Decizia civilă nr. 1250/2013. Recalculare pensie. Asigurări sociale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250/R/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -C. B. JUDECĂTORI: I. -R. M.
C. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul L. D. împotriva sentinței civile nr. 706 din 17 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe pârâta intimată C. J. DE P. C. -N., având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de av. P. I., lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Reprezentanta reclamantului recurent depune la dosar în probațiune un set de înscrisuri, reprezentând cereri adresate Guvernului României și Direcției Regionale de Statistică C. de către reclamant și răspunsul primit de la INS - DRS C., arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele expuse în memoriul de recurs, arătând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente în cauză. Precizează că argumentele privind nelegalitatea măsurii de reducere a
indemnizației cu 15% prin Legea nr. 118/2010, au fost formulate pentru prima dată în recurs, raportat la motivarea sentinței primei instanțe. Solicită cheltuieli de judecată, la fond și în recurs, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 706 din 17 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._
s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul L. D. în contradictoriu cu pârâta C. J. DE P. C. .
Pentru a hotărî astfel instanț a reținut, în esență, că reclamantul are calitatea de beneficiar al Legii nr. 341/2004, indemnizația reclamantului a fost supusă diminuărilor prevăzute de Legea nr. 118/2010 și creșterilor succesive ulterioare prevăzute de Legea nr. 285/2010, OUG nr. 12/2012. Indemnizația
reclamantului nu a fost actualizată prin raportare la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului de stat.
Reclamantul a fost nemulțumit în esență de faptul că indemnizația sa nu a fost actualizată în acest fel și de motivația oferită de pârâtă, respectiv faptul că în Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011 se remarcă faptul că nu se mai regăsește indicatorul "salariu mediu brut"; ci
"câștigul salarial mediu brut";.
Instanța a apreciat însă că indemnizația reclamantului a fost corect calculată.
Legea nr. 341/2004 conform căreia indemnizația reclamantului se raportează la salariul mediu brut are calitatea de lege generală în speță, fiind deci aplicabilă, în măsura în care nu există dispoziții speciale derogatorii.
Legea nr. 285/2010 și OUG nr. 19/2012 conțin însă dispoziții speciale față de Legea nr. 341/2004, stabilind o modalitate distinctă de calcul a indemnizației persoanelor aflate în situația reclamantului pentru perioada pe care o vizează. Această modalitate constă în aplicarea unui procent la un cuantum anterior al indemnizației, fără să se facă referire la vreo actualizare.
Astfel, pentru anul 2011, Legea nr. 285/2010 a prevăzut clar că indemnizația care trebuie plătită reclamantului este cea din octombrie 2010 și majorată cu 15%. A rezultat prin urmare că în tot cursul anului 2011 indemnizația la care era îndreptățit reclamantul era cea din octombrie 2010 majorată cu 15%, fără să i se aplice nicio actualizare.
OUG nr. 19/2012, prevede pentru perioada de după 1 iunie 2012, cuantumul indemnizației va fi acela din mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010. După cum a arătat, și în acest text legal se prevede concret care va fi cuantumul indemnizației fără să se facă referire la nicio actualizare, respectiv cel din luna mai 2012 majorat cu 2,3%.
Potrivit art. 1 din OUG nr. 84/2012 acesta este și cuantumul drepturilor care urmează să fie plătite în 2013.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L. D.
solicitând desființarea hotărârii atacate si reținând cauza spre rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecata așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că a dovedit cu argumente juridice faptul că actualizarea cuantumului drepturilor stabilite în baza Legii nr. 341/2004, trebuia făcuta în funcție de salariul mediu brut comunicat de Institutul Național de Statistica și se va face din oficiu de către C. Teritoriala de
P. .
Motivul neactualizării de către intimata a acestei indemnizații care reprezintă un drept câștigat al recurentului l-a constituit"; inexistenta " aceluiași criteriu de referință și anume ";salariul mediu brut"; în textul Legii nr. 287/2010 a bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011. Raspunsul la procedura prealabila efectuata anterior inițierii prezentului litigiu este foarte elocvent și neechivoc din acest punct de vedere.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a analizat absolut deloc susținerile din cuprinsul cererii de chemare în judecata, raportat la motivarea lor în fapt și în drept, ci, deturnând complet discuția juridică, a făcut în mod total eronat aplicațiunea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 285/2010, respective a art. 3 alineatul 1 din OUG 19/2012.
Acest raționament al instanței de fond reprezintă un sofism. Câta vreme rațiunea juridica a refuzului intimatei de actualizare a indemnizației l-a constituit ";vidul legislativ" respectiv inexistenta aceluiași criteriu ";salariul mediu brut" intimata recunoscând astfel chiar și prin întimpinare că, raportat la " indicațiile"; Președintelui Casei Naționale de P., ar exista acest ";vid legislativ";, instanța de
fond nu a discutat și nu a analizat aceste argumente juridice, ea trebuind să le cântărească pe acestea și apoi să decidă.
Acest raționament este însa total eronat, din moment ce chiar intimata a recunoscut că nu poate face aceasta actualizare, din motivele invocate în răspunsul la procedura prealabila. Practic, instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceva ce nu s-a cerut, prin interpretarea și aplicarea greșită a unor texte de lege.
Art. 10 din Legea nr. 285/2010, art.3 alineatul 1 din OUG nr.19/2012 și art. 14 din Legea nr.118/2010 nu constituie în nici un caz dispoziții speciale derogatorii raportat la norma generală - Legea nr. 341/2004 și acesta deoarece norma generala o constituie, fără nici un dubiu, obligativitatea actualizării indemnizației, actualizare care se face raportat la un anumit criteriu de referință.
Actualizarea presupune majorarea periodică a acestei indemnizații, așadar sensul este de majorare și nicidecum de diminuare. De altfel, reducerea unilaterală de către stat a indemnizației cuvenite recurentului cu 15%, chiar pentru o perioadă determinată de timp, reprezintă o încălcare grava de către stat a Declarației Universale a Drepturilor Omului și a art. 1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994, care privesc protecția proprietății.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să analizeze dacă așa-numitele norme derogatorii (Legea nr.118/2010, Legea nr. 285/2010 și OUG 19/2012 ) de la norma generala nu încalcă principiile fundamentale și drepturile recurentului, situație în care ar fi trebuit să conchidă că aceste dispoziții sunt contrare dreptului internațional si, ca atare, să le ignore, și nicidecum să le aplice, cu atât mai mult cu cât nu despre ele s-a făcut vorbire în speța, ci despre inexistenta unei similitudini între sintagmele ";salariu mediu brut"; și respectiv ";câștig salarial mediu brut";.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, Curtea reține următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei indemnizații stabilite prin Decizia nr.
2. emisă la 27 martie 2006 de pârâta C. J. de P. C. (fila 13 dosar fond) în temeiul Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la Brașov din noiembrie 1987.
Potrivit prevederilor art. 4 și urm. din Legea nr. 341/2004, indemnizațiile se calculează prin aplicarea unor coeficienți (care în cazul reclamantului este de 1,25) asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.
Împrejurarea că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat aferentă anului 2011 - Legea nr. 287/2010, și respectiv anului 2012 - Legea nr. 294/2011, nu a utilizat noțiunea de salariul mediu brut, ci cea de câștig salariul mediu brut, nu prezintă relevanță în cauză, deoarece nu acesta este motivul pentru care se constată a fi nefondate pretențiile reclamantului având ca obiect acordarea actualizării anuale a indemnizației în temeiul art. 4 din Legea nr. 341/2004.
În realitate, prin dispozițiile cuprinse în art. 14 lit. d din Legea nr. 118/2010, privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a prevăzut că de la data intrării în vigoare a acestei legi, respective 3 iulie 2010, "se reduc cu 15% (…) indemnizațiile prevăzute de Legea
recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste
de la Brașov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare";, prevederi care urmau să se aplice până la data de 31 decembrie 2010.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, act normativ care la art. 10 alin.
1 a prevăzut că "Începând cu luna ianuarie 2011, drepturile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d) și alin. (4), art. 13 și 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 15% față de cuantumul aflat în plată în luna octombrie 2010";.
Așadar, prevederile cuprinse în Legea nr. 285/2010 reglementează modul de calcul al indemnizațiilor începând cu data de 1 ianuarie 2011, întrucât au caracter special, derogator față de dispozițiile generale ale Legii nr. 341/2010 privitoare la modul de calcul al acestor indemnizații, neputându-se face abstracție de intenția legiuitorului care a înțeles să majoreze în anul 2011 cu un procent fix de 15% cuantumul indemnizațiilor aflat în plată în luna octombrie 2010, astfel încât beneficiarii acestor indemnizații nu au drept de opțiune între modul de calcul stabilit în Legea nr. 341/2004 - chiar dacă acesta ar fi fost mai favorabil - și cel reglementat prin Legea nr. 285/2010.
În același sens, în ceea ce privește cuantumul indemnizațiilor pentru anul 2012, prin art. 8 din Legea nr. 283/2011, s-a prevăzut că "În anul 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. a), b) și d), alin. (4), art. 13 lit. b) și c) și la art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2011";, iar prin OUG nr. 19/2012 s-a prevăzut că "Începând cu luna iunie 2012, cuantumul drepturilor prevăzute la art. 14 din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează cu 2,3% față de cuantumul aflat în plată în
luna mai 2012, fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010";.
Așadar, față de prevederile speciale cuprinse în Legea nr. 285/2010, Legea nr. 283/2011 și OUG nr. 19/2012, în mod corect prima instanță a respins acțiunea având ca obiect instituirea în sarcina pârâtei a obligației de a calcula indemnizația reclamantului potrivit prevederilor Legii nr. 341/2004.
Recurentul a înțeles, prin motivele de recurs, să critice hotărârea primei instanțe invocând și faptul că reducerea unilaterală de către stat a indemnizației cuvenite recurentului cu 15% prin Legea nr. 118/2010, chiar pentru o perioadă determinată de timp, reprezintă o încălcare gravă de către stat a Declarației Universale a Drepturilor Omului și a art. 1 alin.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale, ratificată de România prin Legea nr. 30/18 mai 1994, care privesc protecția proprietății.
Curtea constată că în fața primei instanțe reclamantul nu a invocat motive și temeiuri juridice de natura celor mai sus menționate, or, cum acestea au fost formulate pentru prima dată prin cererea de recurs, în plus față de cele indicate în cererea de chemare în judecată, acestea nu pot constitui motive de recurs împotriva hotărârii recurate, întrucât ar contravenii interdicției impusă de prevederile art. 319 raportat la art. 294 alin. 1 C.proc.civ. și ar presupune o cercetare a fondului cauzei pentru prima dată în recurs, ceea ce nu poate fi primit.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 3041C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul L. D. împotriva sentinței civile nr. 706 din_ a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. -C. B. I. -R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red. S.C.B.
Dact. V.R./2ex. _
Jud.fond: B.G. Z.
| ← Sentința civilă nr. 1752/2013. Contestație decizie... | Decizia civilă nr. 4354/2013. Contestație decizie pensionare.... → |
|---|
