Decizia civilă nr. 1115/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1115/R/2013
Ședința publică din data de 12 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de contestatorul C.
C. împotriva deciziei civile nr. 636/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosar nr._, privind și pe intimata C. J. DE P. S., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților de la dezbateri. Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 februarie 2013 intimata a depus la dosar întâmpinare invocând excepția tardivității contestației, iar pe fond respingerea acesteia.
Se constată, de asemenea, că la data de 8 martie 2013 contestatorul, prin scriptul depus, solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată în dosarul nr._ aflat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, atașând cererii acte în probațiune.
Cu privire la cererea de suspendare a judecății formulată de contestator Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege nici în raport de dispozițiile art. 244 C.proc.civ. și nici raportat la prevederile Legii nr. 47/1992, cu atât mai mult cu cât excepția a fost ridicată într-un alt dosar și în consecință respinge cererea de suspendare formulată.
Curtea, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar, urmând a se pronunța și cu privire la excepția tardivității invocată de intimată.
C U R T E A
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6596 din_ a Tribunalului S. pronunțată în dosar nr._, s-a luat act de renunțarea la judecarea cererii contestatorului față de intimații Guvernul României și M. Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
A fost admisă cererea formulată de contestatorul C. C. în contradictoriu cu intimata C. J. de P. S. și anulată decizia nr.90739 din_, menținând în consecință decizia nr.90739 din_ emisă de intimata și drepturile dobândite în baza acesteia.
Prin decizia civilă nr. 636/R/_ a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar nr._
, s-a admis recursul declarat de pârâta C. J. de P. S. împotriva sentinței Tribunalului S. nr. 6596/_, pronunțată în dosar nr._, care a fost modificată în parte în sensul că a fost respinsă contestația formulată de reclamantul C. C. împotriva deciziei nr. 90739/_ emisă de pârâta C. J. de P. S. și petitul privind menținerea deciziei nr. 90739/_, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței care nu contravin acestei decizii.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul C.
C., întemeindu-și în drept contestația în anulare pe prevederile
art. 318 C.pr.civ.
În motivarea contestației contestatorul a arătat că prin Decizia nr. 297 din 27 martie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.
1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial, Partea 1, nr. 309 din 9 mai 2012, Curtea Constituțională a admis neconstituționalitatea dispozițiilor art. l lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art.196 lit. j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi. Or, consilierii de conturi au același statut ca și auditorii publici externi (foștii controlori de conturi).
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că membrii Curții de Conturi sunt independenți în exercitarea mandatului lor și inamovibili pe toată durata cestuia, sunt supuși incompatibilităților prevăzute de lege pentru judecători, nu pot face parte din partidele politice sau să desfășoare activități publice cu caracter politic, le este interzisă exercitarea, direct sau indirect, a activităților de comerț, participarea la administrarea ori conducerea unor societăți comerciale sau civile și nu pot fi experți ori arbitri desemnați într-un arbitraj. Curtea a constatat că și consilierii de conturi au incompatibilitățile prevăzute pentru judecători la art.l25 alin.(3) din Constituție, potrivit căruia "funcția de judecător este incompatibilă cu orice altă funcție publică sau privată, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior". Totodată, Curtea, observând că atât consilierii de conturi, cât și judecătorii sunt independenți în exercitarea funcției, respectiv a mandatului lor și inamovibili pe durata exercitării acestora a concluzionat că statutul consilierilor de conturi este similar cu cel al judecătorilor, fapt care
justifică acordarea consilierilor de conturi a unei pensii de serviciu similar judecătorilor.
Contestatorul arată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 217/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, funcția ocupată de acesta purta denumirea de controlor financiar. Statutul controlorilor financiari era stabilit prin Legea nr. 94/1992, aceștia fiind supuși unor incompatibilități și interdicții. Controlorii financiari aveau, potrivit legii, un statut similar cu consilierii de conturi, judecătorii și procurorii financiari.
Potrivit structurii organizatorice a Curții de Conturi a României, realizată în conformitate cu prevederile Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată și Regulamentul de organizare și funcționare, activitatea (specifică) de audit public extern este realizată atât de consilieri de conturi cât și auditorii publici externi. Pentru realizarea activității (specifice) de audit extern, la acest grup profesional, ansamblul de sarcini este de același tip, activitatea implică o serie de cunoștințe specializate, pregătirea profesională este unitara, funcțiile au caracteristici asemănătoare din punctul de vedere al
sarcinilor, obiectivelor, competentelor, responsabilităților și procedurilor etc., aspecte care subliniază similitudinea de statut juridic a acestui grup profesional.
Consilierii de conturi și auditorii publici externi, reprezintă un singur grup profesional, ce concură obligatoriu la realizarea activității de audit public extern a Curții de Conturi a României.
Personalul de specialitate al Curții de Conturi (consilierii de conturi și auditorii publici externi) constituie un grup profesional cu aceleași condiții de angajare, de funcționare, incompatibilități și trăsături specifice profesiei, asigurând un serviciu public de strictă specialitate în domeniul controlului și auditului public extern, furnizând informații reale, complete și obiective privind legalitatea, eficiența și transparența în utilizarea fondurilor publice și a finanțărilor externe, semnalând totodată Parlamentului carențele, inadvertențele sau imperfecțiunile cadrului legislativ.
În acest sens contestatorul face trimitere la prevederile art. 111 raportat la art. 107, art. 112, art. 113 și art.114 din Legea nr. 94/1992 .
Mai arată contestatorul că ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 217/2008, funcția ocupată de acesta a fost redenumită auditor public extern. Potrivit art. 11
lit. e al Legii nr. 94/1992, auditorul public extern reprezintă persoana angajată în cadrul Curții de Conturi, care desfășoară activități specifice de audit extern in sectorul public. Potrivit art. 51 din același act normativ, auditorii publici externi sunt supuși incompatibilităților prevăzute de Codul etic al profesiei.
În prezent, Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi stabilește în detaliu statutul auditorului public extern, reglementând incompatibilitățile și interdicțiile la care este supus acesta, sens în care sunt evocate prevederile art. 17 și art. 18 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi care reglementează incompatibilitățile și interdicțiile privind auditorii publici externi, contestatorul menționând că aceleași incompatibilități și interdicții sunt prevăzute și în art. 41, respectiv art. 43 din Statutul auditorului public extern, elaborat și aprobat în baza art.58 lit. k) din Legea nr. 94/1992.
Art. 25 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi prevede de asemenea că auditorii publici externi se pot constitui într-o asociație profesională, având ca scop promovarea și dezvoltarea auditului public extern, perfecționarea pregătirii profesionale, creșterea prestigiului profesiei, precum și asigurarea cooperării cu alte asociații sau organizații profesionale din țară și similare din străinătate.
Așadar, incompatibilitățile și interdicțiile reglementate pentru auditorii publici externi s-au menținut și chiar au fost extinse, având în vedere natura funcției și atribuțiile îndeplinite de aceștia.
În plus, art. 10 din Codul de conduită etică și profesională a personalului Curții de Conturi prevede o serie de interdicții suplimentare, determinate de independența de care auditorul public extern trebuie să se bucure atât față de entitate a verificată cât și față de orice fel de influențe și grupuri de interese interne sau entității externe interesate. Auditorii publici externi care se află într- una din aceste situații au obligația să consemneze aceste lucruri în Declarația de
independență prevăzută de Codul menționat și să informeze șeful structurii din care fac parte.
Pe lângă interdicțiile și incompatibilitățile menționate, un alt element al specificității activității, îl constituie faptul că, auditorii publici externi sunt supuși și mobilității în cadrul aceleiași categorii profesionale, prin schimbarea raportului de muncă, fapt care afectează stabilitatea și siguranța familială.
În acțiunile de control/audit, auditorii publici externi sancționează prin proceduri specifice orice neregulă/abatere în ceea ce privește cheltuirea banului
public, iar acest fapt determină apariția unui potențial risc cauzat de tensionarea relațiilor interumane dintre auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi și persoanele supuse controlului/auditului. Acest risc este recunoscut prin Codul de conduită etică și profesională, care la art.11 precizează că "auditorii publici externi beneficiază de protecția legii în exercitarea atribuțiilor de serviciu. La cererea motivată a auditorilor publici externi, Curtea de Conturi poate solicita organelor abilitate asigurarea protecției împotriva amenințărilor, violențelor și faptelor de ultraj".
Pentru a compensa responsabilitățile, interdicțiile, riscurile și incompatibilitățile, legiuitorul a prevăzut prin Legea nr. 217/2008 de modificare și completare a Legii nr. 94/1992, acordarea pensiei de serviciu pentru membrii Curții de Conturi (consilieri de conturi și controlori financiari - auditori publici externi) în aceleași condiții ca și în cazul magistraților. Deși pentru auditorii publici externi s-au păstrat toate interdicțiile și incompatibilitățile, iar în ceea ce privește importanța muncii au fost prevăzute sarcini suplimentare în activitatea specifică, prin introducerea procedurilor de audit, care necesită un plus de rigoare și volum de muncă, aceștia au fost trecuți la sistemul public de pensii reglementat de Legea nr. 19/2000 și ulterior de Legea nr.263/2010, spre deosebire de consilierii de conturi.
Curtea Constituțională a concluzionat că natura profesiei constituie motivul acordării pensiei speciale, exigențe sporite de imparțialitate, interdicții și incompatibilități severe fiind stabilite legal în sarcina controlorilor financiari (în prezent auditori publici externi), care nu beneficiază însă în prezent de o compensare a acestor restricții la momentul stabilirii drepturilor la pensie.
Or, așa cum a decis Curtea Constituțională prin Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 72 din 18 februarie 2000, pensiile speciale au fost concepute de legiuitor nu cu titlu de privilegiu, ci au fost justificate în mod obiectiv și constituiau o compensație parțială a inconvenientelor ce au rezultat din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună fiecare dintre categoriile socioprofesionale avute în vedere de acestea. În condițiile în care atât judecătorii și procurorii, cât și consilierii de conturi au rămas cu pensia de serviciu, nefiind afectați de reforma pensiilor,
controlorii financiari (în prezent auditori publici externi) - care au avut aceiași statut, incompatibilități și interdicții severe, similare consilierilor de conturi și magistraților, sunt discriminați în mod nejustificat.
Intimata C. J. de P. S., prin întâmpinarea depusă la dosar,
a invocat excepția tardivității contestației în anulare, arătând că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului de 15 zile stabilit de art. 319 alin. 2 C.pr.civ., iar pe fond a solicitat respingerea contestației, deoarece nu sunt întrunite condițiile art. 317 - 318 C.pr.civ.
Examinând contestația în anulare, prin raportare la dispozițiile legale relevante și deliberând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, asupra excepției invocate de intimată privind tardivitatea acestei contestații, Curtea de Apel reține următoarele:
În ceea ce privește excepția tardivității
contestației în anulare invocată de intimata C. J. de P. S. prin întâmpinare, Curtea constată că acesta este nefondată, având în vedere faptul că din dosarul cauzei nu rezultă că decizia pronunțată de instanța de recurs ar fi fost comunicată contestatorului, iar prezenta contestație în anulare a fost formulată la data de 13 februarie 2013, respectiv anterior împlinirii termenului de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, conform art. 319 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește motivele invocate în susținerea contestației în anulare, Curtea notează că legiuitorul a instituit contestația în anulare ca o cale
extraordinară de atac, de retractare, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strică interpretare.
Potrivit dispozițiilor art. 318 cod proc. civ., invocate de contestator ca temei al contestației în anulare formulate "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.";
În raport de motivele invocate de contestator, Curtea constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 318 cod procedură civilă.
Primul motiv prevăzut de art. 318 cod proc. civ. - dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale - are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului și care au avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite.
Textul vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, astfel că nu pot fi invocate pe calea contestației în anulare aspecte vizând greșeli de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale.
Numai o greșeală materială esențială, propriu-zisă, care a determinat o soluție eronată, poate fi invocată pe calea contestației în anulare, această greșeală materială apreciindu-se în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
Asemenea greșeli materiale, care ar fundamenta admisibilitatea unei contestații în anulare speciale, trebuie să constea în greșeli pe care instanța de recurs le-ar comite prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția pronunțată, respectiv în greșeli materiale cu caracter procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind
inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de recurs invocate de parte.
Or, din examinarea motivelor contestației în anulare formulate de contestator, Curtea constată că în cauză, contestatorul nu invocă practic o
"greșeală materială"; în sensul art. 318 cod proc. civ, săvârșită de instanța de recurs, în condițiile în care acesta face trimiteri punctuale la Decizia Curții Constituționale nr.297/_ (prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată și s-a constatat că dispozițiile art. 1 lit. h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor și art. 196 lit.
j) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt neconstituționale în măsura în care se aplică și consilierilor de conturi), care este ulterioară deciziei pronunțate de către instanța de recurs.
Întregul raționament a cărui aplicabilitate o susține contestatorul privește extinderea efectelor deciziei Curții Constituționale menționate și cu privire la auditorii publici externi (anterior controlori financiari), susținând existența unei discriminări în raport de statutul, incompatibilitățile și interdicțiile similare cu cele ale consilierilor de conturi și magistraților.
Argumentele invocate sunt însă chestiuni privitoare la fondul cauzei, care pot fi invocate și examinate doar în cadrul unei proceduri judiciare ce implică o asemenea cercetare. Cu alte cuvinte, contestatorul urmărește o analiză a fondului cauzei, calea de atac promovată în prezenta cauză echivalând cu un recurs la alt recurs, ceea ce contravine dispozițiilor legale.
Drept urmare, motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute limitativ în dispozițiile legale menționate anterior, scopul urmărit fiind acela de a se obține o nouă examinare a cauzei sale soluționate în mod irevocabil, fapt care încalcă principiul securității juridice și dreptul la o instanță,
componente esențiale ale sistemului de garanții instituit prin art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Popov contra Republicii Moldova, nr.2, Hotărârea CEDO din 6 decembrie 2005).
Nici incidența tezei a II a din art. 318 din codul de procedură civilă nu poate fi reținută, câtă vreme contestatorul nu face nici o referire la omisiunea instanței de recurs de a se pronunța ori de a analiza vreunul din motivele de recurs invocate, ci expune doar motivația pentru care apreciază că Decizia Curții Constituționale anterior arătată ar trebui aplicată prin similitudine și auditorilor publici externi.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 320 Cod procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul C. C. urmează a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția invocată de intimata C. J. DE P. S. privind tardivitatea contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul C. C. împotriva deciziei civile nr. 636/R din_ a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS 2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 2726/2013. Recalculare pensie. Asigurări... | Sentința civilă nr. 2972/2013. Recalculare pensie. Asigurări... → |
|---|
