei de pensionare, cu motivarea încălcării dreptului câștigat și a principiului neretroactivității legii este nefondată și a fost respinsă.

Conform prevederilor art. 14 din CEDO, există discriminare atunci când persoane aflate în situații identice sau comparabile se bucură de un tratament preferențial unele față de altele, alin.1 și principiul discriminării presupune aplicarea unui tratament egal tuturor indivizilor care sunt egali în drepturi.

Pentru a se reține încălcarea acestui principiu trebuie întrunite cumulativ următoarele elemente: persoanele plasate în situații analoge sau comparabile în materie beneficiază de un tratament preferențial și această distincție să nu -și găsească nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.

Reclamantul nu se află într-o situație identică sau comparabilă cu cea a unui magistrat pentru a i se aplica un tratament egal cu a acestuia, deoarece magistrații se bucură de un anumit statut conferit de L. 3. statut pe care personalul auxiliar de specialitate nu îl are, astfel încât aprecierea reclamantului cu privire la existența unei asemenea discriminări este nefondată și a fost respinsă.

Pensia stabilită la data acordării a fost calculată conform prevederilor Lg.1. pentru partea contributivă și conform legii speciale pentru partea necontributivă reprezentând suplimentul acordat de stat, ambele aspecte fiind cunoscute de către reclamant la data comunicării deciziei de pensionare.

Pensia recalculată prin decizia contestată este conformă cu prevederile art.180 alin. 7 din Lg.1. al cărui cuantum este rezultat din înmulțirea punctajului mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare cu valoarea punctului de pensie, astfel încât aprecierea reclamantului că decizia contestată nu respectă principiul stabilit în acest articol este nefondată și a fost respinsă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. T. solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii cererii introductive de instanță.

În motivarea recursului a arătat că prin hotărârea recurată a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu emise în temeiul dispozițiilor art. 1.. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că recalcularea pensiei de serviciu nu reprezintă o încălcare a prevederilor art. 20 din Constituția R. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 al

C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Delimitarea realizată între pensiile contributive și pensiile suplimentare nu are niciun fundament legal. Niciunde în L. nr. 1. sau în actele normative care reglementează pensiile de serviciu nu se face nicio distincție între aceste categorii. Singura care a operat distincția este Curtea Constituțională, pentru a justifica constituționalitatea L. nr. 1. în ceea ce privește eliminarea pensiilor speciale în raport de toate categoriile în afară de magistrați.

Nici pensia obișnuită nu are caracterul unei pensii contributive, întrucât pensia primită nu este o retrocedare a unor sume de bani achitate anterior, ci o prestație socială la care statul este obligat prin C. și prin alte norme legale să o suporte. Pensia de serviciu a fost stabilită tot prin lege, le fel ca și pensia de drept comun.

Condiționarea plății pensiei de serviciu de existența unor resurse la bugetul de stat și cel al asigurărilor sociale nu este prevăzută de niciunul dintre actele normative în vigoare. Nici legea pensiilor, nici L. nr. 567/2004 nu condiționează plata acestor sume de bani periodice de existența unor resurse financiare. De altfel, Curtea europeană a drepturilor omului a stabilit de multăvreme că statul nu poate invoca lipsa resurselor financiare pentru a justifica omisiunea de a-și executa obligațiile stabilite prin lege.

Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulateîn cererea de recurs, Curtea reține următoarele:

Prin art.1 lit. h din L. nr. 1., pensiile de serviciu ale personalului C. de C. au devenit pensii în înțelesul L. nr.1., calculate pe baza principiului contributivității.

În aplicarea acestui act normativ, pârâta C. J. de P. C. a emis decizia nr.

2./(...) prin care a stabilit în favoarea reclamantului, începând cu data de 1septembrie 2010 o pensie de asigurări sociale de 2.252 lei care înlocuia pensia de serviciu de 5.982 lei, stabilită începând cu data de 1 decembrie 2008.

În analiza prezentului recurs, Curtea de A. va reține, în plus față de considerentele expuse de instanța de fond, următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C., ale Î. C. de C. și Justiție și ale C. E. a

D. O.:

În ceea ce privește controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din C., prin nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53

- restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.

Curtea Constituțională a pronunțat și nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din C. raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea

"bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.

Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. - ex. D. nr.1579/(...).

În ceea ce privește recursul în interesul legii referitor la aplicarea L. nr. 1., Înalta Curte de Casație și Justiție prin D. nr. 29/(...) a concluzionat, pe baza aspectelor analizate de către Curtea Constituțională prin D. nr. 871 și nr. 8. cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, reținând următoarele:

„(…)Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.

Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din

31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât încursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport cu legile prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial (conform statutelor profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile C. C. anterior menționate, instanța constituțională fiind unica autoritate de jurisdicție constituțională în R., potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992, republicată.

În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din C., iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din C., iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.

În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..(…)";

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.

„(…)În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.

Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.

Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori șideputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.

Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..

Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.

Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).

În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din

Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.

Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§ 48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).

Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.

Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este legală, întrucât este reglementată de nr.

1., și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică, în deplină concordanță cu jurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. W. împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii,reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.

Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus la inițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).

Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analiza jurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..

Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți - de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.

În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.

Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși să constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr.

1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C.

Hasani împotriva Croației).

Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O.în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).

Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva

Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și

Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C. Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.

În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte, în funcție de circumstanțele sale particulare.(…)";

În ceea ce privește D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D.

O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L.

Ghețiu împotriva R., în considerentele acestei hotărâri s-a avut în vedere că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai

2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).

S-a reținut că statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și M. și S. c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.

De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.

În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea

Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.

De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.

În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă.

Cu privire la acest aspect, Curtea E. a D. O. a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. S-a remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.

Având în vedere aceste considerente, Curtea E. a D. O. a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.

În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs vaînlătura criticile reclamantului referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări față de alte categorii profesionale, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr. 567/2004.

Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamantului în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.

În concret, reclamantul beneficiază de o pensie de asigurări sociale de

2252 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă în luna septembrie

2010 în cuantum de 859 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de

P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamantei.

În consecință, doar în situații excepționale s-ar putea aprecia că pensionarul suportă o sarcina excesivă, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (M. și alții împotriva Italiei, paragraful 61).

În speță, reclamantul nu a dovedit existența unei situații excepționale ce ar putea să o expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să o lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență.

Pentru aceste considerente se apreciază că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă nu este fondat, întrucât în considerentele hotărârii prima instanță a analizat toate aspectele invocate și dezvoltate de către recurent, iar nu și cele care au fost doar exemplificate de către aceasta, respectiv au fost expuse de o manieră mult prea generală.

Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondatrecursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul B. T. împotriva sentinței civile nr. 127 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 15 februarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

I.-R. M. C. M. S.-C. B.

Cu opinie separată

G. C.

GREFIER

Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)

Jud. fond: P. U.

Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M.

Consider că recursul formulat de reclamantul B. T. este fondat, în ceea ce privește motivele de recurs privind constatarea în cauză a unei încălcări a drepturilor sale garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Trebuie să subliniat în acest sens că reclamantul s -a adresat instanței

pentru proteguirea unui drept de secur itate socială, consid erând că pensia sa

de serviciu era un „bun ";, în sensul ju risprudenței C.E.D.O., pe care acesta

avea speranța legiti mă de a -l primi lunar în cuantumul stabilit potrivit decizieinr.2./(...), în temeiul L. nr.94/1992, pentru o vechime efe ctivă în calitate de controlor financiar- de 15 de ani.

În cauză reclamantul invocă aspecte ce țin de ingerința S. în dreptul său la un "., în sensul C.i pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale , dar percepția sa certă și, de aici, princip alul său motiv de

nemulțumire și chi ar nelămurire cu p rivire la situația no uă creată în urma

recalculării este, în primul rând, c ă dr ep tul s ău l a pens ie de serv ic iu er a un

"drep t c âș tig at";, respectiv un drept acordat de o lege în vigoare, prin decizii

administrative ce au rămas definitive și executorii, în t emeiul raportului de

muncă/de serviciu pe care l -a avut, și care trebuia să fie, în consecință, plătit acestuia, lunar, în continuare, în cuantumul stabilit conform L. nr.94/1992.

Î n acest sens, deși doctrina de drept administrativ subliniază că "nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative";, voi

analiza în cele ce u rmează situația acestui particular, pentru a înțelege și a

aprecia dacă, în urma modificării legislației pensiilor, în anul 2010, acesta era

sau nu îndreptățit să s e bucure în continuare de bunul său.

Astfel, în cadrul jurisprudenței sale, de ex. în C. W. împotriva Poloniei

(cererea nr.18176/05), Curtea EDO a reținut că "de fapt, Curtea a acceptatposibilitatea de a efectua reduceri ale drepturilor la prestații de securitate socială în anumite împrejurări"; și că "a observat influența pe care o poate avea trecerea timpului asupra existenței juridice și a caracterului prestațiilor de securitate socială";.

În aceeași cauză s-a mai reținut că: "Acest lucru se aplică atât amendamentelor aduse la legislație care pot fi adoptate ca răspuns la schimbările societale și care dezvoltă puncte de vedere despre categoriile de persoane care necesită asistență socială, cât și evoluției situațiilor individuale."; Totuși, prin aceeași hotărâre, s-a mai reținut faptul că: "Abordarea C. privind art.1 din Protocolul nr.1 ar trebui să reflecte realitatea modului în care protecția socială este în prezent organizată în cadrul statelor membre ale C. Europei"; și că: "În statul modern, democratic, multe persoane particulare sunt, pentru toată viața sau pentru o parte din aceasta, complet dependente de prestațiile de asigurări sociale și de protecție socială pentru supraviețuire. Multe sisteme interne recunosc că astfel de persoane particulare necesită un grad de certitudine și de securitate și prevăd prestații care trebuie plătite- în urmaîndeplinirii condițiilor de eligibilitate- de drept (a se vedea Stec și alții).";

Percepția reclamantului asupra dreptul ui său la pensie de serviciu ca fiind un drept câștigat și, de aici, considerarea măsurii de recalculare a acestei pensii- de fapt, astfel cum vom argumenta în cele ce urmează, de eliminare a pensiei sale de serviciu și de schimbare totală a statutului său, de acordare a unui alt tip de pensie, pe care acesta nu l-a solicitat-ca fiind un act abuziv al

S., trebuie privită în primul rând, prin prisma modului în care, realitățile

istorice privind protecția socială în țara noastră i -au creat acestui particular

convingerea fermă că poate renunța linișt it la un loc de muncă sigur și bine

plătit, la un anumit statut, la o vârstă la care nu îndeplinea încă condițiile

pentru a fi pensio nat pentru limită de vârstă și își m ai putea desfășura

activitatea în cadrul C. de C., că se poa te baza pe un venit din pe nsie într-unanumit cuantum, legal stabilit, printr-o act normativ special, cu atât mai mult

cu cât acesta mai era în vigoare și la data emiterii deciziei contestate în cauză.

Astfel, în primul rând, în țara noastră, încă din anul 1902 , toate legilecare au reformat sistemul de pensii au prevăzut că, deși cadrul normativ a suferit modificări, în multe cazuri, însemnate, drepturile de pensie, pe care

aceste reglementări le numesc chiar "câștigate";, se mențin în plată.

Astfel, L. generală de pensiuni din (.. .), cu modificările din 1904 și

1906, care a constituit, la rândul său, o reglementare reformatoare și

unificatoare a sistemului de pensii, a prevăzut, la capitolul ". transitorii";, în art.56 că: "Pensiunile deja constatate și înscrise în virtutea legilor

anterioare, precum și a statutelor căilor ferate, fie că titularii și -au

ex ercitat sau nu drepturile, vor continua să fie servite conform titlurilor

ce posedă cei în drept și cu reținerile ce li se făceau în virtutea legilor

anterioare promulgării acestei legi";.

Aceleași dispoziții t ranzitorii privind p ăstrarea drepturilor de pensie

câștigate regăsim și în art.54 din L. g enerală de pensiu ni republicată la data de (...).

De asemenea, L. p entru unificarea asigurărilor sociale din (...) a

prevăzut, în art.127 că: "D.le câștigate până la punerea în aplicare a

prezentei legi, ale pensionarilor, se respectă în ce prive ște pensiunile lor

de bază.";

L. asigurărilor sociale din (...) prevedea, de asemenea, la capitolul ".

transitorii";, în art.319 alin.3, că: "D.le de pensie stabilite potrivit

diferitelor legi de a sigurări sociale pâ nă la punerea în a plicare a legii de

față, se respectă";.

Art.59 din L. nr.292/1959 privind dreptul la pensie în cadrul A.lor

S. de S., prevedea că: "Pierd dreptul la pensie și la aj utor so cial acele

persoane care, pînă la 23 august 1944, au desfășurat o activitate

antidemocratică, reacționară, potrivnică intereselor poporului, acei care

au militat și au avut un rol activ în introducerea dictaturii militar -

fasciste, precum și acei care manif esta atitudine dușmănoasă fata de regimul democrat-popular";.

Prin L. nr.27/1966 privind pensiile d e asigurări sociale de stat și

pensia suplimentară, s-a prevăzut , la art.76, că: ". sau ajutorul social

stabilite pe baza unei decizii rămase definitive nu po t fi anulate decît în

situațiile prevăzute la art.56, și nici revocate."; Situațiile de la art.56 dinlege aveau în vedere persoanele care și-au provocat invaliditate în mod voit, însă numai în ceea ce privește dreptul la pensie sau la ajutor social decurgând din această invaliditate și pe cei condamnați pentru uciderea sau cauzarea invalidității susținătorului, numai în ceea ce privește drepturile de asigurări decurgând de pe urma acestui susținător decedat.

Potrivit art.87 din L. nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale

de stat și de asist ență socială, „P.le și ajutoarele soci ale stabilite pînă

la data prezentei legi, se mențin în continuare, atî t timp cît sînt

îndeplinite condițiile în baza cărora au fost acordate.";

L. nr.1. privind sistemul public de pe nsii publice și alte drepturi de

asigurări sociale, prevedea, de asemenea recalcularea pensiilor cuvenite

conf or m leg isl aț ie i an ter io are, îns ă, conf or m art.180 alin.7 , "în situația în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin.6, este mai mic decât cel

stabilit în baza legislației anterioare, se păstrează în plată cuantumul

avantajos";.

D in an al iz are a aces tor d ispoz iț ii leg ale, r ezul tă c ă recl aman tu l ș i, de al tf el

toț i pens ion ar ii d in R., ave au to ate d atel e c are s ă le f or meze conv in gere a f er mă

c ă drep tur ile lor d e pens ie, od ată s tab il ite pr in tr -o dec iz ie def in itiv ă, er au

c âș tig ate, pu tând f i c el mul t rec alcul ate pe al te b aze, index ate, majo r ate, f ăr ă a f i

îns ă af ectat cu an tu mu l pens ie i af late în pl ată, as tf el încât, mai mu l t, nu ave au niciun element c are s ă le insp ire un sen time n t de incer titud ine pr iv ind pl ata pe viitor a acestei pensii lunare.

M ai prec is, nu cuno ș te au s ă f i ex is tat î n R. al te c azur i de d iminu are a

cu an tu mulu i pens ie i af late în pl ată în urma punerii în aplicare a

dispozițiilor un ui sistem de reformare a pensiilor, c ar e, în speț ă, cu atât mai mult, s-a vru t a f i conf or m pr inc ip iilor ech ităț ii.

În al doilea rând, reclamantul a avut în vedere specificul funcției pe

care a deținut -o, în cadrul instituției supreme de audit a R.,precum ș i

f aptul c ă, în ceea ce privește pensiile funcționarilor statului, au mai

existat reglementări speciale și anterior adoptării L. nr.217/2008.

Astfel, conform art.1 din legea nr.94/1992, Curtea de C. exercită controlul asupra modului de formare, de administrare și de întrebuințare

a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, desfășurându -șiactivitatea în mod autonom, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în C. șiîn prezenta lege, și reprezintă R. în calitatea sa de instituție supremă de audit în organizațiile internaționale ale acestor instituții.

În temeiul art.1 lit.c) din S.utul auditorului public extern dincadrul C. de C., potrivit prerogativelor constituționale, normelor Uniunii E. și ale INTOSAI, Curtea de Conturi a României este instituția supremă de audit,

care își desfășoară activitatea în mod autonom.

Art.1 lit.b) din același S.ut prevede că acesta reglementează

raporturile de serviciu dintre Curtea de Conturi a României și auditorii publici externi, care își desfășoară ac tivitatea în structurile de control/audit

ale C. de C. și A. de A.

Potrivit art.3 din S.utul auditorului public extern din cadrul C. de

C.^{, funcția de auditor public ex tern este o funcție de interes public, cu un}

statut special conferit de atribuțiile, răs punderile, complexitatea,

riscurile, incompatibilitățile și interdicțiile ce decurg din aplicarea legii,

precum și din regulamentele C. de C., elaborate în baza legii.

An al iz ând d in per spec tiv a is tor ic ă dr ep tul l a pens ie al f uncțion ar ilor

s tatulu i în ț ar a no as tr ă, se reț in ur măto ar ele:

Conform L. generale de pensiuni din (...), cu modificările din 1904

și 1906, toț i f uncțion ar ii, c iv il i, mil itar i, ecles ias tic i, benef ic iau de preveder ile acestei legi.

Aceste dispoziții le regăsim și în L. generală de pens iuni republicată la data de (...).

Mai mult, prin art.2 lit.a) din L. pentru unificarea asigurărilor

sociale din (...), au fost în mod expres exceptați de la aplicarea

dispozițiilor acest ei legi "salariații supuși legii gener ale de pensiuni";,

deci funcționarii publici.

Acele aș i regle men tăr i, de exceptare a t uturor funcționari lor statului de la aplicarea prevederilor sale, au ex is tat ș i în L. asi gurărilor sociale

din (...), art.6 din acest act normativ prevăzând că nu intră în asigurarea obligatorie salariații supuși legii generale de pensiuni.

În anul 2008, prin L. nr.217/2008, de modificare și completare a L. nr.94/1992, s-a co ns ider at neces ar ă adop tare a une i no i re gle men tăr i spec iale

pr iv ind drep tul l a pe ns ie a aces tor f uncțion ar i ai s tatulu i, pre văzută î n art.51

alin.2 din legea organică , în sensul că persoanele care au îndeplinit

funcția de auditor public extern, pe o durată de cel puțin 14 ani în

cadrul C. de C., be neficiază la data pensionării de pen sii de serviciu, în

condițiile prevăzute de lege pent ru funcționarul public parlamentar.

Astfel, legiuitorii din 2008, au considerat că auditorilor publici externi/controlorilor financiari li se cuvine, ca o recunoaștere a importanței profesiei lor și a eforturilor depuse, un statut aparte, ce cuprinde responsabilitățile, interdicțiile și incompatibilitățile specifice acestei funcții, dar și drepturi pe măsură, care să-i situeze într-o situație cât de cât comparabilă cu colegii acestora din țările europene, drepturi salariale propriu-zise și alte drepturi remuneratorii, printre care și pensia de serviciu.

Potrivit art.31 alin.1 din S.utul auditorului public extern din cadrul

C. de C., stabilirea drepturilor auditorilor publici ex terni se face ținându -

se seama de locul și rolul C. de C. în statul de drept, de r ăspunderea,

complex itatea și riscurile funcției, precum și de interdicțiile și

incompatibilitățile prevăzute de lege.

Art.39 din același statut prevede c ă, pentru activitatea desfășurată,

auditorul public e x tern are dreptul la indemnizație br ută lunară și la

celelalte drepturi prevăzute de lege.

Conform art.67 alin.2 din statut, persoanele care au îndeplinit

funcția de controlor financiar sau auditor public ex tern, pe o durată de cel

puțin 14 ani în cad rul C. de C., beneficiază la data pensionării de pensii de

serviciu, în condițiile prevăzute de lege pentru funcționarul public parlamentar.

În al treilea rând, reclamantul a avut în vedere, în formarea convingerii

s ale c ă pens ia de serv ic iu es te un dr ep t c âș tig at, f ap tul c ă, atât la data

adoptării L. nr.1., a H. nr.737/201 0, cât și la data emiterii deciziei

administrative nr.2., de „. a pensiei sale din data de (...), dispozițiile L.

nr.94/1992, cât și prevederile norme i de trimitere, res pectiv ale art.74 -

80 din L. nr.7/2006, privind această categorie de pen sie de serviciu,

erau în vigoare, fi ind abrogate abia după jumătate d e an de la data

intrării în vigoare a L. nr.1., respectiv la data de (...).

Pr ac tic, ne abrog ând , prin L. nr.1., aces te d ispoz iț ii ale L. priv ind

org an iz are a ș i f uncț ion are a C. de C ., chiar legiuitorul a recunoscut

beneficiarilor acestor pensii un dr ept câștigat, cel care le conferea statutul de pensionar din serviciul C. de C., cons ider ând c ă în aces t f el,

măs ur a lu ată v a ap ăre a do ar c a o re ducere pr in rec alcul are a cu an tu mulu i pensiei, de ter min ată de in teresul publ ic , ș i nu c a o af ectare subs tanț ial ă ș i

irevoc ab il ă/per mane n tă a drep tulu i ace s tor a, în sensul el imin ăr ii pens iilor de serviciu.

În acest context, recurentul a suferit, prin decizia nr. nr.2./(...), o

ingerință esențială în drep turile sale, nu numai prin diminuarea

cuantumului pensiei sale, ci, mai ales prin pier derea calității, a

statutului de pen sionar din servici ul C. de C., în c ondițiile în care

dispozițiile privind pensia sa de serviciu din L. nr.94/1992, cât și prevederile normei de trimitere, respectiv ale art.74-80 din L. nr.7/2006,

lege în baza cărei a i s -a recunoscut acest drept, încă d in anul 2009 era în vigoare.

La data recalculării, pensia de serviciu a recurentului era plătită acestuia în baza deciziei nr. 2./(...).

Se constată în acest sens faptul că și L. nr.1. a prevăzut că pensiile stabilite anterior datei de (...), devin pensii în înțelesul acestei noi legi și vor fi recalculate într-un anumit termen, dar a dispus aceste măsuri în condițiile în care legile în baza cărora au fost acordate drepturile la pensie (L. nr.3/1977, ș.a.) erau abrogate, prin chiar dispozițiile sale.

Observând și acest aspect, respectiv că, prin dispozițiile L. nr.1., nu a fost abrogată L. nr.92/1994 și nici L. nr.7/2006, recurentul, în mod justificat, se prevalează de statutul său de pensionar din serviciul C. de C., pe care-l avea nu numai la data recunoașterii dreptului la pensie, ci și la data recalculării pensiei sale, pe data de (...).

În acest sens, potrivit disp.art.16 alin.1 și 2 din L. nr.24/2000republicată și actualizată privind normele de tehnică legislativă, se prevede,sub titulatura ";ev itar e a p ar alel is melor";, că:

„În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorașireglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativori în două sau mai multe acte normative.

În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fieprin abrogare, fie prin concentrarea materiei în reglementări unice.";

De asemenea, conform art.14 alin.1 din același act normativ, reglementările de același nivel și având același obiect se cuprind, de regulă, într- un singur act normativ.

Potrivit disp.art.17 din L. nr.24/2000 republicată și actualizată, „Învederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelorde acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legalecăzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte decontradictorialitate cu reglementarea preconizată.";

Acest articol se corelează cu art.65 alin.3 din L. nr.24/2000, ce prevede că: „În vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuiedeterminate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora.";

Prezumția că anumite norme au făcut obiectul m odificării,

completării sau ab rogării lor implicit e es te pos ib il ă, conf or m art.67 alin.1

din aceeași lege, doar în cazuri d eosebite, în care la elaborarea și

adoptarea unei re glementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, îns ă în sp eț ă nu ne pu te m af la în preze nț a unu i ase mene a caz, deoarece la adoptarea L. nr.1., legiuitorul a avut în vedere tocmai categoriile

de perso ane c are benef ic iaz ă de pen s ii în te me iul unor leg i spec iale, ac te

nor mative pr in tre c ar e se af lă ș i L. nr.94/ 1992.

De altfel, în acest sens s-a pronunțat și Curtea E. a D. O. în cauze recente, respectiv C. F. M. și A. G. S. contra R., în cereri ce priveau măsuriluate de către S. Român în aceeași perioadă, respectiv prin L. nr.118/2010, în sensul diminuării salariilor personalului bugetar cu 25%, în sensul că: „Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitorbeneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atâta timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.";

Dacă în ceea ce privește măsura dispusă prin L. nr.118/2010, Curtea

EDO a reținut că nu ne aflam în situația prezentată mai sus, considerând că pentru lunile iulie-d ecembrie 2010 sala riul reclamanților er a cel stabilit prin

această lege, aceasta fiind considerată legea în vigoare, nu aceeași este situația

în speță, în care L. nr.1. nu a prevăzut doar reducerea pens iilor de serviciu cu

un anumit procent, ci a anulat practic dispozițiile L. nr.92/1994, lege în vigoare, eliminând dreptul reclamantului la pensie de serviciu,la statutul de

pensionar în acest sistem, cu toate drepturile aferente, actuale și viitoare.

În speță, decizia contestată, nr.2./(...), prin care a fost stabilităreclamantului o pensie de 2252 lei, a fost emisă în temeiul L. nr. 1. care, la art. 1 lit.h), prevedea că, la data intrării în vigoare a legii, pensiile de serviciu ale personalului C. de C., devin pensii în înțelesul L. nr. 1., iar la art. 3, ca aceste pensii „stabilite potrivit prevederilor legilor cu caracter special, cuvenite sau

aflate în plată ";, se calculează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, utilizând algoritmul de calcul prevăzut de L. nr.

1..

Chiar prin textul art.3 din L. nr. 1., legiuitorul precizează că aceste

pensii speciale sunt prevăzute de lege, fiind ". potrivit prevederilor legilor cu

caracter special"; și sunt „cuvenite";.

Consider că primează în cauză sublinierea unor aspecte particulare ale pensiilor de serviciu ale auditorilor publici externi din cadrul C. de C.

Aces te aspec te spec if ice, d ar de o deoseb ită imp or tanț ă, în cerce tare a

inger ințe i S. în drep tul recl aman tulu i, sun t ur măto arele :

I. pensia de servici u stabilită în teme iul art. 51 din L. nr.94/1992,era un drept de securitate socială pe care legea l -a acordat acestuia, având în vedere ră spunderea, comple xitatea și riscurile funcției deținute

în cadrul C. de C., interdicțiile și inc ompatibilitățile acestuia, prevăzute

în lege, în S.utul auditorului public extern și în Codul etic a l profesiei.

II. Riscurile sociale acoperite prin acest drept de securitate

socială, pensia de serviciu, nu au fos t decât în ultimă i nstanță pentru

bătrânețe, ci, în primul rând, de natură economică și psihologică.

Prin urmare, riscurile sociale pentru care s-a consider at necesară

stabilirea pensiei de serviciu a recla mantului au fost r iscurile activității

de auditor publi c ex tern, cu toate privațiunile, interdicțiile și

incompatibilitățile acestei profesii, precum și pierderi le de venituri ca urmare a pensionă rii din acest sistem la o vârstă când a cesta se afla încă

în cursul vieții active.

III. În cauză ingerința în dreptul recurentului la pensie este una esențială , întrucât, pe lângă faptul că a afectat, direct, dreptul la pensie al acestuia, a dus atingere, în mod indirect, și unui alt „bun"; al său,

respectiv dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, măsura

dispusă afectând u n drept de protecți e socială complex , ce constituia unsubstitut a dreptului la muncă, acordat de către S. român.

IV. Instanțele de contencios administrativ, sesizate cu suspendarea

executării și anularea H. nr.737/2010 privind metodologia de

recalculare a categoriilor de pensii de serviciu prevăzute la art.1 lit.c -h

din L. nr.1., au pronunțat hotărâri de suspendare a exe cutării acestei

hotărâri și de anulare a acestui act normativ, hotărâri cu efect erga

omnes, constatând cauze de aparentă de nelegalitate, respectiv de

nelegalitate a dispozițiilor acestui act normativ în b aza căruia a fost

emisă decizia contestată în cauz ă.

V. În cauză nu se poate reține că recurentul „cumula"; două tipuri

de pensii, respectiv pensia din sistemul public de asigurări sociale și cea

plătită din bugetul de stat, ci beneficia de un unic drept de pensie, cel la pensie de serviciu.

Astfel, în cazul auditorilor publici externi, conform art.77 din L. nr.7/2006, la care face trimitere art.51 din L. nr.94/1992, la îndeplinirea condițiilor de pensionare prevăzute la art.74-76, persoana optează pentru

pensia calculată c onform prevederil or prezentei le gi sau pentru pensia

calculată în condi țiile L. nr. 1. priv ind sistemul public de pensii și alte

drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, ori ale altor legi speciale din cadrul sistemului public.

I. Argumentarea pr imului aspect speci fic al "recalculării"; pensiei de serviciu a reclamantului.

Chiar prin E. de motive a L. nr.217/2008, ce a mod if ic at ș i co mple tat legea nr.94/1992, s-a reținut că adoptarea acesteia a fost necesară pentru

:„Întărirea autorității C. de C. în ceea ce privește controlul asupra

modului de formare, de administrare și întrebuințare a resurselor

financiare ale statului și ale sect orului public, în concordanță cu

principiul înscris în C..";

Dispozițiile acestei legi, inclusiv c ele privind pensiile de serviciu, au

fost avizate favorabil de C. L., C. pentru buget, finanțe și bănci, precum și

de C. juridică, de disciplină și imunități din cadrul Camerei Deputaților.

Mai trebuie subliniat faptul că , potrivit art.7 din S.utul auditorului

public ex tern și a art. 8 din Codul etic al profesiei, auditorilor publici externi le este interzis: să facă parte din partide politice sau în organizațiiasimilate partidelor politice, sau să desfășoare activități publice cu caracter politic; să desfășoare orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământ în instituții care nu intră în competența de control a structurii C. de C. din care face parte; să exercite direct sau prin persoane interpuse activități de comerț; să participe la administrarea sau conducerea altor entități persoane juridice; să fie experți sau arbitri desemanți de părți într-un arbitaj.

Nu se poate reține că în țară ar fi intervenit schimbări majore în

ceea ce privește statutul categoriei de per sonal din care făcea parte

reclamantul, care să transforme aceste drepturi, în doar câțiva ani de la

consacrarea lor leg islativă, în pensii i nechitabile în ansa mblul sistemului de pensii.

Practic, se constată că raționamentele avute în vedere la data stabi lirii

pensiilor speciale prin lege, ce au fost analizate de către Curtea

Constituțională de-a lungul anilor, ace asta apreciind că drepturile stabilite

prin actele normative speciale nu reprezintă privilegii, ci doar

compensații parțiale ale inconvenientelo r ce rezultă din rigoarea statutelor speciale (decizia nr. 20/(...)), se mențin neschimbate și în prezent.

Se mai reține în ace st sens că, tot Curt ea Constituțională , prin decizia

nr.279/2006, analizând sesizarea de neconstituționalitate a dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale parlamentarilor, a reținut că acestea nu

contravin dispozițiilor constituționale întrucât, „…nici o prevedere din C. nu impune uniformitatea sistemului de pensii. De altfel, nu numai pentru

deputați și senatori, ci și pentru alte categorii socioprofesionale, cum sunt

magistrații, cadrele militare, diplomații și alte categorii - s-au stabilit, prin legi speciale, sisteme derogatorii de la sistemul general de pensii. D., în toate

aceste cazuri, nu este contrară prev ederilor art. 16 din C. și se justifică

prin specificitatea activității acestei categorii socioprofesionale.";

Considerente similare au fost avute în vedere și prin decizia

nr.1094/2008 a C. C., cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor privind pensiile de serviciu ale consilierilor de conturi, în sensul că dreptul

la pensie se exercită în condițiile stabilit e de lege, iar legiuit orul poate institui,

în considerarea situației specifice deosebite a unor categorii socioprofesionale,

tratamente diferențiate atât pri n condiții și criterii de acordare derogatorii, cât

și printr -un mod de calcul și un cuantum diferite ale pensiilor. Această

jurisprudență este în concordanță cu practica C. E. a D. O., potrivit căreia

situația obiectiv diferită în care se află anumite ca tegorii de persoane

justifică sau chiar impune instituirea prin lege a unui tratament juridic

rezonabil diferențiat, fără ca ace asta să reprezinte privilegii ori

discriminări.";

III. Argumente în sensul că măsura dispusă a adus atingere, în

mod indirect, ș i/sau mai ales, unui alt „bun"; al reclamantului, respectiv

dreptul la muncă, ce include și dreptul la salariu, precum și cu privire

la calificarea pensiei de serviciu, în dreptul comunitar, ca fiind un „. de

remunerație";:

Dreptul reclamantului la pensie de serviciu, în temeiul art.51 din L.

nr.94/1992, respectiv la pensie calculată potrivit acestei legi atât la

momentul cererii d e pensionare, cât ș i, ulterior, prin a ct ualizare, precum

și celelalte drepturi de protecție soci ală reglementate de această lege a ufost tocmai cauza care l-a determinat pe reclamant să r enunțe la dreptul

său la muncă, în anul 2008, când acesta avea doar vârsta de 61 de ani,

îndeplinind doar peste aprox imativ 3 ani condiția d e vârstă standard pentru înscriere la pensie în sistemul public de asigurări sociale.

Practic, luând în considerare vârstele standard prevăzute de legislație, acesta, fiind născut la data de (...), putea fi pensionat pentru limită de vârstă, potrivit A. nr.9 la 0. nr.340/2001, privind aprobarea Normelor de aplicare a L. nr.19/2001 și A. nr.5 la L. nr.263/2010, la vârsta de 64 de ani, abia în luna februarie 2011, dar conform normei la care trimite art.51 din L. nr.94/1992, respectiv a art.74 alin.2 din L. nr.7/2006, acesta are dreptul la pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 65 de ani, așadar în luna februarie

2012.

În acest sens sunt și dispozițiile C.i privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit L. nr.94/1992înregistrată la Curtea de Conturi a României sub nr.3370/(...), ce prevăd, la art.3 alin.1 lit.a) că beneficiază de pensie de serviciu persoanele care, la data solicitării acestei categorii de pensii, dețin funcția de auditor public extern, au împlinit vârsta de 65 de ani și au o vechime în muncă de cel puțin 30 de ani, din care cel puțin 14 ani în funcția de controlor financiar/auditor public extern în cadrul C. de C.

Prin urmare, recurentul-reclamant avea, potrivit legislației în domeniu, speranța ca, prin aceste măsuri de protecție socială complexe, respectiv prin plata pensiei de serviciu, să poată realiza venituri care să seapropie celor pe care le-ar fi obținut în cazul în care ar fi avut posibilitatea să-și continue activitatea ca auditor public extern, asigurând pentru el și familia sa un nivel de trai decent, tocmai acest cadru normativ încurajând și determinând opțiunea sa pentru înscrierea la pensie.

Mai trebuie sub liniată în acest sens , în primul rând, li psa absolută de

previzibilitate a măsurii ce a afectat în mod substanțial dreptu lrecurentului la pensie de serviciu, ce rezultă cu deosebită claritate din prevederile art. 12 ale O. nr. 1/2010^{, adoptate cu doar câteva luni înainte}

de intrarea în vigoare a L. nr. 1., în aceeași perioadă de criză economică, după adoptarea Legilor nr. 329/2009 și nr. 330/2009.

Acest articol prevede că: „ În anul 20 10, măsurile prev ăzute de L.

cadru nr. 330/2009 și de prezenta ordonanță de urgență referitoare lareîncadrarea și salarizarea personalului plătit din fonduri publice, nu vor produce efecte asupra cuantumului pensiilor militare de stat, pensiilor de

stat și pensiilor de serviciu aflate în plată, și nici asupra ajutoarelor, plăților compensatorii/. acordate la trecerea în rezervă sau la încetarea raporturilor de serviciu.

După data de 1 ianuarie 2 010, pensiile și ajutoarele , plățile compensatorii/. prevăzute la alin. 1 și compensațiile de chirie se stabilesc în

funcție de nivelul și structura bazei de calcul în vigoare la data de (...), fără a fi

afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.";

De asemenea, mai trebuie precizat că, prin ho tăr âre a d in (...) în c auz a C -

262/88^{, Barber vs.Royal Exchange Assurance Group, Curt ea de Justiție a C.}

E. a decis că toate formele de pensie ocupațională cons tituie un element

de remunerație în sensul art.141 din Tratat.

Această hotărâre a C.J.C.E. a f ost avu tă în vedere l a adop tar e a D. 9. a C. din (...), de modificare a D. 8. pr iv in d apl ic are a pr inc ip iulu i eg al ităț ii de

tr atame n t în tre b ărb aț i ș i f e me i în c ad rul regimurilor profesionale de securitate

soc ial ă, as tf el cu m re zul tă d in pre amb ulul aces tu i ac t co mun itar.

În conf or mitate cu ho tăr âr ile pronunț ate d e Cur te a de Jus tiț ie în c auz a C -

7/93, Bes tuur v an he t Alge meen burge rl ijk pens ioenf onds vs.G.A.Beune ș i în cauza C-351/00, P ir kko N ie mi, u n s is te m de p ens ie pen tru f uncțion ar i in tr ă în

do men iul de apl ic are al pr inc ip iulu i eg al ităț ii de re muner are, î n cond iț iile în care

sistemul de pensii se referă la o anumită categorie de lucrători,

prestațiile se plătesc î n baza relației acestora de munc ă cu angajatorul

public, în cadrul u nui sistem ce face parte din sistemul general prevăzut

de lege, iar prestațiile depind în mod direct de vechimea în muncă

realizată și sunt calculate pe baza ultimului salariu al funcționa rului.

Aceste statuări ale C.J.C.E., au fost avute în vedere la adoptarea D. 2. a

P. E. ș i a C. d in (...), as tf el cu m rezul tă d in pre ambulul aces tu i ac t co mun itar.

Des igur aces te a sun t nor me co mun itare pr iv ind eg al itate a de re muner aț ie

în tre f e me i ș i b ărb aț i în mater ie de înc adr are în munc ă ș i de munc ă, d ar cons ider

c ă trebuie reținută calificarea, garanțiile și implicit, recunoașterea ca

drept sui generis, izvorând din raporturile de muncă sau de serviciu, pe

care Curtea de Justiție a C. E. o acordă dreptu rilor beneficiarilor unor

asemenea forme de prestații de securitate socială , asimilându -le

noțiunii de remunerație, apreciindu -le ca fiind plătite în baza relației de

muncă al acestor lucrători cu angajatorul public, drepturile de pensie având ca temei dispoz iț iile leg ale ce regle men te az ă ch iar aces te r apor tur i juridice.

Mai trebuie menționat faptul că R., în calitate de stat membru al

Uniunii E., a avut obligația implementării, până la data de 30 septembrie

2007, a D. nr.8. care prevede egalizarea vârstelor de pensi onare între femei și

bărbați în cadrul sc hemelor de pensii oc upaționale. Î n acest scop, începând cu a doua parte a anului 2006, s-a constituit la nivel național un grup de lucru,

format din specialiști din toate sistemele de pensii din R.. În cadrul

consultărilor ce s -a u desfășurat între ex perții C. E. și membrii grupului de lucru, schemele de pensionare ale magistraților, personalului aux iliar de

specialitate, militarilor ș.a. au fost c onsiderate scheme ocupaționale , în sensul directivei amintite.

De al tf el, ș i Cur te a E. a D. O., pr in hot ărârea pronunțată la data de

(...), în cauza Lombardo contra Italiei, a dec is, în leg ătur ă cu o contestație

inițiată de un judecător cu privire la pensia pe care era îndreptățit prin

lege să o primească, că statul, "în îndeplinirea acestei obligații nu face

uz de puterea sa discreționară și poate fi comparat, în această privință cu un angajator privat, parte într-un contract de muncă guvernat de

dreptul privat.";

Î n consecință, coroborând cele statuate de către Cur tea de J ustiție de la

L. cu cele reținute d e Curtea E. a D. O. î n cauza anterior me nționată, dar și în

C. F. M. ș i A. G. S. co n tr a R., rezultă că dr eptul la pensie de se rviciu era datorat

recurentului în temeiul raporturilor sale de muncă/de serviciu, în calitatea acestuia de auditor public extern, po tr iv it d ispoz iț iilor L. nr.94/1992, c are er au în vigoare și la data emiterii deciziei administrative de recalculare, astfel încât

obligația S. trebuia îndeplinită astfel cum aceasta a fost asumată ^,respectiv ca orice ". de remunerație";, iar această obligație nu poate fi

considerată ca f iind executată, potrivit principiil or generale ale

dreptului civil, decât prin îndeplinirea întocmai a acesteia, nu prin plata unei pensii datorate potrivit principiului solidarității sociale, oricărui salariat,

în temeiul L. nr.1., în temeiul raporturilor de asigurări sociale.

Practic, pentru munca prestată în ca litate de controlor financiar/ auditor public extern, recurentului i s-au recunoscut, prin L. nr.94/1992, o serie de drepturi cu caracter de remunerație, printre care

plata salariului și a altor drepturi, în timpul activității propriu -zise, dar

și plata pensiei de serviciu, după încetarea raport urilor de muncă.

Acestor drepturi le corespunde obligația corelativă a S., ca angajator,

prin diferitele sale instituții publice, să le plătească, as tfel cum acestea

au fost reglementate, având în vedere faptul că, la fel ca și salariul, și

pensia de serviciu, a fost atât cauza, cât și obiectul raportului de

muncă.

Putem afirma că dreptul la pensie de serviciu s-a realizat practic zi cu zi, în perioada prestării muncii de către reclamant, până la atingerea vechimii în specialitate necesară pentru a fi înscris la pensie de serviciu.

Faptul că tot S. era cel care trebuia să plăteas că atât pensia de

serviciu, ca eleme nt de remunerație , în calitate de a ngajator, cât și o

pensie de asigurări sociale de stat, în calitate de asigurător, a permis

practic, în speță, confuziunea celor două drepturi și în final, înlocuirea dreptului reclamantului cu un alt drept, nesolicitat de către acesta și

care nu poate constitui o executare a obligației asumate.

Potrivit disp.art.8 din Codul munc ii, raporturile de muncă se

bazează pe princi piul consensualită ții și al bunei -cre dințe. În cauză, recurentul și-a executat cu bună -credință toate obligațiile sale

decurgând din raporturile de muncă, mai ales cea privind prestarea

muncii, în condițiile menționate anterior, cu numeroase responsabilități,

privațiuni, interd icții și incompat ibilități. În con secință, S. are

obligația de a -și e xecuta, cu bună -credință, toate îndatoririle asumate

prin L. nr.94/1992, deci să plătească reclamantului pe nsia de serviciu,

astfel cum a înțeles să o reglementeze prin legea organică.

Consider că în speță sunt aplicabile, din a cest punct de vedere,

principiile generale ce guvernează executarea oblig ațiilor civile, și anume:

Art.1073 din Codul civil în vigoare la data la care intimata-pârâtă trebuia să își execute obligația, conform căruia creditorul are dreptul de a

obține de la debitor îndeplinirea ex actă a obligației. În caz de neex ecutare

totală sau parțială, sau în caz de ex ecutare necorespunzătoare, creditorul

are dreptul la despăgubiri.

De asemenea, art.1100 din același Cod civil, conform căruia

„creditorul nu poate fi sil it a primi alt lucru decât acela care i se

datorește, chiar dacă valoarea lucrului oferit ar fi egală sau mai mare.";

Interesul recurentului este, în speță, acela de a obține obiectul

specific și ex act avut în vedere la nașterea raporturilor juridice dintre

părți.

În ceea ce privește noul Codul civil, se reține că, potrivit art.1481, în cazul obligației de rezultat, debitoru l este ținut să pro cure creditorului rezultatul promis.

Conform art.1350 alin.1 din Codul civil actual, orice persoană

trebuie să își ex ecute obligațiile pe care le -a contractat.

Art.1226 alin.1 Cod civil, prevede că obiectul obligației este prestația

la care se angajează debitorul.

Potrivit art.1270 din același cod, c ontractul valabil î ncheiat are

putere de lege între părțile contractant e.

Art.1272 Cod civil, prevede că un cont ract valabil încheiat obligă nu

numai la ceea ce este ex pres stipulat, dar și la toate urmările pe care

practicile statornicite între părți, uzanțele, legea sau echitatea le dau

contractului, după natura lui.

De altfel, aceste argumente privind calificarea pensiei de serviciu ca element de remunerație, sunt susținute și de faptul că aceste drepturi nu au fost prevăzute a fi plătite în totalitate din bugetul asigurărilor sociale de stat, prin legile ce le-au reglementat, ci, în totalitate sau, în cea mai mare parte, din bugetul S., ce apare în acest raport obligațional ca angajator sui generis.

Pentru aceste considerente, apreciez că pensiile de serviciu nici nu

puteau fi integrate în sistemul pensiilor prevăzute de L. nr.1., având în

vedere faptul că, potrivit art.7 din această lege: „ În sistemul public

prestațiile de as igur ăr i soc iale repr ez in tă venituri de înlocuire pentru

p ierdere a to tal ă s au p arț ial ă a ven itur ilor, c a ur mare a bătrân eții, invalidității sau decesului";, ori, pensia de serviciu a recurentului nu poate fi

încadrată în vreuna dintre aceste categorii de prestații , având în vedere

r iscur ile soc iale l imitativ prev ăzu te în ace s t ar ticol, întrucât pensia specială a

fost acordată acestuia, prioritar, nu pentru a constitui venit de înlocuire

în caz de bătrânețe, ci pentru acoperirea unor riscuri decurgând din

specificul activității prestate în ca drul C. de C., pe ntru contribuția

adusă de către ace sta în vederea asig urării legalității în ceea ce privește formarea, administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale S.

român și ale sectorului public .

Av ând în vedere cele reț inu te de c ătre Cu r te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R. ș i lu ând în cons ider are d isp. ar t.162 al in.2 d in Codul munc ii republicat, S., în cadrul marjei sale de apreciere, avea posibilitatea, cu

respec tare a cond iț iil or leg al ităț ii, neces ităț ii ș i proporț ion al ităț ii, s ă ia, pr in lege,

măs ur i de d imin u ar e a pens ie i de serv ic iu, pe per io ad a cr ize i econo mice, as tf el cum a procedat, în calitate de angajator sui generis, prin L. nr.118/2010, dar nu

s ă el imin e, pr in L. nr .1., drep tul l a pens ie de serv ic iu ș i s ă -l în locu iasc ă, în f az a

execu tăr ii obl ig aț ie i, cu un al t drep t, de as igur ăr i soc iale de s tat.

Ace as ta pen tru c ă, as tf el cu m a r eț inu t C ur te a E. a D. O. în C. F. M. ș i A. G.

S. con tr a R., atu nc i c ând o d ispoz iț ie leg al ă es te în v igo ar e ș i prevede pl ata

anu mitor benef ic ii, iar cond iț iile s tipul ate sun t respec tate, au tor ităț ile nu po t refuza în mod deliberat plata acestora.

Având în vedere faptul că dreptul la pensie de serviciu își are

izvorul în contractul individual de m uncă al reclamantului, în timp ce

dreptul la pensia de asigurări socia le, își are izvor ul în contractul de

asigurare socială, consider că recure ntul în niciun caz nu putea fi lipsit

de dreptul la pens ie de serviciu recu noscut de o lege î n vigoare și, cu

atât mai mult, nu se putea ajunge la această finalitate, prin dispozițiile

unei legi organice, dar din domeniul asigurărilor sociale.

Mai trebuie amintit aici și fa ptul că u n sistem de reform are ce afectat atât de radical drepturile reclamantului nu a fost însoțit de o perioadă de

tranziție corespunzătoare, care să permită, în condiții de ex ercitare cu

bună-credință a drepturilor tuturor participanților la raporturil e juridice,

adaptarea acestuia la noua situație creată, ci a fost pusă în executare în

termen de 30 de zi le de la adoptarea H. nr.737/2010, da tă în organizarea

aplicării L. nr.1..

În acest context, trebuie reținut și faptul că, bazându-se pe aceste dispoziții legale, în condițiile lipsei totale de previzibilitate a acestei măsuri de reformare a pensiilor, reclamantul nu a fost în măsura de a -și lua, în

cunoștință de cauză și din timp, în c ur sul vieții active, mă suri personale de atenuare a riscurilor diminuării veniturilor sale și ale familiei ca urmare a

pensionării, respectiv de a încheia contr acte de asigurări pr ivate de pensie sau

de a cotiza la alte fonduri de pensii facultative, cu componentă ocupațională.

Astfel, reclamantul este pus în situația de a suporta sarcina acesteimăsuri, în condițiile în care nu i se poate imputa nicio lipsă de diligență în ceeace privește modul în care acesta a acționat atât în cursul vieții active, cât și încalitate de pensionar.

Apreciez că aceste argumente trebuie avute în vedere în aprecierea proporționalității ingerinței S. în drepturile recurentului.

IV. Motivație pri vind aspectele d e aparență de nelegalitate,

respectiv, de nelegalitate a H. nr.737/2010 constatate, prin hotărâri

judecătorești pronunțate de ins tanțe de contencios administrativ din

țară, hotărâri cu efect erga omnes.

Astfel, prin sentința civilă nr.491/(...) a C. de A. C. -Secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal s -a dispus suspendarea

executării acestei hotărâri de guvern și anul area acesteia.

Prin această hotărâre definitivă s-a reținut că, în primul rând, C. europeană pentru apărarea drepturilor omului nu își propune să garanteze drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (C. Artico împotriva Italiei, 1980).

De asemenea, s-a mai reținut că dreptul la pensie al reclamanților și intervenienților este un „bun";, iar lipsirea de proprietatea unui bun la care se referă dispozițiile din convenție, poate fi justificată numai dacă se demonstrează că a intervenit pentru cauză de utilitate publică și doar în condițiile prevăzute de lege.

Contenciosul administrativ a constatat în acest sens că: „chiar dacă existăun text de lege care pare a justifica poziția pârâtului, nu a fost relevat interesul public care ar legitima o asemenea măsură, chiar dacă ar fi luat în considerare contextul economic și lipsa disponibilităților financiare.

Chiar și așa fiind, este discutabil în ce măsură considerentele de natură financiară pot fi opuse reclamantelor, în condițiile în care Curtea E. s-a pronunțat în sensul în care lipsa de fonduri nu poate justifica încălcarea dreptului de proprietate invocat.

În aceste condiții, exigențele unei bune administrații la care are dreptulorice cetățean ar fi și ele încălcate.

Instanța consideră că nu este îndeplinită nici cerința unui just echilibru, reclamanții fiind puși în situația de a suporta o sarcină execsivă și exorbitantă,care nu poate justificată în nici un mod.";

Prin sentința civilă nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B.,

Secția a V. -a de co ntencios administrativ și fiscal, în dosarul nr.(...), s-a

admis acțiunea f ormulată de cătr e reclamanți, pri n A. N. a P. din

Serviciul Auxiliar de S. al I. J. și al P. și s -a dispus suspendarea

executării H. nr.737/2010 până la pronunțarea instanței de fond.

Prin sentința civilă nr.284/CA/(...), Curtea de A. O., Secția

comercială, de contencios admin istrativ și fiscal , a suspendatexecutarea H. nr.737/2010.

Curtea de A. P., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a suspendat executarea H. nr.737/2010, prin sentința nr.16/(...).

Potrivit art.14 alin.4 din L. nr.554/2004, hotărârea prin care se

pronunță suspenda rea este executorie de drept . R. nu este suspensiv deexecutare.

Conform alin.7 al aceluiași arti col , suspendarea executării actuluiadministrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea duratei suspendării.

Mai trebuie menționat că, Î nalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.38/ (...) pronunțată în recursul împotriva sentinței pronunțate în contencios administrativ privind suspendarea executării H. nr.735/2010 a reținut următoarele:

"Mai este de observat că suspendarea executării actelor administrative constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într -un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a actului administrativ contestat,este echitabil ca acesta din urmă să nu -și producă efectele asupra celor vizați ."; "…..instanța de control judiciar are în vedere faptul că H. nr.735 din (...)

- act administrativ unilateral cu caracter normativ - produce efecte erga omnes,

ca și sentința recurată .";

Prin sentinț a civilă nr.333/(...) a C. de A. C. -Secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal s -a dispus și anularea acesteia H. nr.737/2010 .

Contenciosul administrativ a reținut, pentru a se pronunța astfel, următoarele:

Dreptul la pensie poate fi asimilat unui drept de proprietate, iar pensia unui bun proprietate privată (C. Buchen contra Cehiei din 2002).

În această situație, s-a apreciat că reclamanții își legitimează interesul în invocarea unei valori patrimoniale având semnificația unui drept câștigat, recunoscut și executat de stat în temeiul unei legi speciale, suficient de clară și previzibilă la data pensionării și care i-a permis să-și planifice acțiunile atât pe termen lung cât și pe termen scurt pentru sine și familia sa, precum și o anumită manieră de gestionare a bunurilor sale prezente și viitoare.

S-a mai reținut, în ceea ce privește condiția ca ingerința să fie prevăzută de lege, că: „. poate avea însă și un sens mai extins, privind nu doar calitatea legii în vigoare, ci și posibilitatea de a modifica legile pentru viitor, persoanele având astfel un drept la continuitatea acțiunii sale.

Acest drept presupune că statul nu poate încălca încrederea legitimă a persoanelor în continuitatea acțiunii sale.";

În ceea ce privește scopul legitim urmărit, s-a reținut că, „dacă măsurile de recalculare a pensiilor de serviciu ale anumitor categorii de foști angajați din sectorul bugetar în sensul diminuării acestora sunt calificate ca având natura unor măsuri cu caracter excepțional, atunci este cu totul evident că L. nr.1. nu s-ar putea întemeia pe art.53 din Constituția revizuită deoarece lipsește una din cele două caracteristici esențiale, care ar permite evocarea sa, și anume caracterul temporar, limitat în timp, efectul recalculării pensiilor fiind unul definitiv și nu temporar.";

S-a mai reținut că diminuarea pensiilor de serviciu ale reclamanților cu

70-80% atinge chiar substanța dreptului.

Deși toate aceste aspecte de aparență de nelegalitate, respectiv, de nelegalitate, au fost evidențiate de instanțele de contencios administrativ, acest act normativ în baza căruia s-a recalculat pensia reclamantului și-a produs efectele, în ceea ce privește pensia lunară plătită acestuia, până la data de (...), timp de un an de zile de la data recalculării pensiei, dată la care G. a luat anumite măsuri de înlăturare a aspectelor de nelegalitate sesizate, care nu au fost însă în sensul revocării actelor administrative individuale emise în baza acestui act normativ, cu repunerea particularilor în situația anterioară, deci a repunerii în plata pensiilor de serviciu, ci a adoptării Ordonanței de U. nr.5. , care a prevăzut o nouă metodologie de recalculare a pensiilor de serviciu, urmată de emiterea unor noi decizii de revizuire.

Trebuie subliniat în acest sens că, prin expunerea de motive a acestui act, G. a recunoscut că, ingerința sa în drepturile categoriilor de pensionari vizați de ordonanță, printre care se află și recurentul, nu a permis instituțiilor implicate realizarea tuturor procedurilor administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, fiind necesară încă o etapă de revizuire a cuantumului pensiilor, pentru a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie.

Pentru aceste motive, prin art.4 din O. nr.5., s-a dispus abrogarea H.nr.737/2010.

Cu toate acestea, măsura radicală, re formatoare, adoptată și pusă în

ex ecutare la scurt timp, după două luni de la adoptarea L. nr.1., și -a

produse efectele prin lipsirea recu rentului de pensi a de serviciu și diminuarea cuantumului pensiei sale, timp de un an de zile, până la adoptarea O. nr.5..

Astfel, din preambulul O. nr.5. rezultă că aceasta a fost adoptată:

"având în vedere exigențele subliniate de puterea judecătorească în cadrul controlului jurisdicțional exercitat cu ocazia aplicării L. nr.1.,în vederea instituirii unor măsuri legislative pe baza cărora instituțiile implicate să poată realiza toate procedurile administrative necesare stabilirii drepturilor de pensie într-un mod obiectiv și justificat, se impune instituirea unei etape de revizuire a cuantumului pensiei, cu respectarea principiului contributivității și egalității, scopul fiind acela de a se stabili în mod just și echitabil drepturile de pensie pe care persoanele vizate de prezenta ordonanță de urgență sunt îndreptățite să le primească, astfel încât acestea să aibă posibilitatea să identifice și să depună la casele teritoriale de pensii toate documentele doveditoare ale veniturilor realizate pe parcursul întregii activități profesionale.";

În ceea ce privește modul de soluționare a recursurilor formulate

împotriva sentințelor de suspendare a executării, respect iv anulare a H.

nr.737/2010, menționate anterior, se rețin următoarele:

Abia la data de (...), prin decizia nr.5960, pronunțată în dosarul nr.(...),

Î nalta Curte de Casație și Justiție s -a pronunțat asupra recursului formulat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr.491/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, în sensul că a admis recursul, a modificat sentința și a respins ca inadmisibilă acțiunea, fără a ne fi, până la data pronunțării hotărârii în prezenta cauză, accesibilă motivarea acestei decizii a instanței supreme.

R. împotriva sentinței civile nr.333/(...) a C. de A. C.-Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr.(...), are termen

de judecată la Î nalta Curte de Casație și Justiție pe data de (...) .

R. împotriva sentinței civile nr.3811/(...) pronunțată de Curtea de A. B., în dosarul nr.(...), s-a judecat de către Î nalta Curte de Casați e și Justiție abia la

data de (...), după abrogarea H. nr.737/2010 , astfel încât, prin decizia nr.3888, s-a admis recursul formulat de Guvernul României, s-a modificat sentința, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării acestei hotărâri de guvern,

ca fiind rămasă fără obiect .

V. Argumentația în sensul dreptului unitar al reclamantului la pensie de serviciu.

Practic, cele două componente ale pensiei de serviciu priveau doar sursa din care erau plătite.

Astfel, conform art.19 din C. privind aplicarea unitară a prevederilor

referitoare la pensiil e de serviciu ale aud itorilor public extern i, înregistrată sub nr.3370/(...) la Curtea de Conturi a României, cererea de înscriere la pensie,însoțită de documentația de pensionare, se depune la casa te ritorială de pensii în raza căreia își are domiciliul persoana îndreptățită, care calculează atât

pensia din sistemul public, stabilită conform L. nr.1., cât și pensia de serviciu stabilită potrivit prevederilor legii. Pensia care se achită titularului

este pensia cea mai avantajoasă .

Art.21 din aceeași C. stabilește, pe de o parte, distincția dintre pensia de serviciu și pensia din sistemul public, folosind terminologia „celor două

categorii de pensii";, iar, pe de altă parte, modul de finan țare a pensiei de serviciu.

Astfel, conform acestui articol, casa teritorială de pensii emite o singură decizie în care se înscriu în mod distinct cuantumurile celor două categorii de pensii, pensia din sistemul public, respectiv pensia de serviciu, precum și diferența dintre cele două pensii care se suportă de la bugetul de stat.

Astfel, consider că legiuitorul s-a o bligat, prin lege specială ^{, să}

plătească din bugetul de stat recurentului^{, o pensie ce reprezintă de fapt o}

indemnizație ce are, pe de o parte, caracter compensatoriu pentru

responsabilitățile speciale, riscurile, privațiunile cu care aceștia s -au

confruntat în cursul vieții active ș i, pe de al tă p ar te, de „. făcută în scopul

fidelizării și menț inerii personalului care prest ează m unca în anumite

sectoare de activitate, în anumite condiții.

Recurentul a lucrat astfel cu o convinge re fermă că, la data pensionării,

va beneficia de pensie de serviciu, renunțând poate, în acest context, la oferte

de muncă ce erau mai avantajoase î n privința salarizării, beneficiilor

suplimentare ce puteau fi obținute, a condițiilor de muncă, sperând ca la

ieșirea la pensie să se bucure însă de dr epturi de pensie sta bile, mai apropiate

în ceea ce privește cuantumul lor de veniturile avute în cursul vieții active.

De altfel, printre pr incipiile care stau l a baza organizării ș i dezvoltării

carierei în funcția de auditor public extern , prevăzute de art.11 din S.utul

auditorului public extern, figurează și motivarea, potrivit căruia, în vederea

dezvoltării carierei, Curtea de conturi identifică și aplică, în condițiile legii,

instrumente de motivare morală și materială a auditorilor publici externi.

Se mai reține că, prin L. nr.1., drepturile de pensie specială sunt doar în mod formal recalculate, de fapt sunt înlocuite cu pensiile pe care pensionarii le-ar fi obținut potrivit legii generale a pensiilor din sistemul public , fără luarea în considerare a statutului special al acestora, în speță, a recurentului, și mai mult, punerea gra bnică în plată a d rept urilor astfel „re calculate"; într-un termen de doar 30 de zile de la data hotărârii privind aprobarea metodologiei de recalculare, fără o perioadă tranzit orie, a determinat și stabilirea unor

pensii greșit calculat e potrivit L. nr. 1., a stfel cum legiuitoru l a constatat după un an de zile, chiar prin preambulul O. nr. 5..

Tocmai lipsa absolută de previzibilitate a unei legi de „. a sistemului pensiilor de serviciu, niciunul dintre actele normative ce au fost izvor de

drepturi de securit ate socială neprevă zân d că diferențele dintre pensia de

serviciu și pensia din sistemul public se vor plăti sub condiția și atât tâmp cât vor exista fondurile bugetare, a determinat lipsa unui interes al acestui

particular în stabilirea corectă, reală a părții din pensie c e se plătește din

bugetul asigurărilor sociale de stat.

Practic, această parte din pensia de serviciu a fost calculată de casele

județene de pensii doar pe baza datelor din carnetele de muncă aflate în posesia sa, cu preluarea unor elemente pe care sistemul informatic nu le putea stabili în mod individualizat, raportat la statutul special al pensionarilor, fără

luarea în considerare a tuturor venituri lor realizate în cursul vieții active de

către aceștia și a celorlalte aspecte s pecifice modului de calcul al pe nsiei

potrivit L. nr. 1., res pectiv vârsta standa rd corectă, stagiul c omplet de cotizare

aplicabil, perioadele lucrate în grupe de muncă sau în condiții

speciale/deosebite de muncă.

Pentru asemenea erori, pensionarii ce realmente au fost pensionați în temeiul L. nr. 1. au formulat și formulează încă contestații succesive de la data intrării în vigoare a acestei legi, (...) și până în prezent, pe care le-au supus jurisdicției asigurărilor sociale.

În condițiile în care se previziona ca la un moment dat să se reformeze sistemul de pensii, S. trebuia să își manifeste cu ani în urmă grija față de cheltuielile bugetare, în primul rând, prin luarea unor măsuri de calculare corectă, încă de la data acordării pensiilor speciale, a părții ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, conform veniturilor reale obținute în cursul activității fiecărui beneficiar și a tuturor celorlalte elemente de calcul prevăzut de L. nr. 1., modificată și completată, ce erau specifice fiecărei persoane în parte, situație în care desigur, s-ar fi diminuat în mod corespunzător și partea din pensie ce are ca sursă bugetul de stat.

Din acest punct de vedere, în lipsa unei previzibilități a modificării politicii în domeniul pensiilor speciale, S. era singurul interesat ca acestcuantum să fie cât mai corect stabilit, lipsa de diligență în acest sens, timp de ani de zile, fiindu-i desigur imputabilă.

În cazul recurentului, se poate astfel observa că drepturile sale de pensie sunt greșit stabilite chiar potrivit dispozițiilor L. nr.1., întrucât acesta, ieșind la pensie în anul 2008, avea dreptul la stabilirea cuantumului pensiei sale prin raportarea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 32 de ani, conform A. nr.3 la L. nr.1..

Practic, în anul 2008, între reclamant și S. , în calitate de angajator, a avut loc o convenție, un acord de încetare a contractului de muncă , prin care reclamantul a renunțat la dreptul său de a munci încă 4 ani și de primi un salariu adecvat funcției ocupate, în schimbul primirii, pe viitor, a pensiei de serviciu, iar S. român a fost de acord cu această încetare a raporturilor de muncă, obligându-se să plătească acestuia o pensie specială pentru tot restul vieții, stabilită în temeiul unei legi în vigoare.

Recurentul și -a onorat obligația asumată, renunțând la dreptul său de a

munci, în timp ce statul, după trecer ea a numai 1 an, c onsideră că nu se

mai impune ex ecutarea obligației as umate prin acea c onvenție, dar nici

nu mai poate/dorește să -l repună pe reclamant în situația ante rioară

încheierii acestui acord, ci stabilește, de această dat ă, unilateral, că

beneficiarului de pensie specială i se cuvine o altă prestație, respectiv o

pensie de asigurări sociale de stat de 2252 lei, deși, în calitate de controlor financiar, salariul acestuia chiar în ultima lună anterioară încetării activității,

deci în luna decembrie 2008, astfel cum rezultă și din buletinul de calcul a pensiei, a fost de 7384 lei, iar pensia sa de serviciu era de 5982 lei.

Astfel, se constată că, în anul 2010, S. s-a dezis de obligația asumată, tocmai față de o persoană care, prin activitatea sa, a cunoscut, de-a lungul carierei sale, modul în care se gestionează banul public, care urmărit și, probabil a reușit, protejarea și întregirea resurselor financiare ale statului, poate cu miliarde de lei, eliminându-i un drept la remunerație recunoscut prin lege tocmai pentru această contribuție adusă, invocând rațiuni de politică statală care impun reducerea cheltuielilor publice.

Considerente avute în vedere în aprecierea încălcării de către S. a drepturilor reclamantului garantate de art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, pornind de la aspectele de drept și de fapt specifice evidențiate anterior:

Conform art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor

omului și libertăților fundamentale, „Orice persoană fizică sau juridică aredreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului S.elor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor";.

Potrivit art. 25 din Declarația Universală a D. O., orice om are dreptul laun nivel de trai care să îi asigure sănătate și bunăstarea lui și a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea medicală, precum și serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de șomaj, boală, invaliditate, bătrânețe.

Art. 17 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E. prevedecă: "Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul uneidespăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o.

Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general;

Conform art. 52 alin.1 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii E.

„ Orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin prezenta cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți.

Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de U. sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți";.

Art. 20 alin. 1 din Constituția R. prevede că dispozițiile constituționaleprivind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Decl arația Universală a D. O., cu pactele și cu celelalte tratate la care R. este parte.

Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care R. este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția și legile interne conțin dispoziții mai favorabile.

Potrivit art. 8 din Declarația Universală a D. O., orice persoană are dreptul la satisfacție efectivă din parte instanțelor juridice naționale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin C. sau lege.

Prin considerentele deciziei nr.29/2011, Î . Curtea de C. și Justiție a

reținut următoarele:

"În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc..";

Conform practicii sale constante ( C. James și alții împotriva Regatului

Unit, Kjartan Asmundsson împotriva Islandei, M. și alții împotriva Italiei, W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că art.1 din Protocolul nr.1 conține trei norme diferite. Prima normă, prevăzută în prima teză a primului paragraf este de natură generală și enunță principiul respectării bunurilor; a doua normă, inclusă în a doua teză a primului paragraf, reglementează privarea de proprietate și o supune anumitor condiții; a treia normă, menționată în al doilea paragraf, recunoaște că statele contractante au dreptul, printre altele, de a reglementa folosirea bunurilor conform interesului general. Cele trei norme nu sunt totuși distincte. A doua și a treia normă se referă la cazuri specifice de ingerință în dreptul la respectarea bunurilor și ar trebui, prin urmare, să fie interpretate ținând seama de principiul general enunțat la prima normă.

În C. Stec și alții contra Regatului Unit, Curtea E. a D. O. a statuat în sensul că atunci câ nd legislația națională îi recunoaște unei persoane un

drept la prestație socială, chiar non contributivă, a rt. 1 din Protocolul

adițional la C. este aplicabil.

Potrivit jurisprudenței sale în materia drepturilor sociale (ex. W. împotriva Poloniei), Curtea E. a D. O. a stabilit că în evaluarea ingerinței este

important să se ia î n considerare dacă dreptul reclam antului de a primi pensie

în cauză a fost încălcat astfel încât să conducă la o atingere adusă esenței dreptului la pensie al acestuia.

Aprecieri asupra legalității și necesității ingerinței statului în dreptul reclamantului.

Î n ceea ce privește atitudinea S., în cadrul ingerinței sale, trebuie

subliniat faptul că, deși, astfel cum am menționat ante rior, instanțele de

contencios administrativ din țară, prin hotărâri definitive, dar executorii, dar și

instanțe de asigurări sociale, prin hotărâri irevocabile pronunțate în

contestațiile împotriva deciziilor individuale de recalculare, au semnalat

nelegalitatea măsurii de recalculare a pensiilor de servic iu, acesta a luat

anumite măsuri de înlăturare a situației nelegale create abia la data de (...),prin adoptarea O. nr.5..

Însă, chiar și la această dată, S. nu a revocat actul administrativ

individual contest at în cauză, cu repunerea recuren tului în situația

anterioară emiterii acestuia.

Trebuie avut în vede re și contextul în car e a fost emisă decizi a contestată

în cauză, în care, as tfel cum am menționat anterior, dispozițiile L. nr.94/1992 privind pensiile de serviciu, mai era în vigoare, dar G. pre gătea intrarea în vigoare a L. nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care abroga, începând cu data de (...), disp ozițiile acestei legi privind pensiile de serviciu.

Prin decizia nr.38/(...), Î. Curtea de C. și Justiție a reținut că:

„…principiul legalității activității administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu eludeze dispozițiile legale, cât și ca toate deciziile acestora să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

În doctrina de drept administrativ, se susține că principiul legalității impune trei reguli: existența unei baze legale, obligația de a respecta regulile care reglementează activitatea administrației, precum și obligația de a respecta legile generale, fiind vorba de legile care nu sunt adoptate pentru a guverna activitatea administrației, dar care trebuie avute în vedere de către autoritate pentru că ele privesc alte interese pe care trebuie să le ocrotească administrația.";

Astfel, pe lângă aspectele menționate anterior, privind suspendarea și anularea dispozițiilor hotărârii de guvern în temeiul căreia a fost emisă decizia contestată în cauză, consider că un alt aspect de nelegalitate a măsurii dispuse îl constituie faptul că, deși dispozițiile Legilor nr.94/1992 și nr.7/2006, privind pensiile de serviciu, erau în vigoare, decizia emisă la data de (...), nu reduce doar cuantumul pensiei reclamantului, ci îl lipsește pe acesta de alte importante garanții prevăzute de L. privind organizarea și funcționarea C. de C., cea mai importantă dintre acestea fiind cea privind actualizarea permanentă a pensiei sale în raport cu veniturile unui lucrător comparabil în activitate.

În ceea ce privește legalitatea și necesitatea acestei ingerințe, mai trebuie subliniat că, potrivit art. 20 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în

funcție de importanța și complexitatea acestora, de o activitate de documentare

și analiză științifică, pentru cunoașterea temeinică a realităților economico -

sociale care urmează să fie reglement ate, a istoricului l egislației din acel

domeniu, precum și a reglementărilor similare din legislația străină.

Conform art. 6 din aceiași lege , orice proiect de act normativ trebuie să

instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să condu că la o cât mai

mare stabilitate și eficiență legislativă. Soluțiile pe care le cuprinde trebuie să fie temeinic fundamentate luându-se în considerare interesul social, politica

legislativă a S. Român și cerințele corelării cu ansamblul reglementărilor interne și ale armo nizării legislației naționale cu legislația comunitară și cu

tratatele internaționale la care R. este p arte, precum și cu j urisprudența C. E. a D. O..

Consider că, dacă în cadrul activită ții de documentare și analiză

științifică, în cadrul studiilor de impact ce se cer a fi întocmite, mai ales în

cazul adoptării unor legi ce tind la refor mări esențiale ale sistemului legislativ, cum este L. nr.1., se încerca în faza de proiect a acesteia, recalcularea uneisingure decizii de pensie, pentru fiecar e categorie specială de persoane vizate

de măsura luată, prin luarea în considerare a tuturor veniturilor obținute de

pensionar în perioa da de activitate și a celorlalte elemente specifice de calcul, s-ar fi putut cu ușurință afla atât durata și dific ultățile unui asemenea proces,

cât și cuantumul ce ar putea rezulta, deci implicit măsura în care o asemenea

ingerință era necesară pentru protejarea unor interese publice.

În orice caz, nu s-ar fi ajuns la situația de a se constata, la un an de la luarea unei mă suri ce se bucură de privilegiul prealabilului, de la

ingerința neașteptată în drepturil e reclamantului, printr -o măsură

radicală, de recalculare superficială a pensiei sale, că mai este necesară

încă o etapă de revizuire a drepturilor sale de pens ie.

Î n acest sens, trebuie amintit că, în C. Păduraru contra R., Curtea

EDO a arătat că: "odată ce a fost adoptată o soluție de către stat, ea

trebuie implementată cu o claritate ș i coerență rezonabi le pentru a evita

pe cât posibil inse curitatea juridică ș i incertitudinea pe ntru subiecții de

drept la care se re feră măsurile de a plicare a acestei s oluții; în această

privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea , fie ea legislativă,

administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități e ste unfactor important ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita

statului.";

De fapt, prin decizi a contestată, așa -zis "de recalculare "; a pensiei

de serviciu, la o dată la care disp ozițiile L. nr.94/1 992 mai erau în vigoare, reclamantul a pierdut calit atea pe care o ave a dobândită, de pensionar din serviciul C. de C.

În realitate, principala sa pierdere, în privința căreia nu a existat

nici cel puțin o intenție de reparație din partea S. și care va afecta în

timp evoluția pensiei sale, este că mecanismul de recalculare a pensiei

adoptat în baza L. nr.1., a H. nr.737/ 2010 și a O. nr.5. i mplică LIPSIREA

SA DE S.UTUL DE PENSI.AR DIN SERVICIUL C. DE C., deci și de P. pe care i-o oferea art.74 alin. 5 din L. NR.94/1992, în sensul ACTUALIZĂRII PENSIEI SALE DE SERVCIU.

Astfel, conform acestui articol, pens iile de serv ic iu ș i pens iile de ur maș,

s tab il ite în cond iț iile prezen te i leg i, se ac tu al ize az ă prin aplicarea la

cuantumul pensiei de serviciu aflate în plată a procentului de majorare a salariului de bază de care beneficiază fu ncționarul public

parlamentar aflat în activitate, cu aceeași vechime, nivel de salarizare

și funcție publică. Dacă în urma actualizării rezultă o pensie de serviciu

mai mică, se păstrează pensia aflată în plată.

Aceeași r eglement are o regăsim ș i în art.15 din C. privind

aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu ale auditorilor publici externi, în sensul că pensia de serviciu cuvenită acestora, se actualizează ori de câte ori se modifică indemnizația deîncadrare brută lunară a unui auditor public extern în activitate, cu luarea în considerare a sporurilor utilizate inițial la constituirea bazei de calcul a pensiei de serviciu.

Aceasta constituie o pierdere însemn ată pentru recure nt, întrucât aceste dispoziții de protecție socia lă, aveau menire a de a garanta

acestuia o menținere a pensiei sale la un nivel apropiat ultimului venit

avut în viața activă, ori simplele indexări acordate de către S. doar atunci când mijloacele financiare îi permit acest lucru, în cadrul

sistemului unitar de pensii publice, vor determina în timp o scădere

treptată, tot mai accentuată, a pensiei acestuia în raport cu ultimul venit avut în activitate.

Aceste dispoziții erau de mare însemnătate mai ales în situația recurentului, care a renunțat la dreptul său la muncă, la locul său de muncă sigur și bine remunerat, la vârsta de 61 de ani, tocmai având încredere în legislația care-i garanta acestuia cu certitudine o pensie de serviciu apropiată de ultimul său venit din muncă.

Încrederea acestuia în statul nostru de drept, democratic și social,l-adeterminat ca, doar în aceste condiții, să renunțe la locul său de muncă, fiindu-i garantat că va beneficia de măsuri de protecție socială în cursul vieții sale, pentru a nu simți, în timp, efecte nefaste ale acestei decizii asupra veniturilor sale și ale familiei.

Prin urmare, iată că S., prin decizia de recalculare contestată în

cauză, anulând pr actic dispozițiile unei legi care era în vigoare și la data emiterii acesteia, respectiv a L. nr.94/1992, drepturi ce decurgeau

din calitatea recla mantului de pensi onar din serviciul C. de C., și care au devenit inaplicabile prin noua metodologie de stabilire a pensiei sale,

a afectat drepturi le acestuia nu nu mai la data emite rii sale, ci și pe

termen lung, respectiv pentru toată viața acestuia.

Cu atât mai mult, ingerința în drepturile reclamantului, fără a întruni condițiile legalității, a rămas și se impune a fi sancționată prin anularea deciziei de recalculare.

Practic un act administrativ atât de viciat din toate punctele de vedere, încă de la data emiterii sale, fără a fi necesară în acest sens vreo altă confirmare, chiar dacă aceasta a venit în timp, un act în care, în cadrul marjei sale de apreciere, S. a abuzat de drepturile sale, nu poate fi menținut, nulitatea sa neputând fi acoperită prin alte măsuri luate ulterior de către G., care vor fi analizate în momentul în care vor fi supuse spre cenzurare jurisdicției de asigurări sociale.

Mai consider că și î n ipoteza în care s -ar considera ingerinț a statului ca

fiind prevăzută de lege și necesară, aceasta nu îndeplinește cerința

proporționalității ^{, întrucât atingerea adusă dreptului recurentului a fost}

de natură a afecta chiar esența acestuia.

În cadrul jurisprudenței sale constante (C. Kjartan Asmundsson contra

Islandei, 2004 și Moskal contra Poloniei, 2009), Curtea E. a D. O. a statuat că, în virtutea art. 1 din Protocolul adițional la C., o măsură privativă de

proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între ex igențele interesului general al comunității și imperativele apă rării drepturilor fundamentale ale individului.

Potrivit art.10 din Charta comunitară privind drepturile fundamentale ale muncitorilor, fiecare muncitor al Comunității are

dreptul la o prot ecție socială adec vată și la prestaț ii de securitate

socială la un nivel suficient.

În analizarea acestui criteriu consider că, în cazul reclamantului,

trebuie pornit de la aspectele evidențiate anterior, în sensul că acesta nu

este beneficiarul unei pensii obișnuite pentru băt rânețe/limită de vârstă

și nici al unui ajutor social pentru pensionari, ci al unei pensii acordate

de către S., practic, atât pentru acoperirea riscurilor funcției de auditor

public ex tern amintite anterior, cu interdicțiile și incompatibilitățile aferente, pentru cei 15 ani de vechime în specialitate, precum și în

schimbul acordului său de a renunța la funcția sa și la remunerație, la

vârsta de 61 de ani , acord determinat tocmai de ex istența unor dispoziții

legale care îi gar antau în cursul v ieții măsu ri de p rotecție socială,

respectiv a celor prevăzute de L. n r.94/1992, printre acestea fiind și dreptul la pensie de serviciu.

Pentru aceste motive consider că, în verificarea proporționalității

măsurii nu poate fi luată ca reper, în cazul recurentului, pe nsia medie

lunară pe econo mie sau indemniz ația socială pentr u pensionari, ci,

întrucât această măsură a afectat indirect dreptul a cestuia la muncă,

implicit la salariu, controlul de proporționalitate trebuie să pornească de

la câștigul pe care acesta l -ar fi putut obține din muncă în anul 2010,

având în vedere fa ptul că ultimul sal ariu obținut de căt re acesta, în anu l

2008, a fost de 7 384 lei, situație în care este evident că recalcularea

pensiei sale la suma de 2252 lei, constituie o sarcină ex cesivă p e care

trebuie să o suporte.

De altfel, politica S. manifestată încă din anul 2005 în domeniul

stabilirii și recalculării pensiilor din sistemul public, tocmai în temeiul

dispozițiilor L. nr.1., în sistemul cărora legiuitorul a înțeles să încadreze și pensiile de serviciu, avea ca principiu: „la condiții egal e de pensionare

pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie ";.

Ori acest principiu, pe lângă faptul că viza doar beneficiarii de prestații

sociale enumerați la art.7 din lege, nu poate însemna ega lizarea tuturor

pensiilor, întrucât s e raportează chiar l a condițiile de pensi onare care sunt, în

speță diferite, astfel cum am arătat anterior, fiind prevăzute în statutul special al beneficiarului.

Mai consider necesar a fi evidențiat în cauză că, în ceea ce privește această ingerință, chiar fără a avea în vedere și aspectele specifice evidențiate în speță, încă din faza de proiect a legii au fost semnalate neajunsurile acesteia:

Potrivit art.79 din Constituie, C. L. este organ consultativ, de specialitate al P., care avizează proiectele de acte normative în vederea sistematizării,

unificării și coordon ării întregii legislații . El ține evidența oficială a legislației

R..

Astfel, prin avizul său transmis cu adresa nr. 87/(...), în procesul adoptării L. nr. 1., chiar C. L. a arătat că: „… atât în statele membre ale

Uniunii E., cât și î n legislația altor state, există și alte cat egorii profesionale

care beneficiază de sisteme proprii de pensionare, în fun cție de importanța

socială a muncii prestate, …. ";.

S-a mai menționat prin același act că: „Actualele pensii de serviciu au fost acordate în baza unor legi emise de S. Român, în vigoare în momentul

stabilirii. O recalculare a acestor pensii, legal acordate, ar însemna o încălcare de către stat a propriei legislații , iar a o modifica retroactiv ar avea repercusiuni asupra caracterului de stat de drept";.

S-a subliniat prin același aviz că „Este de relevat, totodată, că există posibilitatea ca un mare număr de pensionari afectați de recalcularea pensiilor să se adreseze instanțelor de judecată, naționale sau internaționale, pentru contestarea diminuării unui drept câștigat, cu șanse de a obține câștig de cauză în procesele respective.";

De asemenea, astfel cum rezultă din considerentele deciziei nr. 8. a C. C., 86 de judecăto ri prezenți din tot alul de 113 judecă tori în funcție în

cadrul Î. C. de C. și Justiție au votat, în ședința din (...), pentru adoptarea

hotărârii nr.2 a Secțiilor Unite ale instanței supreme , de sesizare a

instanței de contenc ios constituționa l cu neconstituționalitatea dispozițiilor L.

nr. 1., în ceea ce privește pensiile de serviciu ale magistraților, dar cuprinzând

și considerente generale, privind celelalte pensii speciale vizate de legea

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensi ilor, apreciind că acestea

contravin prevederilor art.1 din Protocolul nr.1 la C. europeană pentru

apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale .

S-a susținut prin această sesizare că: "…legea criticată impune o

pierdere ireversibilă a pensiei d e servic iu, aceasta echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art.1 paragraful 2 din Protocolul nr.1 la C.

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale."; și că: "…legea

criticată impune o restrângere cu caracter permanent a exercițiului dreptului

la pensie,….";

S-a mai arătat de către autorul sesizării că: "….diminuarea substanțială

a cuantumului pen siilor, determinată de recalcularea acestora impusă prin

legea criticată, are drept consecință nerespectarea condiției referito are la

caracterul rezonabil și proporțional al restrângerii exercițiului dreptului…..";.

Prin aceeași sesizare s -a mai reținut că:

"Totodată, din persp ectiva art.1 din Prot ocolul nr.1 și a juris prudenței C.

E. a D. O. referi toare la aceste di spoziții, drep turile care decurg din

contribuțiile în cadrul regimurilor de securitate socială, cum este dreptul la

pensie, constituie drepturi patrimoniale, care intră sub protecția art.1 din

Protocol.

Recunoscând marja de apreciere a statelor în materia legislației so ciale,

Curtea E. a D. O. a subliniat obligația autorităților publice de a menține un

just echilibru între interesul general și imperativele protecției drepturilor

fundamentale ale persoanei, echilibru care nu este menținut ori de câte ori, prin diminuarea drepturilor patrimoniale, persoana trebuie să suporte o

sarcină execsivă și d isproporționată. Î ntr -o astfel de situație, există o încălcare

a art.1 din Protocolul nr.1 la C., determinată de încălcarea caracterului

rezonabil și proporțional al diminuării dr epturilor patrimoniale. (C. Kjartan

Asmundsson contra Islandei, 2004, cauza Moskal contra Poloniei, 2009).

Or, diminuarea drep turilor patrimoniale prevăzută de legea c riticată, cu

consecința pierderii dreptului la pensia de serviciu, impune persoanelor căr ora

le este aplicabilă o s arcină excesivă și di sproporționată, fără a menține un just

echilibru între int eresul general și imperativele prot ecției drepturilor fundamentale ale persoanei.

Î n ceea ce privește pensiile speciale, jurisprudența C. E. a D. O., î n

aplicarea art.1 din Protocolul nr.1, recunoaște și ocrotește pensia stabilită

pentru anumite profesii și nu permite ca acest drept să fie diminuat decât în

cazuri excepționale, cu respectarea principiului proporționalității, ceea ce

înseamnă că măsur a ap licată să fie jus tificată de scopul le gitim urmărit ( C.

Banfield contra Regatului Unit, 2005).";

De altfel, și Președintele Senatului , exprimându-și poziția față de sesizarea de neconstituționalitate formulată de judecătorii Î. C. de C. și

Justiție, a arătat, astfel cum s-a reținut în considerentele aceleiași decizii a C. C., că L. nr. 1. ";impune o pierdere ireversibilă a pensiei de serviciu, aceasta

echivalând cu o veritabilă expropriere, aducând atingere art. 1 paragraf 2 din

Protocolul nr. 1 la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale";.

Pentru toate aceste considerente, apreciez că, în cauză, prin măsura

luată, dreptul reclamantului de a primi pensia cuvenită a fost încălcat astfel încât s-a ajuns la o atingere adusă esenței d reptului la pensie al acestuia.

Constatând în cauză încălcarea dreptului reclamantului la un ". în sensul art. 1 din Protocolul adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, consider că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs privind încălcarea, în speță, a art. 14 din C., cu privire la nediscriminare.

În consecință, validarea unei asemenea măsuri prin care statul a adus atingere în mod esențial drepturilor reclamantului, pornind de la modificarea statutului pensiei sale, cu toate garanțiile aferente, consider că nu poate conduce decât la o neîncredere totală a salariaților și a pensionarilor în raporturile cu S. Român, care vor refuza cu certitudine să accepte orice provocări viitoare ale unor acte normative în scopul de a-și părăsi locuri de muncă sigure și bine plătite, la vârste la care mai pot presta muncă, funcții obținute prin pregătire profesională, concursuri serioase, experiență în domeniu, gândindu-se că oricând drepturile lor pot fi afectate de schimbările cadrului normativ, astfel încât să nu mai poată reveni la posturile deținute anterior și să obțină o pensie în cuantum comparabil cu pensia medie de asigurări sociale pe economie.

Măsura luată prin L. nr.1., care a afectat drepturile reclamantului, și-ar justifica necesitatea în cauză poate doar printr-o satisfacție temporară a celorlalți pensionari din sistemul public, care însă nu au câștigat nimic din reducerea drastică a pensiilor anumitor categorii profesionale, ci, din contră, pensii ce erau plătite anterior integral sau parțial din bugetul de stat, sunt în prezent achitate doar din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Cu timpul însă, chiar și aceștia își vor da seama de neajunsurile instabilității și insecurității legislative, mai ales în domeniul securității sociale.

Nimeni nu are dreptul să pretindă menținerea unei anumite stări normative, însă or ice cetățean al R. are dreptul la sec uritate socială și

juridică, ceea ce presupune ca măsurile luate , mai ales că privesc domeniulprotecției sociale, să nu -l pună pe acesta într -o situație total, substanțial

disproporționată față de cea în care acesta se afla atât la data când și -a

părăsit locul de muncă, cât și atunci când a optat pentru a -și valorifica

dreptul la pensie d e serviciu, în condițiile în care, lipsa de previzibilitate a

măsurii și a unei p erioade tranzitorii, nu i -au permis ace stuia să ia măsuri

personale necesare de atenuare a risc urilor diminuării v eniturilor sale și ale familiei.

Pentru toate aceste considerente, opinez în sensul că se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul B. T., cu modificarea în tot a sentinței pronunțate de către prima instanță, în sensul admiterii acțiunii și a anulării deciziei de recalculare a pensiei de serviciu, cu repunerea părților în situația anterioară emiterii de către intimată a deciziei nr.2./(...), în sensul menținerii în plată a pensiei de serviciu.

C. M.

Judecător

Red./Tehnored.:C.M.;

2 ex./ (...).

← Decizia civilă nr. 998/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări...		Decizia civilă nr. 2821/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 2414/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 4100/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 187/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 998/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2821/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 1330/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 634/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale Decizia civilă nr. 2959/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale