Decizia civilă nr. 1193/2013. Obligație de a face. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1193/R/2013
Ședința publică din 18 martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. G. JUDECĂTORI: L. D.
: C. M.
GREFIER: C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O.
F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 13713 din 18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta intimată P. E., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente A. J. pentru O. F. de M.
C., consilier juridic Potra C. F., lipsă fiind reclamanta intimată. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost motivat și comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 martie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată P. E. a depus la dosar întâmpinare prin care invocă excepția tardivității recursului, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei recurente să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente A. J. pentru O. F. de M.
C., consilier juridic Potra C. F., lipsă fiind reclamanta intimată.
Curtea pune în discuția reprezentantei pârâtei recurente excepția tardivității recursului invocată de reclamanta intimată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea excepției tardivității recursului apreciind că acesta a fost formulat în termenul legal.
Curtea, în urma deliberării, va respinge excepția tardivității recursului, reținând că hotărârea recurată i-a fost comunicată pârâtei recurente la data de
30 ianuarie 2013, iar recursul a fost depus în termenul legal la data de 06 februarie 2013.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în consecință, menținerea Deciziei nr. 7711/2011 emisă de
A.J.O.F.M. C. ca fiind temeinică și legală. Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 13713 din_ a Tribunalului C. pronunțată în dosar nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. E. în contradictoriu cu pârâta A. J. pentru O. F. de M. C. și în consecință s-a anulat Decizia nr. 7711/2911 emisă de pârâtă.
A fost obligată pârâta să calculeze si să plătească reclamantei diferențele dintre indemnizația care se va calcula cu includerea primei de fidelitate si indemnizația efectiv încasată, de la data luării în evidența A.F.O.F.M și până la plata efectivă a diferențelor si emiterea unei noi dispoziții.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin Dispoziția nr.7711/2011 emisă de A. J. pentru O. F. de
M. C. s-a stabilit că începând cu data de_ reclamanta P. E. are dreptul la indemnizația de șomaj în cuantum de 858 lei, din care suma de 375 lei reprezentând 75% din valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, iar suma de 482,43 lei reprezentând 10% din 4.824,33 lei, media bazei lunare de calcul asupra căreia s- a aplicat contribuția de asigurări pentru șomaj pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Cu respectarea termenului legal de 30 de zile, reclamanta a promovat prezenta cerere de chemare în judecată, solicitând anularea dispoziției menționate și recalcularea indemnizației sale de șomaj. Reclamanta contestă partea variabilă din indemnizația stabilită prin neincluderea în baza de calcul a tuturor veniturilor brute salariale, respectiv a bonusului de fidelitate acordat la încetarea raporturilor de muncă.
Reținând incidența dispozițiilor art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002, Tribunalul a constatat că plățile compensatorii sunt cele acordate salariaților concediați din motive care nu țin de persoana lor, conform dispozițiilor legale și a celor din contractele colective de muncă (art. 67 din Legea nr. 53/2003). Or, în speță, reclamanta nu a fost concediată potrivit art. 65 din Codul muncii, contractul său individual de muncă încetând prin acordul părților, cu respectarea art. 55 lit. b din Cod.
Pe de altă parte, art. 14 alin. 2 lit. e din H.G. nr. 174/2002, care prevedea că nu se includ în baza de calcul "compensațiile acordate în condițiile legii ori ale contractelor colective sau individuale de muncă, salariaților concediați pentru motive care nu țin de persoana lor"; a fost abrogat prin litera a) a art. VII din
O.U.G. nr. 117/2010, în vigoare din data de_, iar la acest moment nu există o dispoziție legală similară. Pe cale de consecință, nici nu contează dacă sintagma folosită de părți - de "bonus"; - este corectă, o altfel de interpretare neavând incidență în cauză.
În ceea ce privește constatările și dispozițiile Curții de Conturi Hunedoara, în mod evident acestea nu pot sta la baza emiterii dispoziției contestate, iar pârâta nu a indicat un temei juridic adecvat al neluării în calcul a bonusului.
Mai trebuie subliniat faptul că, în forma inițială a Legii nr. 76/2002, atât contribuțiile angajatorilor la bugetul asigurărilor de șomaj, cât și indemnizațiile de șomaj se stabileau prin raportare la salariile brute lunare realizate de asigurați (art. 27 alin. 1 și art. 39). Ulterior, prin O.U.G. nr. 91/2007, s-a modificat doar art. 27 alin. 1 în sensul calculării contribuțiilor în raport de veniturile brute lunare realizate de asigurați, fără a se corela în mod corespunzător și prevederea art. 39 referitoare la calculul indemnizațiilor de șomaj.
Sub acest aspect, tribunalul a apreciat că a fost doar o omisiune a legiuitorului de care nu se va ține seama, nefiind just ca bugetul asigurărilor de
șomaj să fie stabilit prin raportare la o anumită sumă (mai mare) cuvenită asiguratului, iar la stabilirea indemnizației corelative, de care asiguratul beneficiază tocmai ca urmare a contribuțiilor virate, să nu se țină cont de toate aceste venituri. În același sens, art. 5 pct. VII din lege prevede că indemnizația de șomaj reprezintă o compensație parțială a veniturilor asiguratului ca urmare a pierderii locului de muncă, adică a tuturor acestor venituri, față de care se plătește și contribuția la bugetul asigurărilor de șomaj.
De altfel, Adeverința nr. 100/_ 1/CJ/_ emisă de S.C. Romtelecom S.A. atestă achitarea contribuției datorată de angajator prin raportare și la bonusul încasat de reclamantă.
Pe cale de consecință, conform art. 39 alin. 2 din Legea nr. 76/2002 raportat la art.55 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, la stabilirea dreptului la indemnizația de șomaj al reclamantei pârâta ar fi trebuit să țină cont și de bonusul primit la încetarea contractului de muncă.
Pentru toate acestea, în temeiul art. 39 alin.2 lit.b din Legea nr.76/2002 coroborat cu prevederile art.55 din Codul Fiscal, tribunalul a anulat dispoziția contestată și a obligat pârâta la recalcularea indemnizației de șomaj a reclamantei prin includerea în baza de calcul a bonusului acordat și la emiterea unei noi dispoziții în acest sens.
Pentru acoperirea integrală a prejudiciului suferit, în temeiul art. 18 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ, pârâta a fost obligată la plata în favoarea reclamantei a diferenței dintre indemnizația de șomaj care se va stabili ca urmare a recalculării și indemnizația stabilită inițial, de la data acordării acesteia și până la momentul emiterii noii dispoziții.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU O.
DE M. C.
, solicitând casarea sentinței civile atacate și rejudecarea contestației înaintată de reclamantă ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a dispoziției nr. 7711/2011 emisă de către A.J.O.F.M C. .
În motivarea recursului pârâta a arătat în esență că angajatorul poate încheia, respectiv modifica contractul individual de muncă prin includerea unor bonusuri stabilite prin acte adiționale, însă în marea lor majoritate aceste bonusuri sunt date având în vedere clauze contractuale viitoare și nicidecum la sfârșitul activității. Singurul bonus prevăzut de legislație care se acordă la desfacerea contractului individual de muncă este clauza de neconcurență și oricum angajatorul nu poate să acorde un bonus de fidelitate la încetarea contractului individual de muncă, întrucât noțiunea de fidelitate presupune rămânerea angajatului la locul său de muncă.
S-a mai precizat că acestei acțiuni de simulație i se adaugă o altă simulație, reclamanta fiind angajată la o altă societate pentru care a prestat activitate doar câteva zile, după care i s-a desfăcut contractul individual de muncă în baza art. 65 din Codul muncii.
În consecință, în opinia recurentei bonusul acordat intimatei reprezintă o plată compensatorie, care nu poate fi luată în considerare la acordarea indemnizației de șomaj, în caz contrar încălcându-se dispozițiile Legii 76/2002, care prevede că la stabilirea indemnizației de șomaj se are în vedere salariul de bază brut lunar.
Reiterând considerentele expuse instanței de fond, recurenta a invocat dispozițiile art. 39 și 17 din Legea 76/2002, precizând că a solicitat fostului angajator al intimatei SC ROMTELECOM SA lămuriri în legătură cu bonusul acordat, însă acesta nu a răspuns adresei solicitate, respectiv că într-o situație
similară, Camera de Conturi Hunedoara a constatat nelegalitatea luării în considerare a acestui tip de sume la calcularea indemnizației de șomaj.
În drept s-au invocat dispozițiile Legii 76/2002, HG 174/2002, Legii 571/2003, Legii 53/2003 și 304 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate (care pot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă), Curtea de Apel constată următoarele:
Așa cum judicios a reținut prima instanță, art. 39 din Legea 76/2002 prevede că indemnizația de șomaj se acordă șomerilor prevăzuți la art. 17 alin. (1), pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani*).
Cuantumul indemnizației de șomaj prevăzute la alin. (1) este o sumă acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
suma prevăzută la lit. a) la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), sunt:
3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani;
5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani;
10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, prevăzute la alin. (2) lit. b), se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.
Prin salariu brut lunar pe ultimele 12 luni potrivit normelor metodologice de aplicare se înțelege baza lunară brută pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, prevăzut la art. 39 alin. (2) lit. b) din lege, se înțelege baza lunară de calcul al contribuției individuale la bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzută la titlul IX^2 «Contribuții sociale obligatorii» din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pe ultimele 12 luni în care s-a realizat stagiul de cotizare.
Tot astfel, potrivit Legii nr.571/2003 (modificată prin OUG nr.117/2010 în vigoare la momentul adoptării deciziei contestate), baza de calcul a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, în cazul persoanelor prevăzute la art. 296^3 lit. a) și b), reprezintă câștigul brut realizat din activități dependente, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, care include:
veniturile din salarii, astfel cum sunt definite la art. 55 alin. (1). În situația personalului român trimis în misiune permanentă în străinătate, veniturile din salarii cuprind salariile de bază corespunzătoare funcțiilor în care persoanele respective sunt încadrate în țară, la care se adaugă, după caz, sporurile și adaosurile care se acordă potrivit legii;
indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții de demnitate publică, stabilite potrivit legii;
indemnizațiile din activități desfășurate ca urmare a unei funcții alese în cadrul persoanelor juridice fără scop patrimonial;
drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, premiile, sporurile și alte drepturi ale personalului militar, acordate potrivit legii;
indemnizația lunară brută, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor la companii/societăți naționale, societăți comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, precum și la regiile autonome;
remunerația obținută de directori în baza unui contract de mandat conform prevederilor legii societăților comerciale;
sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor, în consiliul de administrație, membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și în comisia de cenzori;
sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
indemnizația lunară a asociatului unic;
indemnizația administratorilor, precum și suma din profitul net, cuvenite administratorilor societăților comerciale potrivit actului constitutiv sau stabilite de adunarea generală a acționarilor;
sumele reprezentând salarii sau diferențe de salarii stabilite în baza unor hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile, precum și actualizarea acestora cu indicele de inflație;
indemnizațiile lunare plătite conform legii de angajatori pe perioada de neconcurență, stabilite conform contractului individual de muncă;
indemnizațiile primite pe perioada delegării și detașării în altă localitate, în țară și în străinătate, în interesul serviciului, acordate de persoanele juridice fără scop patrimonial și de alte entități neplătitoare de impozit pe profit, peste limita de 2,5 ori indemnizația acordată salariaților din instituțiile publice;
remunerația primită de președintele asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari;
orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii.
Drept urmare, conform dispozițiilor legale menționate anterior veniturile din salarii, orice alte sume de natură salarială sau avantaje asimilate salariilor în vederea impunerii ce sunt cuprinse în baza de calcul a contribuțiilor sociale se iau în considerare și la calculul indemnizației de șomaj. Aceasta rezultă implicit din aceea că atunci când s-a dorit a nu se lua în calcul anumite venituri legiuitorul a prevăzut expres că nu se includ în baza de calcul: prestațiile, contravaloarea cheltuielilor de deplasare, costul abonamentelor. Prin urmare câtă vreme legiuitorul nu exclude expres "orice sume de natură salarială"; de la plata contribuției sociale acestea trebuiesc luate în calcul la indemnizație
Recurenta reclamantă în timpul desfășurării activității în baza contractului a beneficiat de avantaje - bonus de fidelitate pentru care s-au achitat contribuții sociale, respectiv au intrat în baza de calcul a contribuțiilor sociale. Or, în aceste circumstanțe ale reținerii contribuției veniturile trebuiau incluse în calculul indemnizației de șomaj, fiind fără relevanță faptul că bonusul a fost acordat numai la sfârșitul activității intimatei.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă fiind neîntemeiat.
În consecință, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU O.
F. DE M. C. împotriva sentinței civile nr. 13713 din_ a Tribunalului
C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||
D. G. | L. | D. | C. M. |
GREFIER,
C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./_ Jud.fond:E. B.
| ← Sentința civilă nr. 137/2013. Obligație de a face. Asigurări... | Sentința civilă nr. 940/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
