Sentința civilă nr. 1250/2013. Contestație decizie pensionare. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
SENTINȚA CIV ILĂ NR. 1250/F/2013
Ședința publică din data de 3 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție GREFIER: M. - E. P.
Cu participarea asistenților judiciari
L. Z. - S. P.
Pe rol fiind judecarea acțiunii civile formulată de reclamantul H. Z. V.
împotriva pârâtei C. S. de P. a M. ui A. și I. - C. de C.
P. din Ministerul Administrației și Internelor
, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
Cauza s-a judecat pe fond la data de 27 martie 2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
D. lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 3 aprilie 2013, orele 14:00.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus reclamantul H. Z. V. a chemat în judecată pe pârâta C. S. de P. din cadrul
M. ui A. și I., C. de C.
solicitând instanței constatarea nulității absolute a deciziei nr. 1. /_ ; anularea hotărârii nr. 10602/_ ca netemeinică; restabilirea situației anterioare emiterii deciziei nr. 1. /_ în sensul menținerii în plată a deciziei emisă la data de 27 ianuarie 2011, obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre drepturile acordate în baza deciziei de revizuire nr. 1. /_ și cele recunoscute prin decizia nr. 1. /_ .
În măsura în care se resping aceste cereri reclamantul contestă cuantumul pensiei.
În motivare s-a arătat, în esență, faptul că prin măsura recalculării și revizuirii pensiei s-a încălcat principiul egalității în drepturi și a nediscriminării; dreptul de proprietate; principiul neretroactivității legii; principiul drepturilor câștigate.
Decizia contestată este nulă pentru că încalcă prevederile Protocolului nr. 1 adițional la Convenție. O reducere substanțială a nivelului pensiei a fost considerată de Curtea europeană a afectând substanța dreptului de proprietate și chiar a dreptului de a rămâne beneficiar al sistemului de asigurare de bătrânețe (Muller împotriva Austriei).
Pensia de serviciu constituie o creanță împotriva statului. La momentul îndeplinirii condițiilor de pensionare reclamantul avea speranța legitimă că pe toată durata vieții va beneficia de pensia recunoscută.
În absența unei indemnizări Protocolul nr. 1 nu asigură decât o protecție iluzorie și ineficace a dreptului de proprietate. Or, reclamantul nu a beneficiat de o asemenea indemnizație.
Recalcularea pensiei nu poate avea loc decât pentru viitor, nu și pentru trecut. P. le aflate în plată constituie drepturi câștigate și nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele sale ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii.
Art. 3 din Legea nr. 119/2010 încalcă prevederile Convenției europene. Odată înlăturate aceste prevederi, decizia de revizuire va rămâne lipsită de temei legal.
Cu privire la cuantumul pensiei s-a arătat că inițial, prin decizia emisă la 27 ianuarie 2011 reclamantului i s-a stabilit o pensie de 1258 lei. Prin noua decizie pe care o contestă, emisă la_, respectiv_, primită la 28 iulie 2012 cuantumul pensiei s-a redus cu 230 lei, ajungând la 1028 lei.
Acest nou cuantum este incorect stabilit, întrucât trebuia păstrat în plată cuantumul mai avantajos, fiind astfel încălcate prevederile art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000.
Pe de altă parte, s-a arătat că recalcularea s-a făcut pe baza salariului brut pe economie, fără a fi luată în calcul activitatea din sectorul civil.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, Protocolul nr. 1 adițional la Convenție.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 157 din Legea nr. 263/2010.
Pârâta C. S. de P. din cadrul Ministerul Administrației și Internelor, legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentant și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
Prin precizările depuse la dosar la data de 18 martie 2013 (f. 26) reclamantul a arătat că înțelege să conteste și decizia din 27 ianuarie 2011, solicitând plata drepturilor de la data înregistrării cererii de pensionare_ la zi.
În motivare s-a arătat că la data emiterii primei decizii nu au fost luate în calcul veniturile realizate în perioada_ -_ ;_ -_ înscrise în carnetul de muncă; veniturile realizate după trecerea în rezervă_ și până la data de_, perioada în care reclamantul a beneficiat de ajutor de șomaj.
La termenul de judecată din data de 27 martie 2013 tribunalul din oficiu a invocat excepția tardivității contestării deciziei nr. 1. /_ și deciziei nr. 1.
/_
.
Analizând cu prioritate excepția tardivității
, unită cu fondul cauzei la data de 27 martie 2013, tribunalul reține că aceasta este întemeiată.
Inițial, așa cum rezultă din cuprinsul actului de sesizare al instanței (f. 2 și 6) reclamantul a înțeles să conteste două decizii și anume: cea emisă la data de_ și cea emisă la_, precum și hotărârea comisiei de contestații.
Ulterior, la data de 18 martie 2013 reclamantul contestă și decizia nr. 1. /2011 emisă la data de 27 ianuarie 2011.
Drepturile reclamantului în cuantum brut de 1.258 lei (1.205 lei net) au fost stabilite cu începere din_, în baza Legii speciale nr. 164/2001, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei de pensionare emisă la 27 ianuarie 2011 (f. 8).
Potrivit art. 54 din Legea nr. 164/2001, împotriva deciziilor de pensionare se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații pensii care funcționează în cadrul M. ui de Interne. Deciziile comisiilor de contestații puteau fi atacate în instanță potrivit Legii nr. 19/2000. Deciziile de pensie necontestate în termen, precum și deciziile comisiilor de contestații, care nu au fost atacate la instanțele judecătorești, sunt definitive.
Drepturile reclamantului fiind stabilite în perioada în care în vigoare era Legea nr. 19/2000, conform art. 87 al acestei legi, decizia putea fi contestată la instanța judecătorească competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare. Decizia necontestată în termen, este definitivă, potrivit art. 88 al aceleiași legi.
Conform poziției reclamantului exprimată la termenul de judecată din 27 martie 2013, decizia emisă la data de 27 ianuarie 2011 a fost primită de reclamant în cursul lunii februarie sau martie 2011, astfel încât de la data primirii reclamantul a avut la dispoziție un termen legal de 45 de zile pentru a contesta decizia emisă.
Întrucât această decizie a fost contestată abia la data de 18 martie 2013, tribunalul constată că aceasta a fost atacată cu depășirea termenului legal, motiv pentru care va admite excepția tardivității contestării deciziei și va respinge contestația împotriva deciziei nr. 1. /27 ianuarie 2011 ca fiind tardiv introdusă.
Decizia nr. 1. /_ (f. 9) a fost comunicată reclamantului la locul unde acesta locuiește efectiv, adică la reședința sa, prin adresa nr. 4513327 din iulie 2012, primită la data de 25 iulie 2012 (f. 11, 13).
Fiind vorba de o decizie emisă sub imperiul Legii nr. 263/2010, devin incidente prevederile acestui act normativ, care la art. 149 alin. 1 și 2 prevede că deciziile de pensie emise de casele de pensii sectoriale pot fi contestate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la comisiile de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. și
I. . Procedura de examinare a deciziilor supuse contestării reprezintă procedură administrativă prealabilă, obligatorie, fără caracter jurisdicțional.
Hotărârile comisiilor de contestații care funcționează în cadrul M. ui A. și I. se comunică persoanelor în cauză și caselor de pensii sectoriale interesate, conform art. 151 din Legea nr. 263/2010, putând fi atacate la instanța judecătorească competentă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Hotărârile prevăzute care nu au fost atacate în acest termen sunt definitive.
Decizia de revizuire a pensiei emisă la data de_ nu a fost contestată de reclamant la comisia de pensii, așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii emise nr. 10602/_ (f. 14).
Desigur, neurmarea procedurii prealabile prevăzută de art. 149 alin. 1 din Legea nr. 263/2010 în privința deciziei emise la_ poate fi invocată doar de pârâtă în condițiile art. 109 alin. 3 C.proc.civ.
Însă în condițiile neinvocării lipsei procedurii prealabile, analiza legalității și temeiniciei deciziei din_ este condiționată de contestarea acesteia în instanță în termenul legal de 30 de zile de la comunicare, termen care curge de la data de 25 iulie 2012.
Întrucât prezenta contestație s-a formulat abia la data de 14 ianuarie 2013, tribunalul constată că decizia nr. 1. din_ a fost atacată cu depășirea termenului legal, motiv pentru care va admite excepția tardivității contestării deciziei și va respinge și contestația împotriva acestei decizii ca fiind tardiv introdusă.
Neatacarea acestor decizii în termenul legal împiedică instanța să analizeze legalitatea și temeinicia lor sub aspectul invocat de reclamant, acela al greșitei calculări a cuantumului pensiei prin neluarea în calcul a anumitor perioade.
Pe fondul dreptului dedus judecății
tribunalul rămâne investit cu contestația împotriva deciziei din_ și a hotărârii nr. 10602/_ .
În această examinare se reține că reclamantul a fost beneficiarul unei pensii de serviciu, stabilite în baza Legii nr. 164/2001, în cuantum brut de 1258 lei, respectiv în cuantum net de 1205 lei, așa cum rezultă din decizia nr. 1. /_ (f. 8), pensie eliminată prin Legea nr. 119/2010.
Cu începere din 1 ianuarie 2011 reclamantul a fost beneficiarul unei pensii recalculate în funcție de salariul mediu brut pe economie, ceea ce a determinat în final diminuarea cuantumului pensiei sale la suma brută de 913 lei (f. 79) față de suma brută de 1.258 lei avută în luna decembrie 2010.
În acest sens a fost emisă decizia de recalculare nr. 1. /2011 (f. 79).
Conform reclamantului această decizie nu i s-a comunicat, însă în prezentul cadru procesual reclamantul nu a contestat acest act.
Prin OUG nr. 1/2011, intrată în vigoare anterior promovării prezentei acțiuni, s-a prevăzut revizuirea din oficiu a tuturor pensiilor pentru care la determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat salariul mediu brut pe economie.
În baza acestui act normativ s-au emis deciziile nr. 1. /_, respectiv nr. 1.
/_ prin care reclamantului i s-a stabilit un nou cuantum brut al pensiei de 1.027 lei, respectiv de 1.028 lei (f. 9, 10).
Ambele decizii au fost comunicate reclamantului prin adresa nr. 4513327 din iulie 2012, primită la data de 25 iulie 2012 (f. 11, 13).
Decizia emisă la data de 25 mai 2012 a fost contestată de reclamant la comisia de pensii, așa cum rezultă din cuprinsul Hotărârii emise nr. 10602/_ (f. 14).
Hotărârea nr. 10602/2012 a fost comunicată reclamantului la data de 15 ianuarie 2013 (f. 15), fiind contestată în instanță în termenul legal prevăzut de art. 151 alin. 2 din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, tribunalul poate proceda la analiza pe fond a legalității și temeiniciei deciziei nr. 1. /_ obiect al Hotărârii nr. 10602/2012, precum și a hotărârii propriu-zise, prin prisma aspectelor invocate de reclamant.
În această analiză tribunalul reține ca repere cu caracter obligatoriu statuările Curții Constituționale în privința constituționalității Legii nr. 119/2010, cele ale Înaltei Curți de C. ție și Justiție din cuprinsul deciziei nr. 29/2011 dată în interesul legii și cele ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în ceea ce privește controlul de constituționalitate al Legii nr. 119/2010, exercitat de Curtea Constituțională în temeiul art. 146 lit. a din Constituție, tribunalul reține faptul că prin decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, Curtea Constituțională a statuat în sensul că prevederile art. 1-5 și 12 din Legea nr. 119/2010 sunt constituționale, în raport cu dispozițiile constituționale ale art. 15 alin. (2) - neretroactivitatea legii, art. 16 - egalitatea în drepturi, art. 44 - dreptul de proprietate privată, art. 47 alin. (1) - nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 53 - restrângerea exercițiului unor drepturi, art. 135 alin.
(2) lit. f) privind obligația statului de a asigura crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții.
Totodată, prin decizia nr. 873 din 25 iunie 2010 instanța constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 1 lit. a), b), d)- i) și art. 2-12 din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor. Prin această decizie Curtea Constituțională a procedat la o nouă analiză a legii din perspectiva principiului neretroactivității legii, dar analiza a avut la bază și art. 20 din Constituție raportat la art.
1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la respectarea "bunurilor") și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi), criticile aduse fiind înlăturate.
Fiind chemată să soluționeze un recurs în interesul legii referitor la aplicarea Legii nr. 119/2010, pornind de la aspectele analizate de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 871 și nr. 873/2010 cu privire la neretroactivitatea legii și la discriminare, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 29/_ a statuat că instanțele judecătorești pot proceda la o analiză a retroactivității legii numai în cazul în care această analiză se impunea în mod distinct, din perspectiva Convenției europene a drepturilor omului, altfel decât în contextul "ingerinței" în analiza de convenționalitate în baza art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În jurisprudența Curții Europene o problemă de retroactivitate a legii este atașată, de regulă, unei plângeri ținând de dreptul la un proces echitabil în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție (ca de exemplu în Cauza Maggio ș.a. împotriva Italiei din 31 mai 2011), premisă care, în contestațiile formulate împotriva deciziilor de recalculare a pensiilor speciale în baza Legii nr. 119/2010, nu este îndeplinită, întrucât în cursul judecării acestor plângeri nu a intervenit intempestiv un alt act normativ care să afecteze în mod decisiv soarta procesului.
De altfel, neretroactivitatea Legii nr. 119/2010 în raport cu legile speciale prin care aceste pensii speciale au fost stabilite inițial a fost deja constatată prin deciziile Curții Constituționale mai sus menționate.
În privința discriminării instanța supremă a reținut că analiza acesteia în baza art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ar fi presupus stabilirea premisei că standardul european este superior standardului constituțional, ceea ce nu poate fi reținut, față de împrejurarea că, dintre categoriile de pensionari cu pensii speciale, doar magistrații au fost exceptați în urma constatării neconstituționalității prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 119/2010 (în forma supusă controlului exercitat de Curtea Constituțională pe calea obiecției de neconstituționalitate), în raport cu art. 124 alin. (3) și art. 132 alin. (1) din Constituție, iar nu prin afirmarea și asumarea ab initio a intenției legiuitorului de a excepta prin legea nouă această categorie de la măsura recalculării pensiei speciale.
În plus, în temeiul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (art. 14 coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional), numai o susținere de tratament inegal, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, între persoane aflate în cadrul aceleiași categorii de beneficiari de pensii speciale (cuprinse în cadrul unei scheme profesionale identice la momentul stabilirii pensiei de serviciu, deci aflate în situații analoage) ar fi fost una care ar fi permis instanțelor o analiză care să nu se suprapună celei a Curții Constituționale.
Instanța supremă a realizat în cuprinsul deciziei în interesul legii și o analiză de compatibilitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1, adițional la Convenție.
Referitor la existența unui "bun" sau a unui "interes patrimonial", în sensul autonom al art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, s-a reținut că pensia de serviciu reprezintă un "interes patrimonial" ce intră în sfera de protecție a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, atât sub aspectul părții contributive (partea achitată de la bugetul asigurărilor sociale de stat), cât și sub aspectul părții necontributive (care se suportă de la bugetul de stat), avându-se în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în Cauza Stec ș.a. împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din 12 aprilie 2006, Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Kjartan Asmundsson împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39).
Întrucât prin adoptarea și aplicarea dispozițiilor Legii nr. 119/2010 pensiile speciale au devenit pensii în înțelesul Legii nr. 19/2000, iar titularii de pensii speciale au devenit titulari de pensii de asigurări sociale de stat, cu consecința diminuării cuantumului pensiei aflată în plată, prin lege s-a produs o "ingerință" din perspectiva respectării dreptului de proprietate al reclamantului, în raport cu art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, relevante sub acest aspect fiind Cauza Rasmussen împotriva Poloniei din 28 aprilie 2009 (§ 71), Cauza Aizpurua Ortiz ș.a. împotriva Spaniei din 2 februarie 2010
(§ 48), Cauza Kjartan Asmundssen împotriva Islandei din 12 octombrie 2004 (§ 39 și 40). Însă o asemenea ingerință a fost legală (fiind reglementată prin Legea nr. 119/2010), a urmărit un scop legitim, constând în necesitatea reformării sistemului de pensii, reechilibrarea sa, eliminarea inechităților existente în sistem și, nu în ultimul rând, fiind determinată de situația de criză economică și financiară cu care se confruntă
statul, deci atât bugetul de stat, cât și cel de asigurări sociale.
Proporționalitatea se analizează nu în general, ci raportat la situația fiecărui reclamant în parte.
Raportul de proporționalitate este compromis dacă reclamantul suportă o sarcină individuală excesivă, exorbitantă, care excede marjei de apreciere a statului în reglementarea aspectelor legate de politica sa socială (marjă care, în acest domeniu, este una extensivă), de exemplu atunci când reclamantul este lipsit total de respectivul beneficiu social ori când acestuia i-au fost suprimate integral mijloacele de subzistență.
În același timp, fără a fi limitative, în ansamblul circumstanțelor obiective de analiză, ar putea fi avute în vedere criterii precum indemnizația socială pentru pensionari (prevăzută de art. 7 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar) ori pensia medie lunară, după cum vor trebui identificate circumstanțele particulare ale cauzei.
Este esențial a se constata că în privința reclamantului a fost depășit un anumit "prag de dificultate" pentru ca să se constate o încălcare a drepturilor ocrotite de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (a se vedea în acest sens decizia asupra admisibilității în Cauza Hasani împotriva Croației).
Fiind chemată să se pronunțe asupra măsurii eliminării pensiei de serviciu, prin
decizia din 7 februarie 2012 pronunțată în cauzele conexate Ana M. Frimu, Judita Vilma,
E. a Tanko, Marta M. și Lucia Ghețiu împotriva României,
instanța europeană a reținut că deși articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție garantează plata prestațiilor sociale pentru persoanele care au achitat contribuții la bugetul asigurărilor sociale, acest lucru nu poate fi interpretat ca oferind dreptul la acordarea unei pensii într-un cuantum determinat (a se vedea, în special, Skorkiewicz c. Poloniei,
decizia din 1 iunie 1999, nr. 39860/98; decizia Jankovic c. Croației
, nr. 43440/98; decizia Kuna c. Germaniei
, nr. 52449/99; Blanco Callejas c. Spaniei
, decizia din 18 iunie 2002, nr. 64100/00, și Maggio și alții c. Italiei
, 31 mai 2011, nr._ __ 6/08 și 56001/08, par. 55).
Statele părți la Convenție dispun de o marjă largă de apreciere pentru reglementarea politicii lor sociale. Curtea a reamintit, în acest sens, dată fiind cunoașterea directă a propriei societăți și a nevoilor sale, că autoritățile naționale sunt, în principiu, cel mai bine plasate pentru a alege mijloacele cele mai adecvate în atingerea scopului stabilirii unui echilibru între cheltuielile și veniturile publice, iar Curtea respectă alegerea lor, cu excepția cazului în care aceste mijloace se dovedesc în mod
evident lipsite de un temei rezonabil (Jankovic, citată anterior; Kuna, citată anterior, și
Mihăieș și Senteș c. României
, decizia din 6 decembrie 2011, nr. 44232 /11 și 44605/11).
În speță, Curtea a subliniat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
De asemenea, Curtea a luat act de faptul că pensia datorată reclamantelor, în baza contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, plătite de acestea în cursul anilor de serviciu, nu a fost în niciun fel afectată de reformă și acestea au pierdut doar suplimentul la pensie, care era acoperit integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care au beneficiat în calitate de personal auxiliar al instanțelor.
Prin urmare, Curtea a considerat că reducerea pensiilor reclamantelor, deși substanțială, constituia o modalitate de a integra aceste pensii în regimul general al pensiilor, prevăzut de Legea nr. 19/2000, pentru a echilibra bugetul și a corecta diferențele existente între sistemele de pensie. Ca și Curtea Constituțională, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că aceste motive nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
Totodată, instanța europeană a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu. În ceea ce privește diferența de tratament, în raport de alte categorii de pensionari,
Curtea a constatat că o diferență este discriminatorie, în sensul art. 14 din Convenție, în cazul în care nu are nicio justificare obiectivă și rezonabilă.
În același timp, examinând măsura eliminării pensiilor de serviciu ale militarilor, prin Hotărârea pronunțată în Cauza Constantin Abăluță ș.a. împotriva României ladata de 15 mai 2012,
Curtea europeană a statuat că reforma sistemelor de pensii a fost fundamentată pe motivele obiective invocate la adoptarea Legii nr. 119/2010, și anume contextul economic actual și corectarea inegalităților existente între diferitele sisteme de pensii.
În această privință, Curtea a constatat că diminuarea pensiilor reclamanților a reprezentat o modalitate de a integra aceste pensii în sistemul general prevăzut de Legea nr. 263/2010 și a arătat că motivele invocate pentru adoptarea acestei legi nu pot fi considerate drept nerezonabile sau disproporționate.
De asemenea, Curtea a reținut că reforma sistemului de pensii nu a avut un efect retroactiv și nu a adus atingere drepturilor la prestații sociale, dobândite în temeiul contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale, achitate în timpul anilor de serviciu, ci numai unei părți din pensie, care era susținută integral de la bugetul de stat și care reprezenta un avantaj de care reclamanții beneficiaseră mulțumită naturii profesiei lor (a se vedea, mutatis mutandis, Frimu și alții c. României, decizia din 7 februarie 2012, nr. 45312/11).
Ținând seama de statuările mai sus enunțate, obligatorii pentru instanță, tribunalul nu poate reține criticile reclamantului cu privire la încălcarea dreptului de proprietate, la existența unei discriminări, la încălcarea principiilor dreptului câștigat, egalității în drepturi, neretroactivității legii.
În aceste condiții, controlul judiciar realizat de tribunal va avea în vedere analiza situației reclamantului în scopul de a se stabili dacă în privința sa a fost sau nu depășit
"pragul de dificultate";, care ar determina reținerea încălcării art. 1 din Protocolul adițional la Convenția europeană.
În această analiză tribunalul pornește de la faptul că în urma eliminării pensiei de serviciu, în prezent reclamantul este beneficiarul unei pensii în cuantum brut de 1028 lei față de cea anterioară de 1258 lei, superioară pensiei medii pentru limită de vârstă cuvenită în anul 2010, ceea ce nu poate avea semnificația unei lipsiri totale a reclamantului de mijloacele necesare subzistenței.
Reducerea pensiei este de 230 lei, ceea ce înseamnă un procent de 18,30%.
În cauză reclamantul nu a dovedit că suportă o sarcină individuală excesivă, de natură a încălca raportul de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit, ceea ce ar impune o protecție din partea sistemului de securitate socială, care în cele din urmă, este expresia solidarității societății în raport cu membrii săi vulnerabili (Maggio și alții împotriva Italiei, paragraful 61).
Nu pot fi re ținute nici criticile re clamantului privitoare la cuantumul pensie i
.
Prin acțiunea introductivă reclamantul a arătat că în subsidiar contestă și cuantumul pensiei. Ca argumente în sprijinul acestei contestații s-a invocat neaplicarea art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 și neluarea în calcul a activității desfășurate în sectorul civil.
Dispozițiile art. 180 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 invocate de reclamant nu îi sunt aplicabile, deoarece acestea sunt incidente numai în ceea ce privește cuantumul pensiilor stabilite și calculate anterior pe baza stagiului de cotizare și a punctajului realizat calculat potrivit art. 76 din Legea nr. 19/2000. Or, în cauză cuantumul pensiei de serviciu acordată reclamantului nu a fost calculat pe baza acestor criterii, ci în funcție de criteriile prevăzute de legea specială și anume: vârsta solicitantului și vechimea minimă în serviciu, conform art. 12 din Legea nr. 164/2001, republicată.
Pe de altă parte, prevederile art. 180 sunt dispoziții tranzitorii și vizează situații specifice anume indicate în acest text legal, ce nu-și găsește aplicare în cauză.
În ceea ce privește activitatea desfășurată de reclamant în sectorul civil, așa cum rezultă din documentația comunicată de pârâtă, la revizuirea pensiei s-au avut în vedere adeverințele unității militare 0598 B. (f. 80, 81), adeverința emisă de Penitenciarul Bistrița (f. 89), cea emisă de SRI (f. 90), mențiunile din carnetul de muncă (f. 97).
Aceste acte au fost prezentate în instanță și de reclamant (f. 27, 54, 58).
Reclamantul a înțeles să conteste generic cuantumul pensiei pe considerentul neluării în calcul a activității din sectorul civil, pe perioada 6 iulie 1972 - 26 iunie 1975;_ -_ înscrise în carnetul de muncă; veniturile realizate după trecerea în rezervă_ și până la data de_, perioada în care reclamantul a beneficiat de ajutor de șomaj.
Raportat la documentația care a stat la baza emiterii Hotărârii nr. 10602/2012, rezultă că s-a avut în vedere activitatea desfășurată de reclamant în perioada_ -_ ca angajat al UM 0598 B. (f. 80, 81);_ -_ ca angajat al Penitenciarului B. (f. 89);_ -_ ca angajat la Cooperativa Meșteșugărească Lemn Metal B. (pozițiile nr. 2 și 3 din carnetul de muncă - f. 101);_ -_ ca angajat la Întreprinderea Județeană de Industrie Locală B. -Năsăud (pozițiile nr. 4-6 din carnetul de muncă - f. 101);_ -_ ;_ -_ ca angajat la Întreprinderea de sticlă-menaj B. (pozițiile nr. 7 - 19 din carnetul de muncă - f. 101 - 103);_ -_ ca angajat la SC Cristiro SA B. (pozițiile nr. 29 - 33 din carnetul de muncă - f. 105);_ -_ ca angajat la societatea de asigurare reasigurare Astra S.A. (pozițiile nr. 34 - 39 din carnetul de muncă - f. 106 - 107);_ -_ ca angajat la SC Matcon SA B. (pozițiile nr. 40 - 44 din carnetul de muncă - f. 107 - 108); perioada șomajului (pozițiile nr. 46 - 49 din carnetul de muncă - f. 108-109);_ -_ ca angajat la SC Joley Library SRL B. (pozițiile nr. 0 - 53 din carnetul de muncă - f. 110-111).
Se poate observa așadar că perioada invocată de reclamant a fost luată în calcul în baza înscrisurilor puse la dispoziția comisiei de contestații.
Alte adeverințe ca cele depuse în instanță (f. 5, 56, 62, 70) nu au fost prezentate comisiei de contestații, astfel încât în măsura în care ar cuprinde alte mențiuni decât cele din cuprinsul carnetului de muncă, nu pot fi analizate pentru prima dată de instanță.
Reclamantul are obligația de a le supune examinării comisiei de contestații pe calea unei cereri de recalculare a pensiei, urmând ca în ipoteza în care este nemulțumit de analiza făcută să urmeze procedura prevăzută de art. 149 și art. 151 din Legea nr. 263/2010.
În baza considerente relevate și a textelor de lege invocate tribunalul va admite excepția tardivității invocată din oficiu și în consecință va respinge contestația formulată de reclamant împotriva deciziilor nr. 1. /_ și nr. 1. /_ ca fiind tardiv formulată.
Va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 1. din_ și a hotărârii nr. 10602/_ .
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către pârâtă.
În baza art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004, republicată, s-a solicitat votul consultativ al asistenților judiciari, care au exprimat aceeași opinie.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite excepția tardivității contestației formulată de reclamant împotriva deciziilor nr. 1. /_ și nr. 1. /_ și în consecință respinge contestația formulată de reclamantul H. Z. V. împotriva deciziilor nr. 1. /_ și nr. 1. /_ ca fiind tardiv formulată.
Respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantul H. Z. V. , domiciliat în B., strada O. nr. 6A, cu reședința în B., strada C. nr. 12, apartament 20, județul B. -Năsăud împotriva pârâtei C. S. de P. a M. ui A. și I., cu sediul în B. , strada G. G. nr. 3, sector 4 având ca obiect decizia nr. 1. /_ și hotărârea nr. 10602/_ .
Fără cheltuieli de judecată. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |||
G. | C. F. | M. | -E. | P. |
cu votul consultativ al asistenților judiciari,
L. Z. S. P.
red. F.G.C./dact. F.G.C./7 exemplare _
| ← Decizia civilă nr. 268/2013. Contestație decizie pensionare.... | Decizia civilă nr. 3281/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
