Decizia civilă nr. 268/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția I Civilă
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 268/R/2013
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G. -L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul R. G. A. împotriva sentinței civile nr. 10202 din 8 octombrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimații pârâți C. S. DE
P. A M. UI A. N. și M. A. N., având ca obiect contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului recurent - avocat Iepure V. din cadrul Baroului C. și reprezentantul pârâtei intimate - consilier juridic Costică Rîndașu.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că intimata a formulat întâmpinare înregistrată la dosar la data de 22 ianuarie 2013, întâmpinare pe care reprezentantul acesteia arată că înțelege să o susțină nemaiavând cereri de formulat în probațiune.
Reprezentantul recurentului de asemenea declară că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent susține recursul solicitând admiterea lui astfel cum a fost formulat și motivat în scris.
Reprezentantul intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele expuse în scris în întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamantul R. G. A. a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII S. A M. UI A. N. și M. A. N. și a solicitat, în principal, constatarea nulității absolute/anularea deciziei nr. 84541 din_ privind revizuirea pensiei în baza
O.U.G. nr. 1/2011 emisă de C. de P. S. a M.Ap.N. și restabilirea situației anterioare în sensul menținerii în plată a pensiei stabilite prin decizia nr. 0113369 din_ privind pensia de serviciu, emisă de Direcția financiar- contabilă a M.Ap.N., așa cum a fost actualizată succesiv până la nivelul din luna decembrie 2010 și obligarea pârâtei C. de P. S. a M.Ap.N. la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă.
În subsidiar, a solicitat anularea deciziei nr. 84541/_ și obligarea pârâtei C. de P. S. a M.Ap.N la emiterea unei noi decizii prin care să-i fie menținut în plată cuantumul pensiei din luna decembrie 2010, cu obligarea pârâtei la restituirea diferențelor dintre cuantumul pensiei din luna decembrie 2010 și cuantumul pensiei revizuite, cu dobânda legală aferentă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a invocat nelegalitatea deciziei raportat la
încălcarea principiului neretroactivității legii, încălcarea principiului dreptului câștigat și al speranței legitime și nerespectarea art. 1 din Protocolul nr.1 adițional CEDO.
În probațiune
, reclamantul a depus deciziile de pensie și a solicitat ca pârâții să depună documentele care au sat la baza tabelului anexat deciziei de revizuire, fișa de personal și fișa cu condițiile de muncă.
Prin întâmpinare
, pârâtul M.Ap.N. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantului motivând pe larg că decizia de revizuire a fost emisă cu respectarea prevederilor legale în vigoare și cu respectarea principiilor neretroactivității legii și a proporționalității.
Prin sentința civilă nr. 10202 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._
, a fost admisă excepția necompetentei generale a instanței invocata din oficiu și a fost respinsă acțiunea formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Reclamantul a contestat decizia de revizuire a pensiei la Comisia de contestații din cadrul ministerului la data de 06 ianuarie 2012, însă nu a așteptat ca aceasta să fie soluționată în termenul legal de 45 de zile și s-a adresat și instanței de judecată.
Potrivit prevederilor art. 149 alin.1 din Legea nr. 263/2010, deciziile de pensie emise de Casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisia de contestații care funcționează în cadrul M.Ap.N.
Comisia de Contestații din cadrul M.Ap.N. este un organism de verificare creat la nivel național care examinează și hotărăște asupra deciziilor de pensie emise de casa sectorială de pensie, contestate de către titulari și care urmărește aplicarea corectă a legislației în vigoare.
Această comisie are ca atribuție principală stabilită de către legiuitor soluționarea contestațiilor împotriva deciziilor de pensie emise în condițiile
O.U.G. nr. 1/2011.
În activitatea de soluționare a acestor contestații, comisia adoptă hotărâri care pot fi contestate la tribunalul competent, așa cum prevăd art. 150 alin.3 și art. 151 alin.1 și art. 153 alin.1 lit. d din Legea nr. 263/2010.
După cum se poate observa din conținutul acestor prevederi legale, soluționarea contestațiilor privind deciziile de revizuire a pensiilor militare emise în baza O.U.G. nr. 1/2011 a fost atribuită prin Legea nr. 263/2010, Comisiilor de contestații din cadrul M.Ap.N.
Tribunalul Cluj a fost sesizat cu o cauză care este de competența Comisiei de Contestații din cadrul M.Ap.N. și nu poate soluționa această cauză întrucât ar
încălca competența generală, iar hotărârea pe care ar pronunța-o ar fi lovită de nulitate absolută.
În această situație, instanța a admis excepția necompetenței generale invocată din oficiu și a respins cererea reclamantului cu privire la anularea deciziei de revizuire ca urmare a admiterii excepției.
Celelalte petite au fost respinse, întrucât pensia reclamantului este stabilită în conformitate cu prevederile Legii nr. 119/2010, pensia de serviciu nu mai există ca urmare a abrogării Legii nr. 164/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. G. A.
, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. În motivare s-a arătat că hotărârea este nelegală, deoarece tribunalele sunt competente să soluționeze toate litigiile prevăzute de art.153 din Legea nr. 263/2011 și nu doar pe cele privind hotărârile comisiilor de contestații, hotărâri care sunt prevăzute în mod distinct la lit. d a acestui articol. Între litigiile prevăzute de art.153 este și cel privind "modul de stabilire și de plată a pensiilor
și a altor drepturi de asigurări sociale"; (lit.g), adică litigiul obiect al cererii.
Evident că, în conformitate cu dispozițiile art.149 din Legea nr. 263/2010, titularul deciziei de pensionare care dorește să o conteste este obligat să se adreseze mai întâi comisiei de contestații. Dacă, însă, comisia nu soluționează contestația în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art.150 al. 4 din Legea nr.263/2011, titularul deciziei o poate ataca în instanță făcând dovada că a urmat procedura prealabilă.
Din moment ce acesta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege (a contestat decizia la comisia de contestații) și nu a primit răspuns în termenul legal, prin admiterea excepției ridicate i se îngrădește accesul liber la justiție consacrat de art.21 din Constituție și i se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În sensul celor susținute sunt mai multe decizii ale Curții de Apel C. în cauze similare soluționate în primă instanță prin invocarea aceleiași excepții, în care s-au admis recursurile reclamanților, s-au casat hotărârile primei instanțe și s-au trimis cauzele spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe (dosarele nr. _
,_ ,_ ,_ /_ /117/2011, ș.a.).
Față de cele de mai sus, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată și, având în vedere că soluția a fost dată fără a se intra în cercetarea
fondului, trimiterea cauzei primei instanțe spre rejudecare.
Prin întâmpinare, pârâtul M. A. N., în nume propriu și ca reprezentant legal al
Casei de P. S. a M.Ap.N., a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate
.
Apreciază că motivele de recurs formulate sunt nefondate, astfel:
Legea nr. 263/2010 prevede în cap. VIII Jurisdicția asigurărilor sociale, art. 149 alin. 1, "… deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N. ";. La alin. 2 se prevede: "procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional";.
Potrivit art. 150 alin. (3) din Lege, în soluționarea contestațiilor, Comisia Centralei de Contestații și comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații adoptă hotărâri iar la alin. (4) se precizează că termenul de soluționare a contestației este de 45 de zile de la data înregistrării acesteia.
În conformitate cu dispozițiile art. 151 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, numai hotărârile prevăzute la art. 150 alin. (3) pot fi atacate la instanța judecătorească competentă în termen de 30 de zile de la comunicare.
Mai mult, potrivit art. 153 lit. d) din Legea nr. 263/2010, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind hotărârile Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. ui
A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații privind deciziile de pensie.
În consecință, tribunalele pot fi investite numai cu soluționarea litigiilor privind hotărârile comisiilor de contestații pensii nu și cu anularea deciziilor de pensie.
Stabilirea unei proceduri administrative obligatorii, fără caracter jurisdicțional nu este de natură a îngrădi liberul acces la justiție al reclamantului.
Astfel, potrivit art. 150 din Legea nr. 263/2010, comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații sunt organisme de verificare, care examinează și hotărăsc asupra deciziilor de pensie emise de casele teritoriale de pensii, respectiv de casele de pensii sectoriale și urmăresc aplicarea corectă a legislației referitoare la pensiile publice, dar numai hotărârile comisiilor de contestații pensii pot fi atacate în instanță în sensul supunerii acestora controlului de legalitate al tribunalului sub aspectul modului de stabilire și de plată a drepturilor de asigurări sociale (lit. g) a art. 153 din lege) nu sub aspectul anulării.
În consecință, legiuitorul a instituit o procedură specială administrativă, în cadrul căreia pot fi contestate hotărârile comisiei de contestații pensii abilitată să verifice și să examineze deciziile de pensie emise de casele sectoriale de pensii.
Cum dreptul la pensie este imprescriptibil, accesul liber Ia justiție nu este îngrădit, dar trebuie exercitat în limitele legale cu respectarea procedurii prevăzute de jurisdicția asigurărilor sociale.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Într-adevăr, astfel cum a reținut instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 deciziile de pensie emise de casele teritoriale de pensii și de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, iar art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 prevede că hotărârile Comisiei Centrale de Contestații emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Curtea constată însă că instanța de fond a ignorat nejustificat dispozițiile art. 149 alin. 2 din Legea nr. 263/2010 care prevăd în mod expres că procedura de examinare a deciziilor supuse contestării prevăzută la art. 149 alin. 1 reprezintă procedură administrativă prealabilă obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
În raport de această calificare legală, Curtea constată că în cauză devin incidente dispozițiile art. 109 alin. 2 cod procedură civilă care prevăd că
"Sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.";
În interpretarea acestui text de lege, Curtea reține faptul că procedura prealabilă reprezintă o condiție de exercitare a dreptului la acțiune, a cărei
neîndeplinire atrage inadmisibilitatea acțiunii, astfel cum de altfel s-a statuat în mod constant în practica judiciară.
În consecință, Curtea reține că prin reglementarea căii de atac a contestației la Comisia Centrală de Contestații, respectiv la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, legiuitorul a instituit o procedură administrativă obligatorie prealabilă sesizării instanței de judecată și nicidecum nu a reglementat o excludere din sfera de competență a instanțelor judecătorești a controlului de legalitate a deciziilor de pensie emise de către casele de pensii, astfel încât se constată că în mod nelegal instanța de fond a considerat că în cauză este incidentă excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 3 Cod procedură civilă neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Contestatorul a anexat cererii de chemare în judecată dovada contestării deciziei emise de C. de P. S. a M. ui A. N. la Comisia de Contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., precizând în acțiunea introductivă că până la data investirii instanței contestația respectivă nu a fost soluționată, deși termenul legal de soluționare a expirat.
În cauză se constată însă că pârâții nu au invocat prin întâmpinare neîndeplinirea procedurii prealabile de către contestator, astfel că, în mod legal, instanța de fond ar fi trebuit să procedeze la examinarea pe fond a contestației formulate de reclamant împotriva deciziei de revizuire a pensiei.
Deși art. 155 lit. d din Legea nr. 263/2010 prevede că tribunalele soluționează în primă instanță contestațiile îndreptate împotriva hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații și ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații privind deciziile de pensie, această dispoziție legală nu poate fi interpretată în sensul că tribunalul nu are competența de a soluționa contestațiile împotriva deciziilor de pensie, având în vedere, pe de o parte, faptul că la art. 153 lit. g din același act normativ se prevede că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale. Pe de altă parte, se reține că,
indiferent dacă există sau nu o hotărâre a Comisiei de Contestații (în raport de îndeplinirea sau nu a procedurii prealabile), instanța este obligată să se pronunțe invariabil asupra legalității deciziei de pensie, acesta fiind actul juridic prin care este soluționată cererea în legătură cu drepturile de pensie ale reclamantului și a cărui legalitate este examinată de instanța de judecată.
În plus, se rețin dezlegările date de Curtea Constituțională a României în cuprinsul deciziei nr. 956/2012, prin care s-a arătat că dispozițiile art. 151 alin.
(2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, sunt constituționale în măsura în care se interpretează că nesoluționarea contestațiilor și necomunicarea în termenul legal a hotărârilor Comisiei Centrale de Contestații, respectiv ale comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. ui A.
N., M. ui Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații nu împiedică accesul la justiție, deci în sensul celor argumentate mai sus de Curtea de apel.
Reținând obligativitatea acestor dezlegări, în lumina dispozițiilor art. 29-31 din Legea nr. 47/1992, ținând seama de aceste considerente, întrucât prima instanță a soluționat cauza pe excepție, fără a intra în cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 și 5 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va casa în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași
instanță de fond, urmând ca instanța să analizeze pe fond contestația formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul R. G. A. împotriva sentinței civile nr. 10202 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr.
_ pe care o casează în tot și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
G. | -L. T. | I. | T. | D. C. | G. |
GREFIER,
N. N.
Red.I.T./S.M.
2 ex./_ Jud.fond. P. U.
| ← Decizia civilă nr. 1814/2013. Contestație decizie pensionare.... | Sentința civilă nr. 1250/2013. Contestație decizie... → |
|---|
