Decizia civilă nr. 887/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I C.
Dosar nr. (...)
D. C. Nr. 887/R/2012
Ședința publică din data de 28 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. Ș., G. D., P. P., A. E., M. I. R., M. I. I., G. I. D., C. S., S. V., O. V., O. V., O. C. M. V., G. S. M., M. I., M. ANA, B. L. și F. ANA împotriva sentinței civile nr. 2534 din 19 mai 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe pârâta CASA DE PENSII A M. A. ȘI I., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că s-a răspuns solicitărilor instanței prin scriptul depus la dosar la data de 27 februarie 2012, având anexate deciziile de revizuire a pensiilor reclamanților.
Curtea din oficiu îndreaptă erorile strecurate în încheierea ședinței publice din data de 14 februarie 2012 în sensul că în loc de OUG nr. 5., cum s-a menționat din eroare, se va trece în mod corect OUG nr. 1., iar în loc de mențiunea privind „clarificarea stagiului complet de cotizare";, se va trece în mod corect „cuantumul pensiei revizuite în baza OUG Nr. 1.";.
Având în vedere că reclamanții au solicitat judecata în lipsă, Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2534/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins contestația formulată de reclamanții C. S., F. Ana, G. D., P. P., A. E., M. I. R., M. I. I., G. I. D., C. S., S. V., O. V., O. V., O. C. M. V., G. S. M., M. I., M. Ana, B. L., împotriva pârâtei C. S. de P. a M. A. și I., având ca obiect asigurări sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele: Reclamanții sunt beneficiari ai unor pensii de serviciu în sistemul M. A. si
I., iar reclamanta F. Ana este tutore al minorei F. T., îndreptățită la pensie de urmaș. Cuantumul pensiilor primite în sistemul M. A. si I. a fost recalculat în baza L. nr. 1., prin D. nr. 129319/(...), 128803/(...), nr.135327/(...), 155675/(...),
128378/(...), 150620/(...), 135330/(...), 128805/(...), 150292/(...), 128055/(...),
159413/(...), 128604/(...), 127170/(...), 145845/(...), 138774/(...), 154121/(...),
128806/(...).
Potrivit art. 6 alin.1 si 2 din OUG nr. 1. pensiile recalculate ale căror cuantumuri sunt mai mici decât cele aflate în plată în luna decembrie 2010 se mențin în plată în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 începând cu luna ianuarie 2011 si până la data emiterii deciziei de revizuire iar diferențele aferente lunii ianuarie 2011 se achită până la sfârșitul lunii februarie 2011.
P.le reclamanților urmează să fie revizuite din oficiu, iar până la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiilor se mențin în plată pensiile în cuantumul avut în luna decembrie 2010.
In consecință, deciziile de recalculare menționate au rămas fără efecte juridice fiind anulate prin dispozițiile legale ale art. 6 din OUG 1., iar reclamanții sunt în continuare beneficiarii pensiilor de serviciu în cuantumul stabilit anterior recalculării.
Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
D. la plata unei pensii, fără a se garanta și un cuantum determinat al acesteia, este guvernat de art. 1 din Protocolul 1 la C.
Curtea E. a D. O. a tratat drepturile de asigurări sociale ca fiind un bun, însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a D. O. drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de asigurări sociale) este împrejurarea că plata contribuțiilor la anumite fonduri de asigurări sociale poate crea, în anumite condiții, un drept de proprietate, drept care, spre deosebire de dreptul de proprietate tratat în sfera raporturilor de drept civil, poate fi afectat de modul în care banii din aceste fonduri sunt distribuiți. În cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, Curtea EDO a arătat că art. 1 din Protocolul 1 la C. garantează dreptul persoanei la beneficiile rezultate din plata contribuțiilor la anumite fonduri de securitate socială, însă această împrejurarea nu poate fi interpretată ca acordând persoanei o pensie într-un anumit cuantum.
În ceea ce privește salariile, C. a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în C. nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Prin urmare, dacă s-a statuat că dreptul la o prestație de asigurări sociale nu este garantat de C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de protocoalele sale adiționale într-un anumit cuantum atunci când beneficiarul dreptului a contribuit la această prestație, cu atât mai mult dreptul la un anumit cuantum al prestației de asigurări sociale nu este garantat de C. în ipoteza în care titularul său nu a contribuit în sistemul de asigurări sociale, aceasta fiind și ipoteza în discuție, pensia sa de serviciu fiind acordată în considerarea calității titularului, fără să se fi executat anumite prestații de asigurări sociale care să fundamenteze cuantumul acesteia.
Curtea EDO a arătat în cauza Hasani c. Croației că în cazul în care are loc o limitare a proprietății în cazul drepturilor de asigurări sociale, aceasta trebuie să fie justificată de un interes public, să aibă un scop legitim și să se facă prin mijloace proporționale cu scopul respectiv. C. a mai subliniat larga marjă de apreciere a statului în domeniul schemelor de securitate socială (cauza Kjartan).
Din jurisprudența C. trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nuse plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). Or, în speță, situația este diferită deoarece dispozițiile referitoare la pensia de serviciu au fost abrogate. În acest context (cauza Kechko c. Ucrainei), Curtea a arătat că este la libera apreciere a statului să stabilească ce beneficii sunt plătite persoanelor din bugetul de stat, acestea putând fi instituite de stat, suspendate sau statul poate înceta să le plătească. În cauza Lelas c. Croației, Curtea a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudență constantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ceea ce privește recalcularea pensiei, această măsură este în acord cu C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și a protocoalele sale adiționale, Curtea EDO statuând în cauza Hasani c. Croației că nu este exclus dreptul statului de a adopta, în domeniul civil, prevederi legale noi, care să reglementeze drepturi care decurg din vechea legislație, cu condiția ca acea lege să nu aducă atingere principiilor convenționale. În cadrul marjei de apreciere foarte largi recunoscute de C. statului în materia drepturilor de asigurări sociale (cauza Hasani c. Croației, Kjartan Asmundsson c. Islandei), atunci când procedează la reducerea cuantumului unor prestații de asigurări sociale, în cursul derulării raportului juridic, statul trebuie să țină seama de necesitatea existenței unui scop legitim urmărit reprezentat de un interes public care trebuie să primeze celui particular. În cauza Hasani c. Croației, C. a stabilit că noțiunea de interes public trebuie interpretată extensiv, cu excepția situației în care decizia statului este în mod manifest disproporționată și fără fundament rezonabil.
L. nr. 1., procedând la reducerea cuantumului pensiei și transformând pensia de serviciu într-o pensie de asigurări sociale, a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public al diminuării dezechilibrelor bugetare și al menținerii deficitului bugetar în limite sustenabile, pentru a se crea premisele relansării economice, legiuitorul reținând că se impune adoptarea unor măsuri cu caracter excepțional prin care să fie continuate eforturile de reducere a cheltuielilor bugetare începute în anul 2009 și în anul 2010. În Expunerea de motive a L. nr. 1., s-a mai arătat că neadoptarea unor măsuri de reducere a cheltuielilor bugetare ar conduce la pierderea acordurilor cu instituțiile financiare internaționale, cu consecința creării unor dezechilibre macroeconomice de natură să ducă la imposibilitatea relansării economice și la creșterea excesivă a deficitului bugetar. S-a mai menționat că, potrivit unei recente estimări a Băncii Mondiale, în cazul în care în România s-ar menține pensiile avute anterior promovării proiectului L. nr. 1., în anul 2050 deficitul creat de cheltuielile afectate pensiilor din produsul intern brut ar ajunge la 12 %.
Prin D. nr. 8., Curtea Constituțională a R. a statuat că prevederile art. 1-5 și art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează și se transformă în pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 al. 2 din Constituție.
Pentru aceste motive, în baza art. 6 din OUG nr. 1., instanța a respins acțiunea formulată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții C. Ș., F. Ana, G. D.,
P. P., A. E., M. I. R., M. I. I., G. I. D., C. S., S. V., O. V., O. V., O. C. M. V., G. S. M., M. I., M. Ana, B. L., solicitând modificarea sentinței și în consecința sa se dispună anularea deciziilor de recalculare a pensiilor in baza L. nr. 1. emise la data de (...).
În motivarea recursului recurenții au arătat următoarele:
- Instanța de fond a reținut in mod greșit faptul ca deciziile de recalculare au rămas fara efecte juridice fiind anulate prin dispozițiile legale ale art. 6 din OUG nr. 1., raportat la următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din L. 1., pe data intrării in vigoare a acestei legii, pensiile militare de stat, stabilite pe baza legislației anterioare, devin pensii in înțelesul L. nr. 1. privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare.
In temeiul L. nr. 1. privind stabilirea unor masuri in domeniul pensiilor si a HG nr. 735/2010 pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislației privind pensiile militare de stat, a pensiilor de stat ale polițiștilor si ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, C. S. de P. din cadrul MAI a procedat la recalcularea pensiilor sus numitilor.
H.G. nr. 735/2010 a fost abrogata prin O. nr. 1..
Susțin recurenții că deciziile de recalculare a pensiilor emise in temeiul dispozițiilor H.G. nr. 735 din 21 iulie 2010, au fost emise în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic in temeiul Sentinței Civile nr. 3. pronunțata de către Curtea de A. C. in dosarul cu nr. (...), rămasa definitiva si irevocabila prin D. C. nr. 38/(...) pronunțata de I..
Fata de aceste aspecte, rezulta fara putința de tăgada faptul ca recalcularea pensiilor in baza unui act a cărui aplicare era suspendata prin hotărâre judecătoreasca, reprezintă o grava încălcare a legii, fapt ce este de natura sa determine nelegalitatea deciziilor de recalculare contestate. Mai mult, deciziile de recalculare au fost emise de o autoritate care nu avea competenta legala de a emite aceste decizii de recalculare. In concluzie, deciziile menționate sunt nule de drept si nu datorita anularii acestora prin dispozițiile legale ale art. 6 din O. nr. 1., astfel cum in mod greșit a reținut instanța fondului, acest act normativ a intrat in vigoare după data emiterii deciziilor sus menționate, dată la care deciziile erau deja lipsite de efecte juridice raportat la cele menționate in paragraful anterior.
- Referitor la D. nr. 8. pronunțata de Curtea C. a R. prin care s-a statuat ca prevederile art. 1-5 si art. 12 ale L. nr. 1., potrivit cărora pensiile de serviciu se recalculează devenind pensii de asigurări sociale, nu încalcă principiul neretroactivității legii civile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, decizie menționată de instanța de fond in considerentele hotărârii, învederează că la pronunțarea D. nr. 8., Curtea C. a omis sa facă referire la dispozițiile constituționale ale următoarelor decizii: D. nr. 375 din 6 iunie 2005, prin care s-a stabilit ca „. reglementari nu pot fi aplicate, cu efecte retroactive, respectiv în privința cuantumului pensiilor anterior stabilite, ci numai pentru viitor. începând cu data intrării în vigoare a acestora"; D. nr. 57 din 26 ianuarie 2006, care prevede ca, „condițiile de exercitare a dreptului la pensie și la alte forme de asistență socială se stabilesc prin lege și, prin urmare, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a modifica sau completa legislația în materie și de a stabili data de la care operează recalcularea, însă orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării sale în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivității legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție""; D. nr. 120 din 15 februarie 2007, prin care s-a reținut ca „. de recalculare privește în mod inevitabil trecutul, pentru că stagiul de cotizare a fost realizat în trecut, dar se efectuează doar după data intrării în vigoare a ordonanței și are efecte numai pentru viitor, pensia recalculată intrând în plată numai de la data emiterii deciziei. In cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită și aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câștigate anterior".
Drept urmare, având in vedere faptul ca pensiile speciale au fost legal stabilite si calculate in baza unor legi la data respectiva, recalcularea lor a dus la încălcarea principiului neretroactivității legii prev. de art. 15 alin. (2) din Constituție.
D. nr. 20 din 20 februarie 2000, definitiva si obligatorie, prin care Curtea C. reținea ca „. pensiei de serviciu pentru cadrele militare și pentru magistrați nu reprezintă un privilegiu, ci este justificată în mod obiectiv, ea constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii și magistrații", „aceste statute speciale stabilite de P. prin legi sunt mult mai severe, mai restrictive, impunând militarilor și magistraților obligații și interdicții pe care celelalte categorii de salariați nu le au".
Raportat la acest aspect, în D. nr. 8., Curtea C. a făcut precizarea, referindu-se numai la pensiile militare, scoțând magistrații din context, fiind astfel alterat conținutul textului D. mai sus arătate.
Din cele menționate rezulta, văzând jurisprudența anterioara a C. C., că o norma care sa conducă la reducerea pensiilor este in vădita contradicție cu Constituția Romana.
Curtea E. a D. O. s-a pronunțat in mai multe cauze in ce privește posibilitatea de a interveni asupra pensiilor de serviciu si a decis ca aceasta ar constitui o privare de proprietate.
In conformitate cu art. 14 din C. pentru interzicerea discriminării si a art. 1 din Protocolul nr. 1 referitor la protecția proprietății, C. a reținut ca noțiunea de bun înglobează orice interes al unei persoane de drept privat ce are o valoare economica, astfel încât dreptul la pensie speciala este asimilat dreptului de proprietate si nesocotit ulterior, constituie o încălcare a dreptului de proprietate.
Mai mult, si art. 44 din Constituția R., republicata, prevede ca dreptul de proprietate, precum si creanțele asupra statului sunt garantate, iar proprietatea este garantata si ocrotita in mod egal de către lege, indiferent de titular.
Așadar pensia, atât ca drept in sine cât si ca element al proprietății private, reprezinte o creanța asupra statului pe care acesta este obligat sa o plătească si sa o ocrotească.
In cauza Gaygusuz vs. Austria (1996) Curtea a decis ca "D. la pensie astfel cum a fost stabilit constituie un drept patrimonial in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i si se constata o discriminare in sensul art. 14 daca lipsește o justificare obiectiva rezonabila pentru diminuarea patrimoniului reclamantului"
In speța Muller vs. Austria, cauza nr. 5849/1972, Curtea a reținut ca "o reducere substanțiala a nivelului pensiei ar putea fi considerata ca afectând substanța dreptului de proprietate si chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe."
In cauza Akdeejeva vs. Letonia (2007) C. a obligat statul leton la despăgubiri stabilind ca a fost încălcat art.6 din C. E. a D. O. si art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazul in care se procedează la recalcularea in minus a pensiei, dat fiind ca este vorba despre un drept câștigat.
In drept, recurenții au invocat dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 si 9 C. Proc. Civ, art. 304/1 C. Proc. Civ., art. 14, 15 si 44 din Constituție, art. 1 din Protocolul nr.
1 al C.
Prin notele de ședință depuse la data de (...) recurenții au învederat că urmare a recalculării pensiei dreptul de proprietate al acestora, astfel cum este acesta protejat de jurisprudența C. E. a D. O., a fost încălcat.
Cu privire la cuantumul pensiilor stabilit prin deciziile de recalculare, arată că acestea au fost incorect stabilite, având în vedere art. 7 alin. 1 al L. nr. 1.. mai mult, prin diminuarea cuantumului pensiilor recurenților au fost încălcatedispozițiile art. 180 alin. 7 care precizează că în situația în care pensia stabilită în urma recalculării este mai mică decât cea anterioară, se păstrează în plată cuantumul avantajos. S-a mai subliniat că prin recalcularea pensiilor se încalcă ți principiul dreptului câștigat.
Recurenții O. V., M. I. R. și I., P. P., A. E. și G. I. D. au anexat la dosar înscrisuri privind situația personală și familială.
La data de (...) au fost depuse la dosar deciziile de revizuire a pensiilor emise în baza OUG nr. 1. privind pe reclamanții O. A. C. M., F. I. Ana, O. R. V., P. P. P.,
C. G. Ș. și O. I. V.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate Curtea de A. reținecă recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
În ce privește primul motiv de recurs invocat Curtea constată că, deși instanța de fond a reținut că în baza prevederilor OUG nr. 1. pensiile recurenților urmează a fi revizuite din oficiu, iar până la data emiterii deciziilor de revizuire se menține în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2010, acțiunea reclamanților nu a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect, instanța analizând pe fond criticile reclamanților referitoare la recalcularea pensiei acestora din perspectiva art. 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C. E. a D. O. și a jurisprudenței C., precum și a respectării principiului neretroactivității legii.
În raport de păstrarea temporară în plată a pensiei în cuantumurile avute în luna decembrie 2010 în baza OUG nr. 1. nu se poate reține că deciziile de recalculare a pensiei contestate au rămas fără efecte juridice întrucât, chiar dacă prezentul litigiu este generat de nemulțumirea reclamanților privitor la noul cuantum al pensiei lor, este de subliniat că acest cuantum este rezultatul procesului de recalculare efectuat în baza L. nr. 1.. Prin urmare, ceea ce contestă, în primul rând, reclamanții este „recalcularea"; drepturilor de pensie, respectiv trecerea de la pensia de serviciu, stabilită potrivit unor criterii care nu au în vedere principiul contributivității, la o pensie care se grefează pe un alt mod și bază de calcul.
Chiar și în măsura în care ulterior emiterii deciziilor de recalculare s-a păstrat în plată pensia în cuantumul avut în luna decembrie 2009, acest aspect nu este de natură să înlăture efectul esențial al noii legi, constând în trecerea la un nou sistem de stabilire a pensiilor militarilor pentru viitor. Mai mult, plata drepturilor de pensie în cuantumul stabilit anterior recalculării este doar una temporară, fiind limitată în timp de procesul de revizuire impus prin prevederile OUG nr. 1..
Referitor la motivul de recurs prin care se invocă lipsa temeiului juridic al emiterii deciziilor de recalculare, întrucât prin sentința civilă nr. 3. a C. de A. C. s- a dispus suspendarea executării HG 735/2010, instanța de recurs reține că prin acest motiv nu se aduc critici punctuale în ce privește modul de calcul a pensiei, pentru a se putea susține că, fiind suspendat acest act normativ, nu s-ar putea verifica legalitatea calculului pensiei. Ceea ce contestă și în acest mod recurenții este în fapt trecerea de la un sistem de pensie la altul, de la pensia militară sau de serviciu la pensia de asigurări sociale de stat bazată pe L. nr. 1., or această trecere a fost reglementată de L. nr. 1., criticile formulate de recurenți din această perspectivă urmând a fi analizate în cele ce urmează.
Pe de altă parte, susținerea recurenților în sensul că decizia a fost emisă de un organ necompetent nu poate fi primită întrucât, potrivit prevederilor art. 4 alin.
1 din L. nr. 1. recalcularea pensiilor prevăzute la art. 1 se realizează de către instituțiile în evidența cărora se află persoanele beneficiare.
Sub aspectul celorlalte critici formulate de recurenți Curtea de A. reține următoarele repere cu caracter obligatoriu, stabilite prin decizii ale C. C. și ale Î.
C. de C. și J.
1) Controlul de constituționalitate al L. nr.1., exercitat în temeiul art.146 lit. a din Constituție.
Prin D. nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat că prevederile art. 1-5 și 12 din L. nr. 1. su nt constituționale, în raport cu dispoziți ile
constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea îndrepturi, art. 44 - dr eptul de proprietate privată , art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Curtea Constituțională a pronunțat și D. nr. 873 din 25 iunie 2010 prin care s-a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din
L. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor; s-a analizat din nou
legea criticată pe temeiul neretroactivității, dar și în baza art. 20 din Constituție raportat la art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor
omului și a libertățil or fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53
(restrângerea exercițiului unor drepturi), critici care au fost înlăturate.
Această orientare a instanței constituționale a fost exprimată și cu ocazia soluționării unor excepții de neconstituționalitate în cauze generate de aplicarea L. nr.1. (ex. D. nr.1579/(...)).
2) D. nr.29/(...) a Î. C. de C. și Justiție
Soluționând un recurs în interesul legii referitor la aplicarea L. nr.1., Înalta
Curte de Casație și Justiție a concluzionat , pe baza aspectelor analizate de către
Curtea Constituțională prin D. nr.871 și nr.873/2010 cu privire la
neretroactivitatea legii și la discriminare .
„Instanțele judecătorești nu erau în drept să facă aprecieri asupra unor critici de neconstituționalitate, sub aspectul respectării principiului neretroactivității legii, formulate de părțile din litigiile deduse judecății și care au fost soluționate diferit.
Instanțele de drept comun ar fi fost îndrituite la o evaluare separată a chestiunii retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva C.i europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Însă, în jurisprudența C. E. o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din C. (ca de exemplu în C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza nr. 1., nu era îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului; pe de altă parte, neretroactivitatea nr. 1. în raport
cu legile prin care a ceste pensii speciale au fost stabilite iniț ial (conform statutel or
profesionale ale categoriilor de persoane vizate) a fost deja constatată prin deciziile
C. C. anterior me nționate, instanța constitu țională fiind unica autoritate de
jurisdicție constituțională în România, potrivit art. 1 alin. (2) din L. nr. 47/1992,
republicată.
În mod similar, nici referitor la discriminare instanțele de drept comun nu puteau face reevaluări în temeiul art. 16 din Constituție , iar perspectiva analizei în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatăriineconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din L. nr. 1. (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a C. C..";
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție a efectuat o analiză de
compatibilitate cu art.1 din Protocolul nr.1, adițional la C.
În ce privește existența unui "bun" sau "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în mod unanim instanțele au constatat că aceasta se verifică în patrimoniul reclamanților care, înainte de adoptarea nr. 1. și a recalculării pensiilor speciale pe care aplicarea acesteia a presupus-o, se puteau prevala de garanțiile oferite de art. 1 din Protocol nr. 1 adițional la C.
Ca situație premisă comună în acest segment al pensiilor speciale, pensiile de serviciu au fost stabilite și recunoscute de legiuitorul român pentru anumite categorii socioprofesionale, enumerate în 1 din L. nr. 1., acestea fiind compuse dintr-o parte contributivă (identică celei calculate în baza sistemului public de asigurări sociale de drept comun în reglementarea L. nr. 1., în prezent abrogată și înlocuită cu nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice), ce se suportă din bugetul asigurărilor sociale de stat, și o parte necontributivă, care se achita de la bugetul de stat.
Așa cum s-a stabilit prin nr. 20 din 2 februarie 2000 a C. C., publicată în
Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, aceste pensii speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea: militari, polițiști, funcționari publici cu statut special, personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personal diplomatic și consular, funcționari parlamentari, senatori și deputați, personal aeronautic civil navigant profesionist din aviația civilă, personalul C. de C.
Același legiuitor, în anul 2010, în scopul reformării sistemului de pensii, pentru reechilibrarea acestuia, în vederea eliminării inechităților din sistem și având în vedere situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul (deci, atât bugetul de stat, cât și bugetul asigurărilor sociale de stat), a prevăzut recalcularea pensiilor speciale, stabilind că acestea devin pensii în înțelesul L. nr. 1..
Aplicarea acestui act normativ ( nr. 1.) a avut ca efect imediat reducerea cuantumului sumelor aflate în plată cu titlu de pensii de serviciu, emiterea unor decizii de recalculare cuprinzând noul cuantum, plătibil în viitor, situație în care cei vizați au promovat cereri în justiție prin care au solicitat anularea acestor decizii de recalculare și menținerea în plată a deciziilor în cuantumul anterior, pentru motivul încălcării dreptului lor de proprietate, astfel cum este ocrotit în sistemul C.i europene a drepturilor omului prin art. 1 din Primul Protocol adițional.
Ca atare, jurisdicțiile naționale au analizat plângerile formulate în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (sau art. 14 din C. coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C.).
În mod corect instanțele au constatat că pensiile de serviciu, stabilite în temeiul actelor normative speciale în baza cărora cei vizați le încasau, reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suporta de la bugetul de stat). În acest sens, Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 12 aprilie 2006, C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39) etc.
Totodată, instanțele de judecată au apreciat unanim că, întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor nr. 1. pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul L. nr. 1., iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei până la limita corespunzătoare unui beneficiu contributiv, statul suprimând achitarea părții necontributive (suportată până atunci de la bugetul de stat), această lege reprezintă o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamanților, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Sub acest aspect este avută în vedere jurisprudența C. E. a D. O. în C. Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), C. A. O. ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010 (§
48), C. Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40).
Pentru ca ingerința să nu conducă la încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ea trebuie să fie legală, să urmărească un scop legitim și să respecte un rezonabil raport de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit a fi realizat.
Din perspectiva acestor condiții, Î. Curte constată că în mod unanim instanțele au reținut că ingerința este leg ală, întrucât este reg lementată de nr. 1.,
și urmărește un "scop legitim", de utilitate publică , în deplină concordanță cujurisprudența C. E. a D. O. (de exemplu, C. Wieczorek împotriva Poloniei din 8 decembrie 2009, § 59), constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, situația de criză economică și financiară cu care se confruntă statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Î. Curte constată însă că analiza cerinței privind existența "raportului
rezonabil de proporționalitate" a fost sursa practicii neunitare ce a condus lainițierea prezentului recurs în interesul legii, întrucât instanțele nu au aplicat testul justului echilibru în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze; pe de altă parte, nici "ingerința" nu a fost analizată în toate cazurile din perspectiva "dreptului la respectarea bunurilor" (regula generală și, totodată, prima normă din art. 1 din Protocolul nr. 1), ci precum o încălcare de tipul "privării de proprietate" (cea de-a doua normă din același text).
Astfel, prin recalcularea pensiilor speciale, cei vizați și-au văzut limitat dreptul cu sume diferite care se încadrează procentual între 30% și 80%, uneori chiar mai mult, ca efect al suprimării beneficiului ce reprezenta suplimentul acordat de la bugetul de stat (deci, cu partea necontributivă) care a variat de la o categorie profesională la alta, iar în cadrul aceleiași categorii, de la o persoană la alta, potrivit condițiilor prevăzute de legea ce definea fiecare statut profesional în parte și calificarea fiecărui beneficiar pentru obținerea pensiei speciale; din analizajurisprudenței atașate recursului în interesul legii se constată însă că instanțele judecătorești nu au stabilit în mod riguros, în concret, acest element ce reprezintă o circumstanță importantă în identificarea premiselor de analiză a raportului de proporționalitate, fiind util a se observa proporția reducerii beneficiului social în discuție pentru reclamantul cauzei, iar nu indicarea unei marje generale a diminuării pensiilor speciale pentru toate categoriile de persoane vizate de nr. 1..
Or, instanța europeană însăși, în aplicarea acestui test de proporționalitate, analizează situația reclamantului din fiecare cauză, determină anumite circumstanțe particulare în plângerile pe care le soluționează, se raportează în mod necesar la situația de fapt pe care ea însăși a reținut-o în legătură cu respectiva plângere și, numai pe baza acestui ansamblu de constatări, conchide asupra raportului de proporționalitate, fără a stabili vreodată o concluzie cu caracter general, chiar referitoare la o anumită categorie vizată de "ingerință", în afara statutului de "victimă" (dacă se au în vedere cauzele cu mai mulți reclamanți
- de exemplu, A. O. ș.a. împotriva Spaniei). Apoi, se reține că raportul de proporționalitate este compromis dacă acel reclamant suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excedează marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă); asemenea concluzii sunt stabilite, de exemplu, când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au
fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru
pensionari (prevăzută de 7 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor
trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința fiecărui reclamant în parte a fost
depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca instanța europeană însăși săconstate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (cum se reține, de exemplu, în D. asupra admisibilității în C. Hasani împotriva Croației).
Totodată, este necesar a se preciza că în analiza raportului de proporționalitate instanțele trebuie să urmărească raționamentul C. E. a D. O. în plângerile vizând încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. și în care Curtea însăși a analizat tipuri de "ingerințe" în dreptul la respectarea bunurilor prin măsuri legislative adoptate de stat în prestațiile de asigurări sociale, iar nu să se recurgă la specia proximă (încălcări ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional, de tipul privării de proprietate) ori la alte cauze prin care au fost reclamate alte încălcări (chiar perspectiva analizării discriminării în legătură cu art. 1 din
Protocolul nr. 1 adițional având alți parametri de evaluare).
Î. Curte are în vedere jurisprudența C. E. a D. O. (C. Hasani împotriva
Croației - decizie de admisibilitate din 30 septembrie 2010, C. Rasmussen împotriva Poloniei, C. Banfield împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de N. din 18 octombrie 2005, C. Callejas împotriva Spaniei din 18 iunie 2002 - decizie asupra admisibilității, C. M. ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011, C.
Moskal împotriva Poloniei din 15 septembrie 2009, C. Kjartan Asmundsson împotriva Islandei) în cauze în care statele contractante au adoptat măsuri legislative prin care au suprimat sau au limitat, pentru viitor, plata unor pensii speciale sau a altor beneficii sociale aflate în plată.
În raport cu jurisprudența C. E. a D. O. reiese că stabilirea raportului de
proporționalitate nu este decât o chestiune de apreciere în fiecare cauză în parte,
în funcție de circumstanțele sale particulare.";
3) D. de inadmisibilitate din 7 februarie 2012 a C. E. a D. O. în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma, Edita Tanko, M. Molnar și L. Ghețiu împotriva R..
„Curtea a reiterat că, deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei, decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și M. și alții c. Italiei, 31 mai 2011, nr. (...)(...)(...)6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la C. dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și Mihăieș și Senteș c. R., decizia din 6 decembrie 2011, nr.
44232 /11 și 44605/11). În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de
pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea L. nr. 1., și
anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente într ediferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
În această privință, Curtea a considerat că reducerea pensiilor
reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de L. nr. 1., pentru a echilibra bugetul șia corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea E. a D. O. a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate. De asemenea, Curtea a reț inut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații social e, dobândite în te meiul contribuțiilor la
bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu.
În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari, Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din C., în cazul în care nu are nici o justificare obiectivă și rezonabilă. În speță, Curtea a reținut faptul că foștii polițiști se bucură în continuare de un mod de calcul favorabil al pensiilor lor, dar acest lucru ține, de asemenea, de marja de apreciere a statului. În orice caz, trebuie remarcat faptul că această diferență nu este una lipsită de justificare, iar Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării anumitor privilegii.
Având în vedere aceste considerente, Curtea a considerat că măsurile criticate de reclamante nu le-au determinat pe acestea să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul de proprietate și nu au fost în mod nejustificat discriminate în comparație cu alți pensionari.";
În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, apreciind că, întrucât rațiunea este aceeași, în speță sunt aplicabile, mutatis mutandis, inclusiv considerentele C. din speța invocată mai sus, chiar dacă privesc situația unei alte categorii socio-profesionale, instanța de recurs va înlătura criticile reclamanților referitoare la încălcarea principiului neretroactivității, la existența unei discriminări, la lipsa caracterului previzibil și accesibil al legii și la caracterul permanent al dreptului câștigat de a beneficia de pensia de serviciu în cuantumul stabilit în baza L. nr.
164/2001 și, respectiv L. nr. 1., ca și la raportul de proporționalitate privit în sens global, adică prin raportare la dispozițiile generice ale legii, iar nu cu privire la situația concretă, specială, a reclamanților.
Prin urmare, controlul judiciar realizat de instanța de recurs va urmări analizarea situației reclamanților în raport de circumstanțele particulare invocate, pentru a determina dacă a fost depășit „pragul de dificultate";, care ar atrage o considerare a încălcării art.1 din Protocolul adițional.
În concret, Curtea de A. reține că reclamanții au beneficiat de pensie de serviciu în următoarele cuantumuri: C. Ș.-2333 lei, F. Ana -946 lei, G. D.- 3913 lei, P. P. - 3923 lei, A. E. - 1592 lei, M. I. R.- 2363 lei, M. I. I. - 4254 lei, G. I. D. -
3120 lei, C. S. - 2471 lei, S. V. - 4244 lei, O. V. - 5621 lei, O. V. - 2911 lei, O. C.-
M.-V. - 2321 lei, G. S. M. - 3072 lei, M. I. - 5172 lei, M. Ana - 2844 lei, B. L. -
1911 lei.
Prin deciziile de recalculare contestate s-au stabilit în favoarea reclamanților pensii de asigurări sociale astfel: - C. Ș. -1502 lei, G. D. - 1705 lei, P. P. - 1872 lei, A. E. - 1000 lei, M. I. R. - 1708 lei, M. I. I. - 2027 lei, G. I. D. - 1390 lei, C. S. -
1730 lei, S. V. - 2512 lei, O. V. - 1411 lei, O. V. - 1744 lei, O. C.-M.-V. - 1632 lei,
G. S. M. - 2098 lei, M. I. - 2237 lei, M. Ana - 2136 lei, B. L. - 1704 lei, iar în ce o privește pe F. T. V., reprezentată prin F. Ana, o pensie de urmaș recalculată în cuantum de 865 lei.
P.le recurenților au fost revizuite ulterior în baza OUG nr. 1., iar din copiile deciziilor de revizuire depuse la dosar Curtea de A. reține că cuantumurile brute ale pensiilor reclamanților C. Ș., F., P. P., O. V., O. V., O. C. M. V., plătibile cu începere de la data de (...) sunt următoarele: C. Ș. - 2030 lei, F. Ana - 1019 lei, P.
P. - 3600 lei, O. V. - 3932 lei, O. V. - 2280 lei, O. C. M. V. - 2554 lei,
Curtea reține astfel că recurenții beneficiază de pensii de asigurări sociale în cuantumuri superioare pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul
2010 în cuantum de 858 lei, ca și celei medii pentru limită de vârstă pentru anul
2011, ce se situează pe lunile ianuarie-septembrie între 860-901 lei, conform datelor statistice ale Casei Naționale de P. și A. D. de A. S., ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a mijloacelor de subzistență ale reclamanților.
În speță, la solicitarea instanței de recurs de a face precizări cu privire la situația financiară, personală și familială, atrasă de diminuarea pensiei, recurentul O. V. a depus la dosar decizia asupra capacității de muncă nr. 194/(...) și certificatul de încadrare în grad de handicap privind pe soția acestuia, graficul de rambursare a creditului în valoare de 36.874 lei și planul de rambursare a creditului în valoare de 20.000 euro; recurenții M. I. R. și I. au depus la dosar graficele de rambursare a creditelor în sumă de 7450 lei și de 68.000 CHF și extras de cont privind pe M. I. I., coplătitor al contractelor de credit; recurentul P. P. a depus graficul de rambursare a creditului în valoare de 115.000 CHF; recurentul A. E. a depus adeverința nr. 45/(...) eliberată de U. B. - B. - facultatea de G. care atestă că fiul acestuia este în anul 2 de studii învățământ de zi; reclamantul G. I. D. a depus la dosar decizia de concediere din data de (...) privind pe soția acestuia, contract de credit și grafic de rambursare, iar ceilalți reclamanți nu au formulat precizări cu privire la acest aspect.
În raport de înscrisurile depuse Curtea reține că faptul că reclamanții menționați mai sus au contractat credite bancare nu reprezintă prin sine însuși o împrejurare obiectivă, independentă de conduita reclamanților și având un caracter insurmontabil, de natură a fi asimilat unei obligații imposibil de executatîn absența menținerii în plată a pensiei de serviciu; dimpotrivă, existența unui pasiv patrimonial reflectă asumarea voluntară a unei obligații care este în mod indisolubil legată și de posibilul risc al imposibilității de executare la un anumit moment, datorită unor diverse motive, a obligației menționate.
În cadrul circumstanțelor obiective cu caracter excepțional reținute de D. nr.29/2011 a Î. C. de C. și Justiție, care accentuează efectele diminuării cuantumului pensiei prin aplicarea L. nr.1., în sensul că determină depășirea
„pragului de dificultate";, nu poate fi inclusă o atare împrejurare a garantării sau contractării unui împrumut acordat de o instituție bancară.
Astfel, dincolo de faptul că încheierea unui contract reflectă o implicare asumată și consimțită în acest sens, acest temei de fapt ar constitui un criteriu nepermis în analiza unei pretinse inegalități de tratament, ce ar determina protecție judiciară a debitorilor unui contract de credit în raport de persoanele care nu și-au asumat obligații de plată, semnificând în mod inadmisibil ridicarea la rang de criteriu obiectiv a unei conduite subiective, lipsite de caracter absolut necesar.
Pe de altă parte, actele depuse de recurentul O. V. privind situația soției sale, faptul că reclamantul A. E. are în întreținere pe fiul său, care este student, precum și situația invocată de G. I. D. privind concedierea soției sale nu conturează o situație excepțională ce ar putea să îi expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îi lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, raportat la situația comună a pensionarilor din țară și la cheltuielile curente pe care fiecare dintre aceștia trebuie să le suporte lunar.
În cauză, Curtea apreciază că, în raport de cuantumul pensiilor recalculate, în comparație cu pensia medie pentru limită de vârstă, nu se poate constata că reclamanții ar suporta o sarcină individuală excesivă, ce ar putea să îi expună unor dificultăți materiale insurmontabile și să îi lipsească prin urmare, de mijloacele de subzistență, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, cu atât mai mult cu cât practic, s-a pus în plată cuantumul pensiei revizuite, mai mare în unele cazuri chiar decât pensia militară a cărei repunere în plată o solicită reclamanții.
Referitor la jurisprudența anterioară a C. C. în materie se reține că aceasta nu poate fi avută în vedere de instanța de recurs, în condițiile în care instanța de contencios constituțional s-a pronunțat prin D. nr. 871 și 873 din 2010 în mod diferit chiar în ceea ce privește dispozițiile legale invocate de recurenți.
Pe de altă parte, nu se poate reține nelegalitatea deciziei de recalculare în raport de nerespectarea art. 180 alin. 7 din L. nr. 1., întrucât acesta nu este aplicabil în cauză.
Art. 180 din L. nr. 1. este inclus în Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și se referă la procesul de recorelare a pensiilor stabilite anterior intrării în vigoare a L. nr. 1., astfel încât nu se poate reține că prin dispozițiile art. 7 alin. 1 din L. nr. 1. se face trimitere la acest articol.
Recalcularea pensiilor în cauză s-a realizat în baza altui act normativ, care nu numai că nu a consacrat soluția legislativă invocată de reclamantă, dar este și incompatibil cu păstrarea în plată a unor pensii necontributive, ceea ce contravine scopului legiuitorului de eliminare a acestor pensii.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ.,
Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. Ș., F. ANA, G. D., P. P., A. E., M. I. R., M. I. I., G. I. D., C. S., S. V., O. V., O. V., O. C.-M.-V., G. S. M., M. I., M. ANA, B. L. împotriva sentinței civile nr. 2534 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: I.P.
| ← Decizia civilă nr. 637/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... | Decizia civilă nr. 4796/2012, Curtea de Apel Cluj - Asigurări... → |
|---|
